luni, 20 septembrie 2010

Cum functioneaza creierul

O situatie normala, din viata de zi cu zi: stai de vorba cu un prieten despre una-alta, iar la un moment dat el mentioneaza ceva ce te nelinisteste. Poate un eveniment la care nu ai fost invitat sau o factura pe care ai uitat sa o achiti. Nu este ceva foarte important, nimic de viata si de moarte. Totusi, e neplacut. Iti da o senzatie proasta. Te simti descurajat si tensionat.
Chiar daca subiectul conversatiei s-a schimbat, sentimentul acela inca te apasa. Poate nici nu iti mai amintesti ce anume a cauzat stresul, dar continui sa il simti. Aceste momente ciudate apar pentru ca procesarea secunda de secunda a unei conversatii are loc intr-o anumita parte a creierului, in timp ce evaluarile emotionale au loc in alta parte. Procesarea limbajului se face aproape de partea frontala a creierului. Reactia emotionala implica o serie de evenimente ce duc la eliberarea unor substante care circula in tot corpul. Printre aceste substante este si cortizolul, responsabil pentru efectele pe care le poate avea stresul prelungit. Cele doua sisteme opereaza la viteze diferite, procesarea limbajului desfasurandu-se in milisecunde, iar sistemul care coordoneaza stresul raspunde in secunde sau chiar minute. Asa ca se poate produce o desincronizare. Te gandesti un pic la ceva stresant, dar iti iese repede din minte, caci lobii prefrontali proceseaza la viteza mare. Dar emotiile raman in urma, datorita cortizolului din sange. Acesta actioneaza timp de 30 de secunde dupa ce o veste ingrijoratoare, trista sau iritanta dispare din memoria de lucru. Asa ca sentimentul neplacut persista.

Aceste momente de desincronizare dovedesc ca materia noastra cenusie nu este o simpla "masinarie de gandit", omogena si unispecializata, ci un sistem complex in care diverse parti indeplinesc diferite functii. A sti cum iti functioneaza creierul te poate ajuta sa te percepi pe tine insuti sau pe tine in relatie altii. In ultimii ani am calatorit si am stat de vorba cu cei mai buni experti in stiinte neurologice, verificand idei si tehnici, printre care scanari ale creierului si teste cognitive. Mi-am dat seama ca nu iti trebuie doctoratul ca sa intelegi cercetarile de ultima ora. Stiind doar cateva lucruri de baza, poti deveni un utilizator mai informat al propriului creier.
Cercetarile facute asupra atentiei si concentrarii au dus la una dintre cele mai fascinante descoperiri. Intr-o societate ca a noastra, bombardata de informatii, capacitatea de a te concentra pe un anumit lucru este un avantaj extraordinar. Dar atentia si concentrarea se dovedesc procese destul de complicate, fiind rezultatul mai multor functii ale creierului, nu doar al uneia singure. Asta am aflat de la psihologul John Rodenbough. El a dezvoltat un program de computer numit Comprehensive Attention Battery (Teste de evaluare a atentiei).
Rodenbough spune: "Oamenii au prejudecata ca ar avea fie o atentie buna, fie una slaba. Adeseori copiii sunt etichetati ca avand probleme de concentrare, dar, daca stai sa-i testezi, descoperi ca exceleaza numai in anumite domenii. Ma intreb daca intr-adevar exista ceea ce numim noi atentie."
Simplificand, putem spune ca cele sase simturi umane impart aceleasi "circuite" responsabile cu atentia. Poti avea o atentie vizuala extraordinara, dar sa te distraga usor un sunet. Pentru ca vazul si auzul sunt simturile cel mai usor de testat, ele sunt si facultatile cele mai studiate ale atentiei. Dar avem si atentie olfactiva, tactila si chiar "chinestezica" - aceasta detecteaza pozitia corpului nostru in spatiu.

