Carcotas la mine in oras

Motivele de cearta , pot fi depasite

2011-03-04T12:06:00.002+02:00

Probabil nu exista cuplu in care, oricat de multa dragoste reciproca ar exista, sa nu fi aparut si motive de disputa. La fel cum exista cupluri care si-au facut o adevarata „pasiune“ din certurile zilnice.

Fie ca s-au casatorit de doar un an, fie ca sunt de mult impreuna, unii se ciondanesc toata ziua. Daca nu e cazul vostru, probabil cunosti totusi destule cupluri „certarete“. Sa fie acest lucru din pricina ca barbatii si femeile gandesc diferit, asa cum sustin tot felul de psihologi?

Si totusi, oamenii, in general, au pareri diferite unii fata de altii: este acesta un motiv sa nu convietuiasca armonios impreuna? Motive de disputa exista destule si oricand, insa mai importanta decat parerile diferite a doua persoane este dorinta lor de a fi respectate si tratate intr-o maniera corecta.

Certurile pornesc, de fapt, din dorinta noastra de a-l schimba pe cel de langa noi si de a-l face sa devina asa cum vedem noi lumea, insa aceasta nu este o solutie nici in cuplu, nici in orice alta relatie avuta cu cei din jur. Poate, pentru inceput, ar trebui sa constientizezi ca cel de langa tine nu trebuie schimbat, ci doar acceptat asa cum este. In fapt, schimbarea incepe de la tine insati si de la felul in care iti tratezi partenerul.

Un motiv aparte: din pricina copiilor
Daca aveti copii, e clar: o parte dintre motivele de disputa o reprezinta felul in care li se face educatie celor mici. Sau felul in care unul dintre voi se poarta cu copiii. Poate celalalt e prea libertin? Prea riguros? Prea „iute la manie“? Prea....

E ste drept ca pe aceasta tema, a copiilor, exista prea multe subiecte si prea multe motive posibile de disputa incat sa poata fi rezumate aici. Unul dintre motive, poate cel mai important, este viziunea celor doi soti asupra educatiei care trebuie facuta celor mici (de exemplu: a fost neascultator? Unul rezolva problema cu bataia, in timp ce altul ii da o ciocolata ca sa-l convinga sa nu mai faca.)

Tot subiecte de cearta pot fi si alimentatia („Iar i-ai luat fast-food? N-am zis noi ca nu-i mai luam?“), hainele, banii de buzunar („lasa, ca mie tata nu mi-a dat atatia bani si uite ce frumos am crescut“) etc.

Solutiile in astfel de situatii vor trebui adaptate de la caz la caz, insa un lucru trebuie respectat cu rigurozitate: indiferent de parerile lor, cei doi parinti nu trebuie sa se certe niciodata in fata copiilor. Ar fi ideal sa puteti avea astfel de discutii departe de urechile lor si sa cadeti de acord inainte. Un singur lucru e mai dificil: ca ambii soti sa respecte, cu rigurozitate, acest acord.

In dormitor: Viata sexuala
Indiferent de aspectul ei, viata sexuala este, de fapt, o reflectie a intregii voastre relatii. Desi parerea generala este ca barbatii dau mai mare importanta acestui aspect, de fapt ambii parteneri resimt la fel efectul a ceea ce se intampla in dormitor.

Viata sexuala implica nu doar actul in sine, ci si o multime de alti factori adesa neglijati si greu de invatat: implica libertatea de fi tu insuti/insati, devotament, incredere deplina in partener, dezinhibitie, tandrete, comunicare...

Dormitorul este un fel de templu al oricarei casnicii: acolo cei doi se pot relaxa cu adevarat, isi pot impartasi unul altuia cele mai ascunse secrete, pot gasi tandretea de care au nevoie, dar si sprijinul moral sau pur si simplu o perioada de liniste, departe de orice agitatie si grija a vietii de zi cu zi. Din nefericire, multi trateaza relatia sexuala (chiar si intr-un cuplu stabil, cu „vechime“), ca pe ceva rusinos sau in care trebuie impuse multe perdele: cu lumina stinsa, „sa nu ma vada”, „intr-o singura pozitie, pentru ca restul sunt «perversiuni»“ etc.

Sunt destui si cei care cred ca exista niste reale „standarde de calitate“, precum timpul, marimea (sa fim seriosi!), dispozitia (orice s-ar spune, nu poate fi intotdeauna la maxim), standarde la nivelul carora, evident, multi cred ca nu se pot ridica.

De vina pentru aceste lucruri sunt desigur prejudecatile legate de sexualitate si, pe de alta parte, tocmai pentru ca sexualitatea este fireasca, de frustarile generate de aceste inhibitii. De aici pana la a exacerba importanta lipsei de chef cauzata de oboseala, stari psihice sau a multor afectiuni fizice posibile nu mai este decat un singur pas. De fapt, intr-un cuplu care nu obisnuieste sa se certe, in care relatia este armonioasa si echilibrata, in mod sigur nu vor aparea discutii si certuri referitoare la relatia sexuala.

Departe de a fi un motiv propriu zis de cearta, divergentele pe care le aveti referitor la viata din dormitor simbolizeaza alte probleme, mai importante, ale relatiei: unul dintre parteneri vrea sa domine, este nefericit, se refugiaza in munca sau in alcool, este depresiv, este inhibat, este bolnav... Pe scurt, aceste lucruri trebuie rezolvate primele. Pentru ca relatia sexuala nu este o cauza a problemelor, ci un efect al lor.

Iubirea, intre iluzie si realitate

2011-03-04T12:01:00.000+02:00

Ar trebui considerate povesti de dragoste numai cele impartasite, in care un El iubea o Ea si Ea raspundea pe masura? Dar cand o Ea iubea un El si El habar n-avea?…

Ne proiectam idealurile iubirii dupa modelul cel mai simplu, cel mai aproape de inaltul cerului, de piscul fericirii. Visam, cu suflet fraged, la povesti de dragoste in care ne daruim sufletul si ni se raspunde cu masura inmiita. Citind cartile cele mai frumoase ale lumii, crestem cu speranta ca destinele inimii ne vor fi simple. Ca vom intalni din prima iubirea care sa ne tina o viata si o eternitate. Dar, uneori, ne pomenim ca ne traim vietile mai mult in vis.

Ce e iluzie si ce e realitate intr-o poveste de dragoste? Nu-i asa ca sunt adevarate, profunde, si iubirile noastre adolescentine in care il visam pe actorul din filmul preferat, pe cantaretul refrenului acela care ne-a schimbat ritmul batailor inimii, pe scriitorul care a asezat pe hartiile nemuririi cea mai frumoasa nuvela pe care am citit-o vreodata?

Avem idoli si iubiri de taina. Stam cu ochii pironiti pe ecran cand apare Brad Pitt sau ni se inmoaie genunchii cand trece pe langa noi zeul tanar de la marketing, care si-a baut cafeaua cu noi acum doua luni. Suntem indragostite cu frisoane si reverii de taina de directorul companiei, pe care il vedem o data la doua luni cate trei ore, dar si o zi si o noapte in team-building-uri, chiar daca stim sigur ca niciodata, dar niciodata, nu ne va fi partener de puls si speranta.

Eu cred ca exista mari iubiri, chiar daca ne fac sa ne tresalte inima pe furis. Chiar daca nu au sorti de izbanda si niciun viitor. Si, totusi, uneori ma intreb si eu, iubirea lui Scarlett O’Hara pentru Ashley a existat, n-a existat?…

Redecoreaza-ti casa cu minim efort

2011-03-04T11:55:00.002+02:00

Daca ai ajuns in punctul in care decoratiunile de acasa nu-ti mai plac, schimba-le. Orienteaza-te spre culorile pastel si alb, si cauta materiale cu imprimeuri vesele. E atat de usor!

Cina in dulcele stil retro
Alege nuante de roz si verde si, daca ai timp si dispozitia necesara, fa in asa fel incat toate detaliile din bucatarie sa se potriveasca cromatic - de la vase pana la flori.

Fata de masa asimetrica
In timp ce unele persoane au renuntat demult la fetele de masa din plastic, altele continua sa le foloseasca, mai ales ca unele modele sunt chiar interesante.
In cazul in care ai o masa rotunda sau ovala, rotunjeste cu foarfecele partile laterale.

Scaune si perne?
Ai scaune cu spatar? Cauta pentru ele perne de dimensiuni mai mari, imbracate in materiale cu imprimeuri florale.

Un alt fel de perete
Vopseste unul dintre pereti intr-o alta culoare, de exemplu galben.

Alte perdele
Ai perdele intr-o singura culoare? Schimba-le cu unele imprimate, ca sa-ti sugereze ideea de primavara.

Culori si materiale vesele
Vrei sa creezi, macar intr-una din incaperi, atmosfera anilor de demult? Ce zici daca ai reorganiza bucataria? O fata de masa colorata, perne cu flori si un set de pahare in ton sunt de ajuns.

Nu uita de flori
Alege-le pe cele foarte parfumate, in nuante de galben, roz sau rosu, combinate cu multe frunze. Vei crea un contrast placut.

Cu vopsea si materiale colorate, e simplu!

Saculeti practici
Totul, de la cremele pe care le-ai strans in ultimele luni, pana la papucii de vara pe care nu mai stii pe unde-i ascunzi, poate fi depozitat... cu stil. Alege cateva modele de materiale textile care ti-au atras atentia, decupeaza-le in patrate de 80 de cm, impatureste-le pe fiecare in doua si coase marginile lasand 4 cm la capat. Acolo, intinde o bucata de sfoara (sau material), coase peste sfoara si apoi intoarce sacul pe fata.

Creeaza un colt... regesc
Nu stiu cat de mult iti surade ideea acoperirii peretilor cu tapet (o alternativa ar putea fi pictarea unuia dintre pereti cu o creatie proprie, asta daca te consideri un spirit artistic si-ti face placere) insa unele modele sunt de-a dreptul irezistibile. In functie de ce alegi, acestea pot transforma o incapere banala intr-una rafinata, sobra, eleganta sau cocheta.

Bai cochete
Cand te hotarasti sa redecorezi, incearca sa te ocupi de toate incaperile, nu doar de cele pe care le consideri mai importante.
De asemenea, incearca sa stabilesti o tema comuna, care s-ar regasi peste tot. Daca pornesti pe crearea unei atmosfere care sa sugereze prospetime, poti alege pentru baie o vopsea de culoare verde, lavabila si rezistenta la umezeala. Opteaza pentru o nuanta pastelata, nu una puternica.
Albul, intotdeauna la moda
Vechile rame foto pot fi, si ele, redecorate, iar cel mai simplu mod prin care poti face acest lucru este sa le vopsesti in alb.

Poti folosi orice fel de vopsea, indiferent de consistenta sau stralucire.
In loc sa inramezi o pictura traditionala, te poti juca creand tot felul de colaje cu diverse obiecte: spre exemplu, poti face o selectie de poze din excursia ta preferata, la care sa adaugi biletele locurilor vizitate.

Topul celor mai sexy vedete din lume

2011-03-04T11:52:00.001+02:00

Critici din lumea intreaga au facut an de an fel de fel de remarci si critici la adresa vedetelor, uneori de bine, alteori de rau, insa niciodata nu au negat fr

umusetea vreuneia dintre ele.
Femei-moderne a analizat care sunt cele mai frumoase femei din lume si le prezinta in cateva randuri, special pentru acelea dintre voi care isi doresc sa intreaca sau cel putin sa egaleze succesul lor.
Sophia Loren este una dintre actritele cele mai frumoase din lume, care s-a facut remarcata in jurul anilor `60, odata cu castigarea Oscarului pentru rolul din filmul “Two women” din anul 1960. Sophia a devenit un adevarat sex simbol si a cucerit pe toata lumea cu ochii ei frumosi, de felina.
Colega de an cu Sophia Loren este si una dintre cele mai frumoase blonde din istoria lumii, Marilyn Monroe. Figura angelica, vocea suava si corpul de invidiat sunt doar cateva dintre calitatile care au urcat-o pe Marilyn Monroe pe podiumul celor mai frumoase femei din lume.
Sa nu o uitam pe doamna cu ochi unici in lume, doamna cu ochii violeti, nimeni alta decat Elizabeth Taylor. Frumusetea ei a fost atestata in toata lumea, iar rolurile pe care le-a jucat, de femeie sexi si provocatoare au pus-o mereu in evidenta.
Cea mai inocenta si dulce figura de la Hollywood ramane cea a lui Audrey Hepburn. Frumusetea angelica, pura si stilul ei personal au facut-o celebra in toata lumea. Femei din diferite colturi ale lumii isi purtau parul in coc si rochii fara maneci, doar pentru a semana putin cu Audrey.
Buze frumoase, ochii mari albastri, par blond. Despre cine vorbim oare? De Michelle Pfeiffer, femeia care a ocupat primul loc in topul “Cei mai frumosi oameni din lume” realizat de revista People.
Cine este “the prettiest woman” din lumea intreaga? Julia Roberts, desigiur. Desi de curand, actrita a afirmat ca defectul ei este faptul ca are o gura mare, se pare ca acest lucru nu i-a adus decar faima, fiind votat cel mai frumos zambet din lume.
Cea mai senzuala si frumoasa diva care nu-si arata varsta este Demi Moore. Pe langa curajul de a poza nud insarcinata in luna a 7 a, Demi suprinde pe toata lumea cu corpul si frumusetea ei care infloreste in fiecare an, odata cu avansarea in varsta.
Penelope Cruz detine si ea un loc fruntas in randul celor mai frumoase femei din lume, fiind un mix perfect de talent si frumusete latina.
Si fruntasa tuturor topurilor ramane frumoasa Angelina Jolie, care este considerata un adevarat model de frumusete, devotament si naturalete de femei si barbati din lumea intreaga.

Dansul slabeste

2011-03-04T11:50:00.000+02:00

In acest articol vei descoperi cum anume te poate slabi dansul. Vei descoperi 3 aspecte cheie pentru care programele obisnuite de slabit esueaza deseori si de ce dansul functioneaza cu adevarat.
In primul rand, programele de slabire iti spun exact ce anume sa mananci si cat de multe exercitii sa faci. Nu este nimic gresit cu asta, dar relatia de baza intre tine si corpul tau nu se schimba.

Te vei lupta pur si simplu cu tine pentru a ramane la acest program. Multe femei sunt mandre de ele cand reusesc sa castige batalia, insa nu realizeaza ca acest razboi le lasa fara energie.
Dansul imbunatateste si transforma relatia ta cu corpul tau. Te vei simti bine in pielea ta, ceea ce este esential.
In al doilea rand, programele de slabire te fac sa suferi. Ele iti restrictioneaza ceea ce mananci si cat de mult mananci si iti impune anumite exercitii. Este greu sa tii un regim drastic timp de cateva luni.
Dansul este o activitate plina care iti va face bine si te va bucura. Abia vei astepta sa dansezi.
In al treilea rand, in timpurile noastre moderne ne aflam intr-un stres continuu, si programele tipice de slabire nu tin cont de acest lucru deloc. Stresul elibereaza cortizol, ceea ce te impiedica sa slabesti si teface sa mananci alimente care nu sunt bune pentru tine. Placerea, pe de cealalta parte, elibereaza endorfina, care te face sa te simti bine si sa te bucuri de tine. Unul din secretele de top ale unei vieti fericite si implinite este sa iti programezi o activitate care sa iti faca placere. Ce ai zice de sesiunile de dans? Te vei distra, iti vei tonifia corpul si vei slabi in acelasi timp.
Dansul este o modalitate excelenta de a slabi, pentru ca iti va face placere sa dansezi, te va face sa te simti bine, eliberand endorfina care te ajuta sa slabesti. In plus, dansul te ajuta sa iti tonifiezi organismul si sa iti sculptezi corpul asa cum vrei.
Cel mai bun tip de dans care te ajuta sa slabesti si sa iti tonifiezi corpul este salsa. Inscrie-te la cursuri sau cumpara-ti un DVD si fa aceste exercitii tu singura acasa.

5 modalitati de a reduce stresul

2011-03-04T11:45:00.000+02:00

Este minunat sa te poti bucura de timpul tau liber, sa iesi afara si sa te relaxezi sau sa mergi la spa. Din pacate, inamicul no.1 al tuturor timpurilor, stresul, nu prea ne permite sa facem mereu tot ceea ce ne dorim.
Iata cateva metode prin care te poti relaxa si bucura de clipele de liniste:
1.Trage aer adanc in piept! Inca o data! Inca o data! Opreste-te pentru o clipa din ceea

ce faci si fa acest lucru! Lipsa oxigenului din organism in momentele solicitante poate contribui la accelerarea starilor de anxietate. Vestea buna este ca atunci cand tragi aer adanc in piept, dezactivezi toate starile de panica si alarma,iar hormonii de calmare incep sa se produca.
2.Zambeste!Chiar daca nu ai motive sa faci asta!
Cand suntem fericiti, creierul transmite muschilor faciali sa zambeasca! Dar stiai ca daca zambesti pur si simplu, fara motiv, ii transmiti creierului tau aceeasi stare de fericire si ca in mai putin de doua minute vei incepe sa te simti mai bine? Si in plus, esti mult mai simpatica si vei atrage simpatia celor din jur cand le vei zambi.
3.Fa o lista cu toate grijile tale in care sa scrii tot ceea ce te-a nemultumit si tot ce ai fi putut face ca sa fie bine.
4.Mediteaza pe ritmuri de relaxare. Da drumul la muzica si asculta melodiile preferate care te linistesc intotdeauna si care te scapa de grijile de zi cu zi.
5.Plangi daca simti nevoia si daca este singura metoda prin care te poti descarca de emotiile negative sau de gandurile negre. Fa un mic exercitiu de imaginatie si proiecteaza-te intr-o atmosfera in detaliu, savurand zgomotele si adulmecand aromele care te inconjoara. Priveste o poza sau un peisaj care te relaxeaza. Gandeste-te la momentele frumoase petrecute impreuna cu persoana iubita si retraieste emotiile acelor vremuri.
Stresul este cel mai periculos factor de distrugere al linistii interioare si al dezechilibrului organismului. Din cauza stresului putem activa fel de fel de boli, dereglari hormonale si stari de anxietate.
Urmeaza pasii de mai sus si iti vei imbunatati starea de spirit si calitatea vietii.

Cum obtii cea mai sexy culoare pentru parul tau (exclusiv pentru domnisoare si doamne)

2011-03-03T01:22:00.001+02:00

Fie ca esti deja membra a clubului "vopsitelor" sau doar o novice timida, un lucru e sigur: colorarea parului nu-i o treaba usoara, asa ca... manichiura. Da, poti avea aventuri de-o noapte cu un nuantator (si chiar iti recomandam cateva astfel de "escapade" coloristice daca nu stii exact cum ti-ar sta cu o anumita culoare de par), dar daca vrei o schimbare de look de durata, trebuie sa te asiguri ca ai luat decizia corecta - pentru ca nu doar imaginea ta ar putea avea de suferit, ci si parul.

Aici intram noi in scena: te vom ajuta sa-ti gasesti culoarea pereche, impartasindu-ti totodata cateva secrete in ale colorarii podoabei capilare, astfel incat parul tau sa poata "zambi" mandru, exact ca-n reclamele la vopseaua de par.

1. Primul indiciu: culoarea naturala
In mod paradoxal, asa cum fetele cu parul ondulat ar da orice sa aiba parul lins, lucru de neinteles pentru cele cu parul drept, si blondele se vor brunete, si... invers!

Dar asta nu inseamna ca le-ar sta si bine, pentru ca parul se "asorteaza" din nastere cu pielea!

Iata ce elemente ar trebui sa iei in calcul atunci cand iti doresti o schimbare majora:

Esti... BRUNETA
Daca ai tenul foarte inchis, exclude nuantele de blond deschis, contrastul ar fi prea mare; te poti orienta catre "caramel" (a la Beyoncé).

Te avertizam insa: cu cat culoarea dorita e mai deschisa, cu atat "intretinerea" este mai dificila, fiindca radacinile inchise isi fac aparitia in mai putin de-o luna, mai devreme decat ar trebui sa-ti reinnoiesti culoarea.

CEA MAI BUNA ALEGERE:
Ai dreptate sa-ti doresti o culoare mai deschisa, fiindca negrul abanos inaspreste trasaturile fetei.

Daca vrei sa ramai "in zona", alege negru violet sau negru-rosu, iar daca vrei un look nou, mizeaza pe ciocolata, mahon sau castana (termeni folositi in denumirea culorilor).

Esti... ROSCATA
Inainte sa te auto-declari nefericita din cauza culorii parului tau, venita eventual la pachet cu un ten pretentios, priveste-o pe Lindsay Lohan...

Ti se pare ca ar fi nemultumita de look-ul ei nativ?

Nu, nu poti trece in tabara brunetelor si nici a blondelor platinate, insa poti migra la satene, cautand o culoare care "sa stinga" rosul aprins, sau poti incerca suvite.

CEA MAI BUNA ALEGERE:
Cauta cuvinte precum "caramel" sau "miere" in codul de culoare de pe cutia de vopsea.

Daca vrei o schimbare mai putin evidenta, suvitele sunt o idee foarte buna, in special in culori mai tari: auriu, maro, rosu, care sa contrasteze cu cea naturala.

Esti... SATENA
Te numeri probabil printre cele mai fericite femei, pentru ca iti poti colora parul in fel si chip, daca pielea ta se inscrie in categoria tenului mediu.

Totusi, ar fi bine sa nu te duci la extreme, ca sa nu ai de furca cu vopsitul foarte curand, cand radacinile vor fi vizibile.

Inca un avantaj ar fi ca poti obtine culoarea dorita cu o vopsea semi-permanenta!

CEA MAI BUNA ALEGERE:
Tonurile "gurmande" precum cafea, ciocolata, miere, fac ca parul saten (de cele mai multe ori cu firul subtire spre normal) sa capete volum si stralucire.

Te poti "juca" si cu suvite mai deschise cu 2-3 tonuri sau vopsindu-ti partea de sus mai deschisa, iar cea de la ceafa mai inchisa.

Esti... BLONDA
Poate parea incredibil, insa blondele nu au restrictii doar la negru...!

Chiar daca vrei sa faci o schimbare subtila, ramanand in randul blondelor, ar trebui sa consulti un hair-stilist, pentru a-ti putea gasi nuanta pereche, fara sa fii nevoita sa treci printr-o decolorare inutila.

Mai bine alegi o nuanta care sa dea stralucire celei naturale.

CEA MAI BUNA ALEGERE:
Inspira-te de la una dintre cele mai frumoase blonde de la Hollywood - Kate Hudson.

Cateva suvite mai deschise (nu va fi necesara decolorarea, te vei descurca cu o vopsea permanenta) si cateva mai inchise decat culoarea ta naturala vor sublinia textura parului, potentand stralucirea tenului.

2. Alege-ti culoarea pe spranceana!
Daca vrei sa parasesti pentru o vreme culoarea naturala pentru una total diferita, ar fi bine sa te lasi pe mana unui specialist in domeniu, pentru ca va aparea problema "sprancenelor neasortate".

Fie le vei vopsi/decolora pentru a ajunge la o nuanta apropiata, nu identica, cu cea a parului (e preferabil s-o faci la un salon, odata cu vopsirea), fie... te razgandesti!

3. Ultima dilema: tipul de vopsea!
Raspunsul acestei probleme este, de fapt, o intrebare: culoarea catre care nazuiesti este aproape sau foarte departe de cea naturala?

Totusi, daca esti deja vopsita si vrei sa ajungi la o culoare mai deschisa, vei fi nevoita sa iti decolorezi mai intai parul, operatiune pe care ar fi mai bine s-o incredintezi specialistilor, care-ti vor putea recomanda si ce tip de vopsea ar putea prinde bine parului tau.

4. Culoare vibranta
Intretine vitalitatea culorii parului tau folosind o gama de produse pentru parul vopsit - sampon, balsam si masca -, acestea nu doar ajuta la mentinerea culorii, ci si regenereaza parul postcolorare si il intaresc pentru a face fata cu brio urmatoarei vopsiri.

Nu-ti face griji daca esti abonata la un sampon reparator sau anti-matreata, produsele din noua generatie iti unesc "fortele" pentru ca parul sa fie in siguranta.

5. Acasa sau la salon?
Exista femei care se vopsesc acasa de cand lumea, sunt destule si cele care fac asta numai in saloanele de coafura.

In mare masura, depinde de tine! Daca nu te simti in stare - desi cutiile de vopsea de par contin absolut tot ce-ti trebuie pentru a reusi acasa, daca ai in intentie o schimbare majora (cum ar fi deschiderea culorii sau suvite), daca ai parul dificil sau degradat si ti-e teama sa nu-l agresezi suplimentar, salonul este raspunsul.

Vei beneficia de produsele profesionale - de exemplu, intereseaza-te de vopseaua de par INOA, colectia EVEolution, bazata pe sistemul Oil Delivery, pentru o vopsire intensa, dar 100% sigura pentru firul de par - si vei lua si o lectie completa despre vopsire si tratare postcolorare... pe langa portia de rasfat.

Dieta pentru vopsit?
Pentru a avea un par sanatos, numai bun de pus in valoare cu noua culoare, trebuie sa faci cateva modificari in dieta ta: consuma acizi grasi (din carnea grasa de peste), dar si zinc (proteine animale) si fier (alune, nuci, ficat, legume verzi), pentru a intari firul de par.

Si vitamina B (carne, lactate, cereale) este vitala pentru parul tau, deoarece ea ajuta la cresterea numarului de globule rosii, care trimite nutrientii catre foliculii capilari.

Shopping color
Atunci cand alegi noua culoare, consulta intotdeauna catalogul de nuante. Culoarea pe care ti-o doresti trebuie sa fie la maximum trei nuante distanta de cea actuala.

De ochi frumosi
Daca vrei efecte speciale, pune si culoarea ochilor pe lista argumentelor in gasirea culorii de par potrivite.

Cele mai naturale asocieri, daca si tenul e... de acord, sunt:

■Ochi albastri - par blond
■Ochi verzi - par roscat
■Ochi caprui - par saten
■Ochi negri - par inchis
ALEGE VOPSEAUA PERMANENTA DACA...
■Nuanta aleasa e mai deschisa decat cea naturala (pigmentii patrund in firul de par, iar peroxidul permite deschiderea culorii cu cateva nuante, dar si inchiderea mai pronuntata).
■Promiti sa devii fidela tratamentelor hidratante si regeneratoare pentru par, deoarece parul colorat cu vopsea pe baza de amoniac tinde sa se deshidrateze.
■Esti ferm convinsa ca iti doresti culoarea pentru care ai optat si nu vei dori deschiderea ei in urmatorii... ani.
■Ai destul de multe fire albe (poti alterna vopseaua permanenta cu cealalta, pentru continuitate).
PONT: Parul nu trebuie sa fie proaspat spalat atunci cand il colorezi cu o vopsea permanenta. Uleiurile naturale produse de scalp intre spalari iti vor proteja atat scalpul, cat si parul pe durata vopsirii, fara a afecta actiunea culorii.

ALEGE VOPSEAUA SEMI-PERMANENTA DACA...
■Intentionezi sa-ti inchizi la culoare parul sau doar sa definesti culoarea naturala si sa-i dai stralucire ori reflexe.
■Ai parul sensibil, cu fir subtire, deshidratat, degradat sau, pur si simplu, nu vrei sa-l supui unui tratament chimic.
■Nu esti foarte hotarata in privinta schimbarii de look sau nu esti sigura ca-ti va sta bine (culoarea se estompeaza dupa 12-14 spalari).
■Nu bagi mana in foc ca nu-ti vei dori sa-ti deschizi parul in viitorul apropiat.

PONT: Parul tau trebuie sa fie proaspat spalat pentru a putea obtine o culoare intensa. Incepe prin a vopsi parul de la frunte catre ceafa, pentru a te asigura ca radacinile vor face fata decolorarii mai mult timp.

El este Florin Calinescu

2011-03-03T00:59:00.003+02:00

„Cel mai greu lucru în viaţa mea de artist a fost să joc cu barosanii. Restul e o meserie.”

Florin Călinescu încearcă să se aşeze contemplativ în propria-i viaţă. Ca actor a ars tot, până a transformat vocaţia într-o îndeletnicire. Ca director de teatru şi manager, face bani pentru că ştie şi ca să-i cheltuie. Cu bucuria lui şi a „comesenilor” săi. Ca fiinţă, nu face bilanţuri, trăieşte conectat senin între Cel de Sus şi Cele de Jos.
„Dacă nu eram actor, aş fi fost fermier”

I Dacă aţi fi ministrul Culturii, care ar fi primele doua urgenţe ?

Aş face un congres al oamenilor de cultură, ca să ne stabilim primele două urgenţe. Probabil că o măsură adecvată ar fi o discuţie serioasă cu Ministerul Învăţământului. Pentru că apetitul pentru cultură ar trebui să fie cultivat încă din clasa întâi.

I Nevoia de artă?

Arta, undeva mai sus decât cultura. Cultura e o nevoie de bază, te scoate din multe impasuri, informaţia culturală stocată este un instrument. Pe când arta este vocaţie. Un destin, un chin câteodată; îţi tai urechea, înnebuneşti, te arunci pe geam… Nichita spunea, genial, că toată lumea vrea să scrie ca Eminescu, dar nimeni nu are curaj să-i trăiască viaţa. Cu nevoia de artă ca şi consum e mai complicat. Publicul vrea să ne devoreze şi vieţile, cu tot ce e mai dramatic în ele – divorţul, căsătoria, copilul, fuga, certurile, adulterul. Cultura nu te cal- cinează, dar, ca artist, arzi tot. Trăieşti tot prin arta ta: din asta suferi, din asta iubeşti, din asta te încânţi, din asta disperi.

I Cum vă orânduiţi zilele? Aveţi agendă zilnică, săptămânală? Trăiţi programat? Sau impulsiv?

E o combinaţie, aşa e Taurul în general: când programat, când impulsiv. Când e nevoie, mă ţin de program, dar de obicei mai impulsiv. Aşa, mai leneş, cu impulsuri „mai lente”.

I Faceţi bilanţuri? Cât de des vă ajustaţi viaţa?

Nu fac chestia asta, pentru că nu aş putea să merg mai înainte. O parte din viaţa mea comportă şi bilanţuri bizare. Şi nedrepte. Nevastă, mamă, tată. înţeleg legea biologică a firii, dar una e să te duci la 80 de ani şi alta, la 40. Trăiesc conform singurului meu cod deontologic: Vechiul Testament.

„Aş face nişte programe anuale: anul asta punem la punct vaca românească, la anul, mazărea, apoi sănătatea, iar anul următor, şcoala generală de 13 ani. Toată lumea ar înţelege planurile astea clare, concrete. Şi ar avea răbdare.”

