Jocuri

Savantii si fantomele

Cine a zis ca lumea stiintei si cea a spiritelor mortilor nu pot trai (sic!) in buna intelegere? Chiar daca majoritatea savantilor afirma doar existenta fenomenelor reperabile prin cele cinci simturi umane, se cunosc si cazuri celebre (si realmente utile evolutiei fiintei umane) de apropiere intre cele doua universuri aparent incompatibile. Va prezentam, in continuare, cateva dintre ele.

PIERRE CURIE, laureat Nobel pentru fizica, in 1903, pe baza cercetarilor sale in domeniul radioactivitatii. Pe cand era inca un tinerel, Jacques, fratele sau mai mare, l-a ajutat sa descopere misterele paranormalului. Foarte curios din fire, Pierre nu a abandonat niciodata aceasta „zona crepusculara”, ajungand sa-si incruciseze drumul destinului cu strania Eusapia Palladino, o femeie capabila sa vorbeasca cu mortii, sa mute obiecte cu puterea gandului etc.

Aflata in Paris, ea a dorit sa cunoasca savanti care s-ar fi crezut in stare sa determine cauzele fenomenelor respective. S-a format o echipa de 12 „examinatori”, intre care Pierre si Marie Curie. Mai mult decat sotia sa, savantul francez s-a aratat deosebit de impresionat: vazuse mese deplasandu-se singure, aparitii luminoase, se simtise atins de maini invizibile si alte asemenea bizarerii produse de Eusapia pe parcursul a 43 de sedinte, intre 1905 si 1908.

Totusi, verdictul cercetatorilor a fost mai degraba dezolant, ei nefiind capabili sa spuna clar DA sau NU, daca Eusapia n-ar fi fost decat o femeie dotata cu extraordinare puteri magice. Cat despre Pierre Curie, a murit in 1906, accidental, fara sa mai fi avut ocazia sa spuna ce gandea. Avea doar 48 de ani...


CHARLES RICHET, Nobel pentru medicina primit in 1913. Pasionat pana la obsesie de fantome, se spune ca toata viata a cautat dovezi ale existentei lor. Si chiar ar fi gasit asa ceva in 1903, in „vila Carmen” din Alger. Edificiul era teatrul unor incredibile sedinte de spiritism, in timpul carora aparea fantoma lui Bien-Boa. Acest asa-zis print hindus, nascut cu trei secole mai devreme, se arata plin de afectiune fata de metresa ceremonialului, pe care o mangaia si o imbratisa la fiecare aparitie.

De fapt, se spune ca era doar o facatura magistrala, jucata de complici fara parteneriatul vreunui strigoi. Totusi, Richet era convins ca vedea o fantoma, iar venerabilul spectru tricentenar s-a lasat chiar fotografiat si i-a facut savantului o confidenta: cu conditia ca acesta sa mai zaboveasca la vila cateva zile, ar fi fost capabil sa o cheme alaturi pe printesa Phygia, pe care ar fi cunoscut-o cu vreo trei milenii inainte, intr-o alta viata. Si frumoasa imateriala i s-a aratat muritorului savant, oferindu-i privilegiul de a-i saruta mana (fatalmente, palpabila), ba chiar daruindu-i o suvita din pletele sale, la fel de materiale.


SIR OLIVER LODGE a fost framantat de o intrebare insolita: „Mortii ar putea sa le vorbeasca celor vii?” – indeosebi dupa disparitia tragica a fiului sau, pe frontul Primului Razboi mondial. Pentru a incerca sa ia legatura cu el, dincolo de moarte, Sir Oliver a participat intens la numeroase sedinte de spiritism. De aici insa pornea o noua problema: cum putea fi sigur ca mesajele transmise prin mediumi provin chiar de la persoane moarte.

Pentru aceasta, a propus un test: o persoana in viata sa inchida, in plicuri sigilate, mesaje pe care barbatul urma sa le comunice mediumilor, dupa moartea lui. Astfel, ar fi fost usor sa se verifice autenticitatea mesajelor. Iar pentru mai multa siguranta, Sir Oliver a hotarat sa conduca el insusi experimentul. Asa se face ca, dupa decesul sau, diferiti mediumi au incercat sa patrunda secretele comunicarilor respective. S-au organizat circa 130 de sedinte, dar nici macar una nu l-a convins pe nobilul englez sa vorbeasca.


SIR WILLIAM CROOKES este un mare nume al stiintei, dar si al vanatorii de fantome, numarandu-se printre primii muritori care au „imortalizat” un spectru pe placa fotografica. Katie King fusese fiica unui aventurier din sec. al XVII-lea, iar aparitiile ei erau provocate de o tanara pe nume Florence Cook. Fenomenul se derula in casa parintilor acesteia, in fata unui cabinet protejat printr-o perdea in spatele careia fata intra in transa.

Dupa un timp nedefinit, fantoma invesmantata in alb ridica perdeaua, ceea ce a dat de banuit ca Florence si Katie erau de fapt una si-aceeasi persoana. Totusi, Sir William a fost convins ca asista la un fenomen supranatural. Cu un singur amendament: Katie era chiar o fantoma sau o creatie a spiritului Florencei, materializata prin forta vointei tinerei? Orice ar fi fost, Sir William a realizat numeroase imagini ale fenomenului, dar la public au ajuns numai cateva. Gurile rele spun ca motivul era foarte simplu: Katie si Florence semanau intre ele mult prea bine!

Totusi, nu e un dosar inchis al paranormalului, caci – paradoxal sau nu – probe pro evidente se gasesc si ele din belsug. Il amintim aici numai pe savantul roman B.P. Hasdeu, ale carui comunicari cu fiica sa, Iulia, moarta foarte tanara, sunt mai mult decat tulburatoare. Dar acestea merita sa fie tratate intr-un articol amplu, separat.

Nasterea - anatomia unui miracol

Procedurile de fertilizare in vitro au inca multe necunoscute si implica riscuri serioase. Tot stiinta va fi insa capabila sa reduca aceste riscuri, dupa cum demonstreaza epocala descoperire facuta la clinica de fertilizare Mio, din Japonia. Cercetatorii niponi au pus la punct o tehnica de fotografiere a proceselor ce au loc in interiorul ovulului, imediat dupa fecundare.

Cu ajutorul unei camere digitale atasate la microscop si a unui program de computer special realizat, s-a reusit realizarea de fotografii ale embrionilor fertilizati, la fiecare doua minute. Cand au atins temperatura camerei, embrionii au colapsat, divizand celulele progenitoare – cele care contin materialul genetic fundamental al organismului – in doua.

Aceasta miscare a facut ca acelasi material genetic sa fie impartit in doua, la partile opuse ale embrionului. In cele din urma, din cele doua parti se vor forma doi fetusi distincti. Spre uimirea generala, camerele de luat vederi au surprins in doua randuri momentul „colapsului”, care s-a dovedit total diferit de ce isi imaginau pana acum medicii si specialistii in fertilizarea artificiala, referitor la procesul aparitiei fetusilor gemelari.

„Este o descoperire magnifica, pentru ca explica modul in care apar gemenii, spune dr. Soren Ziebe, expert in tehnicile de fecundare in vitro la Universitatea Copenhaga. Pana acum, presupuneam ca embrionul iese din carapacea sa, pentru a adera la uter si in acel moment se sparge in doua. Acest experiment a demonstrat ca diviziunea are loc mult mai devreme si ca atunci cand adera la uter, fetusii sunt deja formati separat”.

Descoperirea este de o importanta capitala, intrucat va putea imbunatati, in mod indirect, o serie intreaga de tehnici de reproducere artificiala. Dupa cum se stie, daca la nasterile normale doar 3 femei din 1000 nasc gemeni, in cazul fertilizarii in vitro, numarul este in medie de sapte ori mai ridicat. Si tinand seama de greutatile pe care aceste femei le vor avea pentru a duce la bun sfarsit o sarcina gemelara, este lesne de inteles de ce savantii incearca sa reduca numarul acestor nasteri, ce reprezinta un risc sporit atat pentru sanatatea mamei cat si a fetusilor.

Payne considera ca, urmand aceasta cale, doctorii viitorului vor putea pune la punct un test prin care sa prevada care dintre embrioni sunt mai predispusi sa genereze gemeni identici. Acesti embrioni vor putea fi astfel eliminati, in favoarea unor producatori de sarcini normale.

Strania impresie de momente retraite

Intr-un limbaj consacrat, se numeste senzatie de Déjà-vu. Subiectul poate sa ajunga intr-un loc unde nu a mai fost vreodata si, brusc, sa aiba certitudinea ca, de fapt, regaseste acolo detalii cunoscute. Sau sa vada un obiect nou, care sa-i evoce momente netraite in realitate, sa intâlneasca o persoana straina, pe care sa... o recunoasca. Se intâmpla uneori ca subiectul, cazut intr-o stare de confuzie, sa se simta ca fiind „altcineva”, un individ ce va fi trait in alt timp si poate in alt loc.


Reincarnare sau premonitie?

Sunt destul de multi cei care marturisesc ca au avut, macar o data in viata, senzatia de „déjà-vu”: circa 70% din populatie! Singura problema cu adevarat incomoda pare a fi imposibilitatea stabilirii reperelor spatio-temporale exacte. Lucru perfect explicabil pentru majoritatea cercetatorilor, deoarece - sustin ei - de fapt episoadele respective nu au mai fost intâlnite, anterior.

Fenomenul pe cât de bizar, pe atât de frecvent, a inspirat o multime de teorii, incepând din sec. al XIX-lea. Pentru fanii paranormalului, in schimb, totul este o dovada de necontestat ca reincarnarea exista: am mai trait acest eveniment, dar intr-o viata anterioara. Asadar - de unde amintiri? Altii vorbesc mai curând despre premonitii. Variante de interpretare, fata de care oamenii de stiinta foarte seriosi au decis sa ia taurul de coarne.

Filiera epileptica

Alan Brown, specialist american in domeniu, a contabilizat peste 30 de teorii diferite, aparute in circa 140 de ani. Totusi, când vine vorba sa se gaseasca si probe veridice, intervine blocajul: fenomenul este efemer (dureaza maximum 30 de secunde) si imprevizibil, astfel incât pare imposibil de studiat pe indivizi umani, oricine ar fi ei. In conditiile date, a aparut ideea studierii unor cazuri de epilepsie.

Intr-adevar, unii dintre pacienti au declarat ca au trait senzatia de „déjà-vu” inaintea fiecarei crize. Si, cum epilepsia se manifesta printr-un curent electric puternic care traverseaza mai multe sectoare ale creierului, scotându-le din circuit pentru un timp, cercetatorii au presupus ca un „déjà-vu” poate sa apara când un asemenea sector nu functioneaza. Iar acelasi lucru se poate produce si cu oricare alta persoana, ce nu are nici un fel de tulburari.

Scurtcircuit in creier

In perioada 2000-2002, o echipa franceza de cercetare a introdus in creierul mai multor pacienti electrozi minusculi, capabili sa „deconecteze” pentru câteva secunde mici zone din creier. Rezultatul nu a intârziat sa apara: un mic fragment (cortexul perirhinal) provoaca la comanda - atunci când este debransat - senzatia de „déjà-vu”. Din pacate, este singurul experiment de care dispunem pâna in prezent si care pare a explica rezonabil mecanismul straniului fenomen.

Dar exista si alte posibile cai de urmat, pentru a raspunde la avalansa de intrebari ce se pun. Unii specialisti ridica problema lipsei de atentie, de concentrare, din partea subiectilor. Din aceasta cauza, un obiect sau o scena ar putea fi inregistrate in subconstient, fara sa ne dam seama, fiindca avem gândurile aiurea. Suficient pentru ca, doar câteva miimi de secunda mai târziu, când reusim sa devenim mai concentrati, episodul respectiv sa ni se para ciudat de familiar. Ceva ce poate constitui un inceput de argumentatie stiintifica verosimila exista aici, dar ea nu poate explica foarte multe alte lucruri, cum ar fi pseudo-calatoria pe tarâmuri vechi, necunoscute, timp de numai câteva secunde, doar la privirea intâmplatoare a unui obiect. Investigatiile trebuie sa continue.

Adam si Eva - imposibila iubire

Oamenii de stiinta se afla inca departe de elucidarea problemei originii speciei umane. Intr-o bulversare greu de imaginat, se mentin in picioare teorii dintre cele mai diferite, de la evolutionismul darwinist, pana la „paranormala” idee a ingineriei genetice, nemaintrand in amanuntele creationismului biblic. Adevarul este ca melanjul halucinant de rase, care le ofera antropologilor o materie prima inepuizabila, pune sub mari semne de intrebare ipotezele lansate pana in prezent. Iar, ca o cireasa pe tortul umanitatii, o observatie stiintifica interesanta vine sa creeze un plus de senzational in jurul parintior nostri primordiali, asa cum ne-au fost ei prezentati, de milenii.