Pe langa datele furnizate de simturi, modul in care informatia este procesata de creier determina concentrarea. Componentele-cheie ale acesteia sunt "sustinerea" si "codificarea".
"Sustinerea" este capacitatea de a ramane concentrat asupra unui obiect sau asupra unei sarcini mai mult timp. Poti sa iti mentii foarte bine atentia olfactiva, dar sa ai un sistem vizual usor de distras. Cantitati imense de date patrund neincetat in creier. Este clar ca nu capacitatea de a recepta toate aceste informatii de-a valma este importanta, ci aceea de a le selecta. Nu poti acorda atentie la tot ceea ce poti sesiza cu ajutorul simturilor.
"Codificarea" este capacitatea creierului de a stoca datele in memoria de lucru. De exemplu, numerele de telefon: pentru a memora un numar de telefon trebuie sa iti mentii atentia auditiva suficient timp pentru a auzi toate cifrele pe care ti le spune cineva. Apoi trebuie sa stochezi sau sa codifici acele cifre, inainte de a fi "sterse" de alta informatie pe care o primesti ulterior - aceasta este codificarea.
Din pacate, codificarea este destul de limitata. Dincolo de cateva exceptii, in general, oamenii pot stoca vreo sapte (plus/minus doua) elemente distincte in memoria de lucru. Iti poti aminti milioane de lucruri - de la numere de telefon la chipuri si versuri - atata timp cat sunt stocate in memoria de lunga durata.

Cand apar informatii noi si trebuie sa le codifici repede si sa le tii minte pentru un timp, deja iti suprasoliciti memoria de lucru daca incerci sa retii peste sapte elemente. Nu intamplator numerele de telefon au sapte cifre: cand au creat sistemul modern de formare, companiile telefonice au cerut parerea psihologilor cu privire la numarul maxim de cifre pe care le poate retine o persoana obisnuita. Majoritatea oamenilor retin sau codifica usor sase cifre. Deja de la opt sau noua cifre in sus creierul incepe sa faca mari eforturi. Poti sa simti ca ultimele cifre incearca sa le "stearga" pe primele din memoria imediata (cea de scurta durata).
Il intreb pe Rodenbough daca testele i-au schimbat parerea pe care o avea despre propria sa atentie. "Nu imi pot pastra prea bine atentia auditiva. Am tendinta de a ma gandi la prea multe in acelasi timp si nu mai sunt atent la ce mi se spune", raspunde el.
La ce ii folosesc aceste cunostinte in viata de zi cu zi? Rodenbough explica:
- Sotia mea se plange tot timpul ca nu o ascult. Asa ca incerc sa ma gandesc la asta analizand elementele atentiei. Intrebarea este: o ascult sau ma gandesc la prea multe deodata, iar cuvintele ei imi depasesc capacitatea de codificare in memoria de scurta durata? Iata explicatia mea: cand spune ceva, acord atentie tuturor variantelor, utilizand tot spatiul de codificare.
- Asadar, tu o asculti prea atent?
- Exact.
- Si chiar te crede?
- Pai nu, inca nu i-am dat aceasta explicatie. O tin pentru mine.
Pe baza testelor am descoperit ca, in ceea ce priveste atentia mea, punctul slab este codificarea vizuala pentru fete si detalii. Imediat am inceput sa observ asta in viata de zi cu zi. Impreuna cu sotia mea, ma ocupam de renovarea unei case. Ne tot duceam pe acolo sa vedem cum progreseaza lucrarile si, la intoarcere, constatam ca sotia retinea, cu precizie fotografica, o multime de detalii. Eu ramaneam cu impresii si imagini vagi.