I Ce fac banii în viaţa lui Florin Călinescu?

Banii se fac şi se cheltuiesc. Fie că sunt copii, fie că sunt cei trei, patru sute de oameni care lucrează, dar şi depind de mine. Fac pe Moş Crăciun când trebuie, fac pe Mecena, fac pe banca personală – dacă vreun angajat are nevoie, îl împrumut. Am mintea setată să fac bani, de mic, din Timişoara, unde luam ceva cu un leu şi îl dădeam în partea cealaltă cu un leu şi cinci bani. Dar cu o finalitate foarte clară: bucuria de a-i cheltui, cu bucuria altora. Sintetizând, nu-mi place să mănânc singur la masă.

I Deci, dacă nu eraţi actor, eraţi om de afaceri…

Dacă nu eram actor, în ordine eram fermier. Acum chiar mă căznesc să fac asta; am o podgorie, cumpăr vaci, pun la punct nişte chestii. Nu se poate compara, nu există un raport mai sincer decât cel dintre tine şi doi viţei, sau un pui de găină, sau un câine.

I Care este bucuria pe care o aşteptaţi de la ziua de azi, de exemplu? Prima dintr-un top, fireşte.

După o vârstă, sensul bucuriei este con- statativ, adică mă bucur că s-a făcut ora două şi sunt încă în viaţă, sănătos, că m-am trezit dimineaţa. Încerc să-mi construiesc o nouă relaţie cu bucuria: trăiesc bucurii mici, dese şi foarte aproape.

I Scena? Un rol mai este o provocare?

Teatrul, nu poţi să-l faci decât dacă eşti detaşat, liniştit. Iar un rol nou nu e nici o provocare, decât dacă eşti slujbaş. Eu n-am fost niciodată. Da, mi-a plăcut, am tremurat să dau admitere, dar niciodată nu mi-a plăcut goana după latura asta, nu am alergat niciodată pentru roluri, să dreg, să bifez.

I În topul iubirilor, unde este teatrul?

Nu are cum să fie înainte de vreo trei, patru femei, Dumnezeu, copii şi tot ce înseamnă El. Teatrul e o îndeletnicire, nu e un capăt de ţară. Teatrul este o chestie frumoasă, dar constat că acum am alt raport cu jucatul. La 20 de ani eram prea plin energetic, puteam să ies cu trei femei odată, să repet de dimineaţa până seara, şi să mai discut şi toată noaptea cu doi regizori şi trei pictori. Acum totul se sublimează, cărbunele de la 20 de ani se transformă în diamant.

I Un diamant care înseamnă bucurie…

Crede-mă că nu e chiar aşa o bucurie. E o bucurie în sensul că, dacă tot vin aici, o fac cu plăcere. Dar plăcerea asta nu e împărtăşită de cei din jur. Îi văd pe oameni supăraţi, cocoşaţi de rate, de divorţuri, de amputări de salariu, goana după ciubucuri, oamenii vin aici, vor o pensie, dar cum vin, cum vor să plece, tertipuri, orgolii regizorale, rivalităţi de vedete…

I Spre film v-aţi mai întoarce?

E acelaşi lucru. Poate că o să mă întorc atunci când o să fac unul pe banii mei, pentru că la film mă terorizează altceva. Citez din Anthony Hopkins: „E interesant aşa să-l faci, să-l vezi, dar să stai 14, 15 ore ca să zici un bună-ziua, mă termină”. Nu există bani, sau challenge artistic. Se pierde vremea, mulţi nu sunt pregătiţi. În plus, îţi ratezi viaţa personală. De la De Niro la Pa- cino, de la Nicholson la cine vrei tu, toţi sunt varză. Fac trei, patru filme pe an, nici măcar pentru bani, ci pentru că le e frică să stea acasă. Nu mai ştiu să trăiască decât pe platou. Şi asta nu pot s-o fac. Nu există rol sau film, regizor sau onorariu care să mă facă să nu mai sorb cât mai apuc din relaţia cu copiii mei.
I Ce nu aveţi şi vă doriţi?

Ah, multe! Am şi foarte multe şi nu am nici suficient timp ca să pot să mă contemplu pe mine dinafară, în tot angrenajul ăsta numit viaţă. Şi mi-e teamă că nu mai am timp să mă descompun în tabloul lui Mendeleev, vreau să mă întorc aşa cum am venit. Venirea din nefiinţă e mai simplă. Întoarcerea în nefiinţă e mult mai complicată, pentru că acumulezi o suită de reziduuri. şi asta mă nelinişteşte. Şi mai am o teamă, că nu mai am timp să fac lucrurile simple care trebuie făcute şi care valorează mult mai mult. N-ai cum să le faci, decât dacă pleci din nebunia oraşului. Şi o s-o fac şi pe-asta, probabil. Când mă duc la ţară, plec din ce în ce mai greu înapoi. Acolo sunt eu, acolo mă văd, acolo mă ştiu. Acolo îmi ajunge şi noaptea şi ziua, şi timpul. E de ajuns să stau trei zile şi deodată mă transform înapoi în ceva foarte curat şi sănătos.

I Ce aveţi şi nu vă doriţi?

O groază de lucruri! Poftele, în general, plus cele două rele mari: lăcomia şi invidia – la asta din urmă am renunţat de ceva vreme.

I Vă e dor de Adrian Sârbu?

Da, sigur, şi mie de el, şi lui, de mine. Ne-am văzut pe 1 decembrie, la Buftea, ne-am pupat. S-a băgat într-o moară în care o să iasă pe scut, n-are cum să scape. Vrea să fie manager universal, o să conducă televiziunile de pe Marte şi de pe Venus şi. asta este situaţia. Nici nu ştiu la ce i-o mai trebui atâta challenge. Nici banii nu mai contează. Poate e un gambler care vrea să câştige toate pariurile.

„Abia intrasem la Institut, am şi fost luat în Lumini şi Umbre şi, dintr-un neica-nimeni, m-am trezit în bra]e cu Vali Seciu, cu to]i ăştia mari în jurul meu. Intra Dinică, Ciobanu, Margareta Pogonat, ieşea Caramitru, Besoiu, Moldovan… Sincer, habar n-aveam ce e cu mine, nu ştiu ce am jucat acolo.”

I Unde vedeţi teatrul peste zece ani?

Tot acolo. Unde e de două mii de ani.

I Ce sfat de „să nu facă” le-aţi da copiilor dv?

Să nu fumeze. Atât. E tot ce mă interesează. O ţigară are 4.000 de substanţe cancerigene. 4.000!

I Şi ce sfat de „să facă”?

Să fie sănătoşi. Ei rămân uimiţi când le spun: „Vă rog să rămâneţi sănătoşi”. Nimic nu e mai important. Faci, dregi, şi deodată când te duci la doctor, ăla dă din cap şi gata; bani, orgolii, glorii, femei, imperii. nimic nu mai contează. Au început să înţeleagă şi ei cât contează hrana, se interesează, mai citesc.

I Pentru final: Florin Călinescu was born to be… what?

Îmi mai trebuie puţin timp ca să îmi dau seama de ce am venit eu pe lumea asta. Mai ales că în seara în care maică-mea s-a dus la control, doctorul i-a zis să stea liniştită încă două luni. Iar în următorul ceas am ieşit. La nici şapte luni, fără două zile. Un kil jumate, cu toate icterele, cu un Apgar 2, bun de dat la gunoi. Probabil că Dumnezeu a zis: „Ce eşti tu, mă? Doctor? Ia să-ţi arăt eu ţie!” A venit primul incubator sovietic, m-a luat un doctor bătrân şi l-a experimentat pe mine. S-a prins, am stat trei luni. Încerc să nu-mi pun problema destinului, pentru că eu nu pot să mă preocup de ceva care Îi aparţine lui Dumnezeu. Mi-a dat viaţă, mă ţine, El ştie când se termină mosorul. Cu siguranţă, însă, de la un moment încoace, de vreo 15 ani, trăiesc pentru un lucru, singurul pe care pot să-l urmăresc de la cap la coadă – în rest nu sunt foarte bine organizat: dacă pot să fac un bine, îl fac. Răul, mă abţin cât mai mult, conştient, să-l fac. E singura deviză pe care am luat-o de la maică-mea: „Încearcă să nu faci rău. Bine, fă cât poţi! “

I Şi să fii sănătos!

Asta e mai nouă, acum m-am trezit, mai spre final. Am ajuns cea mai profesionistă cititoare de reviste de de-astea cu afine, coacăze, broccoli, ghimbir. Trebuie să le memorez dinainte, pentru că, în magazin eu plec mereu către eugenii, costiţă şi slănină afumată. Iar când pleacă mâna, imediat încep: usturoi, broccoli, ghimbir, carnea roşie puţină, salata verde, două ouă pe săptămână, de prepeliţă mai bine, fără lactoză. Şi atunci, ca să scap de chestiile astea, am luat vreo două sute de găini, nişte vaci. O să ţi se pară exagerat, dar după naşterea copiilor, după vieţuca aia a lor, acolo când sunt ei în patru labe, când mâzgălesc pereţii, când totul e lapte şi miere, de atunci n-am mai avut aşa o bucurie, decât când mi-a făcut o găină primul ou. Umblam cu el în mână, nu ştiam cui să-l arăt: „Uite, uite ce simplu e totul!”

In jungla Amazonului

2011-01-11T18:06:00.002+02:00

Tepi s-a născut în urmă cu vreo 25 de ani, cam pe vremea cînd tribul său, Matis, a fost contactat pentru prima oară de străini. Deşi a vizitat junglele urbane ale Braziliei, Tepi a adoptat tradiţiile tribului său, inclusiv tatuajele şi ornamentele pentru nas şi urechi. „Indienii sînt foarte calmi” - spune Possuelo, care l-a angajat pe Tepi ca vînător şi cercetaş. „Ei cred că albii vorbesc prea mult.” (FOTO)

În inima junglei braziliene, Sydney Possuelo, apărător al drepturilor indienilor, e într-o cursă contra cronometru pentru a salva o populaţie pe care speră să nu o întîlnească niciodată: Flecheiros.

În dimineaţa asta am găsit urme proaspete de paşi. Toate merg în aceeaşi direcţie cu noi, prin jungla virgină a Braziliei, în vestul extrem al bazinului amazonian. Maimuţe lînoase (Lagothrix lagotricha) urlă şi pălăvrăgesc undeva în depărtare. De sus, din hăţişul de deasupra, gîlceava lor este punctată din cînd în cînd de hîşîitul macetelor şi de ţipetele ascuţite ale păsărilor piha. Toţi 34, cîţi sîntem, înaintăm în adîncul pădurii tăcuţi, încolonaţi în şir indian. Numai unul sau doi dintre tovarăşi sînt mereu la vedere în hăţişul imens de un verde strălucitor şi maro îmbibat de ploaie. Restul sînt înghiţiţi de crengi şi liane încolăcite, groase cît anacondele, spînzurînd 30 de metri, din vîrful arborilor pînă la poala pădurii. Chiar în faţa mea, Sydney Possuelo întinde pasul pe o porţiune netedă de teren, un binemeritat respiro după rîpele abrupte cu care ne luptăm de zile întregi. „Probabil sîntem singurii oameni care au călcat vreodată pe aici - îmi spune el. Noi şi indienii.”
Iconoclast arţăgos, cu ochi mari, căprui, cu o barbă sură, neîngrijită, cu şuviţe rebele ieşind de sub o pălărie moale de camuflaj, la 63 de ani, Possuelo este considerat unul dintre ultimii mari exploratori ai întinderilor sălbatice ale Amazonului şi autoritatea supremă în materie de triburi izolate de indieni din Brazilia. După două săptămîni de călătorie pe rîu şi 20 de zile de hăcuit tufişuri, Possuelo ne-a dus lîngă izvoarele a două rîuri apropiate, Itaquaí şi Jutaí unul dintre cele mai îndepărtate şi necunoscute locuri rămase pe planetă. Acesta este teritoriul misterioşilor flecheiros sau Oamenii-Săgeată, un trib indian greu de zărit, vestiţi mai ales ca arcaşi pricepuţi, gata să-şi slobozească proiectilele cu vîrfuri otrăvite ca să-şi apere teritoriul de intruşi, topindu-se apoi departe în pădure.
Deodată, Possuelo se opreşte. Un arbust tăiat de curînd, care se mai ţine doar într-o bucată de scoarţă, ne taie calea. Prin el însuşi, acest patetic surogat de poartă n-ar putea opri nici un ţînc de-un an, darmite o coloană de 34 de oameni înarmaţi. Şi totuşi, poartă un mesaj - şi un avertisment - pe care Possuelo îl recunoaşte imediat şi îl respectă. „Acesta este un limbaj universal în junglă - şopteşte el. Înseamnă: „Nu intra. Nu merge mai departe.” Trebuie că ne apropiem de satul lor.”
Şi asta e o chestie pe care Possuelo vrea s-o evite. Se întoarce şi, cu un gest tăcut, autoritar, al mîinii, comandă coloanei să treacă de pe potecă în tufişurile dese de lîngă noi. După jumătate de oră de mers prin clisa care ne smulgea cizmele din picioare, ferindu-ne de crengile pe care roiau furnici de foc (Genus solenopsis), am ajuns lîngă malurile abrupte ale unui pîrîu îngust, limpede. Possuelo comandă o oprire să îi aşteptăm pe cei rămaşi în urmă.
Flecheiros figurează printre cele 17 triburi considerate necontactate, ce trăiesc în zonele îndepărtate ale Amazonului brazilian. În această parte a pădurii amazoniene, în Zona Indigenă Vale do Javari , pot exista pînă la 1.350 de băştinaşi necontactaţi - poate cea mai mare concentraţie de acest tip din lume. Majoritatea sînt descendenţii supravieţuitorilor masacrelor comise de intruşii albi de-a lungul secolelor. Indienii s-au împrăştiat pe dealurile împădurite de la izvoare şi continuă să evite orice contact cu lumea din afară.
Dar luptele violente sînt doar în mică măsură răspunzătoare de victimele provocate comunităţilor băştinaşe. Cei mai mulţi au murit din cauza bolilor contagioase aduse de străini, inclusiv de banala răceală, pentru care nu aveau nici o protecţie biologică. Ivan Arapa, unul dintre cercetaşii noştri, băştinaş din tribul Matis, a fost contactat pentru prima oară în urmă cu 25 de ani. Ivan încă îşi aminteşte cum bîntuia moartea în satul său după aceste prime vizite ale oficialilor guvernului brazilian. „Toţi tuşeau. Toţi erau pe moarte - îşi aminteşte el. Mulţi, foarte mulţi matis au murit. Nu ştiam de ce.”
Mai mult de jumătate dintre cei 350 de matis care trăiau de-a lungul rîului Ituí, înăuntrul rezervaţiei Javari, au pierit în lunile ce au urmat contactului, precizează oficialităţile.

Este o poveste înspăimîntătoare, care, din păcate, a ajuns familiară pentru Possuelo în timpul celor 40 de ani ai carierei lui de sertanista, o profesie exclusiv braziliană, care cuprinde toate abilităţile şi pasiunile unui om de frontieră, etnograf, aventurier şi activist pentru drepturile indienilor, într-o singură, eclectică vocaţie. De aceea, expediţia noastră îşi propune mai degrabă să adune informaţii despre întinderea graniţelor teritoriului lor, informaţii care vor sprijini eforturile lui Possuelo de a le proteja ţinutul.
Din alte puncte de vedere, flecheiros trebuie să rămînă, cît se poate, un mister.
Cu o lună în urmă, cînd, în drum spre izvoarele rîului Itaquaí, am trecut pe lîngă aşezările sordide ale indienilor kanamari, sătenii ne-au povestit despre flecheiros. Erau istorisiri vagi, contradictorii, la a treia sau a patra mînă, într-o portugheză stîlcită, despre cum i-au zărit pe indieni şi despre ciocnirile dintre ei şi muncitorii forestieri care lucrau pe vremuri în zonă.
Unii spuneau că flecheiros sînt înalţi şi musculoşi, cu plete lungi. Alţii ne-au spus că îşi pictează feţele şi trupurile cu roşu şi îşi taie părul în clasica formă de castron, caracteristică multor triburi amazoniene. Dar toţi kanamarii au fost de acord asupra unui lucru: „Flecheiros sînt periculoşi şi „neîmblînziţi” - spuneau sătenii, ţinîndu-se departe de teritoriile flecheiros din amonte. „Nu mergem acolo” a spus un bărbat kanamari pe care l-am întîlnit într-o după-amiază cînd vîslea într-o pirogă mică în apele de culoarea mierei. „Sînt indios bravos, indieni sălbatici, acolo, în sus. Este teritoriul lor.”
Lui Possuelo chiar îi place să audă astfel de istorisiri. În întîlnirile sale cu kanamari, el întreţine permanent această imagine a tribului Flecheiros, de pericol de moarte ce trebuie evitat.
”Îi prefer aşa, violenţi” - spune Possuelo. Triburile izolate, gata să ucidă intruşii ca să îşi apere pămînturile sau care au reputaţia că fac asta, sînt cei mai buni paznici ai pădurii virgine. În acelaşi timp, izolarea le oferă grupurilor ca flecheiros cea mai bună şansă de a-şi păstra identitatea culturală, ba chiar viaţa. Această interacţiune între conservare şi protecţia triburilor necontactate este chiar esenţa muncii lui Possuelo. „Protejîndu-i pe indienii izolaţi, protejezi milioane de hectare de biodiversitate” - spune el.
În ultimele zile am găsit peste tot urme flecheiros: răbojuri grosolane tăiate în trunchiuri de copaci, vechi umbrare în paragină, urme de paşi peste care a crescut iarbă. Toate dovedesc existenţa unui popor izolat, seminomad, care încă trăieşte departe de influenţele lumii noastre „civilizate”, într-un trecut virtual neolitic. Ieri după-amiază am scăpat de tufişurile dese şi am dat într-un luminiş, unde am descoperit un ciorchine de colibe joase, acoperite cu frunze de palmier, ce arătau mai degrabă a adăposturi pentru hobbiţi decît pentru oameni normali. Pare să fie o tabără de pescuit abandonată. Două fălci de tapir, avînd încă toţi dinţii, erau atîrnate de un arbust - un fel de totem, a presupus Possuelo. În apropiere era o cuşcă în formă de con, făcută din beţe înfipte în pămînt. Chiar lîngă ea era un vas de lut perfect rotund, înnegrit de funingine. „Indienii aceştia sînt foarte aproape de stadiul în care i-ar fi găsit Amerigo Vespucci - a spus Possuelo cu o urmă de uimire şi admiraţie în glas. Sînt vînători, pescari şi culegători.”
Majoritatea urmelor pe care le-am găsit sînt vechi de zile, săptămîni, luni chiar - suficient de vechi pentru a putea presupune o marjă de siguranţă relativă în distanţa dintre flecheiros şi expediţia noastră. Un „copoi” experimentat, cum este Possuelo, poate să observe şi să dateze imediat asemenea semne. Tabăra de pescuit, presupune Possuelo, era din precedentul anotimp secetos, perioada anului cînd apele revărsate se retrag din pădure şi animalele, ca şi oamenii, se îndreaptă spre rîurile şi pîraiele mai mari din bazinul Amazonului, căutînd din instinct apă şi hrană.
Dar curînd după ce am părăsit tabăra, cercetaşii noştri au dat peste urme proaspete ale flecheiros: un cîrcel de liană şi un cocoloş de trestie de zahăr mestecată, lăsate pe potecă. „Astea sînt chiar de acum!” - a şoptit Ivan Arapa entuziasmat. Puţin mai în faţă am găsit urme proaspete de paşi. Possuelo a citit urmele lăsate în nămol şi a zis: „Ne-a văzut şi a luat-o la fugă.” A ridicat mîna, cerînd linişte, şi a trimis vorbă oamenilor de-a lungul şirului, care se întindea pînă departe, în pădure, să nu se piardă din ochi. Pentru prima oară de cînd a început călătoria noastră, Possuelo a dus mîna la pistol.
Cîteva minute mai tîrziu, cercetaşii din fruntea coloanei au zărit doi indieni goi alergînd pe un buştean ce ţinea loc de punte peste rîu, după care au dispărut în junglă pe malul opus. Possuelo a încercat să-i facă să înţeleagă că avem intenţii paşnice, strigînd în pădure: „Uuuu! Uuuu!” I-a răspuns doar ţipătul deprimant al păsării piha.
Azi noapte, încă o premieră: Possuelo a postat santinele care să vegheze. Noi am dormit iepureşte în hamace, ciulind urechile - peste corul ciudat de orăcăieli din depărtare - la orice trosnet de vreasc sau foşnet de frunze care ar fi putut semnala apropierea vreunui flecheiros. Dimineaţa asta, în timp ce ne pregăteam de plecare, Possuelo a ordonat să fie lăsate în urmă o macetă şi un cuţit, ca ofrandă de pace. Credea oare Possuelo că flecheiros vor cerceta atent locul unde a fost tabăra noastră, la fel cum am procedat noi cu a lor?
”Com certeza - spune el. Fără îndoială.” Oare ce or fi crezînd despre noi? Mă priveşte drept în ochi şi răspunde cu o notă premonitorie în glas : „Cred că gîndesc că le-au sosit duşmanii.”

Acum, că ne-am întors din drum la ciudata barieră flecheiros, oamenii ajung la dig în grupuri de cîte trei-patru şi se prăbuşesc în jurul nostru pe pămîntul jilav al pădurii, încovoiaţi sub greutatea rucsacurilor îndesate cu provizii. Cu noi sînt 12 indieni matis, şase kanamari, doi marubo, iar restul, majoritatea oameni de frontieră, nu sînt indieni. Bem apă direct din izvor. Possuelo îşi numără oamenii şi îşi dă seama că lipsesc doi dintre cărăuşii kanamari. Rîsetele sînt înlocuite de o tăcere tensionată. Possuelo se plimbă de colo-colo, aruncînd priviri încruntate spre ceasul de la mînă. Deşi este aproape amiază şi sîntem la numai cîteva grade de ecuator, mă trec sudori reci.
”La naiba - a mîrîit Possuelo. Tipii ăştia ne ţin pe loc! E o totală lipsă de disciplină.” După care trimite şase matis să-i caute pe cei rătăciţi. Dar cînd nici aceştia nu se mai întorc, o spaimă mută pune stăpînire pe noi toţi. Ce s-a întîmplat cu tovarăşii noştri? Au fost capturaţi, poate chiar ucişi, de flecheiros?
Asta nu e nici pe departe prima problemă de viaţă şi de moarte cu care s-a confruntat Possuelo în cariera lui. O dată a fost ţinut ostatic de către războinicii kayapó. Cu o altă ocazie, coloniştii albi care voiau să invadeze pămînturile indienilor l-au bătut cu tocul pistolului. S-a îmbolnăvit de malarie de 38 de ori şi a primit cam tot atîtea ameninţări cu moartea. La începutul anilor '90, cînd era preşedintele FUNAI (Fondaçao Nacional do Indio), agenţia guvernamentală braziliană care se ocupă de indigeni, Possuelo a înfruntat generali de armată, politicieni influenţi şi o mulţime violentă de căutători de aur pentru a obţine protecţia asupra ţinuturilor indienilor yanomami, la graniţa de nord a Braziliei cu Venezuela. În urmă cu cîţiva ani, Possuelo a salvat cu un elicopter 22 de oameni dintr-o expediţie FUNAI de la graniţa peruană, care fuseseră înconjuraţi de indieni ostili, „sălbatici”.
Între timp, a adunat un contingent numeros, bine înarmat; flecheiros ar trebui să se gîndească de două ori înainte să atace o asemenea forţă numeroasă.
Dar Possuelo a dat ordine stricte: dacă ar fi fost atacaţi, oamenii să nu tragă decît în aer, focuri de avertisment.
Din clipa în care l-am întîlnit pe Possuelo, mi-am dat seama că e un om extrem de energic. Împreună cu fotograful Nicolas Reynard, l-am însoţit la bordul lui Waika, unul dintre cele mai vechi vapoare cu aburi amazoniene, care ne-a tras în sus, spre izvoarele rîului Itaquaí.
Possuelo a răcnit ordinele către oamenii săi, în timp ce-mi răspundea amabil, la întrebări. După prima parte a călătoriei, făcută cu vaporul, ar urma să mărşăluim aproape o lună prin inima unui teritoriu necunoscut, mi-a explicat în prima noapte. În cele din urmă, ar trebui să ne cioplim singuri, din buşteni, pirogile cu care să coborîm pe Jutaí, înapoi în civilizaţie.
Traseul nostru ne-ar duce prin extrema sudică a rezervaţiei Javari, o zonă vastă de sălbăticie înfiinţată de FUNAI, în 1996, anul în care agenţii guvernamentali, sub conducerea lui Possuelo, au expulzat din acest teritoriu toţi coloniştii şi pe lucrătorii de la exploatările forestiere. Imaginează-ţi jumătatea sudică a Floridei, cam de aceeaşi mărime ca rezervaţia (aproximativ 8.5 milioane de hectare), în perioada precolumbiană: nici măcar un drum, numai 3.900 de locuitori împrăştiaţi pe o întindere acoperită de păduri ecuatoriale, mlaştini şi rîuri mişunînd de aligatori.
De fapt, acum 500 de ani, zona sudică a Floridei avea o populaţie mult mai mare decît aceasta, şi etnologii spun că, în mod sigur, pe vremuri şi bazinul colector Javari avea mult mai mulţi locuitori.
Arheologii estimează că un milion de indigeni ocupau zona Amazonului brazilian la începutul secolului al XVI-lea. Azi sînt în jur de 350.000 în toată Brazilia, incluzînd grupurile izolate, ca flecheiros, al căror număr, asemeni multor altor lucruri referitoare la ei, este mai mult o chestiune de ghicit. Nici măcar Possuelo nu ştie ce limbă vorbesc flecheiros, care le este etnogenia, nici măcar cum îşi spun. „Ca să-i protejezi, nici nu e important să ştii vreuna dintre chestiile astea” - spune el. Şi, oricum, asemenea informaţii ar fi imposibil de strîns fără a-i expune pe indieni unor boli mortale sau unor valori concurente care le-ar putea distruge tradiţiile. „O dată ce stabileşti un contact, iniţiezi procesul de distrugere a universului lor.”
Possuelo n-a gîndit aşa dintotdeauna. Ca alţi sertanista, a fost o vreme cînd era încîntat de ideea contactării indienilor „sălbatici”. Reputaţia profesională a unui cercetaş FUNAI se baza în mare parte pe numărul de contacte trecute pe răboj. În total, începînd cu 1970, Possuelo a fost creditat cu 7. Dar în decursul stabilirii acestor contacte, Possuelo şi-a pierdut iluziile. Indienii au început să viziteze oraşele de frontieră rău famate, s-au apucat de băut şi şi-au pierdut identitatea. Pentru a-şi satisface noile nevoi şi dorinţe create de societatea dominantă a albilor, cum ar fi îmbrăcămintea, medicamentele şi bunurile de consum, indienii au început să vîndă cherestea, jefuindu-şi astfel pămînturile. În cele din urmă, Possuelo a constatat că stabilirea contactelor însemna distrugerea societăţii indigene, atît de mîndră cîndva. „Curiozitatea pe care o aveam faţă de triburile necontactate a fost subordonată de altceva - de necesitatea de a-i proteja.”
Ultimul contact al lui Possuelo cu un trib izolat - un grup korubo - a fost în 1996, tot în graniţele rezervaţiei Javari. Dar a luat această iniţiativă, precizează el, numai pentru a-i salva pe korubo din ciocnirile tot mai violente pe care le aveau cu muncitorii forestieri. Prin această poziţie, Possuelo s-a pus rău cu o mulţime de adversari, inclusiv cu misionarii, care, spune el, l-au acuzat că se joacă cu indienii de-a Dumnezeu, împiedicînd oamenii bisericii să răspîndească cuvîntul Domnului.