Dilema cromozomului adamic

Ce element esential face ca astazi sa existe barbati? Un cromozom Y in varianta „moderna”, foarte diferit de cel al primilor barbati, de acum 2,5 milioane de ani. Dar se pune intrebarea: cand a aparut acesta? In ce epoca si unde anume traia acel „tatic” care avea sa fondeze liniile paterne actuale? Cercetatorii americani au lansat ideea ca acum vreo 60.000 de ani, in Africa.

Rezultat la care geneticienii au ajuns dupa studii laborioase, in 22 de regiuni de pe intreaga planeta. Cromozomul Y este considerat un excelent marker pentru a observa istoria populatiilor umane si a realiza o harta a migratiilor. Aceasta, deoarece el nu se transmite decat de la tata la fiu si se pastreaza nemodificat, cu exceptia unor rare mutatii, ceea ce permite conturarea, pe timp indelungat in urma, a evolutiei certe pe linie paterna.

Un rendez-vous ratat

Analizele miilor de subiecti au restrans - cel putin, pentru cercetatori - sfera de localizare a stramosului Adam intr-o zona din Africa populata de etiopieni, sudanezi si bosimani. Asadar, barbatul modern e originar de pe „continentul negru”? Un alt mar al discordiei pentru geneticieni, unii dintre acestia refuzand sa creada in „exodul cromozomial masculin”, din Africa, pe toata suprafata terestra. Pe de alta parte, o datare mai exacta a varstei tatalui barbatilor de azi ni-l aduce pe acesta mai aproape, la 59.000 de ani.

In mod natural, exista insa si o Eva, calificata de cercetatori drept mama intregii omeniri si localizata tot in Africa. Logic ar fi, asadar, sa ne gandim la o intalnire dintre cei doi, totusi aici apare o problema. Contrar parerii cu nuante anecdotice, de azi, barbatul a fost cel ce s-a lasat asteptat la presupusul rendez-vous. Si nu „sfertul academic”, ci aproximativ 83.000 de ani, batrana noastra mama avand varsta estimata la 143.000 de ani!

Copilul cu mii de parinti

Cam asa ar trebui sa-l vedem pe Homo sapiens sapiens (adica pe noi insine!), potrivit unei teorii ce urmeaza linia evolutionista. Am fi deci un fel de puzzle realizat in timp, prin multiple contacte intre specii si mutatii datorate mai degraba hazardului, unde piesele amestecate si asezate apoi in faptura numita om sunt si foarte vechi, dar si mai recente. Daca ar fi sa ne referim la toti stramosii nostri, am ajunge inevitabil sa numim mama si tata chiar si o bacterie sau un vierme de pamant.

Si nu prea ne-ar incanta aceasta perspectiva, chiar daca cercetatorii non-creationisti o sustin vehement. Tot ei exclud, in consecinta, existenta UNUI Adam si a UNEI Eve primordiali, context favorabil dezvoltarii altei ipoteze, de data aceasta cu o mare capacitate de a ne flata pe noi, oamenii veacului 21: macar unii dintre noi ar putea fi purtatorii elementelor determinate pentru o viitoare mutatie in specia umana. Dar cine va putea sa confirme acest lucru?

Dincolo de portile somnului

Va bucurati, in urma unui vis frumos? E si firesc, dar ce va faceti daca in starea onirica apar episoade stranii, de natura sa va produca neliniste? Ei, bine, oamenii de stiinta considera ca nu e un motiv pentru a intra in panica. Exista aproape intotdeauna explicatii si va oferim si noi, mai jos, sase asemenea ipoteze ale viselor decriptate. Sau, cel putin, asa ne asigura cercetatorii.

· Somnambulii se ridica noaptea din pat sub impulsul unor vise? E dificil de spus, deoarece in majoritatea cazurilor cei ce sufera de somnambulism nu isi pot aminti ce-au visat. Dar nu-i nimic neobisnuit la mijloc, intrucât aceasta afectiune se manifesta in faza somnului lent profund, când majoritatea functiilor creierului, inclusiv memoria, se afla in repaus. In schimb, cei ce-si amintesc visele povestesc intâmplari in care sunt frecvent amenintati de un pericol de care trebuie sa fuga sau cad prada unor viziuni terifiante. E posibil ca ei sa se ridice in acel moment, pentru a incerca sa scape de ele. Dar de ce subiectii respectivi se agita atât, in timp ce oamenii obisnuiti asteapta... cuminti, in patul lor, finalul trairilor onirice? Pentru ca la primii, anumite parti ale creierului ramân hiperactive in somnul lent profund, pe când ar trebui sa functioneze la ralanti, ca si cum ar fi pe jumatate treji.

· Confundarea visului cu realitatea: de ce? Daca visati ca va treziti, faceti un dus, ajungeti la serviciu ca-n fiecare dimineata, nu va speriati: asa ceva i se poate intâmpla oricui. Si, in general, la trezirea reala ne dam seama imediat ca tocmai visam. In schimb, daca avem accese subite de somn in timpul zilei si daca suntem convinsi - treji fiind - ca, de exemplu, o masina enorma se indreapta catre noi, atunci da: trebuie mers la medic. E probabil un semn ca suntem afectati de narcolepsie, o boala ce apare deseori la adolescenta si deregleaza somnul. La narcoleptici, faza de adormire e scurta (1-4 minute), de doua ori mai putin decât in mod normal. Uneori, trec direct din starea de veghe in somnul paradoxal, fara cele circa 90 de minute intermediare, de somn lent. Apoi, trezirea lor este de obicei brutala, iar aceste treceri bruste intre vis si realitate devin cu timpul handicapuri serioase. Totusi, se trateaza.

· Vis si/sau cosmar? In pofida aparentelor, intre cele doua nu exista nici o diferenta. Putem spune doar, de pilda, ca un cosmar este un vis anxios. Mai exact, un vis in care traim evenimente ce genereaza stari de neliniste, frica, ingrijorare, toate terminate insa mereu in acelasi mod: trezirea persoanei care doarme.

· Controversatele vise premonitorii. Ati visat ca pisica dumneavoastra a suferit un accident si, in scurt timp chiar asa s-a intâmplat! E un exemplu oarecare, insa dintotdeauna, in numeroase culturi, se stie ca omul a incercat sa se foloseasca de vise pentru a prezice viitorul. Nimic anormal, intrucât visele pot reprezenta, prin anticipare, situatii pe care le doreste realizate ori, dimpotriva, evitate. Dar a face din vise un mijloc de cunoastere implica riscul caderii in superstitie. Potrivit psihologilor, visele pot in mod special sa ne releve date despre starile noastre emotionale. Atât si nimic mai mult.

· Matematica in somn. Putem rezolva probleme numerice in timp ce dormim? Si, in general, poate omul sa aiba o astfel de activitate creativa? Ei, bine, s-a si intâmplat asa ceva! Medicul si matematicianul Gerolamo Cardano ar fi descoperit, in vis, un mod original de rezolvare a ecuatiilor de gradul trei. La fel, scriitorul R.L. Stevenson ar fi „vazut” in vis actiunea celebrei sale opere „Dr. Jekyll si Mr. Hyde”. Exista si alte relatari in aceeasi idee - sa recunoastem, totusi - bizara. O explicatie tine de faptul ca, intre veghe si somn, gândirea noastra are configuratii total diferite, ceea ce permite - in timp ce dormim - asocieri de idei neobisnuite, care pot duce uneori la mari descoperiri. In general, somnul ajuta mai ales sa memoram mai bine ceea ce tocmai am invatat. Asadar, cu cât dormim mai bine, cu atât asimilam mai bine informatiile.

· Eu de ce nu visez? Unele persoane nu-si amintesc niciodata vreun vis, ceea ce le face sa creada ca de fapt nu viseaza. E fals. La mijlocul anilor 50, s-au realizat experimente legate de somn, constatându-se ca aproximativ 20% din subiecti nu-si amintesc visele, daca se trezesc singuri. In schimb, treziti in timpul somnului paradoxal (când creierul „produce” vise complexe), aproape toti si le amintesc. Se pare ca, pe masura ce se indeparteaza de faza somnului paradoxal, anumite persoane au probleme in a-si aminti visele. Este vorba in special despre cei la care memorarea rapida functioneaza greu. Unii psihologi explica altfel fenomenul. Toata lumea viseaza, iar daca nu ne amintim visele, inseamna ca... suntem cenzurati. Aceasta, mai ales pentru ca anumite imagini din inconstient si informatiile continute de ele sa nu fie constientizate de noi. De ce? De-aici, incep alte teorii. Dumneavoastra ati visat frumos noaptea trecuta?

Cum putem pacali CANCERUL

Statisticile medicale sunt necrutatoare, dar cat se poate de exacte: in ultimii ani, numarul cazurilor de cancer, in statele civilizate, aproape s-a triplat. Nici Romania nu face exceptie, dimpotriva, tara noastra se situeaza pe un nedorit loc fruntas in acest „top al mortii”, numarul deceselor provocate de cancer fiind depasit doar de numarul celor cauzate de maladiile cardiovasculare. Din fericire, peste nu multi ani, suferinzii de cancer vor avea posibilitatea de a tine sub control aceasta teribila boala, gratie unei descoperiri facute recent de oamenii de stiinta.

Milioane de persoane diagnosticate cu cancer vor putea, in viitorul apropiat, sa-si „tina in frau” boala, prin intermediul unor modificari genetice care vor actiona ca veritabile tratamente de intretinere. Si aceasta dupa ce oamenii de stiinta au demonstrat pentru prima oara ca sistemul imunitar al organismului poate tine tumorile intr-o stare similara hibernarii, timp de decenii intregi, fara ca acestea sa le mai puna in pericol viata. Descoperirea, considerata de expertii medicali „surprinzatoare”, va genera tratamente capabile a permite pacientilor sa duca o viata absolut normala, chiar si avand inca in organism celule canceroase, care vor fi insa neutralizate.

Cea mai buna protectie: un sistem imunitar puternic

Specialistii in oncologie stiau de multa vreme ca boala canceroasa poate stagna in corpul uman timp de multi ani, inainte de a se reactiva, brusc. Dar pana in prezent, nimeni nu putea preciza cum se desfasoara acest proces. O echipa condusa de profesorul Robert Schreiber, de la Washington University School of Medicine a ajuns, facand experiente pe cobai modificati genetic pentru a dezvolta tumori canceroase, la concluzia ca unele forme de cancer sunt tinute de organism in stare de „echilibru” timp de decenii intregi, fara a fi complet eliminate dar si fara posibilitatea de a invada tot corpul. Este, sugereaza cercetatorii, un proces similar cu cel al infestarii cronice cu Mycobacterium tuberculosis, bacteria responsabila de aparitia tuberculozei. Pacientii pot fi infectati de multe decenii, fara sa prezinte simptome de TBC. Dar boala apare de indata ce sistemul imunitar este slabit.

„Cu ajutorul modelului animal pe care l-am dezvoltat, am reusit sa reproducem starea tumorii „adormite”, in conditii de laborator si am putut vedea prin ce mecanisme celulele cancerigene sunt tinute la respect de catre sistemul imunitar”, spune Schreiber. S-a observat ca in timpul fazei de „hibernare”, organismul declanseaza procese biologice prin care sistemul sau imunitar reduce tendinta tumorii de a creste si ucide unele celule maligne, dar nu suficient de rapid pentru a micsora sau distruge definitiv tumora.

„Intr-o zi vom putea sa folosim imunoterapia pentru a induce periodic in mod artificial procesul de echilibrare si a face din cancer o boala cronica, dar controlabila, cu ajutorul medicatiei. Functionarea perfecta a sistemului imunitar constituie una dintre cheile problemei, intrucat previne dezvoltarea cancerelor. Nu intamplator, cancerul poate sa apara si la pacientii cu organe transplantate, desi aceste organe sunt perfect sanatoase: faptul ca sistemul imunitar al primitorului de organe este suprimat face ca organismul sau sa fie lipsit de aparare in fata agresivitatii celulelor canceroase care se mai afla inca in corp.

Si astfel, boala va recidiva, atacand si organul sanatos, abia transplantat. Cercetarile viitoare si validarea clinica a acestui proces vor duce la transformarea cancerului intr-o maladie cronica, similara altor boli grave dar care nu ajung sa aiba un potential letal, multumita tratamentelor medicamentoase”, spune dr. Mark Smyth, de la Peter MacCallum Cancer Centre din Australia, coautor la studiul mentionat.