Ce inseamna asta? Vazusem amandoi aceleasi obiecte, dar eu nu reusisem sa le codific. Pentru sotie, simpla trecere printr-o camera inseamna inregistrarea unor detalii pe care si le poate aminti chiar si cateva zile mai tarziu. In cazul meu, lucrurile nu stau asa. Asta nu inseamna ca nu sunt capabil sa imi amintesc informatiile vizuale.
De fapt, dupa ce am inteles care era problema, am facut mici progrese. Acum, daca vreau sa tin minte, declansez procesul de codificare. In loc sa arunc o privire de ansamblu asupra camerei, o observ pe bucatele. "OK, imi spun, remarca ornamentul de deasupra holului. Are o crapatura. Acum uita-te aici, la tabloul electric." Sigur, tot nu ma ridic la nivelul capacitatilor sotiei, dar cel putin reusim sa ne intelegem.
Teste de atentie ca acelea folosite de Rodenbough iti evalueaza facultatile mintale pe baza abilitatilor tale de a face anumite lucruri. Dar anumite metode stiintifice se bazeaza pe observarea undelor electrice generate de creierul nostru, printre care cunoscutele unde alfa, delta, teta si beta, care reprezinta diverse stari ale constientului. Cercetatorii pot folosi dispozitive de neurofeedback (reactie neuronala) pentru a oferi oamenilor obisnuiti posibilitatea de a-si vedea in timp real undele cerebrale si de a se concentra mai repede si mai bine.
Wes Sime, de la Universitatea din Nebraska, a avut prima revelatie pe cand lucra cu un inotator care facea tratament recuperator in urma unei leziuni grave la coloana. Dupa cateva sedinte dedicate cresterii capacitatii de concentrare - care ii impuneau ca, inainte de a sari la trambulina, sa isi imagineze o saritura reusita -, tanarul a avut o recuperare spectaculoasa. Curand, sariturile au ajuns sa ii iasa tot mai bine. Dupa ce a castigat prima competitie, antrenorul sau a venit la mine si mi-a spus: "Nu stiu ce i-ai facut pustiului cu toate chestiile alea de cap. Inainte, ii ieseau opt sau noua sarituri din zece. Acum se descurca la toate".

In cadrul altui proiect, Sime a conectat zeci de jucatori de golf la dispozitive de neurofeedback si le-a analizat undele cerebrale in timp ce loveau mingea cu crosa. N-a fost o surpriza sa observe ca exista o corelatie intre anumite tipuri de unde si gradul de succes al loviturilor. A reiesit ca cea mai eficienta stare pentru jucatorii de golf era aceea in care intreaga activitate a undelor cerebrale era linistita, dar intensa. Era o stare echivalenta cu ceea ce atletii numesc "zona": nu te mai gandesti la competitie si iti lasi memoria musculara sa isi faca treaba fara nici o opreliste.
Ascultandu-l pe Sime vorbind despre atletii sai, gandul m-a dus la toate acele ocazii in care cineva repeta ideea arhicunoscuta conform careia folosim doar zece la suta din creier, iar apoi se entuziasmeaza gandindu-se cat de destepti am fi daca ne-am putea folosi creierul suta la suta. Este adevarat ca ne folosim numai o mica parte din creier in orice moment, ceea ce, de fapt, este foarte bine. Creierul are zeci de specializari, cele mai multe dintre ele nefiind relevante pentru obiectul concentrarii tale dintr-un anumit moment. Folosirea a doar zece la suta din capacitatea creierului este un semn de eficienta, nu de lipsa de performanta.
E imposibil sa te invarti in lumea celor pasionati de neurofeedback fara sa devii interesat de conceptul de neurotrainer personal, un dispozitiv care te ajuta sa atingi starea mintala perfecta pentru lucrul pe care il ai de facut. Poate suna hilar, dar orice antrenor sau profesor pe care l-ai avut de-a lungul timpului, de la echipa de baseball de juniori la cursul de engleza din facultate, a incercat sa iti antreneze creierul sa se comporte intr-un alt fel. Atunci cand invatai sa iti retii impulsul natural de a te feri de o minge aruncata spre tine sau, in facultate, sa citesti o povestire complexa in limba engleza, de fapt invatai sa iti schimbi starea neurochimica a creierului, activandu-ti anumite regiuni si inhibandu-le pe altele. Diferenta consta in faptul ca, spre deosebire de neurotrainer, antrenorul de juniori nu poate sa iti vada direct schimbarile din activitatea cerebrala. Neurofeedback-ul te ajuta sa intrezaresti aceasta lume interioara.
Pana in urma cu cativa ani, cand cineva incepea o cura de slabit, renunta de obicei la dulciuri si la gustarile din comert. Acum avem cu totii o idee mai precisa cu privire la felul in care mancarea actioneaza asupra corpului, asupra starilor prin care trecem, si dispunem de un vocabular cu totul nou: grasimi saturate, acizi grasi omega-3, carbohidrati cu indice glicemic scazut. Cresterea popularitatii medicamentelor antidepresive a lansat serotonina neurochimica in consumul pe scara larga din America; probabil ca in curand vom putea vorbi si despre modalitatile prin care sa ne scadem ritmurile teta si sa ne imbunatatim aptitudinile de codare auditiva. Datorita descoperirilor din domeniile care au legatura cu neurologia si cu tehnologia imagisticii cerebrale, acum avem o perspectiva asupra mintii omenesti pe care nici nu o visam in urma cu doar cateva decenii. Si atunci, de ce sa nu ii acordam toata atentia?