Dar acum sînt în joc chiar vieţile noastre. Possuelo trimite o a doua echipă, 12 cercetaşi înarmaţi pînă-n dinţi, să-i găsească pe cei doi kanamari şi şase matis trimişi după ei. În sfîrşit, unul dintre cercetaşi se întoarce cu veşti alarmante. Urmele tovarăşilor care lipsesc duc fix dincolo de poarta flecheiros - arbustul frînt atîrnînd pe potecă -, apoi mai departe pe potecă, printr-o grădină uriaşă, unde se cultivau manioc şi bananieri, pînă într-un luminiş mare, o aşezare flecheiros, vreo 14 colibe în total. Indienii fugiseră în jungla dimprejur, lăsînd în urmă grămezi enorme de carne afumată - maimuţă, tapir, ţestoasă - şi vetre cu jar.
”Este sistemul lor de apărare - a dat din cap Possuelo cu gravitate. Se împrăştie în pădure.”
Se pare că flecheiros se pregăteau de ospăţ, au raportat cercetaşii.
În mijlocul satului, iscoadele noastre au găsit mai multe măşti ceremoniale făcute din fîşii lungi de coajă de copac, lîngă un vas plin cu vopsea urucú roşie, folosită pentru a picta feţe şi trupuri. Mai prevăzători, cînd au fugit, indienii şi-au luat cu ei toate armele. Dar au lăsat în urmă un vîrf ascuţit de săgeată din bambus şi un capăt spart de sarbacană, pe care cercetaşul o ţine sus s-o vadă toţi.
Aflăm astfel pentru prima oară că flecheiros au şi alte arme în afară de arc şi săgeată. Şi au mai lăsat două vase de pămînt pline ochi cu curara, substanţa misterioasă şi otrăvitoare în care îşi înmoaie vîrfurile săgeţilor. Şi cel mai grav, urmele celor doi kanamari au dispărut pe o potecă din latura îndepărtată a satului. Acum, Ivan Arapa ne arată în tăcere cum flecheiros ar fi putut sări în spatele tovarăşilor noştri, sufocîndu-i şi luîndu-i pe sus în tufişuri, mimînd cum se sugrumă, cu o mînă-n gît şi cu una la gură.
”Aş zice că au fost capturaţi de indieni - spune Possuelo. Acum trebuie să scăpăm de aici. Poate că indienii le vor da drumul.” Priveşte spre pădurea întunecată ce ne înconjoară. „Dar nu putem să-i aşteptăm aici -, adaugă el. Vom găsi o poziţie mai bună. O să aşezăm tabăra lîngă rîu şi vom vedea dacă apar.”
Între timp s-au întors ambele echipe de căutare. Numai despre cei doi kanamari nu se ştie încă nimic. Una din iscoadele noastre din avangardă raportează că a văzut departe, în faţă, urme care se potrivesc tălpilor de cauciuc ale încălţărilor celor doi kanamari, distanţate la intervale mari. Asta ar indica salturile oamenilor ce goneau cuprinşi de panică.
Possuelo îl trimite pe Soldado, cel mai de încredere cercetaş al lui, să-i prindă din urmă pe tovarăşii puşi pe fugă şi, dacă va fi necesar, să tragă în aer pentru a-i soma.
Possuelo îşi împreunează mîinile ca într-o rugă către Dumnezeu. Dar mai trece încă o oră înainte ca Soldado şi cei doi kanamari nedisciplinaţi să apară la marginea luminişului de pe malul rîului, unde ne pregătim tabăra. Spăşiţi, kanamari îşi pleacă frunţile cînd Possuelo se încruntă la ei. Dar, evident, e mai degrabă relaxat decît supărat pe ei.
Se pare că cei doi kanamari au crezut că indigenii flecheiros ar putea fi rude demult pierdute, separate cu decenii în urmă de aşezările de bază de pe cursul rîului. Recunosc că au ignorat ordinele lui Possuelo şi s-au aventurat ca să-şi satisfacă curiozitatea. Dar, cînd au ajuns la marginea îndepărtată a satului, i-a cuprins teama. Au părăsit poteca şi au luat-o la goană. Şi, pînă nu au auzit salvele trase de puşca lui Soldado, n-au realizat că nu erau urmăriţi de flecheiros.
Cum eram strînşi în jurul focului, Possuelo a considerat că era cazul să „convoace” un fel de adunare aproape politică. „Le-aş spune celor doi prieteni kanamari: Azi v-aţi născut a doua oară, pentru că flecheiros v-ar fi putut omorî - îi ceartă el cu măsură. Nu sîntem aici ca să-i cunoaştem. Sîntem aici ca să aflăm dacă indigenii flecheiros folosesc aceste pămînturi.”
Apoi, Possuelo le reaminteşte indienilor de lucrurile extraordinare pe care le-au văzut azi. Incursiunea lor în satul flecheiros a însemnat o violare flagrantă a politicii de evitare a contactului, impusă de Possuelo. Dar este vizibil bucuros de cele aflate în urma acestei vizite neobişnuite.
”Tribul Flecheiros o duce bine aici” - spune el rar, într-o portugheză simplă, ca să fie sigur că e înţeles. „Aţi putut vedea asta în satul lor. Vînează, pescuiesc, cultivă plante. Trebuie să fie foarte sănătoşi. Copiii lor trebuie să fie graşi; mamele lor au probabil mult lapte. Petrec. Sînt fericiţi.”
S-au stins ultimele raze de soare de pe cer, iar jungla se cufundă în întuneric. Molii fosforescente licăreau printre copacii de deasupra. Şi se porni corul nocturn : o polifonie din bîzîit de insecte şi orăcăit de broaşte. „Munca pe care o facem este frumoasă pentru că ei nici măcar nu ştiu că sîntem aici ca să îi ajutăm - explică Possuelo. Trebuie să le respectăm modul de viaţă. N-o să ne ţinem după ei. Cel mai bun lucru pe care îl putem face e să nu ne băgăm în viaţa lor.”
Possuelo s-a oprit, privind flăcările focului de tabără. „O să ne continuăm călătoria şi munca - spune el. Şi toţi o să ieşim vii de aici.”

Text: Scott Wallace

După primul contact
Pe vremuri ostili lumii înconjurătoare, un grup de Korubo - cunoscuţi în zonă ca „Sfărîmătorii de Capete” au acceptat un contact paşnic în 1996. Ce li s-a mai întîmplat de atunci?

La numai cinci zile după ce au fost contactaţi de o echipă FUNAI, agenţia guvernamentală braziliană pentru indieni, un vînător korubo, numit Takpan, este tot un zîmbet în timp ce arată o carcasă de paca, un joc preţuit pe Amazon. Totuşi, zece luni mai tîrziu, acelaşi vînător îl va ucide pe unul dintre cei mai experimentaţi membri ai echipei FUNAI.
Atacul a survenit în stilul tradiţional korubo, prin surprinderea victimei cu o lovitură de bîtă care i-a zdrobit ţeasta.
După care, indigenii korubo au dispărut în junglă vreme de patru luni. Cînd grupul a reapărut, un funcţionar FUNAI care asistase la crimă a cerut o explicaţie. „Ce crimă? Noi n-am ucis pe nimeni” - a răspuns Takpan. A fost o ucidere rituală? I-a jignit victima cu ceva? Chiar şi azi, motivele crimei rămîn necunoscute.
Se cunosc doar fragmente din istoria Korubo: undeva, pe la începutul anilor 1990, dintr-un trib de mai multe sute ce trăiau în adîncul pădurii, s-a separat un grup de vreo 20 de korubo, care au fost împinşi spre teritoriul „albilor.”
Ulterior, fricţiunile între acest grup şi colonişti şi tăietorii de lemne au determinat FUNAI să acţioneze, în ciuda politicii de neintervenţie a guvernului faţă de triburile necontactate.
Azi, korubo vizitează regulat un dispensar din apropiere, pentru medicamente şi ca să se plîngă de încălcările străinilor în Vale do Javari , unde trăiesc. Dar în patru dintre aceste situaţii, korubo au preferat să lupte înainte să se plîngă. Trei infractori au fost ucişi şi alţi trei au fost răniţi.
Într-una din vizitele sale periodice, conducătorul expediţiei FUNAI, Sydney Possuelo vizitează grupul korubo pe care el l-a contactat în 1996 pentru prima oară. Numărul lor a rămas constant de atunci. Singurii morţi au fost nişte copii: un tînăr a fost atacat de o anacondă în timp ce se scălda şi trei au fost victime ale infanticidului, o practică comună la triburile amazoniene. Mamele korubo vorbesc deschis despre copii, care au fost toţi fete, dar nu spun cum sau de ce au fost ucise - încă un mister korubo. Grupul stăpîneşte o suprafaţă mare, care se întinde între malocas - adăposturi comune care servesc drept baze pentru vînătoare, pescuit şi cultivat manioc, bananieri şi porumb.
Atît bărbaţii, cît şi femeile îşi pictează corpul cu vopsea roşie făcută din seminţe de urucu. Străinii ştiu însă puţine despre structura socială sau credinţele korubo - lucru care îi convine lui Possuelo, atît timp cît îl ajută să protejeze izolarea grupului.

Prima echipa romaneasca de fotbal - OLYMPIA FC (1909)

2011-01-11T17:54:00.003+02:00

Olympia Fc ( anul 1909 )
In randul de sus,de la stanga la dreapta : Neagu Boerescu,Cominovici,Russo,N Apostolescu, G Georgescu,Gogu Dumitrescu,Lazar Breyer.

In mijloc : H Roman, Th Davila, Barbulescu.

In randul de jos : MARIO GEBAUER, Neftzer si Viereck

„Ce-o mai fi şi cu paiaţele astea?!“ – se mirau, conform Gazetei ilustrate din 12 mai 1912, acum aproape un secol, bucureştenii ieşiţi în preumblare la şosea, oprindu-se „la spectacolul unor oameni îmbrăcaţi în jersee viu colorate, cu genunchii goi, care fugeau ca nişte smintiţi, tot dînd cu piciorul într-o minge mare şi strigînd cît îi ţinea gura într-o limbă neînţeleasă“.

Prin 1895, Mario Gabauer a adus prima minge de fotbal în Bucureşti, din Elveţia, unde îşi făcuse studiile. În Transilvania, inclusă atunci în Imperiul Austro-Ungar, fotbalul a avut o dezvoltare mai precoce decît în Regat.

Tradiţia spune că medicul arădean Iuliu Weiner s-a întors din Anglia cu o minge de fotbal şi cu pasiunea pentru acest joc încă din 1890. În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, industria românească începuse să atragă investitori străini. În zonele unde activau companiile acestora, au apărut primele echipe de fotbal-asociaţie, în care lucrătorii străini jucau un sport cu totul inedit pentru România. „Fotbalul a fost introdus pe teritoriul României de astăzi de străinii veniţi aici la muncă şi de tineri autohtoni care au cunoscut jocul nu atît în Anglia, cît în alte ţări care îl preluaseră mai devreme“ – spune Dan Ovidiu Cristea, preşedintele Comisiei de istorie şi statistică a Federaţiei Române de Fotbal.

1000 de zile printre gheturi

2011-01-11T17:50:00.002+02:00

Navigand cu panze si cu motor cu aburi, cu o carena conceputa special pentru a rezista la forta zdrobitoare a gheturilor polare, vasul lui Nansen avea la bord si elemente de confort, cum ar fi lampile alimentate de un generator electric eolian(poza)

Saga Polara Partea I 1893-1896

A fost o idee bizara: sa lasi o corabie de lemn sa inghete in oceanul arctic si sa plutesti in deriva odata cu gheturile, pana dincolo de Polul Nord. Cand lucrarile nu au mers conform planului, Fridt Jof Nansen, un indraznet cercecetator norvegian, a pornit cu sania trasa de caini si cu un singur insotitor catre locuri unde nimeni nu mai pasise vreodata.

Text: Hampton Sides

In largul fiordului, pe o limba de pamant stancos unde ajungi dupa o cursa scurta cu feribotul din centru, orasul Oslo a creat un soi de cimitir national pentru vase celebre. E o chestie norvegiana - care alta tara ar mai construi cripte publice in jurul celor mai iubite ambarcatiuni ale sale, transformandu-le in altare?

Aici, pe Peninsula Bygdøy, vizitatorii pot petrece zile intregi hoinarind prin muzee splendide care adapostesc corabii vikinge, vase de lupta din secolul al XIX-lea si chiar celebra ambarcatiune din pluta a lui Thor Heyerdahl, Kon-Tiki. Dar cel mai frapant dintre templele nautice din Oslo este o structura ascutita din sticla si metal, care se ridica din apa sub forma unui A urias.

In interior, scaldata in lumina filtrata, se afla un velier robust din lemn, construit in 1892 - Fram. Fram (care inseamna "inainte") e poate cea mai celebra ambarcatiune din indelungata istorie maritima a Norvegiei, un adevarat simbol al explorarilor polare. Nimic din aceasta veritabila arca burtoasa nu ar putea sugera macar incercarile cumplite prin care a trecut.

Povestea lui Fram este o saga nordica moderna, o poveste despre dificultati inimaginabile si eforturi inteligente, strans legate de identitatea nationala a Norvegiei. Ambarcatiunea in sine este o minune a tehnologiei - carena sa consolidata a rezistat timp de trei ani stransorii gheturilor arctice. Fidela numelui, care celebreaza atacul frontal, Fram a fortat latitudinile, avansand spre nord mai mult decat orice alt vas inaintea sa.

Principalul "motor" al lui Fram, genialul si capriciosul savant-explorator care a comandat constructia ambarcatiunii si a condus-o in prima calatorie - dement de periculoasa - prin ceturile polare, ramane un erou national. Numele sau este Fridtjof Nansen si, desi azi nu este la fel de cunoscut in afara Norvegiei ca alti aventurieri polari de marca - Peary, Scott si Amundsen - ar merita sa fie. Pentru ca Nansen a fost pur si simplu parintele expeditiilor polare; toti ceilalti pot fi considerati, intr-un sens foarte propriu al cuvantului, invataceii lui.

Nansen era un barbat zdravan, blond si cu pielea alba, cu o privire rece si o fata agresiva, care parea in usor dezacord cu rafinamentul sau intelectual. Se deosebea de adeptii gloriei donquijotesti care au marcat in buna parte epoca de aur a explorarilor polare. L-am putea considera un viking renascentist: scriitor talentat, lector apreciat, zoolog de prima mana si om de stat proeminent.

Vorbind fluent cel putin cinci limbi, priceput in manuirea aparatului de fotografiat, a facut harti si ilustratii minunate, a intretinut o corespondenta stiintifica voluminoasa si a adus in toate explorarile sale un element de precizie cerebrala.

Un om de stiinta german contemporan spunea ca Nansen „stia sa foloseasca la fel de bine microscopul, pioletul si schiurile“, iar realizarile lui stiintifice au fost remarcabile, inclusiv o lucrare revolutionara asupra naturii sistemului nervos central. In 1888, Nansen a condus prima traversare a Groenlandei – pe care, in stilul lui tipic, modest, a numit-o „o tura pe schiuri“ –, dar a ratat ultimul vas spre casa si a fost obligat sa-si petreaca iarna vanand foci, invatand sa mearga cu caiacul si traind printre groenlandezi.

Aceasta experienta a stat la baza apreciatei sale relatari, Prima traversare a Groenlandei, publicata in 1890, ca si a unei lucrari etnologice pline de vioiciune, Viata eschimosilor. Dupa aventurile lui din Groenlanda, a devenit un mare promotor al sportului pe schiuri. La Muzeul Schiului Holmenkollen din Oslo, Nansen e prezentat ca o zeitate pe doua talpici, invelita in blanuri – un intemeietor al sportului national al Norvegiei.

Cu toate realizarile atat de diverse din viata lui Nansen, dificila calatorie a lui Fram, din 1893 pana in 1896, a fost cea care a adus dramatismul in povestea vietii lui. Expeditia se baza pe o idee atat de bizara, incat cele mai inalte autoritati ale timpului in materie de Pol, inclusiv Royal Geographical Society, au considerat ca era sinucidere curata. Nansen a programat sa ramana blocat in gheturile arctice – sau, dupa cum s-a exprimat el, „sa ne abandonam gheturilor“. Savantul a cautat sa imbunatateasca experienta unei explorari polare care se incheiase dezastruos.

In 1879, vasul american USS Jeannette ramasese blocat in banchiza, la nord de Siberia. A plutit in deriva in Arctica timp de 21 de luni, dar in final a fost zdrobit de gheturi si s-a scufundat pe 13 iunie 1881. Desi echipajul a sprintat curajos spre Siberia, peste jumatate din cei 33 de membri ai expeditiei si-au pierdut viata. Trei ani mai tarziu, obiecte de pe Jeannette au fost gasite pe coasta Groenlandei, aduse la tarm de valuri dupa ce plutisera in deriva mii de kilometri, pe gheturi.

Citind despre obiectele de pe Jeannette, Nansen s-a intrebat daca nu cumva curentul puternic care strabate Arctica pe directia est-vest putea ajunge la Polul Nord – sau cel putin pe aproape. Asa s-a nascut o idee. Era un gand neortodox, spune biograful lui Nansen, Roland Huntford, „sa iei fortele naturii si sa incerci sa colaborezi cu ele, nu sa le infrunti“.

Smecheria, desigur, era sa construiesti un vas mult mai puternic decat Jeannette, iar in 1891, Nansen a angajat un genial arhitect naval de origine scotiana, pe nume Colin Archer, care sa faca acest lucru. Proiectul lui Archer prezenta o carena curios rotunjita, fara o chila pronuntata, cu puturi prin care elicea si carma puteau fi scoase din apa si aduse la adapost de gheturile care ar fi strivit vasul. Carena a fost ranforsata cu grinzi puternice.

Pentru a le tine cald exploratorilor, Nansen a izolat vasul cu pasla groasa, par de ren, aschii de pluta si smoala. Pentru a lupta impotriva intunericului permanent al noptii polare, a fost instalata o moara de vant care sa puna in functiune lampile electrice.

Sub punte se afla un salon cochet, decorat cu capete de dragon sculptate, si o biblioteca pe care Nansen insusi a umplut-o cu aproximativ 600 de volume, atent alese. Nansen a declarat ca vasul e gata. In prezenta a mii de oameni care au umplut portul, sotia lui, Eva, a botezat vasul Fram. Cu un echipaj de 13 oameni si provizii pentru cinci ani, Nansen a plecat din Oslo, in vara lui 1893, spre Insulele Noua Siberie. Conform asteptarilor, Fram a ramas blocat intre gheturi in septembrie. Presiunea era mare, iar gheata care se misca in permanenta si zgaria vasul producea zgomote teribile.

„A inceput un zgomot asurzitor si tot vasul se cutremura“, scria Nansen. „Zgomotul creste treptat, pana cand suna ca tuburile unei orgi.“ Dupa doua zile, scria el din nou, gheata „e hotarata sa-l faca praf si pulbere pe Fram“. Insa acesta a rezistat cu usurinta stransorii infricosatoare, ridicandu-se pur si simplu deasupra banchizei. Cu timpul, Nansen a ajuns sa scrie: „Radem de gheturi; traim ca intr-un castel invincibil.“ Fram a continuat sa calatoreasca pe sloiuri, catre Pol, cativa kilometri pe zi.

In ciuda mai multor probleme – intre care si atacul unui urs polar, care a muscat un membru al echipajului si a omorat doi caini – primii doi ani ai calatoriei au fost nesperat de usori. Oamenii mancau bine in salonul luminos si cald – unde o orga automata canta in lunga noapte arctica, iar lampile electrice, scria Nansen, „aveau asupra spiritului nostru efectul unui vin bun“. Oamenii isi publicau propria revista, organizau iesiri la schi pe gheata, pentru antrenament, sondau si faceau nenumarate masuratori.

Plictiseala le era tovaras nedespartit – un membru al echipajului blestema „viata monahala pe care o ducem in aceasta zona moarta“, dar oamenii lui Nansen nu sufereau. „Eu insumi“, scria el, „nu am dus niciodata o viata mai hedonista“.

La inceputul celui de-al doilea an insa, a devenit evident ca Fram nu avea sa ajunga la Pol. Pentru a-si atinge obiectivul, Nansen trebuia sa iasa dintre gheturi cu saniile trase de caini si sa porneasca la atac. Si-a ales un insotitor, pe Hjalmar Johansen si, in martie 1895, dupa doua starturi false, cei doi au abandonat confortul de pe Fram.

O salva de tun a bubuit asurzitor cand cei doi schiori si 28 de caini, tragand dupa ei trei sanii si doua caiace, au pornit catre nord. Nansen si Johansen au inceput sa aiba probleme in scurt timp – teren imposibil, probleme cu echipamentul, gheturi plutitoare rapide care ii purtau inapoi.

Cum proviziile incepeau sa se imputineze, au inceput sa-i macelareasca pe cainii mai slabi, cu care i-au hranit pe ceilalti. In aprilie ajunsesera atat cat putusera de aproape de Nord: 86°14’ latitudine N. Desi ii mai desparteau 364 de kilometri de Pol, se aventurasera catre nord mai departe decat oricare alt om inaintea lor. A fost cel mai mare progres inregistrat in aproape 400 de ani de explorari arctice.

Nansen ii promisese Evei ca se va intoarce viu si acest lucru era mai important pentru el decat sa riste sa moara – si sa devina nemuritor – la Pol. „Te gandesti la mine“, ii scrie el intr-o noapte, in jurnalul lui. „Gandurile tale zboara catre nord, peste intinderea dezolanta. Nu stiu unde sa ma caute.“ Astfel, prudent, Nansen s-a intors. Cei doi nu au mai incercat sa ajunga la Fram, care oricum plutise in deriva si ar fi fost acum imposibil de gasit.

In schimb, s-au indreptat spre indepartatul Arhipelag Franz Joseph, la aproape 1.000 de kilometri spre sud. Calatoria lor disperata peste gheturi se inscrie cu siguranta printre cele mai chinuite si mai intense marsuri polare efectuate vreodata. De-a lungul saptamanilor si lunilor si-au ucis toti cainii (taindu-le gatul, ca sa economiseasca munitia). La un moment dat, au fost siliti sa manance fiertura din sange de caine. „Daca as spune ca era buna, as minti“, scria Johansen.

„Dar am inghitit-o si asta a fost cel mai important.“ Toata vara lui 1895, Nansen si Johansen au cautat in zadar Franz Joseph. „De un sfert de an colindam printr-un desert de gheata“, scria cuprins de disperare Nansen, „si inca suntem aici“. Deplasandu-se uneori cu schiurile, alteori pe jos sau cu caiacele, cei doi incercau sa-si croiasca drum printr-un nesfarsit labirint de gheturi plutitoare si canale de mazga topita.

Nansen a recunoscut ca el si Johansen nu aveau „pentru moment nicio perspectiva; gheturi indesate unele in altele, imposibil de trecut, in toate directiile, proviziile care dispar rapid si, in plus, nimic de prins sau de impuscat... Noaptea stau treaz cu orele si imi chinui mintea, incercand sa gasesc o solutie.“

In sfarsit, pe 6 august, cei doi au ajuns pe o insula – primul tarm pe care paseau dupa mai bine de doi ani – si soarta li s-a schimbat. Vanand ursi polari si morse, au inceput sa manance carne din belsug si si-au recapatat fortele. Indreptandu-se spre sud, prin arhipelagul plin de gheturi, pe 26 august si-au dat seama ca vor fi nevoiti sa petreaca departe de casa inca o iarna arctica fioroasa. Folosind un talpic de sanie pe post de piolet, Nansen si Johansen si-au improvizat un barlog.

Acolo si-au petrecut urmatoarele noua luni, impartind acelasi sac de dormit unsuros si supravietuind cu fiertura de carne de urs polar si carne de urs prajita in untura de morsa. Desi prizonierii unor conditii atat de dure, au ramas, in mod remarcabil, cu mintea intreaga. „Nu ne-am certat“, avea sa spuna mai tarziu Johansen. „Singura chestie este ca eu am prostul obicei sa sforai, iar Nansen ma tot inghionteste in spate.“ Dupa cum a scris si Nansen in jurnal, „Johansen a adormit si face sa rasune coliba. Ma bucur ca mama lui nu-l poate vedea acum, asa de negru, slinos si zdrentaros cum a ajuns“.

Cand a inceput dezghetul primaverii, Nansen si Johansen s-au aventurat afara din adapostul lor. Au cotit spre sud prin arhipelag, cu schiurile si caiacul. Cand o morsa i-a rasturnat caiacul lui Nansen, cei doi au poposit pe Insula Northbrook, ca sa-l usuce. Aici au inceput sa se pregateasca pentru o calatorie periculoasa, peste ape, catre Spitsbergen, unde nutreau speranta excesiv de optimista ca vor fi salvati de un vas norvegian de pescuit.

Insa pe 17 iunie, lui Nansen i s-a parut ca aude un sunet familiar venind de undeva, de peste intinderile inghetate: un latrat de caine. A pornit singur pe schiuri, peste terenul accidentat, urmarind sunetul. Nansen scria: „Brusc, mi s-a parut ca aud un strigat de om... Inima a inceput sa-mi bata cu putere, tot sangele mi-a fugit in creier... Am strigat din toate puterile.“

Intr-adevar, la o oarecare distanta, categoric era o alta fiinta umana. Nansen s-a apropiat de silueta si in curand cei doi s-au bucurat de un veritabil moment Stanley-Livingstone. „Nu esti Nansen?“, l-a intrebat omul in engleza, studiind epava umana slinoasa si neagra de funingine din fata lui.

„Ba da, eu sunt. Doamne, cat ma bucur sa te vad!“ „Ai facut ceva drum“, i-a spus omul lui Nansen. „Sunt foarte fericit sa fiu primul care iti ureaza bun-venit inapoi.“ Salvatorul lui Nansen era un respectat explorator britanic, pe nume Frederick George Jackson.

Intamplarea face ca acesta il intalnise pe Nansen la Londra, in urma cu patru ani. Jackson isi condusese vasul, Windward, pana pe Franz Josef, pregatindu-se si el sa incerce sa ajunga la Pol. Exploratorul nu il cauta neaparat pe Nansen, dar stia ca e posibil ca norvegianul sa se afle in acea zona. Totusi, sansele de a se intalni pe aceasta insula pustie erau foarte mici, iar daca Jackson nu ar fi aparut in acel moment, foarte probabil ca Nansen si Johansen ar fi murit.

Jackson i-a primit cu bratele deschise pe cei doi in baraca in care isi stabilise cartierul general si unde au asteptat vasul Windward – trimis in Anglia cu un an inainte, dupa provizii – pentru a-i duce cat mai repede acasa.

Cand Nansen si Johansen au revenit in Norvegia, in vara lui 1896, parca s-ar fi intors de pe fata nevazuta a Lunii. Primirea eroului a devenit si mai entuziasta o saptamana mai tarziu, cand a sosit vestea cea buna: Fram, sub comanda capitanului Otto Sverdrup, se eliberase din gheturile arctice si se intorcea acasa in siguranta. Nu conteaza ca Nansen nu si-a atins neaparat obiectivul de-a ajunge la capatul Pamantului.

S-a apropiat foarte mult si a facut-o cu stil si gratie, intr-o epoca in care compatriotii lui, inca sub regim suedez, tanjeau dupa un erou national. Chiar daca Nansen a avut si noroc pe parcursul expeditiei sale, faptul ca niciun membru al echipajului nu si-a pierdut viata ramane o dovada a judecatii sale sanatoase si vizionare.

Dincolo de demonstrarea teoriei despre curentul polar, Nansen a mai facut o descoperire importanta referitoare la zona arctica: era o mare extrem de adanca, avand un capac de gheturi vesnic miscatoare – si aproape complet lipsite de portiuni de pamant. Cu alte cuvinte, zona arctica era un ocean.

Nansen a devenit o vedeta mondiala, pentru care doamnele faceau obsesii si lesinau, si a fost omagiat in toasturile feluritilor demnitari, de la Jules Verne pana la presedintele SUA, William McKinley. Existau sardele „Nansen“, cantece cu Nansen si chiar o marca de bautura alcoolica scandinava „Nansen“. Dupa numai cateva luni, a pornit intr-un lung turneu al victoriei, pentru a promova Spre Pol, tulburatoarea relatare a odiseei sale.

Una dintre multele particularitati admirabile ale lui Nansen, rar intalnita la un explorator, era aceea ca stia cand sa renunte. Simtind ca zilele sale de aventura trecusera, Nansen a lasat incercarile de a cuceri Polul in seama lui Peary, Scott si a compatriotului sau Amundsen (care chiar a mers cu Fram pana in Antarctica si l-a folosit in prima lui calatorie istorica spre Polul Sud).

Cat despre Nansen, el s-a lansat hotarat in domenii cu totul noi: oceanografie, meteorologie, diplomatie. In 1906, la un an dupa ce Norvegia isi obtinuse independenta fata de Suedia, Nansen a devenit primul ambasador al tarii sale in Marea Britanie. Dupa moartea Evei, Nansen a aparut alaturi de o succesiune impresionanta de frumuseti internationale, cladindu-si in acelasi timp o cariera in domeniul umanitar.
Numit Inalt Comisar pentru Liga Natiunilor, a contribuit la repatrierea prizonierilor de razboi si la rezolvarea crizelor refugiatilor din Turcia si Uniunea Sovietica de dupa Primul Razboi Mondial – eforturi dificile, peripatetice, care i-au adus Premiul Nobel pentru Pace, in 1922.

Nansen a murit in urma unui atac de cord, suferit in 1930 pe balconul resedintei sale elegante din Lysaker, langa Oslo, unde cenusa lui e ingropata sub o piatra funerara simpla, pe peluza dinspre sud. Avea 69 de ani. In prezent, casa – numita Polhøgda – adaposteste un institut (dedicat in principal politicilor pentru energie si mediu) si un mic muzeu.

Sus, in biroul lui Nansen din turn, inca se afla obiecte din perioada lui de explorator, asa cum le-a lasat chiar el: harti si diagrame vechi, in descompunere; o pereche de „ochelari de soare“ inuiti, confectionati din lemn cu fante pe post de lentile; si o blana de urs polar, pe jumatate putrezita, intinsa pe podeaua de scanduri care scartaie.

De aici poti privi pana dincolo de padurile dese, spre fiordul rece unde a fost lansat Fram si unde acum se odihneste in splendidul sau mormant vasul – nu al lui, ci al Norvegiei. Scaunul de la biroul lui Nansen e intors catre fereastra, cu fata indreptata catre singura directie pe care a cunoscut-o vreodata dr. Fridtjof Nansen – inainte.

Everestul, peste 50 ani si multi inainte

2011-01-11T17:46:00.002+02:00

Gigantica umbră - Prima geană de lumină a zorilor aprinde un vîrf situat la vest de Everest, a cărui umbră piramidală domină cerul şi pămîntul. Wally Berg a făcut această fotografie în 1998, pe drumul său către vîrf, cînd a instalat un receptor pentru sistemul global de poziţionare (GPS). Mai tîrziu, datele primite de la acest receptor au arătat că adevărata înălţime a Everestului este de 8.850 m, cu 2 metri mai mult decît se credea.(foto)

„Ei bine, George, l-am dat gata şi pe-ăsta!“ se lăudă mîndru Hillary colegului său George Lowe, în timp ce coborau de pe vîrful Everest împreună cu Tenzing, după ce reuşiseră o escaladă pe care alte zece echipe o rataseră.