Dragostea ne face inteligenti

Dante spunea ca iubirea misca Soarele si celelalte stele, idee pe care astazi o luam in sens aproape strict metaforic. Daca insa trecem dincolo de literatura, nu e greu sa remarcam ca supremul sentiment apare de fapt ca mecanismul central – ca sa vorbim in termeni tehnici – aflat la baza ordinii, a armoniei si a transformarilor perpetue din Univers. Poate fi acesta un tulburator argument pentru a reconsidera, fie si numai la nivel teoretic, legile cosmice, pe cele ale viului si, desigur, ale fiintei umane? Sa vedem ce spune faimosul neuropsihiatru si etolog Boris Cyrulnik de la Universitatea Toulon.

„Topirea” creierului

Exista in viata doua momente diferite când dragostea ne face inteligenti: când suntem bebelusi, inainte de a incepe sa vorbim, apoi la vârsta maturitatii sexuale. In prima etapa, daca nu suntem inconjurati cu afectivitate (cineva care sa ne atinga blând, sa ne vorbeasca, sa ne spele, sa ne hraneasca, sa ne mângâie), creierul ni se atrofiaza, iar dezvoltarea biologica si cea psihologica sunt stopate.

Tehnologiile moderne de neruo-imagerie permit chiar masurarea „topirii” cerebrale provocate de izolarea senzoriala si de carenta afectiva. Se produce o atrofiere a lobilor prefrontali, care astfel blocheaza, altereaza sau chiar suprima soclul neurologic ce permite in special anticiparea. O alta zona, numita sistem limbic – unde se afla suportul neuronal al memoriei si al emotiilor – se atrofiaza si ea.

In 1985, B. Cyrulnik a fost invitat in România, pentru a cunoaste copii abandonati de parinti si toti colegii ii spuneau ca era vorba despre encefalopatii si autism. Având o formatie etologica, stia totusi ca o alterare senzoriala putea provoca o atrofie la nivelul corespunzator din creier. Toate scanarile efectuate atunci in Franta au relevat atrofii frontale si limbice. Prin urmare, un copil cu carenta afectiva nu va putea nici sa anticipeze, nici sa-si utilizeze memoria, din moment ce baza neurologica nu e stimulata.

Copiii studiati de cercetator nu puteau alcatui fraze, nu puteau gândi, nu puteau nici macar sa-si reprezinte timpul, sa se localizeze in timp. Inaintea cuvântului, hrana afectiva constituie un stimulent cerebral al fundamentelor care permit reprezentarea timpului (adica expunerea notiunii respective), a matematicii, a geometriei s.a.m.d.

Eternitatea de lânga noi

Al doilea moment important ar fi cel al maturizarii sexuale. Atunci invatam sa iubim intr-o maniera noua, intensa, care se detaseaza de prima – cea fata de mama, de tata etc. Iubirea sexuala (nu vorbim doar despre relatia fizica in sine) ne obliga sa initiem aventura explorarii unei alte fiinte umane, sa asimilam inteligenta altei lumi, sa ne dezvoltam empatia.

Ce se petrece in plan biologic, când iubim? Subiectul – barbat sau femeie – nu se gândeste decât la Celalalt, in stare de veghe. Când doarme, fazele somnului paradoxal se lungesc cu 30%; sunt perioadele când procesele de memorie se incorporeaza cel mai bine. Astfel spus, pentru un indragostit, fundamentul biologic al memoriei creste cu 30%. Extinzând ideea, a te indragosti – de o femeie, de un barbat, de alta tara, de alta cultura, de o carte etc. – te provoaca la a explora.

Trebuie sa inveti acel nou domeniu, acea lume mentala a fiintei la care visezi. Biologic si psihologic, te pregatesti de cunoastere; proces stimulat de unele societati, dar descurajat de altele. Chiar si la vârste inaintate, dragostea ramâne un stimulent esential al creierului nostru si al lumii noastre psihologice intime. Iar stiinta afirma ca ar trebui sa traim cam pâna la 120 de ani!

Boli citite in picatura de sange

O veche zicala romaneasca spune ca „de-ar stii omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi”. Lucru valabil, am adauga nou, mai ales in privinta sanatatii si mai ales in zilele noastre. Viata ca o goana, stresul care ne macina, alimentatia haotica sunt tot atatia factori ce-si pun amprenta asupra starii de sanatate. Ne simtim, aparent, foarte bine, pana cand, brusc, boala se instaleaza. De fapt, medicii spun ca nu chiar asa de brusc, doar ca primele simptome, in cazul multor maladii, sunt atat de vagi incat nimeni nu le poate depista. Si totusi, gratie unei singure picaturi de sange, maladii precum diabetul sau cancerele vor fi depistate cu multi ani inainte de de producerea lor propriu-zisa.

Revolutionara metoda la care ne referim a fost pusa la punct de trei cercetatori rusi, sub conducerea profesorului Alexandr Poletaiev. In iunie anul trecut, ideea lor le-a adus premiul intai la concursul de inventica de la Moscova. Premisa de la care cei trei oameni de stiinta au pornit a fost ca orice boala se declanseaza atunci cand procesele biochimice din organism incep sa se deruleze in mod anarhic.

Ca urmare, acest lucru impiedica anumite organe sau sisteme sa mai functioneze corespunzator, dar situatia nu este inca observabila deoarece nu exista nici un fel de simptom fizic. Pacientul se simte bine, toate analizele pe care le-ar face in acest moment au iesit perfecte. Si totusi, boala deja se dezvolta in organismul sau. Bolnavul respectiv nu va prezenta simptome (inclusiv durere, cel mai ingrijorator dintre toate) decat atunci cand organismul lui este deja serios afectat. De pilda, primele simptome ale diabetului apar in momentul in care 85% dintre celulele pancreatice producatoare de insulina sunt deja distruse...

Tumorile vor fi distruse chiar inainte de a aparea

Pana recent, nu exista un echipament medical care sa poata depista boala intr-un stadiu atat de incipient. Studiul specialistilor rusi s-a bazat pe faptul ca anticorpii sunt primele elemente care reactioneaza in fata unor anomalii aparute in organism. Aceste molecule specializate, produse de sistemul imunitar, au rolul de a elimina din organism produsele avariate. „O persoana sanatoasa are acelasi numar de anticorpi in sange. Dar imediat ce se declanseaza o boala, cifra lor se va modifica dramatic, fie crescand, fie scazand. Fiecare grup de anticorpi este asociat unui anumit organ. Cunoscand numarul standard de anticorpi, biochimistii pot detecta imediat daca exista o anomalie si la ce nivel se manifesta.

De pilda, distrugerea hepatocitelor – anticorpii care au grija de „curatenia” ficatului – dovedeste ca exista procese infectioase la nivelul acestui organ. Distrugerea celulelor din miocard, care genereaza o modificare a numarului de anticorpi cardiotropici, duce la probleme cu inima”, explica profesorul Poletaiev.
Noua metoda va permite doctorilor sa depisteze imbolnavirea muschiului cardiac cu trei ani inainte ca boala sa devina potential fatala. Diabetele pot fi prezise cu cinci ani inainte de declansarea lor propriu-zisa iar tumorile cu zece ani inainte ca ele sa fie diagnosticate prin metode clasice.

„Testele specifice ne permit sa gasim, de asemenea, defecte la nivelul ficatului, prostatei, stomacului, al glandei tiroide, in sistemul nervos central si in plamani”, explica savantul moscovit. Iar un om prevenit face cat doi. Nu este deloc dificila remedierea defectelor, intr-un stadiu incipient al bolii. Uneori chiar si schimbarea modului de viata, a dietei si unele exercitii fizice se pot dovedi suficiente pentru ca boala sa dispara inainte de a se declansa, ca atare. Aceasta metoda unica, ce poate salva milioane de vieti prin analiza unei singure picaturi de sange, nu a fost inca introdusa in practica de specialitate in mod curent, ea fiind folosita insa in aproximativ o suta de institutii medicale din Rusia. Sa speram ca va fi introdusa in curand si in spitalele romanesti...

Secretele memoriei perfecte

E indubitabil faptul ca, odata cu inaintarea in varsta, capacitatea de memorare se diminueaza si adesea apar, la nivel cerebral, procese degenerative – nu degeaba se spune ca batranii dau „in mintea copiilor”. Asta nu-i impiedica pe oameni la a visa sa-si pastreze calitatile cognitive intacte, chiar si la senectute. Iar savantii ne asigura ca, gratie unei diete imbunatatite putem nu doar trai mai mult ci si da in mintea... geniilor!

Potrivit unui studiu de ultima ora, realizat de o echipa de nutritionisti de la Universitatea Munster, varstnicii care consuma zilnic mai putine calorii decat in mod normal, timp de cateva luni, isi imbunatatesc considerabil memoria; concluziile studiului se alatura altor cercetari anterioare, care au aratat ca dietele restrictive aplicate animalelor de laborator au dus la prelungirea semnificativa a duratei de viata a acestora si la intarzierea instalarii afectiunilor specifice batranetii.

Cheia misterului: scaderea nivelului de insulina

Studiul cercetatorilor germani a implicat 50 de batrani, normali sau supraponderali, media lor de varsta fiind de 60 de ani. Membrilor primului grup de voluntari li s-a cerut sa reduca aportul zilnic de calorii cu o treime, mai ales „taind” din portiile de mancare; al doilea grup a primit acelasi numar de calorii, dar a mancat mai sanatos decat de obicei, in principal grasimi nesaturate din peste si ulei de masline, iar al treilea grup nu a facut nici un fel de modificari in dieta.

Dupa trei luni, toti voluntarii au fost supusi unor teste de verificare a capacitatilor cognitive si memoriei, demonstrandu-se ca, dintre cele trei grupuri, doar cel care avusese dieta restrictionata prezenta imbunatatiri semnificative. De asemenea, s-a remarcat o scadere spectaculoasa a nivelului de insulina din sange si reducerea nivelului unei proteine ce favorizeaza aparitia inflamatiilor.

„Studiul demonstreaza fara echivoc ca un aport ridicat de calorii dauneaza nu doar inimii ci si creierului. Dupa stiinta noastra, rezultatele obtinute ofera prima dovada materiala certa ca restrictiile calorice imbunatatesc memoria la varstnici. Descoperirea ar putea ajuta la dezvoltarea de noi strategii de tratament pentru prevenirea imbatranirii cerebrale si a aparitiei unor boli precum Alzheimer, ca si pentru mentinerea unei perfecte sanatati a creierului la varste inaintate”, spune neurologul Mark Mattson.

Nu este deocamdata clar cum anume scaderea nivelului de insulina duce la imbunatatirea memoriei dar specialistul in metabolism Ken Fujioka considera ca „insulina este un mesager care transmite creierului informatii referitoare la rezervele de carbohidrati; pe masura ce restrictionam aportul caloric, nivelul de insulina scade si semnaleaza creierului ca exista pericolul de inanitie, obligandu-l sa functioneze mai bine, mai alert, pentru a gasi resurse de hrana si a supravietui”.

Si dr. Leigh Gibson, de la universitatea britanica Roehampton este de aceeasi parere, sugerand ca insulina are un efect mai pregnant asupra acelor regiuni din creier legate de memorie iar nivelul ridicat de insulina intalnit la oamenii cu diabet de tip II greu de controlat ar avea legatura cu tulburarile de memorie si afectarea functiilor cognitive. Totusi, nutritionistii atrag atentia ca o asemenea concluzie nu inseamna neaparat ca oricine reduce consumul caloric cu 33% va avea o memorie de elefant si o sanatate perfecta.

Dimpotriva, in unele cazuri adoptarea unei astfel de masuri ar putea fi chiar daunatoare: „Renuntarea la o treime din aportul caloric este semnificativa pentru cineva care nu este supraponderal si poate fi chiar periculoasa daca persoana respectiva are deja o greutate sub cea normala. Numai cu acordul medicului oamenii ar trebui sa apeleze la diete atat de restrictive precum aceasta”, atrage atentia Mark Mattson.

Dubai...no comment

Cel mai inalt bloc din lume se afla in Dubai. O statiune de schi in plin desert? Tot in Dubai. O insula uriasa in forma de palmier? Dubai... Locuitorii acestui mic emirat din Orientul Mijlociu au mania grandorii? Vom vedea... Emiratele Arabe Unite. O tara in care petrolul curge „in valuri”: in largul coastelor capitalei Abu Dhabi, se pompeaza 2,5 milioane de barili pe zi! Datorita acestui corn al abundentei, Dubai s-a lansat intr-o cursa frenetica spre un viitor marcat de constructii faraonice. Unul dintre exemple este aeroportul. Peste tot sunt instalate ecrane mirobolante. In sala de bagaje se afla coloane de 10 metri inaltime, cu reflexe hipnotice.