Dulciuri recomandate de nutritionisti

Medicii spun ca excluderea completa a zaharurilor din alimentatie nu este cea mai sanatoasa si mai comoda metoda de a te mentine suplu, insa trebuie sa tinem cont si de faptul ca aportul caloric adus de dulciuri se depune rapid, sub forma de rezerve si, astfel, controlul greutatii devine dificil. "Practic, noi recomandam ca zaharidele sa nu depaseasca zece la suta din aportul caloric zilnic, insa in aceasta ratie nu intra glucidele provenite din lapte sau fructe, ci doar glucidele adaugate din zahar, miere sau fructoza", explica lector univ. dr. Lygia Alexandrescu, medic nutritionist la un cabinet particular din Bucuresti. Potrivit specialistului, fructele proaspete si cele uscate reprezinta cea mai sanatoasa sursa de zahar, insa exista, totusi, si o minima permisivitate la un alt fel de dulce care poate sa fie consumat fara vinovatie. Un astfel de exemplu este crema de banane cu fructe. Pentru prepararea ei, medicul spune ca avem nevoie de un albus de ou, o banana mare, 300 de grame de fructe proaspete (piersici, pere, ananas, kiwi), o lingura de zeama de lamâie si o lingurita de zahar pudra. Albusul se bate spuma, se adauga banana maruntita, zeama de lamâie si zaharul pudra. Aceasta compozitie se mixeaza bine pâna când devine ca o crema. In cupe individuale se asaza fructele si deasupra se toarna crema. Produsul se serveste rece. Nutritionistul ne face si analiza nutritionala. "O portie are 82 de kcal, dar nu are grasime si nici colesterol. Continutul de carbohidrati este de 20 de grame, iar cel de sodiu, de 13 mg", precizeaza lector. dr. Lygia Alexandrescu.

Nutritionistul spune ca, in ce priveste cantitatea de zahar consumat, aceasta variaza de la o persoana la alta, in functie de necesarul caloric al fiecarui individ. De aceea, este recomandat ca acest aport caloric sa fie adus de alimente bogate in nutrienti, substante fitochimice, fibre si vitamine esentiale unei bune stari de sanatate. Adultii sedentari si cei care incearca sa piarda excesul ponderal trebuie sa-si limiteze cantitatea de zahar adaugat la 40-45 de grame pe zi, ceea ce ar corespunde unui aport energetic de 160-180 kcal zilnic, completeaza medicul Alexandrescu