Marele E
Şi totuşi, nici Hillary, nici Tenzing şi nici conducătorul expediţiei, John Hunt, nu au venit aici pentru a-şi cîştiga o faimă personală. „Nu gloria am căutat-o – scria Hunt despre echipa sa –, cel puţin nu altceva decît gloria obişnuită, dată de triumful omului asupra naturii şi asupra propriilor sale limite.“

În această lună, în care aniversăm 50 de ani de la expediţia engleză din 1953, se aşteaptă ca sute de alpinişti să atace acest munte pe care îl numesc „Marele E“. Unii dintre ei vor plăti pînă la 65.000 $ ca să fie conduşi pe vîrf. Alţii vor veni pentru publicitate, pentru profit sau pentru un loc în cartea recordurilor. Indiferent de motiv, fiecare dintre cei care vor veni va trebui să facă faţă Zonei Morţii, care-i aşteaptă dincolo de 8.000 m, unde supravieţuirea este întotdeauna o problemă. „Există o sută de modalităţi în care poţi pieri pe Everest“, spune Pete Athans, care a ajuns pe vîrf de şapte ori. „Beţia aventurii te face să-ţi ignori şi temerile, şi lipsa de experienţă.“

Cu puţin noroc, mulţi dintre aceştia vor reuşi. Recordul absolut este cel stabilit de 89 de alpinişti într-o singură zi a anului 2001. Doar nebunii vor subestima însă puterea acestui gigant care a secerat pînă acum 175 de vieţi. „E mai bine să urci plin de respect şi de umilinţă“, scria fiul lui Tenzing, Jamling, care a urmat exemplul tatălui său, urcînd vîrful în 1996. „Fiecăruia i se acordă doar o şansă în viaţă de a ajunge sus, pe Everest, şi chiar şi aceea foarte rar şi pentru scurt timp.“

„Cred că la succesul şi, în general, la siguranţa expediţiei noastre au contribuit şi rugăciunile, candelele aprinse şi întîlnirea mea cu lama“ spune Jamling Norgay gînditor. „Mă simt mai evlavios decît eram înainte de ascensiune. Chomolungma a aprins în mine o lumină.“

Traseele
15 căi spre vârf

1953 - EXPEDIŢIA BRITANICĂ
Edmund Hillary şi Tenzing Norgay, prin Western Cwm şi Şaua de sud, 29 mai.
1960 - EXPEDIŢIA CHINEZĂ
Prin Şaua de nord şi creasta nord-estică, 25 mai.
1963 - EXPEDIŢIA AMERICANĂ
Pe creasta vestică, cu traversarea feţei nordice. Ultimii 250 m escaladaţi pe creasta vestică, 22 mai.
1975 - EXPEDIŢIA BRITANICĂ
Pe faţa sud-vestică, 24 septembrie.
1979 - EXPEDIŢIA IUGOSLAVĂ
Pe întreaga faţă vestică, 13 mai.
1980 - EXPEDIŢIA JAPONEZĂ
Pe faţa nordică, 10 mai.
1980 - EXPEDIŢIA POLONEZĂ
Pe faţa estică a Pilierului Sudic, 19 mai.
1980 - EXPEDIŢIA SOLITARĂ A LUI MESSNER
Reinhold Messner, prin Şaua de nord şi peste faţa nordică. Prima ascensiune solitară fără oxigen suplimentar, 20 august.
1982 - EXPEDIŢIA SOVIETICĂ
Pe faţa de sud-vest şi creasta de vest, 4 mai.
1983 - EXPEDIţIA AMERICANĂ
Pe faţa estică, 8 octombrie.
1984 - EXPEDIŢIA AUSTRALIANĂ
Prin Marele Culoar al feţei nord-vestice, 3 octombrie.
1984 - EXPEDIŢIA AMERICANĂ
Pe faţa nordică superioară, 20 octombrie.
1988 - EXPEDIŢIA INTERNAŢIONALĂ
Peste contrafortul sudic al feţei estice, 12 mai.
1995 - EXPEDIŢIA JAPONEZĂ
Pe creasta de nord-est, pornind de la Gheţarul Rongbuk de Est, 11 mai.
1996 - EXPEDIŢIA RUSĂ
Pe creasta de nord-est, pornind dintr-un culoar de vest, 20 mai.

Istoricul
Dacă Everestul ar fi fost urcat de prima dată, această realizare ar fi fost considerată notabilă şi apoi uitată rapid. Ironia face ca tocmai eşecurile repetate să fie cele care au dat muntelui adevărata sa măreţie.“ —Walt Unsworth, istoric al Everestului
1852
După englezi, Peak XV este cel mai înalt vîrf cu 8840 m.
Într-o xilogravură de la mijlocul secolului al XIX-lea, regele munţilor, cunoscut sub numele de Peak XV, umple orizontul alături de ceilalţi giganţi ai Himalayei.
1865
Peak XV – numit în onoarea lui Sir George Everest
Născut în ţara Galilor, Everest a fost topograful-şef al Indiei între 1830 - 1843. Succesorul său a propus rebotezarea vîrfului cu numele lui, deşi Everest ar fi preferat utilizarea unei denumiri locale.
1911
Şerpaşii devin indispensabili în alpinismul Himalayan
În fotografia realizată de chimistul Alexander Mitchell Kellas, doi şerpaşi privesc către Tibet de pe creasta principală a lui Chomiomo, de 6.829 m, de la graniţa Chinei cu India. Kellas, printre primii cercetători ai efectelor altitudinii asupra organismului, a constatat că şerpaşii, o populaţie din văile înalte de la sud de Everest, n-au probleme la mari înălţimi. El moare zece ani mai tîrziu, în prima expediţie britanică pe Everest, şi este înmormîntat la poalele lui Chomiomo.
1921
Iunie-septembrie: prima expediţie britanică
Condusă de Charles Howard-Bury, expediţia a căutat un traseu nordic spre vîrf. Tabăra a fost stabilită în trecătoarea Lhakpa La (foto jos), la 6.860 m, aproape de ce sperau să găsească - o cale spre vîrf. De pe Trecătoarea Nordică, traseul din această creastă urcă prin stînga spre vîrful ascuns în spatele culmii. George Mallory este în culmea fericirii: „Acest succes pune capăt tatonărilor - scrie el. Am găsit drumul şi nu ne mai rămîne decît să pregătim asaltul final.“
1922
Aprilie-iunie: a doua expediţie britanică
Înclinarea spre bucuriile fruste îl face pe Mallory să treacă gol-puşcă un rîu, împreună cu Howard Somervell, în stînga, şi Arthur Wakefield, în cursul primului asalt asupra Everestului. Tot stilul său îl face pe Mallory să evite buteliile de oxigen. Dar colegii săi care le-au folosit au urcat cu 100 m mai sus decît el, la 8.320 m.
1924
Aprilie-iunie: a treia expediţie britanică
Andrew Irvine şi Mallory au dispărut aproape de vîrf, la 8 iunie. În 1999, s-au găsit corpul lui Mallory, ochelarii, altimetrul şi briceagul. Dar aparatul foto Kodak Vest Pocket lipseşte şi deci orice dovadă că ei doi ar fi atins vîrful.
1933
3 aprilie: primul zbor deasupra Everestului
Două biplane britanice Westland zboară peste vîrf. Propulsate de două motoare puternice, adaptate pentru zbor în aer rarefiat, avioanele erau să se prăbuşească la impactul cu curenţii descendenţi. Bucăţi de gheaţă din vîrtejurile stîrnite de pe vîrf au crăpat geamul unei carlingi.
1953
Martie-iunie: prima ascensiune reuşită
Circa 350 de porteri nepalezi aduc provizii pentru tabăra din Tengboch, baza noii expediţii britanice. Echipa îl include pe Edmund Hillary, un apicultor lungan din Noua Zeelandă, şi pe şerpaşul Tenzing Norgay. Cu un an înainte, Tenzing urcase împreună cu un alpinist elveţian pînă la 8.598 m, mai sus decît oricine altcineva, făcîndu-i pe mulţi să creadă că vîrful va fi cucerit în curînd. John Hunt, liderul expediţiei, a condus echipa cu o precizie militărească, împingînd-o, pas cu pas, pînă în vîrf. Pînă în ultima săptămînă a lunii mai, Hillary şi Tenzing au urcat pe creasta de sud-est, petrecînd o noapte la 8.500 m. În dimineaţa zilei de 29 ei şi-au reluat ascensiunea. La ultima lungime de coardă, Hillary a urcat un perete vertical de stîncă, de 12 m, numit astăzi Săritoarea Hillary. Puţin timp după aceea, la ora 11:30, cei doi păşesc pe vîrf. Mai tîrziu, din Tabăra IV, colegii lor ies să-i întîmpine, după cum scrie Hillary, „într-o grabă împleticită şi cu expresii indescriptibile de speranţă pe chipuri.“ În timp ce se rehidratează, cei doi povestesc tovarăşilor lor despre succesul ascensiunii.

Graficul cuceririi Everestului
Asediul Everestului a durat săptămîni, cu suişuri şi coborîşuri; echipa tăia noi poteci şi transporta provizii către taberele situate din ce în ce mai sus. Pînă în ziua în care Hillary şi Tenzing au ajuns să păşească pe vîrf, Hillary urcase, efectiv, muntele de trei ori şi jumătate.

13-17 Aprilie
Cascada de gheaţă Khumbu: Împreună cu un mic grup, Hillary taie potecă prin labirintul de gheaţă. În fiecare seară, ei se întorc la tabăra de bază, cu excepţia unei singure nopţi petrecute în mijlocul imensităţii de gheaţă.
18 Aprilie-2 Mai
Circul de Vest (Western Cwm): echipa cară 1,4 t de provizii de-a lungul căldării Cwm (cwm, cuvînt galez, înseamnă vale şi se pronunţă „kuum“). Tenzing îl salvează pe Hillary de la căderea într-o crevasă, iar camaraderia lor se întăreşte.
2-15 Mai
Faţa Lhotse: Bourdillon şi Evans urcă peretele de deasupra văii glaciare pînă la circa 7.315 m. Hillary şi Tenzing aveau să se impună coechipierilor, urcînd şi coborînd înapoi, într-o singură zi, cei 1.100 m dintre tabăra de bază şi Tabăra IV.
21-22 Mai
Şaua sudică: Wilfrid Noyce şi şerpaşul Annullu cuceresc această şa de la 7.890 m. Hillary şi Tenzing s-au deplasat, pentru provizii, de-aici pînă la Tabăra IV – 1.600 m diferenţă de nivel – în mai puţin de 30 de ore.
26 Mai
Evans şi Bourdillon au ajuns la mai puţin de 90 m de vîrf, de unde s-au întors din cauza unor defecţiuni la aparatele de respirat.
29 Mai
Pe vîrf: pornind din Tabăra IX, situată la 8.500 m, Tenzing şi Hillary şi-au jucat cartea, atingînd vîrful la ora 11:30 şi trecîndu-şi în palmares cea mai valoroasă performanţă.

Istoricul (continuare)
1960-1961
Septembrie-mai: cercetări asupra organismului uman
Condusă de Edmund Hillary, o echipă internaţională de cercetători şi alpinişti a petrecut 8 luni în Himalaya, la peste 5.720 m, ca să studieze efectele altitudinii asupra organismului. Barry Bishop, redactor şi fotograf la National Geographic, pedalează o bicicletă medicală, la circa 4.570 m, pentru a furniza date despre aparatul respirator şi circulator. Fără oxigen suplimentar, echipa atacă Makalu, al cincilea vîrf al lumii, oprindu-se la 115 m de pisc.
1963
Mai: primii americani ating vîrful
O expediţie de primăvară, sponsorizată parţial de NGS, are nevoie de peste 900 de porteri pentru a transporta cele 24 t de materiale la tabăra de bază din Nepal. La 1 mai, primii doi alpinişti ating vîrful; pe 22 mai, alţi patru îi urmează, printre care Bishop. El a plătit tribut: i se amputează toate cele zece degete degerate de la picioare. Mai înainte, un bloc de gheaţă căzut de pe Cascada Kumbu îl ucisese pe John Breitenbach.
1975
16 mai: prima femeie ajunge pe vîrf
Junko Tabei exultă pe umerii şerpaşului Ang Tshering după ce a urcat pe Everest. Ceva mai devreme, într-o expediţie formată numai din femei, o avalanşă o înghiţise pe această japoneză, mamă a unei fetiţe de 3 ani. Şerpaşii i-au zărit o gleznă ieşind din zăpadă şi au reuşit să o salveze. După 12 zile, ea atinge vîrful, cu ochelarii sparţi, fixaţi cu benzi de cauciuc. „Există multe locuri frumoase şi misterioase – spune ea. Am avut şansa să pot merge pe munte toată viaţa.“
1980
18-21 august: prima ascensiune solitară fără oxigen
Italianul Reinhold Messner reuşeşte un record fără precedent: urcă pe vîrf singur, fără butelii de oxigen şi fără radio, dintr-o tabără avansată, pe versantul nordic. Mai devreme, el căzuse într-o crevasă, dar aterizase miraculos pe o platformă de zăpadă. În cea de-a treia zi, cu mintea întunecată de oboseală, el reuşeşte să atingă vîrful şi să se întoarcă, complet epuizat.
1983
Septembrie-octombrie: prima ascensiune a feţei estice
O echipă americană urcă pe vîrf din Tibet, prin faţa estică, sau Kangshung. Cu 60 de ani înainte, Mallory decretase acest traseu ca imposibil, datorită contrafortului său vertical de 1.070 m, deasupra căruia se găsea o cornişă de 2.350 de m, generatoare de avalanşe. „Tabăra Popicelor“ a fost stabilită în partea de sus a unui horn, poreclit „pista de bowling“ din cauza bucăţilor de stîncă şi gheaţă care cădeau prin el peste membrii echipei. Pe 8 şi 9 octombrie, 6 căţărători au ajuns pe vîrf.
1996
Anul celor mai multe jertfe umane pe Everest
În acest an, 15 alpinişti au pierit, dintre care 8 pe 10 şi 11 mai, întro furtună care a blocat 3 echipe lîngă vîrf. Pe 10, după-amiază, ghidul Anatoli Boukreev a început urcuşul spre Săritoarea Hillary, pe un vînt puternic, ce prevestea furtună. Tragedia a readus în atenţie vechile pericole existente în condiţiile noii mode de escaladă – clienţi fără mare experienţă de Himalaya, care plătesc un ghid pentru a-i conduce pe vîrf.
2000
7 octombrie: prima coborîre integrală pe schiuri
Slovenul Davo Karnicar este primul om care a schiat neîntrerupt de pe vîrf pînă la tabăra de bază. El a coborît peste 3.500 m diferenţă de nivel în mai puţin de 5 ore, pe vreme bună şi strat gros de zăpadă pe Săritoarea Hillary. „Vremea bună este cheia pentru o coborîre pe schiuri“, spune el, amintindu-şi de cele două degete pierdute din cauza degerăturilor, în timpul tentativei din 1996.
2001
25 mai: primul nevăzător care a atins vîrful
Condus de prieteni apropiaţi şi asigurat în coardă, Erik Weihenmayer sare peste crevase ca să atingă vîrful.
2002
25 mai: după 50 de ani, expediţia aniversară
Sărbătoare pe Everest; în ziua în care Brent Bishop şi Peter Hillary, cu Dawa Sherpa, îşi onorează părinţii, Barry şi Edmund, printr-o ascensiune aniversară sponsorizată de NGS. Jamling Norgay, fiul lui Tenzing, îi sprijină din tabăra de bază. „Am fost onoraţi să participăm la expediţie – spune Bishop. Acum, cînd ştim ceea ce au reuşit taţii noştri cu mulţi ani în urmă, avem un sentiment de respect şi admiraţie.“

Inainte de New York

2011-01-11T17:32:00.003+02:00

Dintre toti vizitatorii New Yorkului din ultimii ani, unul dintre cei mai surprinzatori a fost un castor pe nume José.

Dand timpul inapoi cu patru secole, ecologii dezvaluie Insula Manhattan asa cum au vazut-o Henry Hudson si echipajul lui in dupa-amiaza de septembrie in care au ancorat in Golful New York. (foto)

Nimeni nu stie exact de unde a venit. Se presupune ca ar fi inotat in aval pe Raul Bronx, dinspre tinutul Westchester, o regiune suburbana aflata la nord de New York. A aparut pur si simplu intr- o dimineata de iarna, in 2007, pe un mal al raului din Gradina Zoologica Bronx, unde a ros cateva salcii si si-a construit o casuta. „Daca m-ai fi intrebat inainte de a-l vedea pe José ce sanse sunt sa existe un castor in Bronx, as fi raspuns zero – spune Eric Sanderson, ecolog la Wildlife Conservation Society (WCS), cu sediul central la Gradina Zoologica Bronx.
N-a mai fost un castor in New York de peste 200 de ani.“ La inceputul secolului al XVII-lea, pe vremea cand orasul era un sat olandez care se numea Noul Amsterdam, castorii erau vanati pe scara larga pentru blana lor, pe atunci la moda in Europa. Comertul cu blanuri a devenit o afacere atat de profitabila, incat doi castori si-au castigat locul pe sigiliul oficial al orasului, unde au ramas pana azi. Insa animalele reale au disparut.
De aceea a fost Sanderson asa de sceptic cand Stephen Sautner, colegul sau de la WCS, i-a spus ca vazuse urmele unui castor, in timpul unei plimbari de-a lungul raului.

Sanderson se gandea ca era vorba doar de un bizam. Bizamii tolereaza mai bine stresul vietii urbane. Dar cand el si Sautner au trecut dincolo de gardul de sarma ce separa raul de una dintre parcarile gradinii zoologice, au gasit adapostul lui José chiar acolo unde spusese Sautner.
Cand s-au intors dupa vreo doua saptamani, l-au vazut chiar pe José. „Se intuneca – povesteste Sanderson. Stateam de vorba pe malul raului, cand, deodata, am vazut castorul. A inotat chiar pana la noi, apoi a inceput sa faca cercuri pe apa. Ne-am tras putin inapoi, iar el a dat semnalul de alarma specific castorilor, lovind apa cu coada.
Ne-am gandit ca ar fi mai bine sa plecam.“ Reintoarcerea castorului in New York a fost va- zuta ca o victorie de conservationistii si voluntarii care petrecusera mai bine de trei decenii incercand reinsanatosirea Raului Bronx, odinioara o groapa pentru masini abandonate si gunoi.

José a fost botezat astfel in onoarea lui José E. Serrano, congresmanul din Bronx care, de-a lungul timpului, a promovat investirea a peste 15 milioane de dolari din fondurile federale in curatarea raului. Pentru Sanderson, povestea lui José insemna ceva mai mult.

De aproape zece ani, el conduce un proiect la WCS pentru a reproduce cat mai precis posibil imaginea Insulei Manhattan dinaintea aparitiei orasului. Proiectul Mannahatta, asa cum este denumit (dupa numele dat de triburile indienilor lenape „insulei cu multe dealuri“), e o incercare de a da timpul inapoi pana in dupa- miaza de 12 septembrie 1609, chiar inainte ca Henry Hudson si echipajul sau sa ajunga in portul New York si sa zareasca insula. Sanderson se gandea ca poate oamenii de azi ar lupta cu mai multa inversunare pentru conservarea altor zone salbatice, daca si-ar putea imagina ce minune a naturii a vazut Hudson atunci.

„Voiam ca lumea sa se indragosteasca de peisajul originar al New Yorkului – spune el. Voiam sa le arat tuturor cat de minunata poate fi natura atunci cand functioneaza in toate privintele, intr-un loc unde lumea se gandeste, in mod normal, ca n-ar fi pic de natura.
“ Cu mult timp inainte ca dealurile sale sa fie nivelate si ca mlastinile sa fie acoperite cu asfalt, Manhattanul era o salbaticie extraordinara, avand castani, stejari si nuci-hicori uriasi, mlastini sarate si pajisti populate de curcani-salbatici, cerbi-wapiti si ursi-negri-americani – „un pamant primitor, necalcat de piciorul omului“, dupa spusele lui Hudson. Plaje cu nisip se intindeau pe coastele de vest si de est ale insulei inguste si lungi de 21 km, unde bastinasii lenape se delectau cu moluste si stridii.

Mai bine de 105 km de ape curgeau prin Manhattan, cele mai multe dintre ele adapostind un castor sau doi; astfel, aparitia lui José reprezenta, in ochii lui Sanderson, o imagine extraordinara a felului in care se petreceau candva lucrurile.

„Probabil ti-ar fi greu sa-ti imaginezi astazi, dar acum 400 de ani era un smarc cu artari-rosii chiar aici, in Times Square“ – spunea el intr-o zi, nu de mult, in timp ce astepta la semafor ca sa traverseze Seventh Avenue. Imbracat cu blugi negri si o geaca de fas, nu arata cu mult diferit de turistii opriti langa el la semafor.

Dar, spre deosebire de ei, Sanderson urma in minte cursul unui parau mlastinos, disparut sub intrarea Hotelului Marriott Marquis, de la intersectia strazilor Broadway si West 46th. „Chiar acolo era iazul unui castor – povestes te el, in timp ce un autobuz trecea zgomotos. Sanderson a conceput Proiectul Mannahatta intr-o seara din 1999, dupa ce cumparase un album cu harti istorice ale orasului.

Venise de curand din Nordul Californiei la New York si era curios sa stie cum evoluase orasul. „Peisajul din Manhattan e atat de transformat, incat te face sa te intrebi ce a fost aici inainte – spune el. Exista locuri in acest oras unde, cu exceptia vreunui om sau poate a unui caine, nu vezi nicio alta fiinta vie.

Nu vezi nici macar un copac sau o buruiana. Cum a ajuns locul asta asa?“ O harta i-a atras atentia in mod deosebit: o reprezentare frumos colorata, din 1782 sau 1783, a dealurilor, apelor si mlastinilor, dar si a drumurilor, livezilor si fermelor de pe intreaga insula – ceva nemaivazut intr-o harta din acea vreme.

Cu o lungime de peste 3 m si o latime de 1 m, harta fusese creata de cartografii militari britanici, in cei opt ani de ocupatie a New Yorkului din timpul Revolutiei Americane. Numita ulterior „Harta Cartierului General Britanic“, aceasta infatisa topografia insulei cu o acuratete neobisnuita.

Pentru Sanderson, harta a reprezentat o ocazie unica de a face abstractie de zgarienorii si asfaltul din oras, pentru a intrezari, cel putin partial, peisajul originar al insulei. Ce s-ar intampla – s-a intrebat el – daca ar suprapune un plan al strazilor din actualul oras peste aceasta reprezentare din secolul al XVIII-lea? S-ar potrivi ceva?

Ca sa afle raspunsul, Sanderson si-a convocat familia si prietenii, incepand cu sotia sa, Han-Yu Hung, si cu tanarul lor fiu, Everett, sa i se alature in expeditiile de weekend, pentru a vizita locurile de pe harta care inca mai existau.

De pilda, Trinity Church, o biserica din Sudul Manhattanului, a fost fondata la sfarsitul secolului al XVII-lea. Pe o piatra de mormant tipica din cimitirul bisericii scrie: „Aici se odihneste trupul lui John Abrell, care a plecat din aceasta lume pe 10 ianuarie 1762, la varsta de 40 de ani.“

Din moment ce cimitirul poate fi localizat atat pe „Harta Cartierului General Britanic“, cat si pe planul actual al strazilor, Sanderson a reusit sa puna un reper virtual pe cele doua harti, luand coordonatele GPS ale respectivului loc si atasandu-le la versiunea digitala a vechii harti.

Dupa repetarea acestui procedeu in aproximativ 200 de locuri, punand reper dupa reper, el si echipa lui au reusit sa combine „Harta Cartierului General Britanic“ cu planul actual al strazilor, cu o precizie de jumatate de cvartal, adica de cca 40 m. Pentru Sanderson, acest lucru a adaugat o noua dimensiune peisajului modern al orasului.

Acum putea sa stea in orice loc din Manhattan si isi putea imagina, mai mult sau mai putin, ce se gasea acolo in 1782. Sa luam panta usoara de pe Fifth Avenue, cum treci de Biblioteca Publica din New York. „Exista un motiv pentru care poti sa stai aici, pe trotuar, si sa vezi capetele oamenilor aflati la cateva cvartale distanta“ – spune Sanderson. Aceasta zona se afla in apropierea Dealului Murray, unde familia Murray avea o ferma si o livada in 1782.

In timpul bataliei pentru cucerirea New Yorkului, britanicii au acostat in Golful Kips, pe East River, si au marsaluit pana aici, separand in doua armata lui George Washington, jumatate fiind blocata in Sudul Manhattanului. Circula o legenda conform careia doamna Murray le-ar fi oferit ceai ofiterilor britanici.

Asadar, ei s- u oprit aici, la ferma, si, in timp ce-si beau ceaiul, trupele lui Washington au trecut neobservate pe langa ei, pe Bloomingdale Road, actualul Broadway, si au scapat. Desi „Harta Cartierului General Britanic“ era absolut fascinanta, Sanderson nu voia sa opreasca masina timpului la anul 1782.

Voia sa ajunga pana in 1609. Prin urmare, el si colegii lui au eliminat de pe harta toate elementele adaugate de colonisti si soldati – cum ar fi drumurile, fermele si fortificatiile –, pana cand au redus varianta digitala a hartii la componentele fundamentale ale peisajului natural: tarmuri, dealuri, stanci, scoarta terestra, cursuri de apa si iazuri.

In calitate de ecolog peisagist, Sanderson era obisnuit sa descompuna locurile salbatice pentru a intelege cum functioneaza, separand, de exemplu, o padure tropicala din Gabon in mai multe straturi: geologic, hidrologic, ecologic si cultural.

Acum, el si colegii lui incercau sa construiasca un peisaj in sens invers, de jos in sus, incepand cu pamantul si adaugand toate plantele si animalele care este probabil sa fi trait acolo.

Au inceput prin listarea diferitelor ecosisteme despre care stiau sigur ca au existat pe insula, cum ar fi padurile seculare, mlastinile sau campiile, pe baza tipurilor de sol, a cantitatii de precipitatii si asa mai departe. Din cauza faptului ca este localizat la intersectia a doua regiuni geografice, probabil in Manhattan se gaseau nu numai brazi in padurile dinspre nord, ci si magnolii in padurile dinspre sud, pasari migratoare de pe rutele de migratie din apropiere si chiar pesti tropicali din Curentul Golfului, pe timpul verii.

In total, au identificat 55 de comunitati ecologice diferite. „Era un loc cu o diversitate incredibila – spune Sanderson. Daca insula ar fi ramas asa cum era pe vremea aceea, ar fi putut deveni un parc national, ca Yosemite sau Yellowstone.“

O data identificate ecosistemele insulei, putea fi adaugata fauna. Dar ce animale traiau aici? Pentru a fi cat mai precis posibil, grupul lui Sanderson a aprofundat si mai mult cercetarea. Pentru fiecare specie, au identificat cerintele fundamentale ale habitatului.

O testoasa-de-turbarie, de pilda, avea nevoie de o lunca, de insecte si de un loc insorit pentru a se incalzi, in timp ce rasul-rosu avea nevoie de iepuri si de o vizuina in care sa-si creasca puii. „Ne tot intrebam: «Asta de ce are nevoie? Asta de ce are nevoie?

Asta de ce are nevoie?»“ – povesteste Sanderson. Apoi, au alcatuit o lista pentru fiecare specie. Pe masura ce-si formau baza de date, au descoperit o retea densa de relatii intre speciile, habitatele si ecosistemele de pe insula, asemanatoare cu retelele sociale complexe pe care le creeaza oamenii.

Sanderson a numit-o reteaua Muir, dupa naturalistul american John Muir, care a remarcat la un moment dat: „Cand incercam sa scoatem un singur element din intreg, constatam ca este strans legat de toate celelalte lucruri din univers cu o mie de fire invizibile ce nu pot fi rupte.“

Intr-un fel, Sanderson si echipa lui incercau sa faca vizibile aceste mii de fire. Sa luam, de exemplu, un castor care traia in Times Square in 1609. Daca il apucai de ceafa si il scoteai din retea, gaseai legaturi intre el si un parau usor serpuit, legaturi cu plopii pe care-i manca si cu noroiul si nuielele pe care le folosea pentru a-si construi un adapost. Nu numai atat, ci gaseai si legaturi cu rasii-rosii, cu ursii si cu lupii care depindeau de el ca prada si cu broastele, pestii si plantele acvatice care traiau in iazul la crearea caruia a contribuit.

„Se pare ca si castorul e un peisagist – spune Sanderson. Ai nevoie de el ca sa inunde padurea, care omoara copacii care atrag ciocanitorile, care fac scorburi in copaci, pe care le folosesc ratele-cu-ochi-de-soim drept adapost.“ Scoaterea unui castor din acest lant lasa in aer zeci de alti rezidenti, lucru care demonstreaza cat de important este sa ne gandim la ecosistem ca la o retea.

Cand Sanderson si echipa sa au finalizat baza de date, ei reusisera sa realizeze una dintre cele mai detaliate reconstituiri stiintifice ale unui peisaj incercate vreodata, identificand in jur de 1.300 de specii si cel putin 8.000 de relatii care le legau una de alta si cu habitatele lor.

Era oarecum ironic, dupa cum a recunoscut Sanderson, din moment ce acest proiect descria un loc care nu mai exista. Dar aceleasi metode prin care s-a creat portretul Mannahattei se pot aplica la zonele salbatice de azi, cum ar fi regiunea Yellowstone, Padurea Congo sau stepele estice din Mongolia. Daca oamenii de stiinta au un model al modului de interactiune intre peisaj si specii, ei pot anticipa cu mai multa acuratete impactul modificarilor climatice, al vanatorii sau al altor factori perturbatori.

Pentru Proiectul Mannahatta, pasul urmator a fost transformarea tuturor acestor date in imagini 3-D realiste. De la bun inceput, obiectivul lui Sanderson fusese acela de a prezenta cum arata acum 400 de ani orice loc din orasul de azi – de pilda, o statie de taxiuri langa Madison Square Garden. (Era o mlastina situata la marginea unei paduri.)

Pentru a realiza acest lucru, Markley Boyer, specialist in imagini vizuale, a folosit un software de modelare 3-D pentru a popula fiecare peisaj creat digital, cvartal dupa cvartal, cu un amestec potrivit de stejari, nuci-hicori, paraie, iazuri si mlastini, potrivit bazei de date a retelei Muir.

„Practic, utilizam acelasi tip de software 3-D folosit la Hollywood pentru crearea unor armate digitale ce marsaluiesc pe un camp – spune Boyer –, doar ca noi generam zeci de mii de copaci, in proportiile adecvate fiecarui tip de padure.“ Vizitatorii site-ului themannahattaproject.org pot proba masina timpului introducand orice adresa din Manhattan, pentru a vedea cum arata respectivul cvartal cu mult timp in urma.

Cum luna aceasta newyorkezii sarbatoresc cea de-a 400-a aniversare a vizitei lui Hudson, Sanderson spera ca proiectul sau, care a ajuns sa implice mai bine de 50 de istorici, arheologi, geografi, botanisti, zoologi, ilustratori si conservationisti de la WCS si de la alte institutii, va starni un viu interes in legatura cu ce exista pe Insula Manhattan inainte de sosirea exploratorului.

„As vrea ca fiecare newyorkez sa stie ca traieste intr-un loc care a avut o ecologie fabuloasa – spune el. Ca New Yorkul nu inseamna doar arta, muzica, cultura si comunicatii, ci si un potential natural uimitor – chiar daca trebuie sa te uiti mai atent ca sa-l observi.“

Bahamas

2011-01-11T17:02:00.001+02:00

Amatorii de vacante paradisiace vor numi cu siguranta Bahamasul printre destinatiile pe care vor sa le viziteze sau in care isi doresc sa revina.

Cele 700 de insule aflate intre Florida si Caraibe sunt pline tot anul de turisti care gasesc aici ingredientele unei vacante perfecte: hoteluri de vis, plaje nesfarsite cu nisip alb-auriu, ape turcoaz in care se zaresc recifuri de corali, un program complet de activitati si multa, multa distractie.

Din insula in insula

Nassau, capitala arhipelagului Bahamas, se afla pe insula New Providence. Pasionatii de istorie pot afla de la Bahamas Historical Museum povestea acestui stat. Nu plecati din Nassau fara a vizita si Pompey Museum, National Art Gallery sau Muzeul Piratilor. In Straw Market se gasesc obiecte specifice zonei, asa ca le poti pregati celor dragi mici cadouri.