Un oras din Guinness Book

Cea mai importanta artera a capitalei e Sheikh Zahed Road, care se intinde de-a lungul litoralului, flancata de zgarie-nori octogonali, hexagonali, cu fatade captusite cu oglinzi aurite... Soptuozitatea arhitectonica a fost un vis al seicului Rasid, fostul emir al statului, pe care a inceput sa-l materializeze, proiectul cu destinatie turistica fiind continuat de fiul sau Mohamed, aflat acum la putere.

Hoteluri de lux, centre comerciale de un rosu aprins, parcuri de distractii... Emiratul finanteaza direct aceste lucrari dar si investitori din toata lumea, atrasi de faptul ca in aceasta tara banii lor fac sa tasneasca din nisip zgarie-nori care le multiplica investitiile prin turism. Si asta, fara impozite! O febra imobiliara care a atras specialisti si muncitori din intreaga lume: americani, englezi, francezi, indieni, pakistanezi, egipteni..., emiratul ajungand sa fie populat in proportie de 85% cu straini (90% dintre soferi sunt pakistanezi).

Printr-un mic port de pescuit, Dubai a devenit terenul de joaca preferat al arhitectilor. Proiecte nebune, precum un zgarie-nori care sa se roteasca... Un oras al Cartii Recordurilor, care primeste 8 milioane de vizitatori pe an, in 2015 numarul lor urmand sa ajunga la 15 milioane.

Dincolo de miraj

Santierele sunt deschise peste tot cu un personal impresionant. Unde locuiesc muncitorii orasului viitorului? In hoteluri? Nicidecum. Li s-a alocat zona induatriala Al-Quoz, in locuinte ce apartin intreprinderilor de constructii, lanturilor de magazine sau companiilor de taxi. In cladiri care au aerul unor inchisori. Mobilierul costa enorm in Dubai, asa incat „celulele” sunt dotate in special cu rogojini. Intr-o camera locuiesc pana la 10 persoane, la o temperatura de peste 40sC. Conditii execrabile, dupa o zi de munca extenuanta, unele santiere fiind aflate la o inaltime de sute de metri altitudine. In 2004, 880 de muncitori si-au gasit sfarsitul in Emiratele Arabe Unite.

Insula-palmier, Palm Jumeirah, a devenit emblema tarii

A fost construita langa coasta. Vazuta din aer, seamana cu un palmier care se intinde pe o lungime de 5 kilometri in Golful Persic. Santierul a demarat in 2001. Insula a primit primii locatari in 2006 iar acum e acoperita de hoteluri si case luxoase ocupate de cei mai bogati locuitori ai emiratului. Proiectul nu e insa finalizat. Urmeaza construirea unei planisfere cu arhipelaguri care vor lua forma continentelor, inca doua insule-palmier si un complex de insule (asa cum s-a procedat in jurul actualei insule-palmier) ce vor reprezenta Soarele si planetele, totul fiind inconjurat de recifuri artificiale pentru a sparge curentii marini care ar distruge plajele si in final, insulele. S-au creat insa deschideri in barierele de recifuri pentru a permite apei din larg sa se infiltreze intre „ramurile” palmierului, pentru a o improspata. Esential, pentru inotatori, dar si pentru fauna marina. Recifurile artificiale au fost colonizate in scurt timp de alge, scoici, pesti..., dand nastere unui bogat ecosistem.

Pentru a construi palmierul s-au folosit 94 de milioane de metri cubi de nisip care a fost dragat in golf. Intr-o prima faza, nave uriase echipate cu trape ventrale in coca, au deversat nisipul in apa, in pozitii precis localizate de GPS. Cand nivelul nisipului nu mai permitea manevrarea navelor, au fost puse in functiune tunurile cu jeturi de nisip. Apoi, solul a fost tasat prin „vibrocompactare”. Nisip aruncat de la inaltimea macaralelor care genereaza un efect de vibratie in sol.
Ceea ce pune in miscare firele de nisip si reorganizeaza pozitia lor. Astfel, se minimalizeaza volumele de aer (vid) dintre ele, facand ansamblul mai compact.

„Lux si calm” in Atlantis

E unul dintre cele mai luxoase hoteluri din lume, un adevarat palat cu 1539 de camere, construit pe insula Palm Jumeirah. Inaugurarea a avut loc in 20 noiembrie 2008, fiind marcata de un joc de artificii mai spectaculos decat cel de la Jocurile Olimpice din Pekin, in prezenta unui public numeros, printre care s-a regasit si Robert de Niro, coproprietar al unuia dintre cele 17 restaurante din hotel.

Cel mai frapant loc din hotel e acvariul: un bazin urias ce contine 11 milioane de metri cubi de apa. Doua dintre cele mai frumoase camere au deschidere spre acvariu; o priveliste magica, ce nu poate fi comentata. Doar pretul, de 5.900 euro pe noapte! Un pret pe masura spectacolului exceptional. Supervedeta e Sammy, un rechin-balena lung de 4 metri, pescuit in apele golfului. Agapele sale sunt departe de a fi sangeroase, monstrul hranindu-se exclusiv cu plancton, care i se serveste de doua ori pe zi.

Ninsori in plin desert

Tineri care schiaza in zig-zag sau in coborare libera pe partii de zapada. Nimic neobisnuit. Numai ca „banala” statiune de schi e in... desert! Pentru a crea conditii hibernale, arhitectii au acoperit „muntele” cu o imensa carcasa frigorifica care asigura o perfecta izolare termica. Fiecare perete e constituit din doua transe de material izolant, intre care se lasa un strat gros de aer (de 5 metri), ceea ce impidica patrunderea caldurii din exterior. Frigul e asigurat de lichidul refrigerant care circula printr-un sistem de tevi lungi de cativa kilometri, asigurand o temperatura de –2 +2ºC.

Interiorul pare rupt din realitatea alpina: stanci acoperite cu zapada, partii, brazi inzapeziti. Pana si plafonul imita cerul instelat, iar peretii sunt pictati cu peisaje alpine cat se poate de credibile. Nu lipseste, fireste, nici telescaunul care ii poarta pe schiori spre „inaltimi”. 22.500 m2 de zapada artificiala (echivalentul a trei stadioane de fotbal) produsa cu instalatii pe baza de glycol. Cu un consum de petrol, urias, care elibereaza in atmosfera gaze cu efect de sera. Si toate astea pentru cei 450 de metri de piste de schi! In viitor se vor folosi panouri solare pentru a compensa o parte din combustibilul toxic.

Burj Dubai

De departe, silueta sa pare un brad plantat in cer, varful cladirii fiind vizibil de la distanta de 100 de kilometri. 330.000 m3 de beton (echivalentul a 100.000 de elefanti), 39.000 m3 de otel, 142.000 m2 de sticla, prin care circula 54 de ascensoare. O constructie incredibila (are aproximativ 800 de metri inaltime), ce pare inaltata de extraterestri... Mai e asemanata cu o floare a desertului (Hymenocallis) sau mai degraba cu o stalagmita.

Forta gandului

Se vorbeste de putina vreme despre o putere care nu scoate pe scena nici un fel de tehnologie ce ar putea sa exprime fizic o forta - este vorba despre forta gândului. Un initiat din Sry Lanka îmi spunea cu câteva luni în urma ca nu se teme de nici o forma de agresare clasica sau moderna, dar se teme de eventualitatea ca omul ar putea sa foloseasca, drept arma, forta gândului, cea mai radicala si mai periculoasa, dupa spusele initiatului...
Pentru multa lume acuzarea gândului ca ar fi o putere mai mare decât puterea armelor nu înseamna, probabil, nimic altceva decât, sa zicem, o metafora. Dar nu este vorba de o metafora. Cercetarile sustinute din ultimele decenii ale secolului douazeci au scos la iveala aceasta insolita forta, însa lucrurile înca nu sunt clare, deoarece despre gând avem o reprezentare atât de abstracta, ca si despre mecanismele gândului, încât ne este mai greu sa transformam, ca ipoteza, o abstractiune într-o putere...
Lumea are nevoie de ecuatii concrete care se pot urmari în rezolvarea lor logica. Exemple despre forta gândului sunt multe, cele mai multe presupunem ca se afla în incinta unor laboratoare inaccesibile. Unul din supradotatii cu aceasta putere a gândului este Uri Geller. S-a vorbit mult despre insolitul personaj, în acel "mult" stateau si mai multe contestari, chiar acuzatii de iluzionism si altele. Asa ca lui Geller nu-i ramânea decât sa le dea o lectie suspiciosilor despre puterea gândului. În ajunul Craciunului din anul 1989 "paranormalul" Geller a relatat pe larg cum reusise, cu putin timp în urma, ca opreasca celebrul orologiu de la Parlamentul englez, asa-numitul Big-Ben, cu forta gândului! Experimentul a ramas în constiinta oamenilor drept unul incredibil si antologic. Într-adevar, Geller a oprit orologiul de fata fiind numerosi martori. Dupa reusita, pe adresa celebrului supradotat au sosit nu mai putin de 20000 de scrisori, în care se relata ca, în timpul experimentului si a emisiunii televizate despre reusita fara precedent, ceasurile reformate din mii de locuinte au început sa functioneze, ca si cum o armata de ceasornicari ar fi umblat la ele!
Dar experimentul de la Londra nu era primul si nici ultimul. Tot Geller reusise, în fosta Republica Federala a Germaniei, sa opreasca o scara rulanta (ea însasi o forta mecanica), cu ajutorul puterii gândului. Ne mai aflam însa în circuitul suspiciunilor. Asa se face ca, de asemenea, cu numerosi martori, Uri Geller, prezent la Tokyo, îsi anunta înca "o minune": cu ajutorul gândului opreste un calculator de mare putere, producând, evident, unele efecte dezagreabile pentru utilizatori, deoarece a sters informatiile continute în calculator. Dar de dragul validarii fortei gândului merita aceasta fapta, cu efectul consemnat imediat...
Întreprinderi înstarite "au pus mâna" pe celebrul medium si l-au folosit în Brazilia, Mexic, Australia si in alte zone, pentru depistarea unor zacaminte de titei si metale rare sau pretioase. Cu acest capitol al folosirii fortei gândului, mediumul intra în rândul oamenilor bogati. Am consemnat acest caz, pentru ca puterea mediumului Geller a fost ilustrata experimental în câmp deschis, cu martori, observatori, profesionisti, experti. O explicitare nu s-a putut da, dar ea exista, desigur, însa fara a fi devenit "un bun public". Revenind la spusele initiatului din Sry Lanka, se pune întrebarea: daca prin forta gândului se poate opri un ceas, se poate opri un calculator puternic, se pot opri niste scari rulante, ce se mai poate face, oare, cu aceasta putere?
Ne gândim la influentarea câmpului mental al unui spectru demografic larg, la inductia de modificari, inclusiv de apreciere si de discernamânt si la multe altele. Asadar, un razboi în care arma ar fi forta gândului este posibil si, probabil, articulatiile lui se afla undeva stabilite, gata de pus în practica...

2012 - anul Apocalipsei ?

Inversarea polilor magnetici ai Pamantului constituie noua spaima mondiala. In acceptiunea oamenilor de stiinta, inversiunea reprezinta "Punctul Zero", pe care unii cercetatori il situeaza la sfarsitul anului 2012

Apocalipsa mayasa

Sistemul cosmogonic mayas vorbeste de patru lumi diferite, incarnari ale Soarelui, care ar fi existat inaintea celei prezente si care au fost distruse de catastrofe in urma carora omenirea aproape a disparut. Pe calendarul mayas mai exista un soare, cel de-al cincilea, numit "Soarele celor 4 cutremure" si care prevesteste sfarsitul civilizatiei actuale, in urma unor cutremure cum nu au mai fost pe aceasta planeta si care vor incepe in Vest. Calendarul mayas incepe numaratoarea prezentului ciclu cu data de 12 August 3113 i.e.n. si se opreste la data de 21 Decembrie 2012 e.n. Aceasta perioada i nsumeaza 13 "baktuni", adica 5125 de ani. Multa lume gaseste o similitudine intre mitul celui de-al cincilea Soare mayas si Apocalipsa lui Ioan din Noul Testament, care prevesteste aparitia, la sfarsitul mileniului al doilea, a unui "cer nou si a unui pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era". In toate mitologiile lumii exista apocalipse mai mari sau mai mici, trecute sau viitoare. Problema celor care le interpreteaza este data lor, pentru ca timpul este "criptat" in tot felul de ghicitori sau este precizat in termeni necunoscuti. Sa fie interpretarea calendarului mayas o data certa a sfarsitului omenirii, asa incat pe 21 Decembrie 2012, odiseea umana sa ia sfarsit?