SURTSEY - o insulta nascuta din foc

Pe 14 noiembrie 1963, inainte de ivirea zorilor, vasul pescaresc Isleifur II aluneca incet prin apele glaciare din nordul Atlanticului, spre sud-vestul Islandei. Cand echipajul si-a aruncat plasele in apele calme pentru a prinde cod, un val mare a lovit brusc vasul, ridicandu-l intr-un unghi periculos. Dupa ce si-au recapatat echilibrul, pescarii au vazut o coloana inalta de fum inaltandu-se din apa. Capitanul vasului a presupus ca o alta nava avea probleme si a pornit inspre ea pentru a-si oferi ajutorul. Dar cand Isleifur II s-a apropiat de sursa fumului, echipajul si-a dat seama ca nu luase foc nici o nava. „Fumul“ era de fapt abur si „focul“ era eruptia unui vulcan subacvatic. Acei pescari asistau la primele etape ale nasterii insulei Surtsey. Echipajul vasului a inceput sa se teama pentru propria siguranta si, navigand prin norii de aburi, s-a indreptat spre tarm. Din cand in cand, exploziile azvarleau bucati de lava racita in aer. La trei ore dupa eruptia initiala, coloana de cenusa si de resturi atingea 3.600 m inaltime. Pe parcursul urmatoarelor doua zile, a ajuns pana la 15.000 m si era vizibila in Reykjavik, capitala Islandei, aflata la circa 120 km nord-vest.
Vulcanul subacvatic a sfartecat 2,5 km2 din fundul marii, aflat la numai 130 m sub suprafata apei. Frictiunea dintre particulele de praf a provocat uriase fulgere pe cerul intunecat. Au urmat alte explozii care au framantat marea, amenintand vasele aflate pe ea. Transformarea brusca a unei cantitati asa de mari de apa in abur a declansat un nou lant de explozii subacvatice, atat de puternice, incat au prefacut magma portocalie fierbinte din miezul Pamantului in particule de praf. Fotografi, ziaristi si oameni de stiinta din intreaga lume au dat buzna pentru
a urmari la fata locului cataclismul, dar asupra lor s-a abatut o ploaie de zgura, piatra ponce si cenusa fina – amestec denumit tephra.
Pe 16 noiembrie, incepuse deja sa se formeze un munte de stanca, intarindu-se in miezul norului dens. Dupa doua saptamani se vedea clar o insula de circa 40 m inaltime si 550 m lungime. Dupa o luna, intrucat vulcanul parea sa se fi linistit, o echipa de ziaristi francezi curajosi s-a aventurat pe insula, dar a fost din nou bombardata cu piatra ponce si cenusa – dovada ca volumul de pamant continua sa creasca.
La sfarsitul lui ianuarie 1964, insula se inalta pana la 150 m peste nivelul marii si avea o suprafata de 2,5 km patrati, aproximativ jumatate din Central Park din New York. Guvernul islandez a numit-o Surtsey, in cinstea lui Surtur, zeul focului din mitologia nordica. Oamenii de stiinta banuiau insa ca insula va avea o viata scurta, pentru ca materialele din care se formase, in principal piatra ponce si cenusa, erau moi si aveau putine sanse sa reziste la bataile permanente ale valurilor si vantului din timpul unei ierni in nordul Atlanticului.
Surtsey ar fi disparut aproape sigur daca n-ar fi erupt un al doilea vulcan, care a depozitat lava topita peste tephra. Cand lava s-a racit si s-a solidificat, a format o suprafata dura pe marginea nordica a insulei. Lava s-a scurs si din primul vulcan (Surtur I), marind dimensiunile insulei si, amestecandu-se cu tephra, a intarit si mai mult suprafata; in cele din urma a alcatuit un scut rigid care putea rezista chiar si celor mai violente furtuni din nordul Atlanticului.
Dupa 1967, cand eruptiile au incetat, Surtsey a devenit un laborator unde oamenii de stiinta au sansa unica de a studia cu precizie cum se instaleaza viata intr-un nou mediu. Activitatea vulcanica ramane insa o amenintare si, intr-o buna zi, Surtsey poate fi distrusa la fel cum s-a nascut.