Paradise Island este locul preferat de cuplurile care isi doresc sa se casatoreasca in manastirea franceza construita in secolul al XIV-lea. De asemenea, pe aceasta insula se afla unul dintre cele mai mari cazinouri din lume, Atlantis.

Grand Bahama reuseste sa imbine infrastructura moderna cu zone intinse de vegetatie. Nu mai putin de 3 parcuri nationale, Lucayan National Park - singurul loc din Bahamas unde pot fi intalnite toate cele 6 ecosisteme ale arhipelagului, The Rand Nature Center, cu coloniile sale de flamingo, si Peterson Cay National Park atrag mii de turisti vrajiti de frumusetea locurilor.

Timp liber

Un program complet de activitati te asteapta o data ce ai ajuns aici: de la sailing, windsurfing, parasailing, water skiing, snorkeling, scuba diving, la pescuit, inotul alaturi de delfini, safari cu jeep-ul sau atv-ul, pana la terapiile de relaxare din SPA-uri.

Gastronomia

Pestele si crustaceele sunt ingredientele de baza ale bucatariei din Bahamas, despre care trebuie sa stii ca este una picanta. Dupa un festin cu fructe de mare, nu-ti mai ramane decat sa privesti apusul in timp ce savurezi un cocktail cu rom.

Pentru o experienta unica

Alaturi de Las Vegas, Bahamas este una dintre destinatiile preferate ale celor care vor sa aiba parte de o ceremonie de nunta de neuitat. Pe oricare dintre insule te vei afla este imposibil sa nu vezi ceremonii organizate la apusul soarelui, in manastirea franceza din secolul al XIV-lea, pe un vapor sau sub apa, printre corali.

Descopera

www.bahamasgo.com ofera o lista completa a muzeelor si a locurilor pe care trebuie sa le vizitezi

Istoria Craciunului

2010-12-13T21:26:00.001+02:00

Peste tot in lume, oamenii sarbatoresc Craciunul. Aceasta sarbatoare sfanta are loc de mai bine de 2000 de ani, cu propriile traditii sau cu altele, imprumutate. Multe dintre acestea au aparut insa cu mult inainte de nasterea lui Isus.

Craciunul se serbeaza de mai bine de 4000 de ani, cu multe secole in inaintea nasterii lui Isus Cristos. Cele 12 zile ale Craciunului, aprinderea luminarilor, oferirea cadourilor, paradele, colindatorii din casa in casa, mesele de sarbatoare si procesiunile religioase au "radacinile" departe in timp, de la mesopotamieni.

Multe din aceste traditii au inceput cu celebrarea mesopotamiana a Anului Nou. Mesopotamienii credeau in existenta mai multor zei si a celui care-i conducea - Marduk. In fiecare an, la sosirea iernii se credea ca Marduk purta razboi cu fortele raului, si avea nevoie de sustinatori - mesopotamienii serbind astfel Zagmuk, pentru ultimele 12 zile ale anului. Regele mesopotamian trebuia sa jure credinta zeului Marduk si sa moara pina la sfirsitul anului, alaturindu-se astfel zeului si oferindu-i ajutor ca sa cistige razboiul. In haine regesti era insa imbracat un criminal de rind si sacrificat in locul regelui.

Persienii si Babilonienii aveau o sarbatoare asemanatoare, numita Sacaea, aceasta incluzind si o parte in care rolurile erau inversate: sclavii deveneau stapini, iar acestia sclavi.

Primii europeni credeau in spirite, vrajitoare, stafii si spiridusi. Cind se apropia Solstitiul de iarna, cu nopti lungi si zile scurte, oamenii se temeau ca Soarele nu se va mai intoarce si tineau serbari si ritualuri inchinate acestuia, implorindu-l sa revina.

In Scandinavia, pe timpul iernii, Soarele disparea pentru multe zile. Dupa 35 de zile cercetasi erau trimisi in munti sa vada cind va apare acesta, iar la aflarea vestilor bune se sarbatoarea Yuletide, cu ruguri uriase aprinse si uneori cu crengile copacilor impodobite cu mere, care sa�reaminteasca de revenirea primaverii si a verii.

Grecii antici aveau o sarbatoare similara cu Zagmuk/Sacaea inchinata zeului Kronos care purta razboi cu Zeus si Titanii lui.

Romanii isi sarbatoreau pe zeul Saturn, sarbatoarea se numea Saturnalia si tinea de la mijlocul lunii Decembrie pina pe 1 Ianuarie. Sarbatoarea includea carnavaluri pe strazi, mese festive, vizite la prieteni si schimburi de cadouri aducatoare de noroc. Romanii isi impodobeau casele cu ghirlande din laur si brad in care aprindeau lumanari, iar stapanii si sclavii isi inversau rolurile.

Saturnalia romanilor era o sarbatoare a bucuriei, dar crestinii au considerat-o paganism pentru ca onora un zeu pagin. Primii crestini au vrut ca nasterea Pruncului Isus sa fie o sarbatoarea religioasa solemna, nu una plina de excese, pagana, precum Saturnalia.

Pe masura ce crestinismul cistiga teritoriu, biserica era alarmata de faptul ca cei convertiti continuau sa serbeze Saturnalia. Desi initial a incercat sa interzica aceasta sarbatoare pagana, biserica a decis ca aceasta sa fie schimbata si inchinata nasterii Pruncului Sfant, fiul lui Dumnezeu.

Unele surse sustin ca sarbatoarea Craciunului a aparut ca o competitie a sarbatorii pagane Saturnalia in luna Decembrie. Ziua de 25 Decembrie nu era sfanta doar pentru romani, dar si pentru persieni, a caror religie - mithraism era la competitie cu crestinismul.�Pina la urma insa, biserica crestina a reusit sa preia entuziasmul, luminile si cadourile de la Saturnalia pentru sarbatoarea Craciunului.

Ziua in care s-a nascut pruncul Isus nu se stie cu precizie. Desi era sarbatorita pina in anul 98 AD, din 137 AD, din ordinul cardinalului Romei a devenit sarbatoare solemna. Din 350 AD s-a decis ca aceasta sarbatoare sa aiba loc pe 25 Decembrie.

Povestea nasterii Pruncului Sfant

In vremea Imperiului Roman condus de imparatul Cezar Augustus, si a Israelului guvernat de regele Irod, in Nazareth traia un timplar pe nume Iosif si o tinara virgina Maria, care avea sa-i devina mai tarziu sotie. Maria ii povesti intr-o zi lui Josif ca a fost vizitata de un inger ce i-a spus ca ea este cea aleasa sa dea nastere Fiului lui Dumnezeu, pe care avea sa-l numeasca Isus.

Intr-o zi imparatul a trimis instiintare ca toti oamenii sa se reintoarca in orasul natal pentru a fi inregistrati pentru o noua taxa. Desi Maria era insarcinata si statea sa nasca, a parasit impreuna cu Iosif Nazareth si s-au indreptat spre orasul Bethlehem. Calatoria a durat multe zile si se puteau odihni doar noaptea.

Cind au ajuns in Bethlehem era deja noapte, iar hanurile erau ocupate de calatori veniti din toate colturile tarii, pentru inregistrare. Unul dintre hangii insa, vazind ca Maria statea sa nasca i-a sfatuit sa innopteze in una din cavernele sapate in dealurile din apropiere, in care ciobanii poposeau cu vacile si oile. Iosif si Maria au plecat spre acele dealuri si au gasit o iesle intr-una din aceste caverne.�Josif a curatat-o si a intins pat din fin proaspat, iar dintr-o troaca�curatata si umpluta cu fin a facut un patut. Noaptea urmatoare Maria a nascut un fiu pe care l-a numit Isus, asa cum ii spusese ingerul.

In noaptea in care s-a nascut Isus, o stea mare a aparut deasupra Bethlehemului, vizibila de la departare. Ciobanii ce se ingrijeau de turmele de oi in cimp s-au speriat si au vrut sa o ia la fuga cind un inger le-a aparut deodata in fata ochilor. Dar acesta le-a spus:� "Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi in cetatea lui David, vi s'a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. Iata semnul, dupa care-L veti cunoste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle".

Si deodata cerul s-a umplut de ingeri laudand pe Dumnezeu si zicind: "Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamint intre oamenii placuti Lui." Dupa plecarea ingerilor, ciobanii s-au indreptat spre Bethlehem si l-au gasit pe pruncul Isus caruia i s-au inchinat.

La rasarit de Ierusalim traiau trei regi (crai): Caspar - regele Tarsusului, Melchior - liderul Arabiei si Balthazar - regele Etiopiei, iar cind fiecare a vazut steaua stralucitoare deasupra Bethlehemului a plecat spre ea. Oamenii cred ca cei trei Crai de la Rasarit au calatorit 12 zile dupa nasterea lui Isus, calauziti de steaua stralucitoare, si au ajuns in Bethlehem in cea de a 12-a noapte, cunoscuta si sub numele de Epifania. Aflandu-l pe Isus in iesle, cei trei Crai i s-au inchinat si i-au pus in fata daruri: aur, tamiie si mir. Dupa o noapte petrecuta in caverna s-au reintors in propria tara sa dea de veste de nasterea Mantuitorului.

Astazi familii din toata lumea sarbatoresc nasterea lui Isus Cristos pe 25 Decembrie, dar in multe tari sarbatoarea incepe inainte de ziua de Craciun si se incheie abia in cea de a 12-a noapte.

CRACIUN FERICIT TUTUROR!

Sarbatorile de iarna in traditia populara

2010-12-13T21:18:00.001+02:00

De la San Nicoara la Mos Niculae

(6 decembrie) Poporul are habar mai putin de identitatea si biografia reala a Sfantului Nicolae, desi il tine foarte drag. San Nicoara, cum era indeobste numit in lumea traditionala, este mai degraba un personaj mitologic, in jurul caruia s-au tesut legende diverse si uneori nastrusnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc. El ar fi al doilea sfant facut de Dumnezeu si ar sta de-a stanga Acestuia (primul facut, Mihail, are cinstea sa stea de-a dreapta). San Nicoara (ajutat de San Toader) pazeste Soarele, care are adesea tendinta sa fuga, ca un cal naravas. San Nicoara e acum batran, dar in tineretile lui unii zic ca ar fi fost podar, iar altii ca ar fi fost corabier si pescar (ca protector al corabierilor, Sf. Nicolae este cunoscut pe scara larga, atat in Rasarit cat si in Apus). El ar fi oprit si apele Potopului pe vremea lui Noe. Se pare ca ipostaza de Mos Niculae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminti, insa nuieluse pentru cei neastamparati) e o inovatie oraseneasca, prefigurand darnicia mai substantiala a lui Mos Craciun.

Ignatul (20 decembrie)

Numele zilei se trage de la Sf. Mucenic Ignatie Teoforul, trecut in calendarul bisericesc la data respectiva. Pentru tarani, Ignat a fost insa un simplu om necajit care, vrand sa-si taie porcul, ca tot romanul, a scapat securea in capul lui tata-sau, omorandu-l pe loc, apoi caindu-se toata viata si primind mila de la Dumnezeu si Sfantul Petru. In ziua de Ignat se taie porcul si nu e bine sa lucrezi altceva. Cand tai porcul (care mai nou cica ar trebui adormit, dupa normele europene!), zici: „Ignat, Ignat, / Porc umflat“. Porcul nu-i luat chiar pe nepregatite, caci se spune ca, in noaptea de dinaintea Ignatului, isi viseaza cutitul... Cu sangele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sa fie sanatosi peste an. Dupa taiere si transare, urmeaza „pomana porcului“, la care iau parte casnicii si ajutoarele. Regretata Irina Nicolau observa ca in popor se face o fina deosebire intre a taia porcul si a-l omori: daca respecti intru totul regulile traditionale (cum il injunghii, cum il parlesti, cum il transezi, cum il chivernisesti), atunci il tai (ceea ce e in firea lucrurilor, placand si lui Dumnezeu), in vreme ce, daca incalci regulile (ritualul), atunci se cheama ca-l omori, prefacand sacrificiul legiuit in crima nelegiuita! O vorba spune ca cine n-are porc gras de Craciun si cutit ascutit la vremea pepenilor, acela n-a cunoscut fericirea. Se mai zice, de asemenea: „Pastele fudulul“ si „Craciun satulul“ (niciodata romanul nu mananca atat de mult si de greu, ceea ce uneori umbreste bucuria spirituala a Craciunului, riscand sa-l prefaca in sarbatoare a pantecului, ispasita prin revolta ficatului sau a matelor, mai ales daca s-a tinut postul prealabil).

Mos Ajunul (24 decembrie)

Ajunul Craciunului apare personificat in chipul unui mos cumsecade, frate mai mic al lui Mos Craciun si despre care se spune ca ar fi fost pastor: Mos Ajunul. Acesta pare mai autohton decat Mos Craciunul actual, de import occidental. Romanul se pune sa chefuiasca inca din seara de ajun, cand in unele parti se crede ca vin si sufletele mortilor sa petreaca laolalta cu cei vii. Ca atare, pe masa se pune hrana anume si pentru ei (s-ar zice ca mortii nu prea trag la carne, ci mai degraba la colaci, turte si cozonaci). Copiii umbla cu Mos Ajunul („Ne dati ori nu ne dati...?“) si primesc mai ales nuci si covrigi. E bine sa se imparta bucate, atat in numele mortilor, cat si ca semn de belsug, fiind rastimpul prin excelenta al darurilor. Lipsa reciprocitatii e rau vazuta, iar pe alocuri se crede ca zgarcitii incaseaza pedepse de la Mos Ajun (cele mai grele fiind ale acelora care nu primesc uratorii). Daruitul de bani nu intra in optica traditionala, incetatenindu-se abia in mahalale oraselor (mai ales o data cu „tiganizarea“ colindatului).

Mos Craciun (25 decembrie)

Mos Craciunul cu plete dalbe, astazi imbracat in costum rosu, cu sacul doldora de jucarii sau alte atentii, deplasandu-se in sanie trasa de reni, de cerbi sau de iepurasi, nu tine deloc de vechile traditii romanesti, ci reprezinta, ca si pomul (bradul) de Craciun, un imprumut tarziu din lumea apuseana, neatestat la noi inainte de secolul al 19-lea. Comunistii l-au rebotezat Mos Gerila (uzand abil tot de un nume de personaj fantastic din basmele populare), pentru a estompa pe cat cu putinta implicatiile religioase. Traditia crestina spune ca Mos Craciun ar fi fost proprietarul sau paznicul binevoitor al staulului in care a nascut Fecioara. Dupa o alta varianta a legendei, el a fost, dimpotriva, un om bogat si rau, care ar fi refuzat sa dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit nevasta-sa, Craciuneasa. Ba mai mult, de furie ca femeia i-a ajutat pe straini, el i-ar fi taiat mainile de la coate, dar acestea s-au refacut in scalda Pruncului. Pentru inima ei buna, Craciuneasa trece drept patroana a moaselor. In fata unei asemenea minuni, Craciun insusi se spaseste si se crestineaza, devenind primul dintre sfinti. S-a spus si ca personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeitati pagane a locului. Se stie, bunaoara, ca sarbatoarea Nasterii Domnului s-a suprapus pe vechea sarbatoare a nasterii zeului Mithra (Natalis Solis Invicti). In vechime, crestinii sarbatoreau tot acum si Anul Nou, ceea ce explica faptul ca Anul Nou actual (1 ianuarie) mai este numit pe alocuri si „Craciunul cel mic“.

Colindatul

Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. In vechime, colindele erau „specializate“ (de preot, de pastor, de fata mare etc.). O categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul bisericesc, evocand inchinarea magilor (Viflaimul sau Vicleimul - stalcire a numelui Betleem) sau panica si viclenia lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp, flacaii umbla cu Capra (Turca, Brezaia) sau cu Ursul, in cete pestrite si galagioase (ca e un obicei pagan se vede si din aceea ca in unele parti se zice ca astfel de colindatori „glumeti“ ar fi parasiti vreme de 6 saptamani de ingerul lor pazitor!), iar copiii cu Steaua („Cine primeste steaua cea frumoasa si luminoasa...“). Cantecele de stea cu care suntem familiarizati astazi (mai ales „Steaua sus rasare...“) sunt de origine culta, adeseori chiar bisericeasca. Plugusorul si Sorcova sunt legate de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al Craciunului. Din pacate, toate par a fi pe cale de disparitie, sau in orice caz iremediabil compromise de transformarea lor intr-o forma de cersit tiganesc (extinsa stupid si penibil cam de pe la Sf. Nicolae si pana la Sf. Vasile).

Ce nu stiati despre Craciun

2010-12-13T20:56:00.003+02:00

Craciunul nu a fost intotdeauna asa cum il stim astazi. A devenit sarbatoare legala abia in secolul al XIX-lea, dar nu existau obiceiuri ca impodobitul brazilor sau colindatul, care a fost chiar interzis pe vremuri. Aceasta sarbatoare are loc de mai bine de 2000 de ani, cu propriile traditii sau cu altele, imprumutate. Multe dintre ele au aparut insa cu mult inainte de nasterea lui Iisus.

La noi, in satele de pe Valea Muresului, Craciunul corespunde anumitor credinte populare care inca se pastreaza, iar originea obiceiului de a oferi daruri provine dintr-o legenda pe care doar batranii o mai cunosc. Craciunul este singurul cuvant din limba romana care desemneaza Nasterea Domnului. Se spune ca Mos Craciun era un cioban rau, care nu a vrut sa o lase pe Maica Domnului sa nasca in staulul sau.

Atmosfera Sarbatorilor a fost de multe ori o muza pentru nenumarati artisti care au evocat-o sub diverse forme. Atunci cand vorbesti despre Craciun, vorbesti despre fericire, pace si sperante pentru mai bine. Am facut o selectie a celor mai interesante informatii te despre Craciun, pe care vi le oferim in locul clasicelor urari specifice Sarbatorilor, pe care probabil le asteptati an de an din partea celor dragi.

* Ajunul Craciunului in Japonia este ziua in care se consuma carne de pui si prajituri cu capsuni.
In 1647 parlamentul britanic a aprobat o lege conform careia Craciunul era considerat ilegal. Oliver Cromwell considera ca aceasta sarbatoare si traditiile specifice sunt imorale, de aceea le-a interzis. Craciunul a fost legalizat din nou in 1660, cand Cromwell a pierdut puterea in stat.

* Franklin Pierce a fost primul presedinte american care a decorat un brad de Craciun in incinta Casei Albe.

* Becurile colorate pentru impodobirea bradului de Craciun au fost utilizate pentru prima data in 1850.

* Bradul de Craciun oficial al americanilor se afla in parcul national King's Cabyon din California. Copacul, un sequia a carui inaltime ajunge la 90 de metri a fost recunoscut in mod oficial simbol al Craciunului in anul 1925.

* Cel mai popular colind de Craciun este "White Christmas", in versiunea cantata de Bing Cosby. "Silent Night" este cel mai cantat colind si a fost scris in 1818 de pastorul austriac Joseph Mohr. "Jingle Bells" a fost scris initial pentru celebrarea zilei Recunostintei, in 1857.

* In Evul Mediu capul de mistret reprezenta una dintre mancarurile traditionale ale Craciunului. Obiceiul a inceput dupa ce un mistret a atacat un student, iar acesta a reusit sa se salveze cu ajutorul unei carti despre Aristotel, pe care a introdus-o in gura animalului. Mistretul s-a inecat cu cartea, iar studentul i-a retezat capul, ducandu-l la universitatea unde invata.

* In America exista orase ale caror nume sunt corelate cu sarbatoarea Nasterii Domnului: Santa Claus in Arizona & Indiana, Noel in Missouri si Christmas in Arizona & Florida.

* 56% dintre americani canta colinde de Craciun propriilor animale de companie.

* Conform unor studii, 17% dintre oameni trec anual prin momente penibile la petrecerile de Craciun organizate de firmele pentru care lucreaza.

* 1 din 3 barbati vor astepta Ajunul Craciunului pentru a face ultimele cumparaturi pentru Sarbatori.

* Anual, se produc circa 1.76 miliarde de bomboane.

* Prima felicitare de Craciun imprimata a fost realizata in anul 1843 la comanda lui Sir Henry Cole. El a comandat realizarea a 1000 de felicitari pe care ulterior le-a trimis persoanelor apropiate, iar o parte au fost vandute la pretul de 1 shilling. Abia dupa anul 1860 productia de felicitari a crescut, pentru ca pana in 1870 posta sa se introduca un timbru special pentru acestea.

Lupta pentru esenta kung fu

2010-11-13T01:34:00.002+02:00

In umbra legendarului Templu Shaolin, din China, discipolii unui maestru kung fu dau piept cu lumea in schimbare a artelor martiale.

Maestrul si-a petrecut ultima zi din viata infasurat intr-o patura multicolora cusuta de sotie; respiratia lui hârsâita si inegala umplea micul dormitor. Pe parcursul zilei racoroase de primavara, in orasul Yanshi, la poalele Muntilor Song, sosise un val de vizitatori care voiau sa-i aduca un ultim omagiu celui care ii invatase kung fu, Yang Guiwu, aflat pe patul de moarte. Unii purtau robe de calugari si rosteau binecuvântari la intrarea in casuta de caramida. Altii purtau blugi si pantofi de piele si isi stingeau tigarile la usa. Sotia maestrului, cu parul alb pieptanat ingrijit, il apuca de umeri pe fiecare nou-venit ca pe un fiu si il conducea prin bucatarie, pe lânga plita cu carbuni, lânga rudele si ceilalti discipoli adunati la capatâiul sotului ei.

Sotia s-a aplecat spre silueta acoperita pentru a anunta un oaspete, ultimul discipol acceptat de maestru in familia sa kung fu, cu 15 ani in urma: „E Hu Zhengsheng“ – a spus ea. In trening Nike si papuci traditionali de pânza, Hu, acum un barbat solid de 33 de ani, s-a aplecat peste trupul imputinat. „Shifu“ – a spus el incet, respectuos, folosind cuvântul mandarin pentru „invatator“. „Ma auzi?“ Pleoapele batrânului, palide si subtiri ca hârtia de orez, au tremurat. O clipa, pupilele au parut sa se concentreze pe fata tânarului, apoi au trecut mai departe.

Maestrul ii povestise adesea lui Hu despre visele in care il vizitau stramosii sai intr-ale artelor martiale, calugarii morti de mult din Templul Shaolin. Ii aduceau intelepciunea adunata de secole de barbatii ale caror picioare uzasera dalele din sala de antrenament a templului si ale caror oase erau ingropate in Padurea Pagodei, chiar lânga zidurile templului. Erau calugarii care-si inchinasera viata perfectionarii unor stiluri kung fu cu nume precum Pumnul Florii de Prun sau Palma Ratei Mandarine, fiecare o simfonie de miscari fizice, cu variatii peste variatii, care impingeau muschii si oasele pâna la limita. Unii ar spune chiar ca dincolo de limita. Poate – se gândea Hu – stramosii aceia erau adunati acum lânga maestru.

Innobilat in lupta" - spune epitaful a doi dintre cei 231 de calugari Shaolin eminenti, rasplatiti cu altare in Padurea Pagodei. Numarul de niveluri reflecta virtutea calugarului; oasele lui si adesea ale discipolilor sunt ingropate dedesubt (FOTO)

Viata complexa in urma cu 2,1 milioane de ani

2010-11-13T00:59:00.001+02:00

Descoperirea in Gabon a unor fosile prezentate ca organisme pluricelulare vechi de 2,1 miliarde de ani, rastoarna teoriile legate de aparitia vietii. Cu formele lor rotunjite, cu reflexele maronii si cu gulerasele incretite, aceste fosile a caror vechime i-a inmarmurit pe cercetatori, intra triumfal in istoria paleontologica. Pana acum, aparitia vietii pluricelulare, a tesuturilor diferentiate si a celulelor eucariote (cu un singur nucleu) a fost datata la 600 milioane de ani. Pentru perioadele mai vechi, descoperirile geologice nu se refera decat la urme de microbi: virusi, cianobacterii si alte organisme unicelulare. Fosilele gaboneze intorc filele vremii cu inca 1,5 miliarde de ani in urma, facand dovada existentei unor forme de viata complexe.

O provocare pentru oamenii de stiinta

Istoria incepe in ianuarie 2008, intr-o cariera de gresie, in apropiere de Franceville, in sudul Gabonului. Doi geologi se aflau acolo pentru prospectiuni geologice in cautarea unor zacaminte de uraniu. La un moment dat, au descoperit 250 fosile de specimene cu forme diferite, unele masurand 12 centimetri lungime, care semanau cu fosile de organisme multicelulare. Toate, intr-o excelenta stare de conservare. Fosilele au fost duse la Universitatea din Poitiers pentru a fi studiate. Totodata, au fost trimise imagini unor reputati paleontologi din mai multe tari pentru a le afla opinia, fara sa fie mentionata vechimea lor, tinuta in secret o perioada de timp. Raspunsurile au fost in cea mai mare parte, in concordanta, centrate pe ideea ca specimenele sunt foarte asemanatoare cu cele descoperite in Edicara (Australia), vechi de 630-540 milioane de ani, varsta pe care au atribuit-o si esantioanelor gaboneze.

„Bomba” paleontologica e dezamorsata

Echipa de paleontologi din Poitiers decide sa divulge secretul. Reactiile nu se fac asteptate: stupefactie, rezerve, controverse, apeluri la prudenta... Datarea unor esantioane a fost reluata si de oamenii de stiinta de la Universitatea din Strasbourg care au apreciat vechimea lor la 2,1 miliarde de ani prin datari radioactive. Problema pe care au pus-o, a fost autenticitatea lor. Daca nu erau altceva decat bucati de piatra? Pentru a-si intari teza, cei doi geologi au cooptat o echipa internationala pluridisciplinara compusa din 20 de cercetatori care au supus unele esantioanele la diverse teste geochimice, decisi, sa le deterioreze, daca era nevoie. Prezenta izotopilor legati de viata a confirmat originea lor biologica. Ba, mai mult, a fost chiar reperat un biomarcator tipic eucariatelor. S-a ajuns la concluzia ca organismele aveau celule dotate cu un nucleu continand ADN. Suficiente argumente pentru a vorbi de organisme multicelulare?

Studiul esantioanelor a continuat prin scanarea lor cu microtomograful cu raze X, cele 1500 de imagini obtinute permitand reconstituirea fosilelor in trei dimensiuni, cu o rezolutie de 5 micrometri. Un alt test a fost facut cu sincrotronul national elvetian. Rezultatele? O reprezentare foarte detaliata a structurii lor, a organizarii interne, distingandu-se 50 de forme diferite. Aceste organisme, fara indoiala, gelatinoase, mobile si bogate in apa, ar fi evoluat la o adancime de 30-40 metri intr-o delta fluviala. Bacteriile care populau planeta cu peste 1 miliard de ani inainte au fosilizat acest ecosistem, tranformandu-l in cristale de pirita. Sedimentele s-au solidificat cu timpul in jurul fosilelor, conservandu-le pana in zilele noastre.

Infern primordial

Formata in urma cu 4,5 miliarde de ani, Terra a inceput sa fie populata cu primele forme de viata - cianobacterii – in urma cu 3,5 miliarde de ani. In acea epoca, oceanele erau calde, acide si sterilizate de radiatii ultraviolete. Atmosfera era densa, foarte incarcata cu dioxid de carbon. Un mediu cu aer irespirabil. Cum ar fi putut in aceste conditii sa debuteze viata eucariotelor si a organismelor multicelulare? Arhivele geologice atesta prezenta unui varf tranzitoriu de oxigen in urma cu 2,45 miliarde de ani, asa cum s-a intamplat in urma cu 900 milioane de ani, inainte de aparitia faunei din Ediacara, Canada si Groenlanda, o epoca in care cantitatea de oxigen atingea aproximativ 10% din cea actuala. O explicatie plauzibila.

Cat priveste cariera de gresie gaboneza, aceasta se afla sub supraveghere, urmand sa se continue explorarile. O alta pista interesanta o constituie zacamintele de argila din Brazilia, vechi de 2 miliarde de ani, care erau legate in acea vreme de placile tectonice din Gabon.

LEONARDO DI CAPRIO -heruvimul celei de-a saptea arte

2010-11-13T00:55:00.002+02:00

Atunci cand a aparut in Titanic, carcotasii au spus ca frumusetea lui a fost suficienta spre a-l propulsa in distributia acestui grandios film. Au trecut anii si Leonardo DiCaprio, pustiul cu chip angelic care, murind la finalul filmului lui James Cameron, inlacrima milioane de fane din lumea larga, a dovedit din plin ca nu este doar chipes, ci a fost harazit de zei si cu un talent rar intalnit. Si nu-i de mirare ca de atunci, fiecare film in care a jucat a fost un succes...

Numele lui a fost ales de parinti in urma unei intamplari stranii. Pe cand mama lui, de origine germana, si tatal, provenind dintr-o familie de emigranti italieni, se aflau in vacanta la Florenta – femeia fiind insarcinata – pruncul inca nenascut a inceput, pentru prima oara, sa dea din picioruse chiar cand mama lui admira o pictura a lui Leonardo da Vinci, in Galeriile Uffizi. Asa ca, atunci cand pe 11 noiembrie 1974, bebelusul a venit pe lume, in Los Angeles, California, el a primit numele genialului artist si savant renascentist. Atitudinea liberala a parintilor fata de el i-a permis lui Leo, cum i se spunea in copilarie, sa duca o viata foarte fericita, in care i s-a permis practic orice. La scoala nu prea a stralucit si, dupa cum insusi va marturisi, obisnuia sa copieze spre a-si trece examenele.

Adevarul e ca scoala nici nu-l interesa, dupa ce, la cinci ani primise primul sau rol, in spectacolul de televiziune Romper Room. De atunci, n-a incetat sa viseze ca va deveni actor. La 11 ani, un impresar a incercat sa-l introduca in lumea de la Hollywood, sugerandu-i sa-si schimbe numele in „Lenny Williams’: „Cu numele de DiCaprio ai sa ajungi sa vinzi bilete de autobuz”, i-a spus agentul, insa pustiul, mandru de originile sale, nici n-a vrut sa auda de asa ceva. Si-a continuat cariera, cu roluri episodice in seriale precum Lassie, The Outsiders, Roseanne si Parenthood si a jucat in zeci de reclame de televiziune. La 16 ani, va obtine primul sau rol important – cel al unui copil al strazii in sitcomul Growing Pains unde ii va eclipsa, pur si simplu, prin verva sa debordanta, pe ceilalti membri ai distributiei.