Inima Terrei bate mai repede

Cercetatorii americani au constatat ca "inima" Pamantului bate mai repede. De cand au inceput masuratorile, de la inceputul secolului XX, ea a batut cu o frecventa de 7,8 Hz, dar din anul 1980, s-a observat o accelerare, mai intai lenta, apoi, din 1997, mai rapida, ajungand la valoarea de 12 Hz. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata sa corespunda cu numai 16 ore reale. Miezul planetei este conectat direct cu campul magnetic. Oamenii de stiinta au remarcat inca din secolul 17 ca acest camp se schimba in mod constant. In ultima suta de ani, intensitatea campului s-a redus cu cinci procente. Campul geomagnetic actioneaza ca un ecran protector impotriva radiatiilor cosmice. Fara el, viata pe Pamant n-ar putea exista decat, in cel mai bun caz, in forme mutante. In anul 2000, conform ratei de scadere calculate de specialisti, ea ar fi trebuit sa nu mai existe deloc, dar cum se vede, nu s-a intamplat asa!

Glasul din adancuri

Din 1829, s-a constatat si o deplasare aleatorie a centrului Pamantului, care provoaca evenimente la nivelul scoartei terestre. Sacerdotii egipteni spuneau ca atunci cand Sfinxul, "Tatal fricii si al ororii", va rade cu glas din adancuri, va fi rau de oameni. De fapt, este vorba de zgomotul care vine din interiorul Pamantului, atunci cand miezul se deplaseaza spre invelisul exterior, inregistrandu-se in scoarta cutremure, eruptii vulcanice, tsunami etc. Acest zgomot este consemnat in cronici, multe dintre "oracolele" vechimii fiind asezate pe astfel de puncte, unde crusta prezenta fisuri, iar atunci cand se auzea "glasul din adancuri", sacerdotii preziceau catastrofe.

O planeta tanara

"Terra este o planeta aflata in floarea tineretii, la nivel galactic", este de parere prof. dr. Mircea Trifulescu, specialist in geologie. Un an galactic are 180 de milioane de ani terestri, iar Pamantul are 4,5 miliarde de ani, ceea ce inseamna ca planeta noastra are cca 26 de ani galactici. Dr. Trifulescu considera teoria inversarii polilor magnetici o mare cacealma. S-ar putea lua in discutie mai degraba oscilatiile cu perioade diferite, mai lungi si mai scurte, ale axei de rotatie a Terrei, care se datoreaza efectelor periodice produse de Luna si Soare asupra proeminentei ecuatoriale terestre. Schimbarile pozitiilor relative ale Soarelui, Lunii si Pamantului produc asupra Ecuatorului o serie de oscilatii cu perioade diferite. "Sunt deviatii predictibile, cu o perioada scurta de manifestare, care reglementeaza miscarea de rotatie a Terrei, nicidecum nu ne rastoarna planeta!", este de parere prof. dr. Trifulescu. "Terra se afla intr-una din perioadele de contractie, care alterneaza cu perioadele de dilatare. In perioada de contractie, e adevarat, se manifesta fenomenul de incalzire globala, iar in faza de dilatare, se poate produce si o miscare a scoartei. Insa Terra mai are vreo 500.000 de ani de liniste, pana va incepe o activitate vulcanica de proportii, care o va reconfigura".

Peste miliarde de ani

Si Aleksei Nikolaiev, specialist in cutremure de la Academia Rusa de Stiinte, considera ca nu exista motive de panica. Parametrii de rotatie ai Pamantului sunt variabili in timp. Dupa calculele sale, valurile tsunami din sud-estul Asiei au deranjat axa Pamantului, rezultand o accelerare a rotatiei, ziua devenind cu trei microsecunde mai scurta. Dar aceasta accelerare nu este permanenta. In functie de procesele subpamantene, de curentii de aer si curentii marini, axa Terrei are un "joc" in fiecare luna, fara sa produca vreun efect catastrofal. Nici modificarea parametrilor campului magnetic nu e un motiv de panica, fiind un proces dinamic natural. Cand ar trebui omenirea sa se ingrijoreze? "Cu adevarat, peste patru miliarde de ani, cand Soarele isi va pierde puterea!", este de parere Nicolaiev. John Tarduno, specialist american in geofizica, a creat un program pentru predictia datei cand, eventual, se va produce inversarea polilor magnetici. Conform programului, aceasta se va intampla in cel mai rau caz peste 2000 de ani, iar nu in 2012.

Fenomene climatice extreme

Si totusi, aceste abateri de la normalul cu care omenirea s-a invatat au urmari dramatice. Cercetarile la nivel international din ultimii zece ani au inregistrat schimbari dramatice de clima, alternante ale temperaturilor excesiv de mari, aducatoare de seceta, cu ploi torentiale care scot raurile din matca, si formarea tornadelor in zone unde nu sunt specifice. Inclinarea si curbarea terenului afecteaza constructia caselor, a instalatiilor de tratare a apelor. Deplasarile de teren modifica transportul in banda, conductele de apa, iar scufundarile de teren afecteaza grav soselele, caile ferate, chiar cursurile de apa. Normele de constructie a caselor vor trebui sa impuna ca locuintele sa fie bine consolidate, pe fundatii adanci, cu acoperisuri bine ancorate. In orase, cea mai mare greseala este sa se taie pomii pentru largirea soselelor sau pentru amenajarea spatiilor de parcare. Din punct de vedere al sanatatii, cea mai importanta consecinta va fi vulnerabilitatea la radiatiile solare, mult mai puternice. Vor trebui sa se impuna norme stricte de igiena, inclusiv alimentara, pentru ca plantele si animalele vor fi "bombardate" de radiatii. Devierea de la parametrii normali are un efect "devastator" la nivel tehnologic. Mai multi sateliti au suferit deja dereglari dupa ce au trecut prin zona Atlanticului de Sud, unde se inregistreaza cele mai slabe valori ale campului magnetic. In corelare, orice aparatura ce functioneaza pe baza undelor transmise de sateliti ar putea ceda, inclusiv cea militara! Statele avansate ale lumii au deja in vedere tehnologii noi, pe baza de energie alternativa. Vestea buna e ca si daca inversiunea polilor magnetici ar fi posibila, n-ar avea efect cataclismic asupra miscarii placilor tectonice sau asupra proceselor din suprafata terestra. Pozitia axei de rotatie a Pamantului, care uneste Nordul cu Sudul geografic, pozitia continentelor in raport cu aceasta axa ar ramane neschimbate. Agentia Spatiala Europeana va lansa anul acesta trei sateliti care vor masura schimbarile in parametrii de "functionare" a Terrei.


Norme preventive


Specialistii europeni din toate domeniile au stabilit cateva norme preventive care se pot aplica inca de anul acesta. In ultimii 10 ani s-a constatat o inmultire a cazurilor de alergii sezoniere si astm, atat in orase, cat si in sate. Cele de la orase sunt agravate de poluarea urbana, care s-a accentuat din cauza efectului de sera. Cei mai importanti alergeni sunt mucegaiurile din praful de casa, polenurile, poluarea rezultata din gazele de esapament. Ne vine sa credem sau nu, pericolul major pentru europeni este "banalul" gandac de bucatarie. Aproape 70% din populatia urbana este sensibilizata la gandacii de bucatarie, care constituie cauza majora de alergie respiratorie, rinita si astm bronsic. Se recomanda combaterea mucegaiurilor, a gandacilor de bucatarie si stergerea prafului prin metode umede, care sa nu imprastie particulele. Ventilatia artificiala, tot mai necesara, trebuie facuta numai in orele de canicula, cu schimbarea periodica a filtrelor. Nu trebuie sa se renunte la aerisirea naturala, in orele diminetii.

Modificari in timp

Specialistii incalzirii globale au configurat deja modificarile prin care va trece planeta in urmatoarea suta de ani. Conform raportului IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change), ghetarii vor disparea, potopul biblic va reveni in unele parti ale globului, in timp ce altele vor fi afectate de seceta. La nivel global, resursele de apa vor fi deficitare, situatie care va genera foamete, colapsuri economice si razboaie. Furtunile tropicale vor deveni mai puternice, cu viteze ale vantului foarte mari si cantitati mari de precipitatii. In plus, bolile generate de virusuri mutante vor afecta intreaga planeta. O patrime din speciile de plante, insecte si animale vor disparea, ceea ce va afecta habitatul uman intr-un mod ce nu poate fi prevazut sub toate aspectele. Raportul IPCC a atras atentia ca mediul urban, preferat din ce in ce mai mult de populatia lumii, va fi cel mai afectat, daca nu se iau masuri riguroase de eficientizare a resurselor de apa, igienizare si aprovizionare.

Inundatii si incendii in Europa

In linii generale, in Europa se vor agrava diferentele intre regiuni privind resursele naturale, mai ales apa. Inundatiile, eroziunile coastelor maritime, incendiile vor devasta arii intinse. Zonele de munte vor fi afectate de retragerea ghetarilor, reducerea stratului de zapada si disparitia unor specii. Conform scenariului cel mai sumbru, 60% din speciile existente in unele zone vor disparea pana in 2080. Sudul Europei se va confrunta cu temperaturi estivale foarte mari, secete, reducerea debitelor de apa, a potentialului hidroenergetic, incendii si scaderea dramatica a arealului agricol. Din punct de vedere al sanatatii, se vor inmulti cazurile de alergii si afectiuni gastro-intestinale si bolile cardio-vasculare.

Seceta si foamete

In America Latina, padurile tropicale vor deveni savane pana in 2050, iar multe dintre terenurile agricole vor deveni aride, ceea ce va duce la foamete. Schimbarea regimului de precipitatii si disparitia ghetarilor vor afecta bazinele de apa potabila, agricultura si productia de energie.
America de Nord va fi afectata de incendii vaste, de scaderea debitului de apa in unele regiuni si inundatii in altele, de tornade si uragane foarte puternice, iar zonele de coasta vor suferi cel mai mult. Rata mortalitatii in New York, cauzata de probleme cardiace provocate de caldura, va fi de 1000 pe an.
In Africa, pana in 2020, intre 75 si 250 milioane de oameni vor fi afectati de lipsa apei. In unele tari africane, terenurile agricole se vor reduce cu pana la 50%. Malnutritia si bolile tropicale vor face ravagii. Regiunile de coasta maritima vor deveni riscant de locuit, din cauza cresterii nivelului marii si a eroziunilor.
Asia va fi, la randul ei, afectata de scaderea debitului apelor. Bazinele raurilor mari din centrul, sudul, estul si sud-estul Asiei isi vor reduce dramatic volumul pana in 2050. Regiunile de coasta si deltele, foarte populate, vor deveni riscant de locuit, din cauza inundatiilor si a furtunilor. Mortalitatea din cauza afectiunilor gastro-intestinale va deveni foarte ridicata in estul, sudul si sud-estul Asiei.
Australia si Noua Zeelanda vor pierde mult din biodiversitate, iar Bariera de Corali va fi grav afectata. Pana in 2030, problemele legate de resursele de apa vor trece la Departamentul de Securitate Nationala, in sudul si estul Australiei, si in Northland, Noua Zeelanda. Furtunile vor matura coastele maritime, zone extrem de populate. Australia se va confrunta cu un numar mare de decese din cauza caldurii, 3000 si 5000 pe an. Cei mai afectati vor fi oamenii cu varste de peste 65 de ani.

Prea multi locuitori la oras

* Anul 2030. Bolile digestive vor creste cu 5% in regiunile din lumea a treia, iar aceasta "categorie" va include toate tarile care nu au implementat un sistem de alimentatie sanatoasa. Populatia globului va numara 8,3 miliarde de locuitori. Incalzirea globala va distruge ghetarii din zonele temperate, din muntii ecuatoriali, conform raportului lui Richard Taylor de la University College din Londra. In tarile in curs de dezvoltare, populatia urbana se va dubla si se va ajunge la aproape 4 miliarde de oraseni, iar in tarile dezvoltate, populatia urbana va creste cu 20%. Toata aceasta goana dupa habitatul urban va deregla intreg ecosistemul si va inmulti necesitatile energetice, care nu vor putea fi acoperite.
* Anul 2050. Populatia globului va ajunge la 9,4 miliarde de locuitori, dar terenurile agricole se vor reduce cu inca 20%, in estul si sud-estul Asiei, si cu 30%, in centrul si sudul continentului. Biodiversitatea va fi dramatic afectata, o patrime din speciile de plante si de animale vertebrate vor disparea, conform specialistilor de la Universitatea din Toronto.
* Anul 2070. Cum ghetarii vor disparea, iar zonele afectate de seceta vor creste, productia de electricitate de la hidrocentrale va scadea. In Europa, puterea hidrocentralelor va scadea cu 6%, iar in zona bazinului mediteranean cu 50%. Caldura, uscaciunea vor duce la secete prelungite si risc crescut de incendii pe arii tot mai mari, in special in bazinul Mediteranei, vestul SUA, sudul Africii si nord-estul Braziliei. 100 de milioane de oameni ce locuiesc in zone de coasta marina, pe insule mici, delte, vor fi afectati anual de furtuni tropicale si valuri devastatoare. Populatia din aceste zone va fi atunci in jur de 5 miliarde. Intre 1,1 si 3,2 miliarde de oameni vor fi afectati de lipsa apei si peste 600 de milioane de foamete.