TARTELE - o gustare fina,delicioasa


Gustoase şi uşor de preparat, tartele sunt un preparat delicios atât pentru cei care urmează o dietă, cât şi pentru amatorii de ceva dulce. Dacă îţi doreşti o gustare la prânz, prepară tarte cu legume, carne sau brânzeturi, iar dacă alegi să le umpli cu jeleu de fructe, migdale sau stafide vei obţine un desert gustos şi aromat.
Tartele umplute se pot păstra o zi, iar cele neumplute, maximum trei săptămâni. Poţi coace tartele din timp şi să le umpli când doreşti. Când faci tarte cu fructe proaspete, presară întotdeauna puţin griş peste aluat, înainte să pui fructele, pentru a absorbi surplusul de zeamă.

TARTA CU FRUCTE
Ingrediente: 2 ouă, 250 g zahăr, 150 g făină, 1/2 praf copt, 1 plic zahăr vanilat, zeama şi coaja de la o lămâie, 100 ml apă, o budincă de vanilie, 250 ml lapte, 200 g fructe (mure, sau căpşuni, afine, zmeură etc.), 10 g gelatină transparentă, 50 ml rom.
Preparare: Albuşurile se bat spumă, se adaugă 150 g zahăr şi zeama de lămâie. Apoi se pun gălbenuşurile şi se continuă să se bată. În spuma rezultată se adaugă treptat apă şi făină amestecată cu praf de copt şi arome (coaja de lămâie rasă). Se toarnă în forma tapetată şi se coace la 200 grade, circa 35-40 de minute. Separat, se prepară crema din lapte şi budinca de vanilie (conform indicaţiilor de pe plic.) Fructele se pregătesc, se sortează. După coacerea tartei şi usoară răcire, se va însiropa cu 3 linguri de apă amestecată cu o lingură de rom şi o lingură de zahăr. Crema de budincă se toarnă peste tartă, se nivelează şi se ornează cu fructele de sezon. Se glazurează ca gelatina fierbinte, dizolvată în soluţie de zahăr.

TARTA DE BRANZA CU LEGUME
Ingrediente: 500 g brânză de vaci, 100 g brânză telemea, 300 g cartofi, 2 ardei graşi, 2 cepe, 4 căţei de usturoi, 200 g roşii cherry, 4 ouă, 1 conservă de ciuperci în apă, 1 salată verde, sare, piper, 100 ml ulei.
Preparare: Tai brânza telemea în bucăţi şi o amesteci bine cu brânza de vaci. Cartofii, curăţaţi de coajă, îi speli şi îi fierbi. Laşi la răcit, apoi îi tai în felii subţiri. Cepele şi usturoiul le toci mărunt. Încingi ulei într-o cratiţă şi căleşti ceapa, usturoiul împreună cu ardeii graşi tăiaţi. Le scoţi cu o spumieră şi le pui peste brânză. Adaugi salata verde tăiată în fâşii, feliile de cartofi şi ciupercile scurse de apă. Condimentezi cu sare şi piper, adaugi ouăle bătute, roşiile cherry şi amesteci. Ungi o formă de tartă cu ulei şi torni compoziţia. Nivelezi, introduci tava în cuptor şi laşi să se coacă, la foc mediu, până când tarta capătă o culoare aurie.

TARTA PICANTA (APERITIV)
Ingrediente: Aluatul: 200 g făină, 100 g margarină, 1 ou, sare şi piper, 50 ml apă. Umplutura: 200 g salam uscat picant, 1 ardei capia roşu, 80 g caşcaval, 2 ouă, 1 lg smântână, pătrunjel verde.
Preparare: Se frământă aluatul, se acoperă şi se lasă la rece jumătate de oră. Separat, se taie cubuleţe salamul şi ardeiul. Caşcavalul se dă pe răzătoarea mică. Se bat ouăle, se pune smântâna şi se amestecă împreună cu ardeiul, salamul şi pătrunjel tocat. Se îmbracă forme mici de tarte, se pune umplutura şi se dau la cuptor, la foc mediu, 40 minute. Peste tartele calde se rade puţin caşcaval. Umplutura poate fi diferită, funcţie de preferinţe.