Drumul spre glorie

Va urma primul rol principal – Tobias Wolff in filmul This Boy’s Life. Desi nu a fost un mare succes comercial, pelicula a atras atentia asupra calitatilor tanarului actor. Sfatuit de tatal sau, el nu a acceptat roluri considerate „facile”, dar in filme cu mare potential la public – a refuzat de pilda rolul Robin din Batman Forever, in schimb a ales personaje „intunecate” si dificil de jucat, ca Arnie Grape, adolescentul handicapat mintal din What’s eating Gilbert Grape, narcomanul Jim Carrol din Basketball Diaries sau poetul homosexual francez Arthur Rimbaud in Total Eclipse. Odata cu adaptarea in versiune moderna a piesei Romeo si Julieta, DiCaprio a devenit peste noapte un star international. Dar cariera lui va cunoaste cu adevarat o „explozie” prin rolul din Titanic, film castigator a 11 premii Oscar.

Desi Leonardo n-a fost printre nominalizatii la prestigioasa distinctie, el a inceput sa fie asediat, realmente, de producatori, care-l doreau fiecare in filmele lor. Obligat sa aleaga, el a ramas fidel crezului de tinerete, preferand productiile dificile celor facile, comerciale – in Masca de Fier, de pilda, a jucat un rol dublu – Regele Soare si fratele proscris al acestuia – dovedind o data in plus uluitoarele sale valente artistice. Au urmat Plaja, un thriller de exceptie, Prinde-ma daca poti, (alaturi de Tom Hanks) si violentul Gastile din New York, in 2002, film care a deschis colaborarea lui cu Martin Scorsese, ce va face din DiCaprio actorul sau fetis.

De altfel, cei doi se vor revedea in 2004, in Aviatorul, si tot alaturi de Scorsese, Leonardo va savura triumful unor noi Oscaruri (patru la numar, inclusiv pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor), pentru Cartita (2006), desi nici de asta data nu va fi ales el cel mai bun actor... In 2008, el a jucat impreuna cu Russell Crowe in Body of Lies si apoi se va reintalni cu partenera din Titanic, Kate Winslet, in Revolutionary Road. Dupa rolul exceptional din Shutter Island, care releva un actor ajuns la varsta deplinei maturitati artistice, DiCaprio a jucat recent in thrillerul science-fiction Inception, care s-a bucurat, de asemenea, de unele critici favorabile si de profituri fabuloase.

Idile peste idile

Pe plan personal, DiCaprio a avut o viata aventuroasa, presarata cu numeroase aventuri sentimentale, lucru firesc daca ne gandim ca este unul dintre cei mai sarmanti actori de la Hollywood. Dupa ce a avut o relatie cu fotomodelul Kristen Zang, in anii ’90, el a luat, parca, la rand, cele mai frumoase manechine din lume, de la Gisele Budnchen la Vanessa Hayden sau Emma Miller, flirtand chiar cu controversata Paris Hilton, insa nu si-a gasit fericirea alaturi de nici una dintre ele.
In 2005 a cunoscut-o pe fotomodelul israelian Bar Refaeli, cu ocazia unui concert U2 desfasurat la Las Vegas si astfel a debutat o frumoasa idila, intrerupta doar vremelnic in 2009.

Desi presa ii dadea despartiti pentru totdeauna, cei doi au reluat relatia si si-au petrecut cateva scurte vacante impreuna, la Ibiza, in compania modelului Naomi Campbell si a miliardarului rus Vladimir Doronin. Anul acesta, ei au fost in Sardinia, cu yachtul lui Doronin, feriti de ochii indiscreti ai ziaristilor. Desi s-a speculat mult pe seama unei presupuse casatorii a celor doi, DiCaprio a negat permanent zvonurile, sustinand ca nunta poate sa mai astepte si ca doreste sa se concentreze mai ales pe cariera. Unii deja spun ca o ia pe urmele lui George Clooney. Probabil ca o sa aiba parte tot de regretele tardive ale acestuia...

MASLINELE - ideale in prevenirea bolilor de inima

2010-11-13T00:43:00.001+02:00

Consumul mare de masline si derivate ale acestora in tarile mediteraneene este motivul pentru care numarul celor afectati de boli cardiovasculare este cu mult mai mic fata de alte natiuni ale lumii. Despre calitatile curative deosebite ale maslinelor se stie inca din Antichitate. In acea perioada maslinul era un arbore venerat, iar uleiul extras din fructele proaspete era considerat „aurul lichid” al vremii. Acesta a constituit de altfel moneda de schimb pentru o perioada, cu el se plateau obiecte si alimente de pret precum imbracamintea, vinul de calitate, bronzul, vazele de alabastru.

Hipocrate, parintele medicinei moderne, recomanda consumul de masline celor care sufereau de ulcer, iar sucul stors din fructele neprelucrate se folosea cu precadere in tratarea afectiunilor cronice. In Grecia Antica se credea ca maslinele, consumate cu samburi, contribuie la marirea potentei si a fertilitatii feminine. Cercetarile moderne au evidentiat o serie de proprietati terapeutice extraordinare ale maslinelor. Astfel, ajuta la optimizarea digestiei, au efect cicatrizant intern, contribuie la eliminarea parazitilor intestinali, sunt foarte nutritive, avand valoare egala cu a carnii.

Sunt eficiente in tratarea afectiunilor hepatice de orice fel, in litiaza biliara, insuficienta hepatica, afectiuni ale vaselor sangvine, anemie, paradontoza etc. Constituie o buna sursa de grasimi monosaturate si de vitamina E. Acestea au rol antioxidant si antiinflamator, asigurand o mai buna protectie la nivel celular. Contin o serie de elemente absolut indispensabile organismului. Astfel, 100 g masline negre, conservate in saramura, acopera 8% din necesarul zilnic de calciu, 1% din cel de magneziu si 18% din cel de fier. Sunt bogate in vitamina A, E, K si C. Folosite in uz extern, sub forma de cataplasme din mai multe masline zdrobite, contribuie la maturarea abceselor, furunculelor si panaritiului.

Cum functioneaza creierul

2010-09-20T18:03:00.000+03:00

O situatie normala, din viata de zi cu zi: stai de vorba cu un prieten despre una-alta, iar la un moment dat el mentioneaza ceva ce te nelinisteste. Poate un eveniment la care nu ai fost invitat sau o factura pe care ai uitat sa o achiti. Nu este ceva foarte important, nimic de viata si de moarte. Totusi, e neplacut. Iti da o senzatie proasta. Te simti descurajat si tensionat.
Chiar daca subiectul conversatiei s-a schimbat, sentimentul acela inca te apasa. Poate nici nu iti mai amintesti ce anume a cauzat stresul, dar continui sa il simti. Aceste momente ciudate apar pentru ca procesarea secunda de secunda a unei conversatii are loc intr-o anumita parte a creierului, in timp ce evaluarile emotionale au loc in alta parte. Procesarea limbajului se face aproape de partea frontala a creierului. Reactia emotionala implica o serie de evenimente ce duc la eliberarea unor substante care circula in tot corpul. Printre aceste substante este si cortizolul, responsabil pentru efectele pe care le poate avea stresul prelungit. Cele doua sisteme opereaza la viteze diferite, procesarea limbajului desfasurandu-se in milisecunde, iar sistemul care coordoneaza stresul raspunde in secunde sau chiar minute. Asa ca se poate produce o desincronizare. Te gandesti un pic la ceva stresant, dar iti iese repede din minte, caci lobii prefrontali proceseaza la viteza mare. Dar emotiile raman in urma, datorita cortizolului din sange. Acesta actioneaza timp de 30 de secunde dupa ce o veste ingrijoratoare, trista sau iritanta dispare din memoria de lucru. Asa ca sentimentul neplacut persista.

Aceste momente de desincronizare dovedesc ca materia noastra cenusie nu este o simpla "masinarie de gandit", omogena si unispecializata, ci un sistem complex in care diverse parti indeplinesc diferite functii. A sti cum iti functioneaza creierul te poate ajuta sa te percepi pe tine insuti sau pe tine in relatie altii. In ultimii ani am calatorit si am stat de vorba cu cei mai buni experti in stiinte neurologice, verificand idei si tehnici, printre care scanari ale creierului si teste cognitive. Mi-am dat seama ca nu iti trebuie doctoratul ca sa intelegi cercetarile de ultima ora. Stiind doar cateva lucruri de baza, poti deveni un utilizator mai informat al propriului creier.
Cercetarile facute asupra atentiei si concentrarii au dus la una dintre cele mai fascinante descoperiri. Intr-o societate ca a noastra, bombardata de informatii, capacitatea de a te concentra pe un anumit lucru este un avantaj extraordinar. Dar atentia si concentrarea se dovedesc procese destul de complicate, fiind rezultatul mai multor functii ale creierului, nu doar al uneia singure. Asta am aflat de la psihologul John Rodenbough. El a dezvoltat un program de computer numit Comprehensive Attention Battery (Teste de evaluare a atentiei).
Rodenbough spune: "Oamenii au prejudecata ca ar avea fie o atentie buna, fie una slaba. Adeseori copiii sunt etichetati ca avand probleme de concentrare, dar, daca stai sa-i testezi, descoperi ca exceleaza numai in anumite domenii. Ma intreb daca intr-adevar exista ceea ce numim noi atentie."
Simplificand, putem spune ca cele sase simturi umane impart aceleasi "circuite" responsabile cu atentia. Poti avea o atentie vizuala extraordinara, dar sa te distraga usor un sunet. Pentru ca vazul si auzul sunt simturile cel mai usor de testat, ele sunt si facultatile cele mai studiate ale atentiei. Dar avem si atentie olfactiva, tactila si chiar "chinestezica" - aceasta detecteaza pozitia corpului nostru in spatiu.

Pe langa datele furnizate de simturi, modul in care informatia este procesata de creier determina concentrarea. Componentele-cheie ale acesteia sunt "sustinerea" si "codificarea".
"Sustinerea" este capacitatea de a ramane concentrat asupra unui obiect sau asupra unei sarcini mai mult timp. Poti sa iti mentii foarte bine atentia olfactiva, dar sa ai un sistem vizual usor de distras. Cantitati imense de date patrund neincetat in creier. Este clar ca nu capacitatea de a recepta toate aceste informatii de-a valma este importanta, ci aceea de a le selecta. Nu poti acorda atentie la tot ceea ce poti sesiza cu ajutorul simturilor.
"Codificarea" este capacitatea creierului de a stoca datele in memoria de lucru. De exemplu, numerele de telefon: pentru a memora un numar de telefon trebuie sa iti mentii atentia auditiva suficient timp pentru a auzi toate cifrele pe care ti le spune cineva. Apoi trebuie sa stochezi sau sa codifici acele cifre, inainte de a fi "sterse" de alta informatie pe care o primesti ulterior - aceasta este codificarea.
Din pacate, codificarea este destul de limitata. Dincolo de cateva exceptii, in general, oamenii pot stoca vreo sapte (plus/minus doua) elemente distincte in memoria de lucru. Iti poti aminti milioane de lucruri - de la numere de telefon la chipuri si versuri - atata timp cat sunt stocate in memoria de lunga durata.

Cand apar informatii noi si trebuie sa le codifici repede si sa le tii minte pentru un timp, deja iti suprasoliciti memoria de lucru daca incerci sa retii peste sapte elemente. Nu intamplator numerele de telefon au sapte cifre: cand au creat sistemul modern de formare, companiile telefonice au cerut parerea psihologilor cu privire la numarul maxim de cifre pe care le poate retine o persoana obisnuita. Majoritatea oamenilor retin sau codifica usor sase cifre. Deja de la opt sau noua cifre in sus creierul incepe sa faca mari eforturi. Poti sa simti ca ultimele cifre incearca sa le "stearga" pe primele din memoria imediata (cea de scurta durata).
Il intreb pe Rodenbough daca testele i-au schimbat parerea pe care o avea despre propria sa atentie. "Nu imi pot pastra prea bine atentia auditiva. Am tendinta de a ma gandi la prea multe in acelasi timp si nu mai sunt atent la ce mi se spune", raspunde el.
La ce ii folosesc aceste cunostinte in viata de zi cu zi? Rodenbough explica:
- Sotia mea se plange tot timpul ca nu o ascult. Asa ca incerc sa ma gandesc la asta analizand elementele atentiei. Intrebarea este: o ascult sau ma gandesc la prea multe deodata, iar cuvintele ei imi depasesc capacitatea de codificare in memoria de scurta durata? Iata explicatia mea: cand spune ceva, acord atentie tuturor variantelor, utilizand tot spatiul de codificare.
- Asadar, tu o asculti prea atent?
- Exact.
- Si chiar te crede?
- Pai nu, inca nu i-am dat aceasta explicatie. O tin pentru mine.
Pe baza testelor am descoperit ca, in ceea ce priveste atentia mea, punctul slab este codificarea vizuala pentru fete si detalii. Imediat am inceput sa observ asta in viata de zi cu zi. Impreuna cu sotia mea, ma ocupam de renovarea unei case. Ne tot duceam pe acolo sa vedem cum progreseaza lucrarile si, la intoarcere, constatam ca sotia retinea, cu precizie fotografica, o multime de detalii. Eu ramaneam cu impresii si imagini vagi.

Ce inseamna asta? Vazusem amandoi aceleasi obiecte, dar eu nu reusisem sa le codific. Pentru sotie, simpla trecere printr-o camera inseamna inregistrarea unor detalii pe care si le poate aminti chiar si cateva zile mai tarziu. In cazul meu, lucrurile nu stau asa. Asta nu inseamna ca nu sunt capabil sa imi amintesc informatiile vizuale.
De fapt, dupa ce am inteles care era problema, am facut mici progrese. Acum, daca vreau sa tin minte, declansez procesul de codificare. In loc sa arunc o privire de ansamblu asupra camerei, o observ pe bucatele. "OK, imi spun, remarca ornamentul de deasupra holului. Are o crapatura. Acum uita-te aici, la tabloul electric." Sigur, tot nu ma ridic la nivelul capacitatilor sotiei, dar cel putin reusim sa ne intelegem.
Teste de atentie ca acelea folosite de Rodenbough iti evalueaza facultatile mintale pe baza abilitatilor tale de a face anumite lucruri. Dar anumite metode stiintifice se bazeaza pe observarea undelor electrice generate de creierul nostru, printre care cunoscutele unde alfa, delta, teta si beta, care reprezinta diverse stari ale constientului. Cercetatorii pot folosi dispozitive de neurofeedback (reactie neuronala) pentru a oferi oamenilor obisnuiti posibilitatea de a-si vedea in timp real undele cerebrale si de a se concentra mai repede si mai bine.
Wes Sime, de la Universitatea din Nebraska, a avut prima revelatie pe cand lucra cu un inotator care facea tratament recuperator in urma unei leziuni grave la coloana. Dupa cateva sedinte dedicate cresterii capacitatii de concentrare - care ii impuneau ca, inainte de a sari la trambulina, sa isi imagineze o saritura reusita -, tanarul a avut o recuperare spectaculoasa. Curand, sariturile au ajuns sa ii iasa tot mai bine. Dupa ce a castigat prima competitie, antrenorul sau a venit la mine si mi-a spus: "Nu stiu ce i-ai facut pustiului cu toate chestiile alea de cap. Inainte, ii ieseau opt sau noua sarituri din zece. Acum se descurca la toate".

In cadrul altui proiect, Sime a conectat zeci de jucatori de golf la dispozitive de neurofeedback si le-a analizat undele cerebrale in timp ce loveau mingea cu crosa. N-a fost o surpriza sa observe ca exista o corelatie intre anumite tipuri de unde si gradul de succes al loviturilor. A reiesit ca cea mai eficienta stare pentru jucatorii de golf era aceea in care intreaga activitate a undelor cerebrale era linistita, dar intensa. Era o stare echivalenta cu ceea ce atletii numesc "zona": nu te mai gandesti la competitie si iti lasi memoria musculara sa isi faca treaba fara nici o opreliste.
Ascultandu-l pe Sime vorbind despre atletii sai, gandul m-a dus la toate acele ocazii in care cineva repeta ideea arhicunoscuta conform careia folosim doar zece la suta din creier, iar apoi se entuziasmeaza gandindu-se cat de destepti am fi daca ne-am putea folosi creierul suta la suta. Este adevarat ca ne folosim numai o mica parte din creier in orice moment, ceea ce, de fapt, este foarte bine. Creierul are zeci de specializari, cele mai multe dintre ele nefiind relevante pentru obiectul concentrarii tale dintr-un anumit moment. Folosirea a doar zece la suta din capacitatea creierului este un semn de eficienta, nu de lipsa de performanta.
E imposibil sa te invarti in lumea celor pasionati de neurofeedback fara sa devii interesat de conceptul de neurotrainer personal, un dispozitiv care te ajuta sa atingi starea mintala perfecta pentru lucrul pe care il ai de facut. Poate suna hilar, dar orice antrenor sau profesor pe care l-ai avut de-a lungul timpului, de la echipa de baseball de juniori la cursul de engleza din facultate, a incercat sa iti antreneze creierul sa se comporte intr-un alt fel. Atunci cand invatai sa iti retii impulsul natural de a te feri de o minge aruncata spre tine sau, in facultate, sa citesti o povestire complexa in limba engleza, de fapt invatai sa iti schimbi starea neurochimica a creierului, activandu-ti anumite regiuni si inhibandu-le pe altele. Diferenta consta in faptul ca, spre deosebire de neurotrainer, antrenorul de juniori nu poate sa iti vada direct schimbarile din activitatea cerebrala. Neurofeedback-ul te ajuta sa intrezaresti aceasta lume interioara.
Pana in urma cu cativa ani, cand cineva incepea o cura de slabit, renunta de obicei la dulciuri si la gustarile din comert. Acum avem cu totii o idee mai precisa cu privire la felul in care mancarea actioneaza asupra corpului, asupra starilor prin care trecem, si dispunem de un vocabular cu totul nou: grasimi saturate, acizi grasi omega-3, carbohidrati cu indice glicemic scazut. Cresterea popularitatii medicamentelor antidepresive a lansat serotonina neurochimica in consumul pe scara larga din America; probabil ca in curand vom putea vorbi si despre modalitatile prin care sa ne scadem ritmurile teta si sa ne imbunatatim aptitudinile de codare auditiva. Datorita descoperirilor din domeniile care au legatura cu neurologia si cu tehnologia imagisticii cerebrale, acum avem o perspectiva asupra mintii omenesti pe care nici nu o visam in urma cu doar cateva decenii. Si atunci, de ce sa nu ii acordam toata atentia?

Dulciuri recomandate de nutritionisti

2010-09-20T18:02:00.000+03:00

Medicii spun ca excluderea completa a zaharurilor din alimentatie nu este cea mai sanatoasa si mai comoda metoda de a te mentine suplu, insa trebuie sa tinem cont si de faptul ca aportul caloric adus de dulciuri se depune rapid, sub forma de rezerve si, astfel, controlul greutatii devine dificil. "Practic, noi recomandam ca zaharidele sa nu depaseasca zece la suta din aportul caloric zilnic, insa in aceasta ratie nu intra glucidele provenite din lapte sau fructe, ci doar glucidele adaugate din zahar, miere sau fructoza", explica lector univ. dr. Lygia Alexandrescu, medic nutritionist la un cabinet particular din Bucuresti. Potrivit specialistului, fructele proaspete si cele uscate reprezinta cea mai sanatoasa sursa de zahar, insa exista, totusi, si o minima permisivitate la un alt fel de dulce care poate sa fie consumat fara vinovatie. Un astfel de exemplu este crema de banane cu fructe. Pentru prepararea ei, medicul spune ca avem nevoie de un albus de ou, o banana mare, 300 de grame de fructe proaspete (piersici, pere, ananas, kiwi), o lingura de zeama de lamâie si o lingurita de zahar pudra. Albusul se bate spuma, se adauga banana maruntita, zeama de lamâie si zaharul pudra. Aceasta compozitie se mixeaza bine pâna când devine ca o crema. In cupe individuale se asaza fructele si deasupra se toarna crema. Produsul se serveste rece. Nutritionistul ne face si analiza nutritionala. "O portie are 82 de kcal, dar nu are grasime si nici colesterol. Continutul de carbohidrati este de 20 de grame, iar cel de sodiu, de 13 mg", precizeaza lector. dr. Lygia Alexandrescu.

Nutritionistul spune ca, in ce priveste cantitatea de zahar consumat, aceasta variaza de la o persoana la alta, in functie de necesarul caloric al fiecarui individ. De aceea, este recomandat ca acest aport caloric sa fie adus de alimente bogate in nutrienti, substante fitochimice, fibre si vitamine esentiale unei bune stari de sanatate. Adultii sedentari si cei care incearca sa piarda excesul ponderal trebuie sa-si limiteze cantitatea de zahar adaugat la 40-45 de grame pe zi, ceea ce ar corespunde unui aport energetic de 160-180 kcal zilnic, completeaza medicul Alexandrescu

SURTSEY - o insulta nascuta din foc

2010-09-20T16:01:00.000+03:00

Pe 14 noiembrie 1963, inainte de ivirea zorilor, vasul pescaresc Isleifur II aluneca incet prin apele glaciare din nordul Atlanticului, spre sud-vestul Islandei. Cand echipajul si-a aruncat plasele in apele calme pentru a prinde cod, un val mare a lovit brusc vasul, ridicandu-l intr-un unghi periculos. Dupa ce si-au recapatat echilibrul, pescarii au vazut o coloana inalta de fum inaltandu-se din apa. Capitanul vasului a presupus ca o alta nava avea probleme si a pornit inspre ea pentru a-si oferi ajutorul. Dar cand Isleifur II s-a apropiat de sursa fumului, echipajul si-a dat seama ca nu luase foc nici o nava. „Fumul“ era de fapt abur si „focul“ era eruptia unui vulcan subacvatic. Acei pescari asistau la primele etape ale nasterii insulei Surtsey. Echipajul vasului a inceput sa se teama pentru propria siguranta si, navigand prin norii de aburi, s-a indreptat spre tarm. Din cand in cand, exploziile azvarleau bucati de lava racita in aer. La trei ore dupa eruptia initiala, coloana de cenusa si de resturi atingea 3.600 m inaltime. Pe parcursul urmatoarelor doua zile, a ajuns pana la 15.000 m si era vizibila in Reykjavik, capitala Islandei, aflata la circa 120 km nord-vest.
Vulcanul subacvatic a sfartecat 2,5 km2 din fundul marii, aflat la numai 130 m sub suprafata apei. Frictiunea dintre particulele de praf a provocat uriase fulgere pe cerul intunecat. Au urmat alte explozii care au framantat marea, amenintand vasele aflate pe ea. Transformarea brusca a unei cantitati asa de mari de apa in abur a declansat un nou lant de explozii subacvatice, atat de puternice, incat au prefacut magma portocalie fierbinte din miezul Pamantului in particule de praf. Fotografi, ziaristi si oameni de stiinta din intreaga lume au dat buzna pentru
a urmari la fata locului cataclismul, dar asupra lor s-a abatut o ploaie de zgura, piatra ponce si cenusa fina – amestec denumit tephra.
Pe 16 noiembrie, incepuse deja sa se formeze un munte de stanca, intarindu-se in miezul norului dens. Dupa doua saptamani se vedea clar o insula de circa 40 m inaltime si 550 m lungime. Dupa o luna, intrucat vulcanul parea sa se fi linistit, o echipa de ziaristi francezi curajosi s-a aventurat pe insula, dar a fost din nou bombardata cu piatra ponce si cenusa – dovada ca volumul de pamant continua sa creasca.
La sfarsitul lui ianuarie 1964, insula se inalta pana la 150 m peste nivelul marii si avea o suprafata de 2,5 km patrati, aproximativ jumatate din Central Park din New York. Guvernul islandez a numit-o Surtsey, in cinstea lui Surtur, zeul focului din mitologia nordica. Oamenii de stiinta banuiau insa ca insula va avea o viata scurta, pentru ca materialele din care se formase, in principal piatra ponce si cenusa, erau moi si aveau putine sanse sa reziste la bataile permanente ale valurilor si vantului din timpul unei ierni in nordul Atlanticului.
Surtsey ar fi disparut aproape sigur daca n-ar fi erupt un al doilea vulcan, care a depozitat lava topita peste tephra. Cand lava s-a racit si s-a solidificat, a format o suprafata dura pe marginea nordica a insulei. Lava s-a scurs si din primul vulcan (Surtur I), marind dimensiunile insulei si, amestecandu-se cu tephra, a intarit si mai mult suprafata; in cele din urma a alcatuit un scut rigid care putea rezista chiar si celor mai violente furtuni din nordul Atlanticului.
Dupa 1967, cand eruptiile au incetat, Surtsey a devenit un laborator unde oamenii de stiinta au sansa unica de a studia cu precizie cum se instaleaza viata intr-un nou mediu. Activitatea vulcanica ramane insa o amenintare si, intr-o buna zi, Surtsey poate fi distrusa la fel cum s-a nascut.

TARTELE - o gustare fina,delicioasa

2010-09-20T15:55:00.002+03:00

Gustoase şi uşor de preparat, tartele sunt un preparat delicios atât pentru cei care urmează o dietă, cât şi pentru amatorii de ceva dulce. Dacă îţi doreşti o gustare la prânz, prepară tarte cu legume, carne sau brânzeturi, iar dacă alegi să le umpli cu jeleu de fructe, migdale sau stafide vei obţine un desert gustos şi aromat.
Tartele umplute se pot păstra o zi, iar cele neumplute, maximum trei săptămâni. Poţi coace tartele din timp şi să le umpli când doreşti. Când faci tarte cu fructe proaspete, presară întotdeauna puţin griş peste aluat, înainte să pui fructele, pentru a absorbi surplusul de zeamă.

TARTA CU FRUCTE
Ingrediente: 2 ouă, 250 g zahăr, 150 g făină, 1/2 praf copt, 1 plic zahăr vanilat, zeama şi coaja de la o lămâie, 100 ml apă, o budincă de vanilie, 250 ml lapte, 200 g fructe (mure, sau căpşuni, afine, zmeură etc.), 10 g gelatină transparentă, 50 ml rom.
Preparare: Albuşurile se bat spumă, se adaugă 150 g zahăr şi zeama de lămâie. Apoi se pun gălbenuşurile şi se continuă să se bată. În spuma rezultată se adaugă treptat apă şi făină amestecată cu praf de copt şi arome (coaja de lămâie rasă). Se toarnă în forma tapetată şi se coace la 200 grade, circa 35-40 de minute. Separat, se prepară crema din lapte şi budinca de vanilie (conform indicaţiilor de pe plic.) Fructele se pregătesc, se sortează. După coacerea tartei şi usoară răcire, se va însiropa cu 3 linguri de apă amestecată cu o lingură de rom şi o lingură de zahăr. Crema de budincă se toarnă peste tartă, se nivelează şi se ornează cu fructele de sezon. Se glazurează ca gelatina fierbinte, dizolvată în soluţie de zahăr.

TARTA DE BRANZA CU LEGUME
Ingrediente: 500 g brânză de vaci, 100 g brânză telemea, 300 g cartofi, 2 ardei graşi, 2 cepe, 4 căţei de usturoi, 200 g roşii cherry, 4 ouă, 1 conservă de ciuperci în apă, 1 salată verde, sare, piper, 100 ml ulei.
Preparare: Tai brânza telemea în bucăţi şi o amesteci bine cu brânza de vaci. Cartofii, curăţaţi de coajă, îi speli şi îi fierbi. Laşi la răcit, apoi îi tai în felii subţiri. Cepele şi usturoiul le toci mărunt. Încingi ulei într-o cratiţă şi căleşti ceapa, usturoiul împreună cu ardeii graşi tăiaţi. Le scoţi cu o spumieră şi le pui peste brânză. Adaugi salata verde tăiată în fâşii, feliile de cartofi şi ciupercile scurse de apă. Condimentezi cu sare şi piper, adaugi ouăle bătute, roşiile cherry şi amesteci. Ungi o formă de tartă cu ulei şi torni compoziţia. Nivelezi, introduci tava în cuptor şi laşi să se coacă, la foc mediu, până când tarta capătă o culoare aurie.

TARTA PICANTA (APERITIV)
Ingrediente: Aluatul: 200 g făină, 100 g margarină, 1 ou, sare şi piper, 50 ml apă. Umplutura: 200 g salam uscat picant, 1 ardei capia roşu, 80 g caşcaval, 2 ouă, 1 lg smântână, pătrunjel verde.
Preparare: Se frământă aluatul, se acoperă şi se lasă la rece jumătate de oră. Separat, se taie cubuleţe salamul şi ardeiul. Caşcavalul se dă pe răzătoarea mică. Se bat ouăle, se pune smântâna şi se amestecă împreună cu ardeiul, salamul şi pătrunjel tocat. Se îmbracă forme mici de tarte, se pune umplutura şi se dau la cuptor, la foc mediu, 40 minute. Peste tartele calde se rade puţin caşcaval. Umplutura poate fi diferită, funcţie de preferinţe.