Razboaie pentru petrol, apa si hrana

Raportul IPCC nu este deloc linistitor. Efectele incalzirii globale sunt treptate si exista posibilitatea ca guvernele lumii sa ia masurile necesare pentru ca populatia sa se adapteze noilor conditii, dar aceste masuri tin de strategie, finante, educatie, ajutor, elemente care nici in prezent nu sunt usor manevrabile. Asa ca sociologii se asteapta mai degraba la conflicte militare pentru rezolvarea acestor probleme, decat la masuri preventive. Razboaiele petrolului au inceput deja. Petrolul, combustibilul fara de care civilizatia actuala nu ar putea exista, va cunoaste, conform Raportului IPCC, un moment de varf, dupa care va incepe declinul. Momentul cand va incepe declinul se numeste Hubbert's Peak", dupa numele geofizicianului american M. King Hubbert, care a prevazut, inca din 1949, ca "era petrolului" se va sfarsi mult mai repede decat se spera. Fenomenul "Hubbert's Peak" a fost stabilit a avea loc intre 2008 si 2018. Majoritatea specialistilor spera totusi ca el se va manifesta dupa 2020. Dupa aceasta data, productia de petrol va intra intr-un declin ireversibil, ceea ce va aduce recesiune la nivel global, cu posibile conflicte intre natiuni.

Dragostea si grupa sanguina

Dragostea si grupa sanguina

0, A, B, Ab... Rh pozitiv sau negativ. Grupa sanguina este de o importanta primordiala in medicina. Dar, dupa cum cred cercetatorii japonezi, ea este responsabila si de relatiile noastre afective si sexuale

Cele patru grupe sanguine

Spre 1900, biologul austriac Karl Landsteiner descoperea ca exista patru grupe sanguine principale. Cercetarile sale au permis transfuziile sanguine, un progres de maxima importanta in medicina, si i-au adus premiul Nobel.
Patruzeci de ani mai tarziu, Rh. Leone Bourdel emite ipoteza conform careia intre sange si com portamentul psihologic al individului exista o legatura. Matematicianul japonez Masahiko Nomi a studiat statistic aceasta legatura. El a demonstrat ca fiecare grupa sanguina corespunde unui caracter precis. Ketsu-eki-Gata, metoda sa de caracteriologie sanguina, este astazi folosita frecvent in Japonia si Sua de catre psihologi.

Daca aveti grupa "0"
Tipul 0 este extravertit, cercetator, coleric si generos. Gelos fara a fi ranchiunos. Realist, organizat, concentrat, afectuos. Putin agresiv si nervos, uneori prea orgolios ori incapatanat.

Daca aveti grupa "A"
Tipul apartinand grupei A este ordonat, stabil, organizat, fidel in dragoste. Ratiunea domina afectivitatea. Este tipul dragostei de durata. Frecvent pesimist, timid, lent, incearca uneori o lipsa de incredere in sine.

Daca aveti grupa "B"
Pasional, intuitiv, original si creativ, iata cateva caracteristici ale individului ce apartine grupei B. Acestei grupe ii apartin multi artisti. Dezinhibati, cei ce apartin grupei sunt adesea seducatori. Dar sunt imprevizibili, solitari, uneori deprimati si neascultatori.

Daca aveti grupa "Ab"
Foarte sensibili, intuitivi, tot atat de rationali si de afectivi, nativii sunt adesea imprevizibili. Femeile si barbatii ce au grupa Ab sunt generosi, dezinhibati, sociabili si diplomati. Totusi, sunt irascibili, indecisi si uneori ranchiunosi si nedisciplinati.

Grupa sanguina "0" si dragostea
Atat in munca, cat si in dragoste, indivizii cu grupa 0 sunt dinamici si cercetatori. Fara complexe, ei seduc si imbratiseaza cu foc.

Femeia "0"
E extravertita si plina de farmec. Stie sa convinga atunci cand se indragosteste, ceea ce i se intampla adesea. Vrea un barbat de care sa fie mandra. Il va flata si il va pune in valoare. Este posesiva si geloasa. Odata casatorita, este atasata si fidela. Buna organizatoare a vietii de familie, metodica, dinamica si intreprinzatoare, isi sustine sotul si copiii. E doar cam ambitioasa cateodata. Are nevoie de contact fizic si dragoste pasionala.

Barbatul "0"
Ii place sa seduca si o face cu succes. Dar nu e totdeauna sincer. Nu-l lasati sa creada ca sunteti o usuratica. Cu cat il faceti sa astepte, cu atat va va iubi mai tare. Autoritar, vrea sa fie stapan acasa la el. Nu-l tratati frontal, procedati cu diplomatie si farmec; astfel veti face ce vreti din el. Este foarte senzual si e un foarte bun amant. Daca il surprindeti mereu cu ceva nou, veti putea sa luptati cu o oarecare infidelitate, care nu e totusi cel mai mic pacat al lui.

Grupa sanguina "A" si dragostea
Pudici, rezervati si timizi, indivizii grupei A nu au totdeauna o viata afectiva usoara. Le lipseste indrazneala si e adesea in prejudiciul lor. Si totusi, cata dragoste au, cata dorinta de a se darui!

Femeia "A"
Are o imaginatie amoroasa inepuizabila. Ii plac mai mult decat orice povestile de dragoste, aventurile si pasiunea. Dar in dragoste, dimpotriva, este neincrezatoare, timida, tematoare... Ii e frica sa se indragosteasca si nu o face decat cu greu. Face rar primul pas si adesea risca sa treaca pe langa marea dragoste. Este o buna sotie, dar nu-i place prea mult gospodaria, nici gestiunea familiei. Ea exceleaza in profesii pozitive.

Barbatul A"
Nimeni nu-l intrece in puterea de a visa. Daca ar fi in stare sa transpuna in scris povestile de dragoste pe care si le imagineaza, ar deveni un al doilea marchiz de Sade. Dar ce distanta intre imaginatie si realitate: inhibat si timid, n-are curaj sa incerce nici una din scenele erotice pe care le poarta in minte. Numai dupa o indelungata acomodare cu o femeie si numai cand e foarte sigur de ea, incepe sa scoata coarne timide, ca melcul, pasind cu grija pe un teritoriu strain. Dar cand drumul i-e, in sfarsit, cunoscut, devine un amant imbatabil. In viata de toate zilele, barbatul A e retinut, dar le da femeilor pretul pe care il merita, din priviri.

Grupa sanguina "B" si dragostea
Barbatii si femeile de tip B nu acorda aceeasi importanta dragostei si sexualitatii ca celelalte grupe. Asta nu inseamna ca afacerile de inima nu conteaza pentru ei. Mai degraba nu le plac regulile, normele si restrictiile. Ei acorda mai multa importanta prezentului decat viitorului si zburda mult inainte de a se fixa.

Femeia "B"
Dinamica si uneori extravaganta in viata sa sociala, ea devine rezervata de indata ce intalneste barbatul vietii sale. Ii place viata de cuplu cu conditia de a nu fi dependenta. Optimista si inventiva, ea accepta toate situatiile. Dar sexul este pentru ea mai degraba igiena corporala.

Barbatul "B"
Seducator, ii place sa dea tuturor femeilor pe care le intalneste impresia ca sunt unice. Dar cand se indragosteste, ramane fara voce. Deci fiind, de regula, infidel, se asteapta la infidelitati. Desi sexul nu e totul pentru el, inventiv, el stie sa fie pe masura asteptarilor atunci cand intalneste pe cineva pentru care sexul conteaza mai mult.

Grupa sanguina "Ab" si dragostea
Cei cu grupa sanguina Ab sunt incurabili romantici si astfel isi traiesc si sentimentele. Asta ii face cateodata naivi. Sunt ca fata din poveste care vrea sa se casatoreasca cu fiul regelui.

Femeia "Ab"
Nu-i usor pentru ea, caci e plina de imaginatie. Fascineaza barbatii cu comportamentul ei. Exigenta, este dificil de cucerit. Este o sotie buna, isi iubeste casa si copiii. Pentru cei care sunt langa ea, este capabila de cele mai nebunesti nopti de dragoste.

Barbatul "Ab"
Nu-i place sa vorbeasca direct despre sex. Totusi, se simte bine cu femeile care sunt atrase de magnetismul extraordinar pe care il poseda. Sot sau prieten, este agreabil cu conditia sa-l feresti de prieteni. Sexul il pasioneaza si se descurca excelent.

Compatibilitati in cuplu

Barbatul "0" si femeia "0"
Compatibilitate medie. Functioneaza doar in cazul in care partenerul este mai in varsta. Partenerii in acest caz se inteleg fara discutii inutile. Un barbat "0" cu Rh pozitiv si o femeie "0" cu Rh negativ constituie cel mai bun cuplu al grupei. In rest...

Barbatul "0" si femeia "A"
O combinatie excelenta. O familie fericita. Ea il sustine moral. Dar sunt adesea furtuni. Din fericire, se aplaneaza. Barbatul "0" cu Rh negativ sau pozitiv o deranjeaza pe femeia "0" cu Rh negativ - e prea autoritar. Ea il va parasi, in 40% din cazuri.

Barbatul "0" si femeia "B"
E o dragoste furtunoasa, ce functioneaza indeosebi prin simturi, inaintea sentimentelor. El isi va sacrifica cariera in favoarea ei, ceea ce e frecvent la barbatul "0" cu Rh negativ. Vor trai unul langa celalalt ca doi straini. Cam trist, nu?

Barbatul "0" si femeia "Ab"
Ea are nevoie de toata forta caracterului ei si de puterea ei de decizie. Il va iubi neconditionat daca nu e prea superficial. Barbatul "0" cu Rh negativ si femeia "Ab" cu Rh negativ formeaza un cuplu aproape ideal. Pasiune, ratiune, sex, sentimente, nimic nu le lipseste. Cu conditia ca femeia sa aiba incredere in el. Ceea ce nu se intampla in toate cazurile.

Barbatul "A" si femeia "0"
Casatoria sau cuplul ideal. Se completeaza de minune. Ea e blanda, eficienta. El e tandru, dar si puternic. Ceea ce ii poate desparti sunt doar problemele profesionale ale barbatului.

Barbatul "A" si femeia "A"
Prea frumos sa poata fi adevarat. Aceleasi gusturi, o casa fericita, copii bine crescuti, o viata linistita. Barbatul "A" cu Rh pozitiv si femeia "A" cu Rh negativ formeaza un cuplu armonios si durabil. Dar daca nu au o profesiune apropiata sau hobby-uri comune, se indeparteaza unul de celalalt.

Barbatul "A" si femeia "B"
Este un cuplu excelent, o legatura durabila, daca ea are incredere in el si daca el o merita. Pace, tandrete, armonie, dragoste.

Barbatul "A" si femeia "Ab"
Un cuplu linistit, plin de tandrete. Fara valuri... Si unul, si celalalt cauta stabilitate si o gasesc usor. Si nu au nevoie de o mare pasiune pentru a se simti fericiti. Dar rutina ii indeparteaza. Cea mai buna combinatie: barbatul "A" Rh negativ si femeia "Ab" Rh pozitiv.

Barbatul "B" si femeia "0"
Ea e prea grabita, prea exclusiva. Asta poate sa-l lase indiferent sau sa-i placa nebuneste. El trebuie sa o satisfaca sexual, daca nu, va deveni un strain sau un tiran.
Barbatul "B" si femeia "A"

O combinatie buna, cu conditia ca "B" sa fie calm. El trebuie sa-si infraneze initiativele, sa fie atent si sa o ajute sa isi rezolve indeciziile. In caz contrar, e putin probabil ca vor imbatrani impreuna.