Lasa-te de fumat facand sport

Miscarea fizica ajuta persoanele care fumeaza sa renunte la acest viciu atat de periculos Cercetarile conduse de specialisti austrieci de la spitalele Otto Wagner si Lainz au aratat ca persoanele care fac sport in perioada in care incearca sa se lase de fumat au mai multe sanse sa finalizeze acest demers cu succes. Studiul, realizat pe un esantion de 68 de voluntari, s-a desfasurat pe o perioada de trei luni, timp in care toti participantii au fost supusi unui tratament antitabagic, dar numai jumatate au combinat tratamentul cu sportul. Astfel, 80% din grupul care a facut miscare s-au lasat de fumat la finalul experimentului, in timp ce din grupul celor care nu au facut sport, doar 52% au reusit. "De cand m-am lasat de fumat merg in mod regulat la sala, de luni pana vineri, ceea ce m-a ajutat foarte mult. La fel de important este ca, datorita exercitiilor fizice am si slabit. Imi place sa privesc aceasta experienta ca pe o eliberare, si nu ca pe o abtinere de la ceva. Poate ca expresia ar trebui inlocuita cu termenul . Este un gand pozitiv si, in general, pozitivismul duce la succesi, a declarat unul dintre participantii la test. Fa gimnastica impreuna cu un prieten Cel mai important este sa alegi o activitate care sa-ti placa, pentru a nu te plictisi. Exista foarte multe optiuni precum mersul pe jos, jogging-ul, inotul, tenisul, toate fiind benefice pentru sanatate si ajutand, totodata, la mentinera siluetei. Incearca sa faci miscare cel putin 20-30 de minute, de trei-patru ori pe saptamana. Daca nu esti in forma, acorda-ti ragazul de care ai nevoie pentru ca apoi sa poti sustine un program de exercitii. Pentru multi, a face gimnstica reprezinta un adevarat chin. De aceea este bine sa mergi la sala impreuna cu un prieten. Acesta te poate incuraja atunci cand vrei sa renunti si, in plus, sunt mai multe sanse sa nu renunti atunci cand cealalta persoana se bazeaza pe prezenta ta acolo. Aerobicul, de exemplu, este foarte indicat deoarece accelereaza metabolismul, previne afectiunile cardiovasculare si combate stresul. In plus, aportul de oxigen este mai crescut decat in mod obisnuit, iar sangele circula mai repede si mai intens. Este de preferat sa apelezi la sfatul medicului inainte de a incepe un program de exercitii fizice sau o anumita activitate ce presupune mai mult efort fizic. Fumatul ucide Numarul persoanelor fumatoare creste de la an la an, chiar daca se stie ca urmarile asupra sanatatii sunt extreme de grave. In lume exista peste un miliard de fumatori, iar in America acest obicei ucide mai multi oameni decat SIDA, acidentele de masina sau abuzul de droguri. Multi copii incep sa fumeze inainte de a termina liceul si astfel prezinta un risc mai mare de a deceda din cauza unor diferite forme de cancer. Desi sunt bine cunoscute efectele nocive imediate si indepartate, tinerii din ziua de azi incep sa fumeze din curiozitate, din dorinta de a parea mai maturi, mai independenti sau mai in pas cu moda, uitand ca nu sunt nemuritori si ca toate actiunile au si consecinte. La fel de ingrijoratoare sunt si datele stiintifice cu privire la fumatul pasiv, acesta fiind la fel de periculos precum cel activ. Tigara, tinuta in mana sau scrumiera, arde la o temperatura mai joasa si astfel substantele chimice emanate sunt mult mai toxice.