Lasa-te de fumat facand sport

2010-09-20T15:37:00.000+03:00

Miscarea fizica ajuta persoanele care fumeaza sa renunte la acest viciu atat de periculos Cercetarile conduse de specialisti austrieci de la spitalele Otto Wagner si Lainz au aratat ca persoanele care fac sport in perioada in care incearca sa se lase de fumat au mai multe sanse sa finalizeze acest demers cu succes. Studiul, realizat pe un esantion de 68 de voluntari, s-a desfasurat pe o perioada de trei luni, timp in care toti participantii au fost supusi unui tratament antitabagic, dar numai jumatate au combinat tratamentul cu sportul. Astfel, 80% din grupul care a facut miscare s-au lasat de fumat la finalul experimentului, in timp ce din grupul celor care nu au facut sport, doar 52% au reusit. "De cand m-am lasat de fumat merg in mod regulat la sala, de luni pana vineri, ceea ce m-a ajutat foarte mult. La fel de important este ca, datorita exercitiilor fizice am si slabit. Imi place sa privesc aceasta experienta ca pe o eliberare, si nu ca pe o abtinere de la ceva. Poate ca expresia ar trebui inlocuita cu termenul . Este un gand pozitiv si, in general, pozitivismul duce la succesi, a declarat unul dintre participantii la test. Fa gimnastica impreuna cu un prieten Cel mai important este sa alegi o activitate care sa-ti placa, pentru a nu te plictisi. Exista foarte multe optiuni precum mersul pe jos, jogging-ul, inotul, tenisul, toate fiind benefice pentru sanatate si ajutand, totodata, la mentinera siluetei. Incearca sa faci miscare cel putin 20-30 de minute, de trei-patru ori pe saptamana. Daca nu esti in forma, acorda-ti ragazul de care ai nevoie pentru ca apoi sa poti sustine un program de exercitii. Pentru multi, a face gimnstica reprezinta un adevarat chin. De aceea este bine sa mergi la sala impreuna cu un prieten. Acesta te poate incuraja atunci cand vrei sa renunti si, in plus, sunt mai multe sanse sa nu renunti atunci cand cealalta persoana se bazeaza pe prezenta ta acolo. Aerobicul, de exemplu, este foarte indicat deoarece accelereaza metabolismul, previne afectiunile cardiovasculare si combate stresul. In plus, aportul de oxigen este mai crescut decat in mod obisnuit, iar sangele circula mai repede si mai intens. Este de preferat sa apelezi la sfatul medicului inainte de a incepe un program de exercitii fizice sau o anumita activitate ce presupune mai mult efort fizic. Fumatul ucide Numarul persoanelor fumatoare creste de la an la an, chiar daca se stie ca urmarile asupra sanatatii sunt extreme de grave. In lume exista peste un miliard de fumatori, iar in America acest obicei ucide mai multi oameni decat SIDA, acidentele de masina sau abuzul de droguri. Multi copii incep sa fumeze inainte de a termina liceul si astfel prezinta un risc mai mare de a deceda din cauza unor diferite forme de cancer. Desi sunt bine cunoscute efectele nocive imediate si indepartate, tinerii din ziua de azi incep sa fumeze din curiozitate, din dorinta de a parea mai maturi, mai independenti sau mai in pas cu moda, uitand ca nu sunt nemuritori si ca toate actiunile au si consecinte. La fel de ingrijoratoare sunt si datele stiintifice cu privire la fumatul pasiv, acesta fiind la fel de periculos precum cel activ. Tigara, tinuta in mana sau scrumiera, arde la o temperatura mai joasa si astfel substantele chimice emanate sunt mult mai toxice.

Pentru un abdomen plat

2010-08-24T19:37:00.002+03:00

Abdomenul este zona pe care majoritatea femeilor o considera a fi "cu probleme". Fie ca sunt slabe, fie ca au cateva kilograme in plus, cele mai multe femei sunt nemultumite de felul in care arata abdomenul lor, de burtica ori colaceii care nu vor sa dispara in ciuda tuturor eforturilor depuse.

Problema abdomenului nu se poate rezolva rapid. In definitiv, nu poti scapa de o problema cu care te-ai confruntat toata viata, in doar cateva zile ori saptamani. Ceea ce nu inseamna totusi ca nu poti avea abdomenul la care ai visat dintotdeauna. Totul tine de rabdare si de modul in care abordezi aceasta problema.

Pasul 1 - Constientizarea problemei

E important sa stii de la bun inceput ca pentru a obtine rezultatele dorite vei avea nevoie de timp, ba chiar s-ar putea sa fii nevoita sa-ti schimbi radical modul de viata, in functie de cat de sanatos sau nesanatos este acesta in prezent.

Un abdomen plat nu se poate obtine, dupa cum spuneam, rapid. Vei avea nevoie de timp, de multa munca, dar si de determinare si optimism. Trebuie sa intelegi ca numai daca vei reusi sa imbini toti factorii care pot duce la acest rezultat, il vei si obtine.

Care sunt acesti factori? In primul rand, dieta. Citeste mai mult despre dieta pentru un abdomen plat aici . Apoi, conteaza foarte mult si sportul, mai exact exercitiile pe care le faci pentru zona abdominala, dar si daca te odihnesti sau nu suficient. Despre alte beneficii ale somnului poti citi mai multe aici .

Pasul 2 - Pregatirea

Faza de pregatire consta in mare parte in informare. Exista anumite lucruri pe care trebuie sa le stii inainte de a porni la drum.

Sa vedem care ar fi cele mai importante dintre acestea:

- Degeaba stii ce sa mananci, daca nu stii cum sa mananci. Ca sa eviti balonarea, mananca intotdeauna incet, mesteca bine mancarea si renunta la bauturile carbogazoase.
- Respiratia iti salveaza ... abdomenul (si reputatia). Invata regulile respiratiei abdominale pentru un plus de ajutor in lupta ta. Inspira si umfla-ti abdomenul cat de mult poti. Apoi, incet, expira tinand muschii abdominali incordati. Este un exercitiu grozav si poate fi practicat aproape oriunde.

- Spune adio retentiei de apa. Multe femei se plang ca sufera de aceasta problema, mai ales cu cateva zile inaintea menstruatiei. Daca si tu ai senzatia ca iei in greutate in aceasta perioada, atunci apeleaza la ceaiurile cu efect diuretic. Ele sunt foarte sanatoase si te vor ajuta sa elimini excesul de apa din organism. Ceaiul verde este ideal pentru aceasta problema.
- Ajuta sau nu ajuta cremele pentru abdomen? Ei bine, ajuta... dar cu cateva conditii. Prima conditie ar fi investitia intr-o crema de calitate. Apoi, combinarea acesteia cu sportul si dieta. In ultimul rand, dar nu mai putin important, conteaza si masajul. Aceste creme trebuie sa le aplici cu constinciozitate, regulat, prin manevre de masaj, tocmai pentru a patrunde mai bine in piele.

Pasul 3 - Actiunea

Exista o multime de exercitii pe care le poti face pentru a avea un abdomen plat, asa ca nu te opri la clasica varianta - "abdomenele". Iata cateva exercitii putin mai diferite, cu un grad mediu de dificultate, care te pot ajuta:

Exercitiul 1 - Aseaza-te pe podea ca in pozitia pentru flotari, dar sprijinita pe antebrate. Indreapta-ti picioarele, incordeaza abdomenul si ridica-te usor pe varfurile degetelor de la picioare (vezi foto). Postura ta trebuie sa fie cat mai corecta - spatele drept, bratele si abdomenul incordate, picioarele bine intinse. Mentine pozitia pana la 30 de secunde. Relaxeaza-te si reia exercitiul. Pentru un plus de dificultate, incearca sa ridici cate un picior.

Exercitiul 2 - Aseaza-te pe spate, cu mainile lipite de sol. Ridica usor fundul si picioarele, incercand sa-ti apropii cat mai mult genunchii de umeri. Mentine pozitia cateva secunde, apoi relaxeaza-te. Reia exercitiul. Pentru un plus de dificultate poti ridica si intinde picioarele

Exercitiul 3 - Culcata pe spate, cu mainile la ceafa, ridica usor partea superioara a corpului, incercand sa apropii mana si piciorul opuse. Celalat picior poate fi tinut indoit, pe sol sau, pentru un plus de dificultate, ridicat la 45 de grade. Incearca aceasta varianta alternativa a abdomenelor clasice si vei vedea ca este chiar eficienta.

Sfat - Saritul corzii este un excelent exercitiu cardio care, imbinat cu exercitiile speciale pentru abdomen, poate duce la rezultate spectaculoase. In plus, il poti practica oriunde (atat in casa, cat si in aer liber) si nu te costa nimic.

Pasul 4 - Rezultatele
Tine minte ca rezultatele vor aparea in timp. Nu renunta daca dupa prima saptamana te-ai ales cu febra musculara, dar cu niciun centimetru in minus. Perseverenta conteaza!
Stiai ca:

- Obezitatea abdominala creste riscul cardiovascular? La barbati valorile sunt urmatoarele: risc scazut la mai putin de 94 cm in talie, risc probabil intre 94-101 cm in talie, risc ridicat la peste 102 cm in talie. La femei valorile sunt urmatoarele: Risc scazut la mai putin de 80 cm, risc probabil intre 80-87 cm in talie si risc ridicat la peste 88 cm.
- Obezitatea abdominala creste riscul de diabet, sindromul ovarelor polichistice ori afectiuni digestive?
- Obezitatea abdominal afecteaza articulatiile genunchilor din cauza presiunii exercitate de greutate?
- Obezitatea abdominala creste riscul de cancer la colon cu 16% pentru femei si 33% pentru barbati, pe fiecare 10 cm castigati in plus in jurul taliei?

Atractia marii

2010-08-24T19:34:00.002+03:00

Marea constituie un adevarat rezervor de sanatate: apa si aer, nisip si lumina, plante si animale. Nu întâmplator, beneficiind de toate acestea, popoarele insulare înregistreaza de obicei medii de vârsta mai ridicate, precum si mai multa sanatate si vigoare. Acest gigantic rezervor de ape minerale, care acopera peste doua treimi din globul pamântesc, uneste continentele, ii hraneste pe oameni, le aeriseste plamânii.

O lume vie în miscare perpetua

Pestele marin îi furnizeaza omului circa 16% din proteinele animale necesare iar vegetalele marine degaja 70% din oxigenul prezent în atmosfera. Apa sa contine toate oligoelementele si substantele chimice necesare organismului. În plus, zooplanctonul asigura curatarea de microbi si de deseuri într-un ritm mai rapid decât apa dulce sau decât aerul. Este o apa care traieste si astfel tonifica, protejeaza, adaposteste o fauna si o flora ale caror calitati dietetice se impun tot mai mult.

Apa, vânt, presiune

Cura helio-marina formeaza un întreg, binefacerile apei si ale algelor gasindu-si o inspirata complementaritate în climatul specific marii, având la baza stabilitatea meteorologica. Temperatura blânda, fara mari variatii sezoniere ori pe parcursul unei zile, provine din inertia termica a apei, astfel ca marea tempereaza climatul. Gradul de umiditate din atmosfera ramâne mereu ridicat, ceea ce explica brumele frecvente. În fine, sa nu uitam luminozitatea specifica zonei de tarm, care are efect pozitiv asupra moralului. De altfel, tratamentele antidepresive includ uneori cure de lumina electrica puternica. Pe de alta parte, vânturile marine constituie un veritabil aerosol de iod, de saruri si de siliciu, iar presiunea barometrica ridicata din zonele litorale îmbogateste sângele în oxigen.

Aerul marin stimuleaza organismul

Climatul marin actioneaza asupra organismului ca o lovitura de bici si stimuleaza sistemul de aparare natural al acestuia. De exemplu, îmbunatatirea circulatiei sangvine se realizeaza prin batai de inima mai puternice si mai rare. Rezultatul: toate regiunile corpului se iriga mai bine. Acelasi lucru se petrece si cu plamânii si functia respiratorie, caci aerul marin permite o respiratie mai profunda. Pe de alta parte, numarul globulelor rosii creste cu circa 10%, iar forta musculara este stimulata.

De aceea, vântul marin constituie pentru sportivi o excelenta modalitate de revenire în forma, plasându-i în conditii identice de efort. Exista solutii si pentru persoanele care nu pot face o plimbare pe plaja, zilnic, de o ora: aerosoloterapia, practicata în centrele de talasoterapie, prin pulverizarea apei de mare bogate în ioni negativi. Efectul: mucoasa respiratorie se curata, sistemul nervos face sa dispara stresul, aducând în schimb un somn odihnitor si acea roseata a fetei echivalenta cu sanatatea.

Nisipul si pielea

Irigata mai bine sub efectul climatului marin, pielea poate beneficia si de o împrospatare substantiala, chiar pe plaja. Nisipul foarte fin reprezinta un excelent agent de elastificare pentru toate partile corpului, exceptând fata si gâtul. Pentru aceasta, înainte de baie va puteti freca usor pielea cu un pumn de nisip, executând miscari circulare. Apoi, mersul pe plaja ofera o ocazie foarte buna de întarire a gleznelor si a calcâielor, ca si un masaj plantar complet, cu conditia ca picioarele sa fie descaltate.

În plus, câteva asemenea plimbari sunt suficiente si pentru eliminarea dezagreabilelor calozitati de pe talpa. Si, fiindca am amintit de talasoterapie, sa spunem ca ea elimina unele dureri si tulburari legate de stres (insomnia, deprimarea etc.) si permite astfel reducerea consumului de medicamente specifice: antiinflamatorii, antidepresive, somnifere s.a. Cura este indicata în afectiunile coloanei vertebrale, începând de la reumatismele degenerative si consecintele lor asupra vertebrelor cervicale, dorsale si lombare (osteoporoza, tasari de vertebre, lombosciatica). Baile cu alge marine ajuta si în tratarea scoliozei, a hiperlordozei, a sechelelor traumatice, a reumatismelor inflamatorii, a artrozelor.

Marea e bun remediu si în dereglari ale sistemului venos (varice, sechele ale flebitei, probleme ale pielii crapate sau cianozate), în neurologie (spasmofilie), în curele de slabire si de sevraj tabagic. Cât despre asa-numitele efecte secundare, trebuie precizate si contraindicatii ale curei marine – care înseamna si un efort fizic – în cazul cardiacilor, al persoanelor cu boli de piele contagioase sau inflamatorii în pusee evolutive. Totusi, cele precizate pâna aici nu reprezinta decât o parte din binefacerile marii, motiv pentru care vom reveni cu alte informatii foarte utile.

FASCIAPULSOLOGIA,magia atingerii

2010-08-24T19:26:00.002+03:00

Terapiile manuale, si ele „emigrate” dinspre Orient catre Europa, au cucerit deja lumea vestica a terapiilor blande. Vorbim azi despre o procedura ce nu aduce doar o stare de confort, de relaxare, ci si vindeca. Bazata pe aparent banala atingere a corpului cu palmele, fasciapulsologia trateaza tulburarile legate de stres, dar si durerile musculare sau articulare.

A doua piele

Stres, migrene, fibromialgie, dureri de spate – toate acestea isi cunosc, in principiu, remediile alopate, insa nu de putine ori se intampla ca ele sa se dovedeasca ineficiente, facand sa persiste simptomele neplacute si accesele de nervozitate. Procedura la care ne referim are o vechime de numai trei decenii, totusi si-a dovedit deja eficacitatea. Nu este nici masaj propriu-zis, nici tehnica de manipulare corporala, ci se refera la o subtila arta a atingerii, deopotriva interioara si profunda. Scopul terapiei – eliberarea prin atingere a blocajelor din corp si readucerea in prim-plan a armoniei cu spiritul.

Dupa cum indica si denumirea terapiei, se actioneaza asupra fasciilor – foite fibroase care acopera muschii, organele si alte structuri ale corpului, servind la insertia acestora in pozitiile lor normale. Este un fel de „a doua piele”. Adunate la baza craniului, fasciile se ramifica apoi in tot organismul, legate unele de altele, ca o imensa panza de paianjen. Ele au particularitate comuna: sunt sensibile atat la stresul fizic, cat si la cel psihic. De aceea, la cea mai mica agresiune asupra corpului nostru, ele se contracta, independent de vointa noastra.

Daca nu se face nimic in scopul detensionarii, aceste microcontracturi se acumuleaza in timp si perturba echilibrul general al organismului, putand determina grave disfunctionalitati. Al doilea element al terapiei la care ne referim, nu mai putin important, este pulsologia, adica pulsul arterial. Sangele nu circula la fel intr-o zona sanatoasa a corpului, ca intr-una afectata, unde fluxul sau este infranat.

Tratamente multiple

Fasciapulsologia inseamna mobilizarea fasciilor printr-o atingere foarte blanda, „dezlegarea” nodurilor de tensiune formate prin microcontracturi si eliberarea circulatiei in zona respectiva, astfel incat sa se restabileasca echilibrul. Acesta poate fi un remediu important in mai multe afectiuni. Dupa numai cateva sedinte, se poate regla in sens pozitiv starea anumitor maladii psihosomatice, se poate elimina o eczema, se alunga insomniile. Fasciapulsologia vindeca migrenele, tulburarile digestive, durerile ginecologice.

S-au inregistrat cazuri de diminuare a crizelor de astm, a problemelor musculare si articulare (lumbago, sciatica, artroza, entorse). Asadar, nu e de mirare ca numerosi sportivi de performanta apeleaza frecvent la aceasta terapie manuala, in masura sa previna eventualele complicatii in urma unui traumatism si sa gestioneze stresul premergator competitiilor. Fasciapulsologia poate fi folosita si pentru prevenirea efectelor imbatranirii, fie ele pierderi de echilibru ori intepenirea articulatiilor. Iar daca nu poate trata boli grave, precum cancerele sau SIDA, in schimb contribuie la suportarea in conditii mai bune a tratamentelor specifice acestora. Se recomanda totusi prudenta in cazul persoanelor cu stimulatoare cardiace si al celor cu hipertensiune, mai ales daca nu sunt supravegheate medical.

Intalnire cu propriul corp

Pentru desfasurarea sedintei, pacientul va sta culcat pe spate iar terapeutul incepe sa „sondeze” corpul, punandu-si mainile pe abdomenul subiectului si pe zona renala. Astfel, se indreapta cu toate simturile si abilitatile sale catre „ascultarea” pacientului, iar corpul ii indica zona care sufera. Palmele se opresc asupra punctelor de tensiune si, prin apasari bine dozate, fac ca sangele sa circule din nou in mod normal. Apoi, cu atentia concentrata in continuare pe reactiile organismului, se avanseaza treptat la problema initiala. Oricare ar fi suferinta precisa de care se plange bolnavul, tratamentul este deci unul global, deoarece o durere – sa zicem – poate sa apara destul de departe de punctul din corp unde se afla cauza aparitiei sale.

De exemplu, daca ea se manifesta la umarul stang, poate sa indice o problema cardiaca, dar si un dezechilibru al vezicii biliare. La fel, o lombalgie poate proveni dintr-o disfunctie ginecologica. Pacientul are si el un rol important in vindecare. Pentru o eficacitate sporita a tratamentului, el trebuie sa se lase in mainile terapeutului, sa participe la propria vindecare, acceptand specificul procedurii. Considerata o terapie blanda, fasciapulsologia are efecte pozitive deosebite, in special in unitati de tratament din tari occidentale. Daca ea nu poate inlocui procedurile medicale clasice in cazuri grele, in schimb medicii o recomanda, in anumite situatii, pacientilor lor. La randul sau, fasciapulsologul nu isi asuma niciodata riscul de a stabili el un diagnostic si, la orice motiv de indoiala, isi indruma pacientul catre medicul de familie.

Sarcina fara probleme

In mod cu totul special, fasciapulsologia se adreseaza viitoarelor mame, in perioada sarcinii putand face mai suportabile eventualele manifestari mai putin agreabile si indepartand posibilitatea aparitiei unor complicatii specifice. Incepand cu luna a treia de sarcina, exercitiile pregatitoare permit mentinerea elasticitatii tesuturilor care urmeaza a fi puternic solicitate in momentul nasterii. De altfel, acest tip de gimnastica adaptata la fascii ii este de mare ajutor si fatului, acestuia permitandu-i-se sa ocupe spatiul si pozitia de care are nevoie pentru a evolua la nivel optim. Totodata, fasciapulsologia are capacitatea de a veni in sprijinul mamelor afectate de stari depresive in perioada de dupa nastere.

Mentalitatea,iti aduce linistea

2010-08-24T19:23:00.001+03:00

Ai ajuns in situatia in care propriul corp iti creeaza, daca nu chiar repulsie, cel putin o stare de idiferenta. Cu alte cuvinte, nu te (mai) simti confortabil in propria piele, te uiti in oglinda si nu-ti vezi decat defectele. Pentru remedierea situatiei, iti punem la dispozitie unsprezece idei de lucru cu propriul mental si implicit cu propriul corp. Complexele se dezvolta, inainte de toate, in mintea „victimei” lor. De aceea, inainte de a va lasa pe mana medicilor, incercati sa urmati sfaturile de mai jos.

Esti frumoasa sau... frumos! Accepta-ti fizicul asa cum este el si, mai ales, iubeste-te ! Nu te lua dupa criteriile catorva producatori de film ori tabloide, potrivit carora nu ai fi o persoana seducatoare! Asemenea standarde aleatorii nu te impiedica absolut deloc sa ai un partener/ o partenera si amici care sa-ti aprecieze calitatile. Uita de nasul pe care ti-l consideri a fi prea mare: toata lumea va spune, de fapt, ca ai ochii foarte frumosi si expresivi.

Gata cu lamentarile inutile! Nu atribui toate grijile pe care le ai pe cap complexelor tale. Nu din cauza celulitei ti-ai pierdut locul de munca. Iar daca e asa, cu-atit mai bine: persoanele care nu stiu sa-ti observe si sa-ti aprecieze calitatile, impiedicandu-se de false pretexte, inseamna ca nu te merita. Si, mai ales, inceteaza sa-ti spui ca esti prea... „asa cum nu-ti place sa fii” sau deloc „asa cum ai dori sa fii”. Tot repetandu-ti asemenea idei, vei sfarsi prin a le crede.

Foloseste-te de limbaj! Invata sa te confesezi! Vorbeste-i despre problemele tale unei persoane in care ai incredere deplina si solicita-i o parere sincera in legatura cu acestea. Daca veti vorbi numai despre defectele care te obsedeaza inseamna fie ca nu iti este chiar asa bun(a) prieten(a) sau, dimpotriva, ca este prea sincer(a).

Fa schimb... de defecte! Cere-le prietenilor sa-ti spuna daca au defecte pe care ar vrea sa si le corecteze. Vei vedea ca toata lumea are cate ceva sa-si reproseze. Si totusi, toata lumea traieste bine si confortabil astfel. Pe „patul lui Procust”. Daca intr-adevar, complexele pe care le ai iti afecteaza viata, nu ezita sa consulti un specialist. Un psiholog sau un psihanalist te va putea ajuta sa-ti recastigi increderea in propria persoana.

Alege-ti prietenii! Este recomandabil sa stii sa te inconjori de persoane care te iubesc sincer, dezinteresat, pentru ceea ce esti tu. Evita-i pe cei care iti critica defectele cu foarte mare usurinta si care nu cauta decat sa te demoralizeze. Daca va fi cazul, fa-ti prieteni noi! Bunii colegi, care-ti tot spun „nu crezi ca te-ai cam ingrasat in ultima vreme?”, chiar crezi ca iti sunt prieteni adevarati? Contabilizeaza-ti calitatile! Scrie pe o lista toate calitatile pe care consideri ca le ai: umor, onestitate, eficacitate etc. Vei vedea ca acest lucru va fi de bun augur pentru tine. La nevoie, pune lista undeva, la indemana, pentru a o putea consulta atunci cand vei simti ca deprimarea iti da tarcoale.

Termina cu problema greutatii! E cazul sa incetezi cu tentativele de a slabi! Chiar vrei sa semeni cu manechinele anorexice (care stii bine ca pot sfarsi tragic, uneori)? In mod sigur, ai o greutate perfecta (pentru a verifica acest lucru, iti poti calcula indicele de masa corporala – IMC). Daca totusi exista unele probleme in acest sens, e recomandabil sa incepi un regim alimentar serios, dar numai cu sprijinul unui nutritionist. Reinnoada legaturile cu corpul tau! Incearca sa-ti regasesti trairile intime si sa-ti satisfaci placerile. Nu ezita sa mergi la sauna (vei vedea acolo ca nimeni nu este perfect) si fa o sedinta de masaj. De asemenea, din cand in cand, e cazul sa iei o masa buna.

O garderoba noua. Incearca sa nu-ti ascunzi varsta si nici trecerea timpului. Imbraca-te cu vesmintele care iti vin cel mai bine si atunci vei fi pus(a) in valoare si apreciat(a). Arunca fara retinere toate hainele care stii ca te transforma intr-un... „sac” si fa un tur al magazinelor, pentru a alege lucruri in culori vii si vesele. Coboara cu picioarele pe pamant! Fii realist(a)! Inceteaza sa te mai compari cu starurile reale ori fabricate, care apar prin tot felul de publicatii! Priveste fiintele umane normale, din jurul tau: nu-i asa ca oamenii reali au o frumusete „mai adevarata”?

Alimentatia sanatoasa ,cea mai sigura arma impotriva cancerului

2010-08-24T19:06:00.001+03:00

Foarte multi ani, cancerologii din intreaga lume au pus la indoiala existenta unei legaturi intre hrana, surplus ponderal si cancer. In prezent insa, rolul deosebit de important pe care mancarea il joaca in aparitia dar si in prevenirea bolii secolului s-a certificat. Ideea potrivit careia alimentatia influenteaza aparitia tumorilor s-a nascut dupa ce s-a constatat ca populatia de mormoni din SUA care consuma cantitati infime de carne in favoarea legumelor si cerealelor de tot felul plus ca nu beau niciodata alcool numara extrem de putine cazuri de cancer de colon si de san.

Mai multe fructe si legume zilnic!

Persoanele care consuma 35 g fibre pe zi in medie (echivalentul a sapte portii de fructe si legume) au un risc de cancer colorectal mai mic cu 40%. Iar procentul este cu atat mai scazut daca obisnuiti sa faceti miscare zilnic. Pentru asta nu trebuie sa deveniti vegetarieni. Un studiu intreprins in Europa pe un lot de 500 de mii de persoane din 10 tari diferite din nordul pana in sudul batranului continent, cu varste cuprinse intre 35 si 70 de ani a demonstrat ca pentru a preveni cancerul la colon nu trebuie sa renunti la carne, ci sa cresti cantitatea de vegetale consumata – principala sursa de fibre naturale. Asigurati-va ca mancati la fiecare masa principala o leguma sau o salata si un fruct la desert. Nu conteaza pentru ce varietate optati, caci toate sunt benefice pentru sanatate. Vegetalele proaspete ajuta deopotriva la prevenirea cancerului pulmonar, esofagian, de stomac ori pancreas.

Peste – de cel putin doua ori pe saptamana

Inca de acum cateva zeci de ani se banuia ca excesul de carne nu este sanatos. Studii relativ recente au confirmat aceasta banuiala. S-a regrupat carnea in trei categorii distincte: carne rosie, mezeluri si carne de pasare. Prima includea carnea de vita, de porc, de miel si de oaie, proaspata, portionata si/sau inghetata. A doua categorie includea carnea de porc si de vita conservata prin adaus de sare (cu sau fara nitriti), fum, marinare, uscare sau coacere: jambon, carnati, pateu etc. Carnea de pasare era reprezentata de gaini si curcani. Rezultatul: riscul de cancer colorectal este mai ridicat la consumatorii de carne rosie si mezeluri la fiecare masa. In schimb, nu sunt probleme in randul consumatorilor de carne de pui si de curcan. Nu se pune problema sa renuntati la consumul de carne, ci doar sa incercati sa va limitati la a o consuma de maximum doua ori pe saptamana. Inlocuiti-o cu peste: se pare ca acizii grasi aflati in cantitate importanta in uleiul de peste, inhiba dezvoltarea tumorilor canceroase.

Privilegiati cerealele integrale

Fie ca este vorba de grau, de ovaz, linte, soia sau secara toate sunt benefice pentru sanatate. Este timpul sa redescoperiti gustul cerealelor si leguminoaselor cat mai putin prelucrate: continutul mare de fibre le face arme redutabile impotriva cancerului de colon. Invelisul boabelor de grau, tarata cum mai este cunoscut, este campion in acest domeniu. Echivalentul a sase felii de paine integrala ofera protectie maxima impotriva amintitei boli.

Doua avantaje de netagaduit: fibrele si fito-estrogenii

Unele leguminoase prezinta un alt atu: continutul mare de fitoestrogeni. Femeile de origine asiatica ce obisnuiesc sa consume cantitati importante de soia (o excelenta sursa de fitoestrogeni) isi conserva mai multa vreme frumusetea si, foarte important, sunt afectate mai rar de cancer la san. Aceste efecte s-ar datora, se pare, micronutrientilor capabili sa blocheze efectul estrogenilor asupra celulelor mamare. Totusi, ramane dificil de aflat daca si asupra occidentalilor adoptarea stilului de alimentatie asiatic ar avea acelasi efect protector. Chiar daca studiile efectuate pana in prezent sunt promitatoare, sunt necesare noi cercetari pentru a afla mai multe informatii.

Produse proaspete: sunt mai gustoase si mai sanatoase

O problema foarte grava a timpurilor prezente o reprezinta obezitatea, datorata in principal dezechilibrelor alimentare. In ultimii ani, produsele care ascund zahar rafinat si cele mult prea bogate in grasimi animale nu inceteaza sa castige noi si noi adepti, in detrimentul fructelor si legumelor. Consumul unor astfel de preparate, combinat cu lipsa de activitate fizica si multi alti factori de mediu sau genetici au dus, cu siguranta, la cresterea cazurilor de cancer in intreaga lume. Daca impotriva factorilor genetici nu prea avem nimic de facut, in alimentatie unele modificari se pot face lesne si nu pot aduce decat beneficii. Incercati sa mancati cat mai multe cruditati, variati zilnic retetele pentru a le face placute de intreaga familie.

Totul despre BONSAI

2010-07-21T22:19:00.001+03:00

Ce este un bonsai?

Bonsaiul este arta miniaturizarii plantelor; bonsai este numele dat oricarei plante care este cultivata in ghiveci si care este mentinuta la o dimensiune mai mica sau chiar mult mai mica decat cea normala.

Japonezii au rafinat atat de mult tehnica bonsaiului, incat acum sunt capabili sa creeze peisaje intregi in miniatura, pana la cel mai mic detaliu. Cel mai perfect bonsai este cel care, atunci cand e privit, seamana incredibil de mult cu arbustul asa cum arata in realitate, in habitatul sau natural; ca bonsai, el va avea un trunchi mult mai mic, noduros, ramuri si frunze mult mai mici.

Pentru chinezi, bonsaiul este mai mult o forma contorsionata; el trebuie sa reprezinte mai degraba un simbol sau o anumita forma, decat un copac adevarat. Pentru un gradinar obisnuit, bonsai poate fi si un copac pitic sau o planta uitata care trebuia asezata in gradina de mult timp si care a trebuit sa se acomodeze la conditiile oferite de ghiveci.

Ce plante pot fi transformate in bonsai

Orice planta poate deveni un bonsai, daca poate lua o forma mai mica decat cea normala si daca poate rezista ani intregi plantata in ghiveci; chiar si ierburile pot lua forma aceasta. Ideea din spatele bonsaiului este sa creati in ghiveci un aranjament miniatural atragator.

Planta poate fi stilizata in asa fel incat sa corespunda modului in care trebuie sa arate un bonsai; pentru a realiza acest lucru, planta trebuie taiata regulat, de aceea se aleg in general arbusti sau tufe care pot fi intretinute mai usor. Cei care sunt pasionati de arta bonsaiului vor experimenta cu siguranta pe arbusti mai dificili.

O lege esentiala cand vine vorba de crearea unui bonsai este sa tineti seama mai intai de necesitatile plantei si apoi de regulile de realizare a bonsaiului (daca exista astfel de reguli).

Intrebarile la care trebuie sa raspundeti sunt:

- radacinile arborelui pot fi tunse?

- ramurile pot fi taiate?

- planta va rezista daca este plantata intr-un ghiveci?