Barbatul "B" si femeia "B"
Doua fiinte asemanatoare, carora le trebuie mult timp pentru a se adapta, fiecare facand mai multe eforturi decat ar fi cazul. Sunt mai degraba prieteni decat amanti. Daca gasesc calea sa se inteleaga, s-ar putea sa tina. Totusi, nu e o combinatie ideala.

Barbatul "B" si femeia "Ab"
Se inteleg, se admira. Dar mai mult ca fratii. Totusi, au o viata comuna armonioasa. Fragila. Trebuie mult tact din partea barbatului. Daca nu, femeia va cauta emotie sexuala in alta parte. O combinatie buna in proportie de 50%: o femeie cu Rh negativ cu un barbat cu Rh negativ.

Barbatul "Ab" si femeia "0"
Exploziv si interesant totodata. In pericol, daca au profesii diferite. Daca se inteleg in intimitate si au totul la dispozitie pentru asta, pot fi un cuplu ideal. Daca nu, e vai si amar.

Barbatul "Ab" si femeia "A"
Trebuie sa o ajute la menaj. Daca nu i-o va lua in nume de rau. Ei ii lipseste senzualitatea. Iata de ce lui ii revine un rol dificil. Cea mai buna combinatie: un barbat "Ab" cu Rh negativ si o femeie "A" cu Rh pozitiv.

Barbatul "Ab" si femeia "B"
Un cuplu armonios, stabil, echilibrat, care are afectivitate, senzualitate, viata intima si existenta sociala. Dar, paradoxal, adesea nu au nimic in comun. Se iubesc doar. Si e minunat.

Barbatul "Ab" si femeia "Ab"
Doua fiinte identice. Aceleasi gesturi, idei, proiecte, hobby-uri... si nu e rau. Un pericol: problemele profesionale ale barbatului sau admiratorii doamnei.

Leonardo da Vinci si Cina cea de Taina

De-a stanga lui Hristos

Celebra fresca "Cina cea de Taina", pictata acum 500 de ani de artistul florentin Leonardo da Vinci, a starnit o apriga disputa din cauza thrillerului esoteric "Codul lui da Vinci", al scriitorului american Dan Brown. Disputa este legata de personajul "misterios" pictat in dreapta lui Iisus. Este acesta feciorelnicul apostol Ioan, asa cum cred majoritatea specialistilor, sau este Maria Magdalena, "prima dintre apostolii lui Iisus", asa cum incearca sa acrediteze Dan Brown si nu numai el? Exista vreun mesaj secret in "Cina cea de Taina" pictata de Leonardo da Vinci? Orice teorie a conspiratiei trebuie sa contina intre 60 si 70% adevar ca sa fie credibila. De care adevar s-a folosit Dan Brown in legatura cu celebra fresca?

Procesul de la Vinci

Avand in vedere amploarea romanului "Codul lui da Vinci", vandut in peste 30 de milioane de exemplare, specialisti in arta si istorie au gasit de cuviinta sa se intruneasca la Vinci, localitatea natala a lui Leonardo, intr-un simulacru de proces, in genul celui care a reabilitat, in urma cu cativa ani, "vrajitoarele din Salem". "Jurii", prezidati de Alessandro Vezzosi (care a mai adunat o data somitatile din domeniile artelor si istoriei pentru a-l reabilita pe marele pictor florentin), directorul muzeului dedicat lui Leonardo, au intors pe dos viata si activitatea acestuia in contextul vremii sale, dupa cum reiese din documentele mai mult sau mai putin mediatizate. Era nevoie de asa ceva? Era. Pentru ca toata "greutatea" teoriei conspiratiei din romanul lui Dan Brown sta pe umerii lui Leonardo da Vinci, acest personaj misterios si plin de contradictii care a marcat Renasterea italiana. El trebuia "absolvit de erezie" pentru ca esafodul lui Dan Brown sa se prabuseasca.

"Acuzatiile"

Conform autorului Dan Brown, Leonardo da Vinci ar fi fost Mare Maestru al Prioriei Sionului, fratie intemeiata pentru a-i proteja pe adeptii supravietuitori ai lui Iisus si pe apropiatii sai de prigoana autoritatilor vremii, stiut fiind faptul ca primii crestini, in special cei apropiati Intemeietorului, au fost supusi unei vanatori continue. Mai mult, chiar Leonardo ar fi fost din stirpea lui Iisus, pentru ca functia de Mare Maestru al Prioriei Sionului nu putea fi ocupata decat de rudele lui. In calitatea sa de Mare Maestru al Prioriei Sionului, Leonardo da Vinci ar fi vrut, dupa cum sustine Dan Brown, sa restabileasca dreptatea, trimitand un mesaj credinciosilor, prin celebra fresca "Cina cea de Taina". Mesajul ar fi fost ca Maria Magdalena ar fi trebuit sa conduca biserica, si nu cei care au transformat invatamintele lui Iisus intr-o afacere. Ipotezele lui Dan Brown isi gasesc forta in faptul ca fresca lui Leonardo, "Cina cea de Taina", este, intr-adevar, foarte misterioasa. Pe masura Maestrului sau, despre care nici astazi nu se stie daca a fost "inger" sau "demon", dupa cum sustin biografii lui.

Boala misterioasa

Inainte de a spune de ce a fost si este considerat Leonardo Da Vinci poate cel mai ciudat dintre toti artistii trecuti si prezenti, atragem atentia asupra unei afectiuni a creierului foarte rara si foarte ciudata, careia nu i s-au descoperit cauzele sau tratamentul nici in ziua de astazi, de aceea nici nu are o denumire anume. Bolnavul, desi ambidextru - aceeasi abilitate la ambele maini - manifesta o tendinta de a vorbi si a scrie cursiv... invers, in oglinda, fiind nevoie de o mare concentrare pentru a traduce in limbaj normal. Pentru aceasta operatiune este nevoie de cateva secunde in plus, adesea acesti oameni fiind considerati intarziati mintal, pentru ca le lipseste spontaneitatea dialogului. Departe de a fi intarziati mintal, oamenii care sufera de aceasta stranie afectiune dau dovada de o minte geniala, "universala", putand sa exceleze in multe domenii, daca ar putea duce pana la capat ce intreprind. Pentru ca, avand o foarte mare putere de patrundere a detaliilor, ei au probleme la asamblarea intregului. Cand efervescenta mintala este maxima, bolnavii nu supravietuiesc. Specifice acestei afectiuni, care, de regula, este descoperita abia cand copilul incepe sa vorbeasca pe "pasareasca" lui, sunt "crizele jacksoniene atipice", in care corpul intepeneste ca la crizele de tetanie, ochii se fixeaza asupra unui punct, ca si cand bolnavii ar fi absorbiti total de ceva. Din cauza ca "ard" prea multi neuroni, au nevoie de multa odihna ca sa se refaca. Cand sunt foarte nervosi sau emotionati, nu se mai pot controla, turuind "invers", de nu-i intelege nimeni. Viata printre oamenii normali, carora le sunt superiori ca inteligenta, ii oboseste peste masura, cautand singuratatea. De regula, bolnavii nu ating maturitatea, dar exista exceptii care nu pot fi explicate. Dat fiind ca boala este foarte rara, cercetatorii n-au ajuns inca la un numitor comun in ceea ce priveste cauzele declansatorii. A suferit Leonardo da Vinci de o asemenea afectiune?

"Insemnatul"

"Lionardo, Lionardo, cat de mult suferi tu!", scria artistul, uneori, pe marginea caietelor sale de studii. Multi au incercat sa puna aceasta suferinta pe seama geniului neinteles. Lui Leonardo i se pusese eticheta de "Insemnat", "atins de necuratul", din cauza faptului ca era stangaci, "partea raului", dupa cum se considera in acea vreme si uneori chiar si astazi, pe la tara. Era, oare, stangaci? Era mai mult decat atat, marturie fiind nenumaratele sale notite scrise... invers. Schimbarea aplecarii literelor demonstreaza ca schimba mana, insa scria tot in "oglinda". Ca sa mascheze faptul ca nu putea scrie altfel, a lasat sa se creada ca este o "tehnica" anume dezvoltata de el. Ba chiar avea si un "sfat pentru pictorii care cautau desavarsirea": "Faceti-va din oglinda un Maestru!". Odata i s-a plans lui Sebastiano Serlio, unul dintre putinii prieteni, ca "mana nu poate tine ritmul cu mintea", un alt indiciu al bolii misterioase. Daca a suferit, intr-adevar, de o astfel de boala, aceasta trebuie sa se fi manifestat din copilarie.

Taciturn si singuratic

Tot ce stim despre acea perioada este faptul ca Leonardo a avut o fire inchisa. S-a nascut in 1452, la Vinci, fiu nelegitim al lui Piero di Antonio, care a mai facut zece copii cu doua neveste. Nu a fost niciodata agreat, din cauza firii sale taciturne, petrecandu-si tot timpul desenand, singur, pe campuri. La 14 ani a plecat la Florenta sa se faca pictor. Abia dupa ce a intrat in Confreria Pictorilor Florentini au inceput sa se stranga referiri despre ciudateniile firii sale: lucra in permanenta la ceva, dormind cate 15 minute la fiecare patru ore, era vegetarian, cand isi aducea aminte sa manance, traia singur, n-avea iubite, desi era extrem de frumos, cu parul blond, lung, buclat si ochi albastri. Era de parere ca: "Numai solitudinea iti ofera libertate!". Adeseori, cand lucra in atelierele Confreriei, ramanea pironit, cu penelul in mana. Matteo Bandello, un mare admirator al Maestrului, credea ca Leonardo gandea mult fiecare detaliu, de aceea ramanea "intepenit" astfel. "Cand isi revenea din contemplatie, mai tragea o tusa si pleca grabit acasa", scria Bandello. Aceste stari "extatice" puteau fi acele crize jacksoniene atipice, dupa care bolnavul trebuie neaparat sa doarma. Si somnul de 15 minute la fiecare patru ore este un indiciu al bolii.

Un savant... neterminat

Au mai fost si alte indicii. Odata, intrand in audienta la Lodovico il Moro, Duce de Milano, pentru a se recomanda, nu a reusit sa vorbeasca. S-a dus acasa si i-a scris in liniste o scrisoare in "oglinda", in care isi enumera calitatile de savant: inventator, inginer, pictor, sculptor, muzician, matematician, anatomist, astronom, geolog, biolog, filosof. Demn de remarcat este faptul ca "Messer Leonardo" nu a terminat nici o lucrare de-a sa, din nici un domeniu. Probabil, cel mai preocupat era de boala neinteleasa care-l chinuia. Asa s-ar explica studiile sale obsesive in privinta muschilor, pe care ii izola, urmarindu-le mecanismul de functionare. Toti oamenii de stiinta au cazut de acord ca studiile lui Leonardo asupra muschilor si circulatiei sangelui nu aveau nici o legatura cu pictura. "Doctorul", cum i s-a mai spus, isi cerceta, probabil, boala si cauta leacul. Oricum, se pare ca ajunsese la concluzia ca nu muschii sunt "vinovati" de crizele sale, ci creierul, fiind primul cercetator care a facut sectiuni craniene, astfel incat sa puna in evidenta toate zonele creierului si modul lor de irigare. Pe langa "stangacia" lui considerata de rau augur, Leonardo mai fusese denuntat si ca homosexual, din care cauza a stat vreo doua luni la inchisoare, pana a fost crezut ca anonima calomnioasa scrisa pe seama lui era doar o dovada de invidie. Iata un nou motiv pentru care prelatii nu-l priveau cu ochi buni, ceea ce-l necajea si mai tare pe Leonardo.

"Ereticii" lui Lorenzo Magnificul

Leonardo nu era singurul rebel al vremii sale. El a ucenicit la curtea lui Lorenzo Magnificul, unde se refugiasera filosofi renumiti, majoritatea dupa caderea Constantinopolului, de unde luasera cu ei pretioase documente ale savantilor antici. Familia Medici era recunoscuta pentru achizitionarea de codice vechi, era fondatoare de universitati si biblioteci, intr-o epoca in care Italia nu se putea lauda cu manuscrise. La Palatul Careggi se copiau codice rare grecesti, achizitionate pe multe monede de aur. Era o febra a reintoarcerii la origini, in care zeii, semizeii, nimfele, satirii inundau arta Florentei, prilej pentru preoti si calugari de a certa orasul pacatos si pe conducatorii sai eretici. Lorenzo Magnificul a fost denuntat ca imoral si necredincios si inlaturat de la putere, de calugarul dominican Savonarola, care, paradoxal, avea sa fie ars pe rug ca... eretic. Totusi, familia Medici a dat cardinali si papi. Sub influenta "academiei lorenziene", picturile si sculpturile cu teme religioase executate de artistii florentini incalcau adesea canoanele religioase, dar nu flagrant. Probabil ca artistii cunoscusera "codicele interzise", "evangheliile gnostice", acea secta acuzata de primii episcopi ai crestinismului ca falsifica scripturile, adaugand elemente ale cultelor orientale, inca din timpul cand traiau Apostolii lui Iisus.

Hieratic si eretic

Scripturile sfinte ebraice, considerate originale, erau redactate pe suluri, in scriere hieratica - "scriere sfanta", care codifica astfel sensurile incat sa nu mai existe un intreg logic. Cuvantul eretic vine de la "a alege" si se refera la faptul ca exista obiceiul sa se completeze arbitrar ceea ce nu se intelegea din scrierea hieratica. Acest "obicei" ducea la concluzii eronate. Hieratic si eretic se inscriu astfel intr-un cerc vicios, adevarul fiind dezvaluit numai celui care detine cheia dezlegarii codului. Nu se stie cine dintre grecii translatori ai textelor sfinte avea "cheia", dupa cum nu se cunosc sursele gnosticilor. Nici Apostolii lui Iisus care au conceput evangheliile canonice nu au scris totul, unele detalii fiind povestite prin viu grai episcopilor alesi, ceea ce constituie Traditia Apostolica. Ca sa se aleaga graul de neghina, s-a instituit Regula lui Tertulian (secolul II d.Hr.): "Sunt adevarate scripturile cele mai vechi, de la inceput, acelea care vin de la Apostoli, iar de la Apostoli vine ceea ce a fost Sfant in Bisericile Apostolice".

Certurile cu Papii

Este foarte posibil ca artistii de la curtea lui Lorenzo Magnificul sa fi cunoscut "evangheliile gnostice". Michelangelo a pictat Capela Sixtina intr-o cearta continua cu Papa Iuliu al II-lea, care, totusi, l-a inteles, spre deosebire de Papa Paul al IV-lea Carafa, care l-a declarat eretic si a pus sa fie "imbracate" figurile de pe Capela Sixtina. Oricat ar fi fost ei de intelegatori, prelatii nu puteau trece cu vederea defectele si "blasfemiile gnostice" invatate la curtea lui Lorenzo Magnificul. Pe de alta parte, oricat s-ar fi rafuit artistii florentini cu preotii, cum majoritatea comenzilor erau platite de acestia, disputele nu durau mult.

Enigma unei fresce

Multe mistere sunt legate si de fresca "Cina cea de Taina", pe care Lodovico il Moro i-o comandase lui Leonardo pentru unul din peretii Conventului dominican Santa Maria delle Grazie din Milano. Fresca, in general, presupune un perete ud pe care se aplica pigmentii tempera foarte rapid, pana sa se usuce tencuiala. Leonardo a hotarat sa procedeze altfel, experimentand o tehnica noua: aplica pigmentii tempera si in ulei (culorile in ulei abia aparusera si inca nu interesau pe nimeni) pe perete uscat. Avea nevoie de timp mai mult, ca sa nu lucreze sub presiune. Dar chiar si asa, lucrul a durat patru ani, enorm pentru o fresca. Si nici nu a fost finisata, ceea ce a iscat certuri cu patronul sau. Dar ceea ce era mai grav, fresca a inceput sa se scorojeasca si sa cada, inca din timpul vietii lui Leonardo, iar el nu s-a obosit sa remedieze defectele "tehnice". Este greu de presupus ca un inventator al culorilor nu stia ce face. Sa nu fi vrut ca aceasta fresca sa dureze? De ce? E adevarat ca aranjamentul apostolilor la "Cina cea de Taina", in viziunea lui, este mult mai simbolica decat cer canoanele, dar artistii florentini, aflati in plina Renastere, tocmai prin acest lucru se remarcau.

(De)Mistificare

Scriitorul Dan Brown "descopera" ca Maestrul Leonardo a pictat-o la dreapta lui Iisus - dreapta fiind locul de onoare - pe Maria Magdalena, careia ar fi vrut sa-i anunte prioritatea apostolatului. Daca pe ea a pictat-o Leonardo, atunci, intr-adevar, era o influenta a "Evangheliei dupa Maria Magdalena", de provenienta gnostica, care a circulat din secolul II d.Hr. Insa, in evangheliile canonice, mai ales in cea dupa Ioan, se vorbeste despre un apostol "mult prea iubit de Invatator", cel mai tanar dintre toti, de aceea cu figura feciorelnica. Acesta era surprins adesea stand la pieptul Invatatorului, ca un copil langa fiinta draga. Este vorba de Ioan, caruia Iisus ii purta mai mult de grija, dat fiind ca era cel mai mic. Iar daca privesti in oglinda "Cina cea de Taina" pictata de Leonardo da Vinci - oglinda pusa pe latura stanga, pentru ca asa se descifrau "inversurile" Maestrului, dupa cum el insusi povatuia - se poate constata ca personajul feciorelnic statea in stanga Intemeietorului. "Stanga" era si "pecetea" lui Leonardo si multi specialisti au observat ca Ioan din "Cina cea de Taina" are trasaturile lui Leonardo din tinerete. Punandu-se pe sine in stanga lui Iisus, Leonardo a lasat in "Cina cea de Taina" declaratia lui de credinta fata de Mantuitor. Si poate ca n-a vrut ca "blasfemia" lui sa dureze!

Dieta care nu da gres niciodata

Singurul regim de slabire aprobat de toti nutritionistii consta in alimente sanatoase din toate grupele. Tu trebuie doar sa scazi caloriile zilnice.

Spre exemplu, o femeie are nevoie de 1800 de kcalorii pe zi. Daca vrei sa slabesti, scazi ratia zilnica pana la 1000 de kcalorii si o distribui in cinci mese. Tine cont si de alte reguli stabilite nu de nutritionisti, ci de propriul tau corp.

1. Nu manca mare parte din ratia zilnica de calorii la o singura masa, pentru ca astfel ai cele mai mari riscuri sa depui. E indicat sa mananci putin la fiecare 3 ore. In felul acesta, organismul produce energie si nu rezerve de grasime.

2. Infometarea pe parcursul zilei duce la ingrasare. Senzatia de foame va fi atat de intensa, incat vei manca o data mai mult decat ai avea nevoie in decursul a 12 ore. Din pacate, o sa se intample in cursul serii!

3. Daca mananci noaptea, nu numai te ingrasi, dar e ca si cum ai pune bombe in celulele ficatului. In cazul in care lucrezi in aceasta perioada, ia ultima masa la ora 18. Apoi nu mai ai voie decat apa. Daca te infrange foamea, sunt premise un mar acrisor sau un iaurt.

4. Nici un regim de slabire nu da rezultate fara un mic dejun copios. In felul acesta, limitezi dramatic si fara efort cantitatile de mancare din timpul zilei.

5. Alimentele sunt bune doar in combinatii zilnice. Un singur aliment, pe parcursul mai multor zile, fie el extrem de nutritiv, se constituie intr-o dieta nociva. Dietele doar cu supa de legume, carne sau branzeturi te ajuta sa scapi de cateva kilograme in timp record. Dar induc invariabil efectul yo- yo, adica metabolismul celular va deveni extrem de greoi, iar cea mai mica cantitate de mancare, se va duce direct in depozite de grasime.

6. In nici o dieta nu renunta la paine. E permisa insa doar o felie de paine intregrala zilnic, care contine 80 de kcalorii. Painea integrala regleaza perfect tranzitul intestinal. Daca acesta este lent, scaderea in greutate nu va fi satisfacatoare.

7. In ciuda faptului ca au in exces vitamine si minerale, nu sunt permise mai mult de doua fructe zilnic, pentru ca ingrasa. De asemenea, tine cont ca un fresh contine apa cu zaharuri din cel putin 3 fructe.

8. Legumele au cele mai putine calorii. Asa ca, daca te roade foamea, mananca orice fel de leguma cruda. Fibrele din ele, odate ajunse in stomac, isi maresc mult dimensiunea si astfel apare mecanic senzatia de satietate.

9. Inainte de orice masa, bea un pahar cu apa. Iti reduce senzatia de foame.

10. Cresc metabolismul celular - arderile vor fi mai intense - urmatoarele alimente: ardeiul rosu, gemul de prune fara zahar, urda.

11. In nici o dieta nu renunta total la grasimi. E permis ca, din cele 1000 de kcalorii zilnice, 5% sa fie grasime saturata (din carne, lactate) si 10% grasime nesaturata (din peste, ulei). Doar in colesterol se sintetizeaza hormonii sexuali. Menstruatia poate sa dispara fara grasimile din alimentatie. De asemenea, poate debuta infertilitatea.

Chimia care te face sa spui..."te iubesc"

Oamenii de stiinta descopera ca amestecul de substante chimice din creier care aprinde scanteia iubirii romantice este complet diferit de cel care o intretine pe termen lung. Si atunci ce anume este iubirea?



In lumea occidentala avem de secole poeme, povesti si piese de teatru despre ciclurile iubirii, despre modul in care ea se transforma in timp si apoi dispare, pentru a fi inlocuita de lucruri mai rationale.

Daca Dracula - femei vulnerabile, senzualitatea abandonului - reflecta felul in care privim pasiunea incipienta, Familia Flinstone arata cum vedem experienta iubirii de durata: e cam bolovanoasa si oarecum prosteasca, o melodie atat de comuna, incat o fredonezi incontinuu, iar daca te opresti, senzatia de pustiire e aproape insuportabila.

Am folosit povestile ca sa explicam complexitatile iubirii, vorbind despre zei gelosi si sageti. Acum insa aceste povesti - parte atat de integranta a fiecarei civilizatii - s-ar putea schimba, pe masura ce stiinta gaseste explicatii pentru ceea ce tine de mit, de magie. Pentru prima data, noi cercetari au inceput sa clarifice locul pe care dragostea il ocupa in creier si componentele sale chimice.

Antropologul Helen Fisher ar putea fi numita, pe buna dreptate, un decan al dorintei. La 60 de ani, cu trupul mladios si cu parul blond, matasos, ea emana un aer increzator si sexy. Profesoara la Universitatea Rutgers, Fisher locuieste in New York City, intr-un apartament captusit cu carti, in apropiere de Central Park, unde vara aleile sunt intesate de cupluri care se tin de mana pe sub copacii infoiati.



Fisher si-a dedicat o buna parte din cariera studiului conexiunilor biochimice ale iubirii, in toate manifestarile sale - carnala, romantica, devotata -, precum si modului in care ea creste si descreste.

Fisher vorbeste cu o franchete cuceritoare despre urcusurile si coborasurile iubirii, asa cum altii ar vorbi despre afaceri imobiliare. "Femeia foloseste in mod inconstient orgasmul pentru a decide daca un barbat este bun sau nu pentru ea. Daca el este grosolan si lipsit de rabdare, iar ea nu are orgasm, poate sa simta instinctiv ca are putine sanse de a fi un bun sot si tata. Cercetatorii cred ca acest capricios orgasm feminin ar fi aparut pentru a le ajuta pe femei sa aleaga intre barbatul potrivit si cel nepotrivit."

In ultimii zece ani, Fisher s-a concentrat pe examinarea - la propriu - a iubirii, cu ajutorul unui aparat RMN. Fisher si colegii ei, Arthur Aron si Lucy Brown, au recrutat subiecti care erau "indragostiti nebuneste" de aproximativ sapte luni. Dupa ce subiectii erau instalati in interiorul aparatului RMN, li se aratau doua fotografii: una oarecare si alta cu persoana iubita.

Fisher a observat ceva fascinant. In momentul cand subiectul se uita la persoana iubita, regiunile din creier legate de ideea de recompensa si placere - complexul tegumentar ventral si nucleul caudat - se luminau. Ceea ce a entuziasmat-o pe Fisher cel mai mult a fost nu atat faptul ca gasise o locatie, o adresa a iubirii, cat faptul ca reusise sa depisteze conexiunile sale chimice specifice. Iubirea face sa se lumineze nucleul caudat, pentru ca aici e localizata o retea densa de receptori pentru un neurotransmitator numit dopamina, pe care Fisher a ajuns sa-l considere o componenta a unui elixir endogen al dragostei.

In proportiile cuvenite, dopamina genereaza energie intensa, euforie, atentie concentrata si motivatia de a castiga recompense. Iata de ce, atunci cand te-ai indragostit de curand, poti sa nu dormi toata noaptea, sa privesti rasaritul soarelui, sa participi la o cursa, sa schiezi rapid pe o panta care, in mod obisnuit, ar fi prea abrupta pentru priceperea ta. Dragostea te face indraznet si istet, te face sa-ti asumi riscuri, carora uneori le supravietuiesti, alteori nu.