Nu uitati ca orice modificare ati face in forma si modul de ingrijire al plantei, acestea nu trebuie sa il afecteze negativ.

Unde se tine bonsaiul

Acest lucru depinde in intregime de planta aleasa si de cat de multa atentie va primi din partea gradinarului. Cei mai des intalniti bonsai sunt arbori mici, cu forma bine conturata, care sunt plantati in ghivece foarte joase.

Pamantul se va usca foarte repede, asa ca planta va trebui udata mai des, chiar si de trei ori pe zi, daca este tinuta afara, vara, in bataia directa a soarelui; daca e tinuta la umbra, atunci trebuie udata numai o data pe zi.

Majoritatea celor care ingrijesc un bonsai isi instaleaza sisteme automatice de irigare, pentru a fi siguri ca arborele nu ramane fara apa.

Iata cateva sfaturi:

- bonsaiul trebuie tratat la fel cum ati trata planta in mediul ei natural;

- daca arbustul este de tipul celor care cresc in gradina, atunci acesta trebuie tinut afara;

- o planta care iubeste umbra trebuie tinuta la umbra;

- pinii, de exemplu, in afara perioadelor foarte calde, trebuie tinuti in plin soare;

Arbori care pot deveni bonsai:

Acer buergerianum I, A, Ap, R, P
Acer palmatum I, A, Ap, R, P
Acer palmatum v atropurpureum I, A, Ap, R, P
Acer palmatum v atropurpureum disectum I, A, Ap, R, P
Almus parvifolia I, A, Ap, P
Banksia integrifolia A
Banksia serrata A
Betula pendula I, Ap, R, P
Buxus microphylla I, Ap
Buxus sempervirens I, P
Cedrus atlantica Ap, A, R
Cedrus deodora Ap, A, R
Chamaecyparis obtusa kosteri I, Ap, R
Chamaecyparis pisifera I, Ap, C
Chameacyparis obtusa nana I, Ap, A, R
Coccinnia royallii I, Ap, P, F, Int
Cotonester microphyllus I, Ap, A, F
Cratagus monogyna I, Ap, F, P
Crypromeria japonica Ap, A, R
Fagus silvatica Ap, A, R, P
Ficus benjamina I, Ap, A, Int, U, xx
Ficus macrophylla I, Ap, A, Int, U, x,
Ficus microcarpa retusa I, Ap, A, Int, S, x
Ficus rubiginosa I, Ap, A, Int, S, x
Fraxinus americana I, Ap, A, P, R
Juniper chinense I, Ap, A, R
Juniperus procumbens nana I, Ap, A, R
Juniperus sargentii I, Ap, A, R
Juniperus squamata prostrart I, Ap, A, R
Leptospermum laevigatum I, Ap, A, F
Liquidamber styracoflua I, Ap, A, P, R
Olea europaea I, Ap, A
Parleyensis I, Ap, A
Picea abies (Little Gem) I, Ap, A, R
Picea albertiana I, Ap, A, C
Pieris japonica I, Ap, A, U
Pieris japonica I, Ap, A, U
Pinus densiflora Ap, A, R
Pinus mugo I, Ap, A, R
Pinus parviflora I, Ap, A, R
Pinus sylvestris P, E, C
Pinus thumbergii Ap, A, R
Pittosporum I, Ap
Pittosporum tenuifolium I, Ap
Pyrus ussuriensis I, Ap, A, P, Berr
Quercus cerris I, Ap, A, P, R
Quercus robur I, Ap, A, P, R
Rhododendron indica I, Ap, A, F
Rhododendron I, Ap, A, F
Salix gracilistyla I, Ap, A, P, C
Sequoia sempervirens I, Ap, A, P, R
Serissa foetida I, Ap, A, X, F
Serissa foetida I, Ap, A, X, F
Taxodium disrichum I, Ap, A P, R
Thyhus serphyllum I, Ap, A, X
Ugni molinae I, Ap, A, X
Ulmus elegantissima I, Ap, A, P, R
Ulmus parvifolia I, Ap, A, P, R
Wisteria floribunda I, Ap, A, P, R
Wisteria sinensis I, Ap, A, P, R
Zelkova serrata I, Ap, A, P, R

Note:

I - pentru nivelul incepator; sunt arbusti rezistenti, usor de ingrijit;
Ap - arbusti populari printre cunoscatori, des intalniti ca bonsai;
A - pentru nivelul avansat, des intalnit la colectionari;
Int - creste bine daca e tinut in interior;
U - are nevoie de umbra pe timpul verii;
X - sensibil la inghet, trebuie protejat de temperaturile foarte scazute;
XX - numai pentru zonele in care temperaturile nu scad sub limita inghetului;
R - are nevoie de o perioada de latenta in anotimpul rece;
P - arbust peren, care isi va pierde frunzele peste iarna;
F - cultivat pentru flori;

CAPSUNILE

2010-07-21T22:11:00.003+03:00

- Sanatatea are culoarea rosie! -

Ne incanta simturile cu aroma, cu gustul si culoarea lor, fiind un adevarat simbol al bogatiei si frumusetii verii. Fructe autohtone ce cresc pe aceste locuri din vremuri imemorabile, capsunile sunt foarte bine cunoscute in medicina noastra populara, care foloseste nu doar fructele, ci si frunzele si chiar radacinile plantei, in numeroase leacuri de mare efect. Fructe de "top" pe intreg mapamondul, capsunile si-au depasit calitatea stricta de alimente, intrand vertiginos si in zona cosmeticelor. Se pare ca aroma lor stimuleaza in mod special cumparatorii, asa ca au aparut parfumuri, creme si geluri cu aroma de capsuni, ba chiar si guma de mestecat, pastile si chiar creioane sau radiere cu miros de capsuni. In tari cum ar fi Statele Unite, Mexic, Italia, culturile de capsuni ocupa zeci de mii de hectare, fiind inventate pana in prezent nu mai putin de 600 (!) de soiuri din acest fruct, fiecare cu gust, forma sau aroma diferite. Ei bine, partea cea mai buna din toata aceasta "industrie a capsunilor" este ca aceste fructe sunt tot mai bine studiate in universitati si in laboratoare de prestigiu, iar calitatile lor terapeutice sunt tot mai bine documentate stiintific. Si, asa cum vom vedea, puterea ca medicament a acestor fructe nu este deloc de neglijat, ele prevenind si chiar vindecand boli din cele mai variate.

Apelati la capsunile romanesti

Fructe delicate, la propriu si figurat, capsunile nu pot fi pastrate prea multa vreme fara sa se strice. Secretul pentru a ajunge proaspete la distante mari, pe piete, este sa fie trimise cand inca nu sunt coapte complet. Or, coacerea lor in lazi inseamna un gust si o aroma mai slabe, un continut de vitamine mai mic, deci o valoare terapeutica mai mica. Apoi, capsunile sunt foarte sensibile la aplicarea de ingrasaminte chimice, crescand precum Fat-Frumos, intr-o zi cat altele in sapte, si ajungand la dimensiuni impresionante, atunci cand li se dau sa "manance" chimicale. Problema este ca toate aceste capsuni "umflate cu pompa" sunt fade, contin substante nocive si in loc sa ne sprijine sanatatea, ne-o ameninta. Solutia este una singura: sa cumparam capsunile romanesti, de gradina, care au cele mai mari sanse sa se coaca natural si sa aiba calitatile terapeutice dorite. (Evitati capsunile-gigant si fara gust, in favoarea celor mai mici si mai aromate.) Nu in ultimul rand, vom lasa deoparte fructele produse la scara industriala, preferandu-le pe cele de la producatorii mici, care au sanse mai mari sa fie obtinute prin metode mai apropiate de cele ale agriculturii biologice. Si un ultim "pont" pentru cititorii nostri: capsunile producatorilor particulari sunt de marimi si de forme diferite, nefiind trecute prin diferitele site, de diverse calibre, din fermele industriale. Asadar, spor la cumparaturi si sa vedem, in continuare, cum administram capsunile pentru a obtine rezultate terapeutice.

Mod de administrare

De la bun inceput, trebuie spus ca anumite substante vindecatoare (cum ar fi pigmentii care dau culoare rosie capsunilor si care au si un efect puternic antioxidant) se gasesc exclusiv in capsunile proaspete si, intr-o masura ceva mai mica, in cele congelate. Nu insa si in cele preparate termic. Ca atare, pentru a obtine efecte terapeutice, ne vom orienta doar spre consumul fructelor proaspete, pline de substante active.

Capsunile in consumul curent

Doza minima pentru a obtine beneficii de pe urma administrarii acestor fructe este de 150 de grame pe zi. De altfel, aceasta este si portia zilnica minima recomandata de nutritionisti, fie ca este vorba de capsuni, fragi, visine, cirese sau zmeura. Deja, in aceasta doza, fructele incep sa aiba efectele de prevenire a boli lor scontate. Pentru a vindeca, insa, anumite afectiuni, este necesar sa marim mult doza si sa stabilim un anumit interval de timp de administrare.

Cura cu capsuni

Se consuma zilnic 1-1,5 kilograme de capsuni, in mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute inaintea meselor principale. Se mananca fructele bine spalate, din care s-au indepartat toate partile stricate sau intrate in fermentatie. O cura de capsuni dureaza minimum 7 zile si maximum o luna, dar de cele mai multe ori este limitata de perioada in care gasim aceste fructe proaspete, care nu dureaza mai mult de trei-patru saptamani.

Boli prevenite cu ajutorul capsunilor

* Degenerescenta maculara - continutul mare de pigmenti si de vitamine din capsuni, in special vitamina C si vitaminele din complexul B, le recomanda ca si un excelent mijloc de prevenire al acestei afectiuni degenerative. Un studiu publicat in revista americana "Archives of Ophthalmology" arata ca persoanele care consuma capsuni si alte fructe de culoare rosie sau neagra (culoarea indica prezenta anumitor pigmenti), de macar 5 ori pe saptamana, au un risc de a face degenerescenta maculara cu 36% mai scazut decat persoanele care consuma foarte rar sau deloc aceste fructe.

* Boala canceroasa - o substanta continuta in capsuni - elagitanin - are un puternic efect anti-oxidant, impiedicand aparitia mutatiilor si malignizarea celulelor din organismul uman. Un studiu facut pe un numar de peste 1000 de persoane varstnice a dovedit ca acelea dintre ele care au consumat capsuni (clasate pe locul I in topul anticancerigenelor), mere, varza sau broccoli au un risc de trei ori mai scazut de a face cancer decat persoanele care nu consuma aceste fructe si legume. Mai mult, persoanele care au consumat aceste alimente-medicament si ajung sa aiba totusi o forma sau alta a bolii canceroase, au sanse mult mai mari de supravietuire.
* Artrita reumatoida - capsunile sunt extraordinar de bogate in vitamina C, vitamina considerata printre cei mai puternici agenti de prevenire a bolii reumatice. Un studiu facut pe un numar impresionant de persoane (peste 20.000 de subiecti) arata ca o suplimentare a vitaminei C din alimentatie atrage dupa sine o reducere la peste 40% a frecventei puseurilor reumatice. O portie dubla de capsuni, adica de 300 grame consumate zilnic, asigura mai mult decat dublul necesarului zilnic de vitamina C.
* Boala coronariana si infarctul miocardic - pigmentii antocianici din componenta acestor fructe nu le dau doar culoarea rosie, bine cunoscuta, ci au si un efect protector asupra inimii si a vaselor de sange, impiedicand depunerile de grasimi de pe arterele coronare si prevenind astfel imbolnavirile. Apoi, substantele care dau mirosul aromatic atat de apetisant al capsunilor (numite fenoli) au efect antiinflamator si tonic cardiac, stimuland contractiile ritmice ale inimii si prevenind tulburarile. Curele de vara cu capsuni sunt, asadar, un excelent mijloc pentru a preveni bolile cardiace si vasculare.

Tratamente interne

* Colesterol si trigliceride marite - un kilogram de capsuni consumat zilnic asigura mai mult de 100% din necesarul de fibre alimentare de care are nevoie organismul uman. Fibrele alimentare sunt substante nedigerabile, care au un rol benefic pentru organism, intre altele ajutand la reducerea nivelului colesterolului si al trigliceridelor din sange. Studiile arata ca persoanele care consuma, vreme de 3 saptamani, capsuni in doze suficiente, inregistreaza o scadere a nivelului colesterolului total si al colesterolului negativ (LDL), cu peste 12%. Se pare ca efectul hipocolesterolemiant este mai intens la femei decat la barbati.
* Adjuvant in hipertensiune - capsunile au un continut de potasiu si de magneziu semnificativ, iar in doze de peste un kilogram, consumate zilnic, se transforma intr-un medicament cu efect reglator al tensiunii exceptional. In plus, fiind si foarte bogate in apa, capsunile au si un efect puternic diuretic, ajutand si pe aceasta cale la normalizarea tensiunii arteriale. Se tin cure de minimum doua saptamani, care se recomanda si contra aritmiei cardiace si a anginei pectorale, potasiul si magneziul din compozitia acestor fructe transformandu-le, atunci cand sunt consumate in cantitati suficiente, intr-un veritabil "aspacardin" (medicament anti-aritmic clasic) natural.
* Adjuvant contra varicelor - se tine o cura de minimum doua saptamani, timp in care se consuma 1-1,5 kilograme de capsuni proaspete pe zi. Conform unor studii recente, substantele fenolice si pigmentii din capsuni au efect tonic vascular, previn stazele venoase si inflamarea varicelor si a hemoroizilor.

Odata terminat sezonul de capsuni, tratamentul poate continua si cu alte fructe rosii, cum ar fi ciresele si visinele, zmeura sau coacazele, toate continand substante cu efecte benefice asupra vaselor de sange in general si asupra venelor in special.
* Reumatism - cercetatorii americani de la Universitatea de Medicina Harvard au facut un studiu gigant, pe nu mai putin de 27.000 de femei, pentru a vedea impactul alimentatiei asupra afectiunilor articulare. Conform acestui studiu, capsunile sunt in topul celor mai bune antireumatice, consumul lor ducand la scaderi semnificative ale puseelor reumatice, a inflamarii articulatiilor, a pierderii elasticitatii acestora etc. Si fenolii, substantele care dau aroma capsunilor, au efecte antiinflamatoare articulare comparabile cu cele ale unor medicamente de sinteza, cum ar fi ibuprofenul, ketoprofenul etc. Pentru tratarea artritei reumatoide, a artrozei, a bolilor reumatice in general, se recomanda cura de capsuni, in care se consuma minimum 800 de grame de fructe pe zi, pe o perioada de 2-4 saptamani.
* Guta - se consuma cate 1-1,5 kilograme de capsuni zilnic, pe o perioada de timp de minimum 21 de zile. Este o cura simpla, dar care mobilizeaza puternic sarurile acidului uric din tesuturi si ajuta la eliminarea lor prin urina. In plus, prin efectul sau antiinflamator, cura cu capsuni ajuta la rarirea, pana la eliminare, a crizelor de guta, la redobandirea aspectului normal si a mobilitatii articulatiilor afectate.
* Constipatie, constipatie cronica - acizii organici si zaharurile complexe din aceste fructe ajuta la normalizarea florei intestinale, in timp ce fibrele alimentare actioneaza ca un piston, impingand materiile reziduale din intestin. Ca atare, cura cu capsuni este unul din cele mai simple si cele mai eficiente mijloace pentru a scapa de constipatie. Se consuma, cu 30 de minute inaintea micului dejun si a cinei, cate o portie consistenta (de minimum 400 de grame) de capsuni, eventual amestecate cu putina miere lichida. Tratamentul dureaza macar 10 zile si poate fi reluat, dupa o pauza de 4 zile, daca simtim nevoia.
* Obezitate, supraponderalitate - un kilogram de capsuni are doar 350 de calorii, adica echivalentul a doua felii de cascaval sau a jumatate dintr-o portie de tort. In plus, capsunile contin in proportie de 13% fibre alimentare, adica acele substante nedigerabile care dau senzatia de satietate si care "curata" organismul de toxine. Din aceste motive, cura de capsuni este un mijloc foarte eficient pentru a lupta cu kilogramele in plus. Inaintea fiecarei mese, se consuma cate 300 de grame (adica doua pahare) de capsuni, bine spalate, iar intre mese, daca ni se face foame, consumam, de asemenea, capsuni, eventual un iaurt cu capsuni (preparat in casa). Cura dureaza minimum trei saptamani, nu este deloc greu de tinut si duce la pierderea a aproximativ cinci kilograme din greutatea corporala, kilograme care nu vor mai fi puse la loc daca se mentine o dieta echilibrata, cu multe fructe.
* Litiaza renala - se consuma in fiecare zi cate un kilogram de capsuni, de preferinta in cursul diminetii si la pranz, pe o perioada de minimum doua saptamani. Capsunile sunt foarte bogate in apa, au efect diuretic si ajuta la maruntirea unor calculi (in special a uratilor). Ca atare, aceasta cura este recomandata mai ales contra microlitiazei renale, dar si ca adjuvant in litiaza cu urati.
* Adjuvant in diabet - se consuma cate 300 de grame de capsuni zilnic, pe o perioada cat mai lunga de timp. Inca nu se stie de ce, dar acest tratament simplu ajuta la stabilizarea valorilor glicemiei - un element de maxima importanta la diabetici, mai ales la cei insulino-dependenti. Mai mult, aceasta cura cu capsuni previne bolile cardiovasculare, care sunt principala si cea mai periculoasa complicatie a diabeticului.
* Intoxicatie tabagica - se consuma zilnic cate un kilogram de capsuni, in cure de cat mai lunga durata. Este un tratament puternic de dezintoxicare, care se pare ca reduce si dependenta de nicotina, dar in primul rand "repara" daunele produse de gudroanele si de celelalte substante nocive din tutun. Capsunile anihileaza mare parte din radicalii liberi pusi in circulatie de fumat, impiedica mutatiile celulare care conduc la aparitia diferitelor forme de cancer, ajuta la mentinerea sanatatii vaselor de sange afectate de catre fumul de tigara inhalat.
* Imbatranirea prematura - mai multe studii facute in Statele Unite ale Americii indica aceste fructe ca fiind printre cele mai puternice alimente pentru stoparea si chiar pentru "inversarea" proceselor de imbatranire. In principal, capsunile ajuta la mentinerea sanatatii sistemului nervos, protejand in special memoria. Apoi, ele ajuta la mentinerea sanatatii articulatiilor si a vaselor de sange, precum si a tonusului muscular. Pe timpul sezonului, se tin tratamente de pana la patru saptamani, timp in care se consuma minimum jumatate de kilogram de capsuni pe zi.

* Sarcina - capsunile sunt printre alimentele ideale in timpul sarcinii, deoarece asigura necesarul catorva vitamine (in special vitamina C si vitaminele din complexul B) necesare dezvoltarii foetusului, precum si o parte din necesarul de minerale (potasiu, magneziu, mangan etc.). Pe urma, capsunile sunt un excelent preventiv pentru multe din afectiunile care pot afecta femeia in timpul starii de graviditate, cum ar fi varicele, hipertensiunea, infectiile si litiaza urinara. Pe timpul sezonului, se recomanda consumul a minimum 400 de grame de capsuni zilnic.
* Adjuvant contra oxiurilor - se consuma dimineata, la ora 8, minimum 500 de grame de capsuni, iar apoi, pana la ora 12 nu se mai consuma alta hrana. Acest tratament se mentine macar 14 zile la rand, si corelat cu alte remedii vermifuge (pelin, usturoi, vetrice), aplicate intern si extern, precum si cu o igiena impecabila, ajuta la eliminarea acestor paraziti intestinali. Acest tratament este un bun adjuvant si contra teniei.
* Avitaminoza C - o doza de doar 150 de grame de capsuni asigura aproximativ 140% din necesarul de vitamina C al unui adult. Persoanele care au un deficit din aceasta vitamina vor consuma cate 400 de grame de capsuni, minimum, vreme de doua saptamani. Aceasta "supradoza" de vitamina C este extrem de favorabila in afectiuni cum ar fi alergia, astmul, virozele respiratorii, afectiunile insotite de febra si de inflamatie, in general.
* Lipsa de magneziu - un kilogram de capsuni consumat zilnic contine mai mult decat necesarul cotidian din acest mineral. Se recomanda, asadar, o cura de 2-3 saptamani, timp in care se consuma minimum 1 kilogram de capsuni pe zi, pentru tratarea deficientei de magneziu. Intre altele, este si un tratament valoros pentru alte afectiuni conexe cu lipsa de magneziu, cum ar fi spasmofilia, lipsa de calciu, aritmia cardiaca.

Utilizari externe
* Tartru dentar - se consuma dimineata si seara, inainte de a ne spala pe dinti, cate 100 de grame de capsuni. Fructele vor fi mestecate cat putem de mult, asa incat acizii organici din compozitia lor sa intre in contact cu tartrul dentar cat mai mult timp posibil, favorizand eliminarea sa, dar fara a afecta smaltul dintilor (dentina). Este important ca la 30 de minute dupa ce am facut acest tratament sa ne spalam pe dinti, din doua motive: pentru a elimina complet tartrul "atacat" de substantele organice din capsuni si pentru a evita afectarea ulterioara a dintilor de catre zaharurile din aceste fructe.
* Gingivita - taninurile continute de capsuni au un efect vindecator asupra gingiilor, ajutand la eliminarea inflamatiilor, reducand sangerarile (au o actiune cicatrizanta) si combatand infectiile fungice la acest nivel. Se mesteca, indelung, cate 100 de grame de capsuni, dimineata si seara. Suplimentar, se fac si clatiri ale gurii cu infuzie combinata de frunze de capsuni, a carei reteta de preparare va fi cuprinsa in cadrul acestui articol.

Precautii si contraindicatii
Principala precautie, atat la tratamentele interne cat si la cele externe cu capsuni este reactia alergica. Aproximativ 1% dintre noi sunt alergici, intr-o masura mai mica sau mai mare, la capsuni si la fragi. Reactia alergica se manifesta prin urticarie, dificultati in respiratie si tulburari digestive. Inainte de a incepe o cura sau un tratament cu capsuni, ingerati si aplicati pe piele cantitati foarte mici din acest fruct. In cazul in care apar simptomele mentionate, renuntati la tratament.
Capsunile vor fi administrate cu prudenta in cazurile de gastrita, de colita de fermentatie, de sindrom al colonului iritabil, de diaree cronica, deoarece pot agrava simptomele acestor afectiuni.

Remedii pentru frumusete

* Tenul gras, seboreic - se iau capsuni cat sa intre intr-un pahar obisnuit (de 200 ml), se spala bine si apoi se zdrobesc pana se transforma intr-o pasta, in care se adauga o lingura de miere lichida. Se amesteca bine pentru a se omogeniza. Aceasta pasta se aplica uniform pe pielea obrajilor, tinandu-se 15-20 de minute, dupa care se indeparteaza cu apa calduta. Este un tratament cu efecte degresante si tonifiante asupra tenului, care ajuta la inchiderea porilor si previne inflamatiile. Inainte de a face acest tratament ne vom asigura ca nu avem alergie la capsuni, aplicand un fruct zdrobit pe o portiune foarte mica de piele si asteptand minimum 20 de minute, pentru a vedea daca nu apar inflamatie sau mancarimi, caz in care renuntam la tratament.
* Tenul pletoric - se aplica acelasi tratament cu masca de capsuni ca la tenul gras. In plus, se face si o cura interna cu capsuni. Un kilogram de capsuni consumat zilnic, vreme de trei saptamani, decongestioneaza tesuturile, ajuta la prevenirea stazelor sangelui, combate pletora, in general.

Remedii cu frunze si radacini de capsuni

Denumirea sa stiintifica este Fragaria vesca sau Fragaria moschata, iar frunzele si radacinile de capsuni au efecte terapeutice intense:
Frunzele capsunilor se culeg dupa fructificatie, se usuca la umbra si se depoziteaza apoi in saci de hartie. Sunt foarte puternic astringente, ajuta la eliminarea unor bacterii din intestin. Au si efecte diuretice si antiinflamatoare.
Radacina capsunilor se culege toamna, in lunile octombrie - noiembrie, se spala in jet de apa, apoi se usuca in spatii calduroase si uscate. Este un tonic digestiv si un febrifug foarte bun.
Iata, in continuare, si cateva elemente de preparare a acestei plante medicinale:

Pulberea

Radacina sau funzele uscate se macina fin cu rasnita electrica de cafea, pana devin o pulbere fina. Se pastreaza intr-un borcan inchis ermetic, pe cat posibil la intuneric, pentru a nu se degrada principiile active. Din aceasta pulbere se administreaza cate 2-4 lingurite rase pe zi, pe stomacul gol, cu putina apa.

Infuzia combinata

Se pun 4 lingurite de frunze uscate de capsuni la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Lichidul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se bea pe parcursul unei zile.

Cateva recomandari terapeutice

* Diaree, infectie intestinala - se administreaza infuzia combinata de frunze de capsuni, din care se beau cate 2-4 cani pe zi, pana la disparitia simptomelor. Tratamentul va fi inceput la minimum 6 ore de la declansarea diareei, asa incat sa dea ragazul sa poata fi evacuate din intestin toate materiile nocive.

Infuzia combinata de frunze de capsuni contine un procent ridicat de taninuri, care precipita cu microorganismele parazite din intestin, distrugandu-le. Cresc consistenta materiilor fecale din colon si stopeaza prompt diareea.
* Cistita cu sangerari - se administreaza, de asemenea, infuzia combinata de frunze de capsuni, cate 0,5 - 1 litru pe zi. Este un adjuvant excelent la terapia medicamentoasa, care accelereaza cicatrizarea epiteliilor lezate de infectie, are efect antiinflamator urinar si un efect antibiotic destul de puternic, mai ales contra E.Coli.
* Febra, raceala - se ia pulbere de radacina de capsuni, cate un sfert - o jumatate de lingurita, la doua ore. Are efect febrifug bland, reduce inflamatia si catarul cailor respiratorii. In cazul racelilor, suplimentar se face si gargara cu infuzia combinata de frunze de capsuni, pentru combaterea tusei si pentru a ajuta la expectoratie.
* Reumatism - in paralel cu tratamentul cu capsuni proaspete se administreaza si infuzia combinata de frunze de capsuni, care are, si ea, un efect puternic antiinflamator si protejeaza articulatiile de procesele degenerative. In plus, infuzia combinata de frunze de capsuni compenseaza efectul puternic laxativ al fructelor (care poate produce deranjamente intestinale) si intensifica efectul diuretic si depurativ al acestora.

MADALINA MANOLE

2010-07-20T22:00:00.003+03:00

Mădălina Manole, pe numele ei real Anca Magdalena Mircea, anterior Magdalena - Anca Manole, (n. 14 iulie 1967, Vălenii de Munte, judeţul Prahova — d. 14 iulie 2010, Otopeni, judeţul Ilfov) a fost o solistă vocală, compozitoare şi instrumentistă română.

Anii copilăriei. Ucenicia și studiile (1967 – 1987)

Magdalena-Anca Manole s-a născut la data de 14 iulie 1967 în orașul prahovean Vălenii de Munte, fiind primul copil al cuplului format din Ion și Eugenia Manole; la un an distanță se naște Marian, singurul frate al Mădălinei.Fiind crescută într-o familie cu spirit religios dezvoltat, interpreta a moștenit pasiunea pentru muzică de la mama sa, care cânta muzică populară. În copilărie, fiind dornică să cunoască tainele chitarei, tânăra artistă ia lecții de la Ana Tetelea Ionescu, o cântăreață de muzică folk din Ploieşti.La vârsta de cincisprezece ani devine membră a Cenaclului Tineretului prahovean, condus la vremea respectivă de poetul Lucian Avramescu.Concomitent, Mădălina Manole și-a continuat studiile frecventând cursurile Liceului de Chimie din Ploieşti,pe care l-a absolvit ulterior. De asemenea, Mădălina Manole a terminat Școala de controlori trafic aerian Băneasa și a lucrat timp de 4 ani în acest domeniu.

În adolescență tânăra interpretă, vrând să se afirme în planul muzical, formează împreună cu Ștefania Ghiță duetul Alfa şi Beta,cu care participă la spectacolele Cenaclului Flacăra.De asemenea, Mădălina Manole devine cea mai tânără membră participantă a Cenaclului Serbările Scânteii Tineretuluiși concomitent colaborează cu diverși interpreți precum Victor Socaciu sau Roșu și Negru.Între anii 1982 şi 1985 cântăreața urmează cursurile Şcolii Populare de Artă, făcând parte din grupul care i-a avut ca mentori pe Mihaela Runceanu și Ionel Tudor.La finele anilor 1980 Dan Ştefănică îi încredinţează piesa „Pentru noi nu poate fi alt cer”, care figurează pe coloana sonoră a filmului „Nelu”, în regia lui Dorin Doroftei.Cu această ocazie, interpreta joacă şi primul rol într-un film.

Debutul și succesul discografic (1988 – 1996)

În anul 1988 Mădălina Manole îl întâlnește pe Şerban Georgescu prin intermediul lui Costin Diaconescu, un vechi amic care lucra la Radio România.Cei doi artiști colaborează la scurt timp,iar Manole participă în același an la Festivalul de Muzică Uşoară Mamaia cu piesa „Un om sentimental”, compusă de Diaconescu.Deși obține doar o mențiune,conlucrarea celor doi avea să poarte un rol important în cariera interpretei.La finele anilor 1980 interpreta a participat, alături de Mihaela Runceanu și Laura Stoica, la un turneu susținut în Ardeal, care a avut ca scop strângerea de fonduri în vederea revitalizării financiare a Teatrului de Stat din Oradea.În 1989 cântăreața urcă pe scena festivalului de la Amara, gală pe care avea să o îndrăgească pe parcursul cariererei sale profesioniste, revenind de două ori în cadrul ceremoniei ialomițene.

Începând cu 1990 Manole a susținut recitaluri în diferite regiuni din România, iar un an mai târziu una dintre piesele sale, compusă de Georgescu și intitulată „Fată dragă”,câștiga popularitate la posturile radio din țară și avea să devină „compoziția de semnătură” a artistei.Notorietatea sa fiind în creștere,interpreta a semnat un contract de management cu Electrecord, iar primul său album de studio a fost lansat în 1991 sub egida acestei companii. Concomitent avea loc lansarea primului fan-club dedicat interpretei, care era condus de studenţii Ciprian Antochi şi Claudia Panaite,iar în 1992 erau deschise noi filiale în diverse regiuni ale țării.La vremea respectivă Manole începea să susțină o serie de concerte în fața diasporei române din Statele Unite, Canada, Austria, Belgia, Germania și Franţa.
Având în vedere succesul comercial al discului Fată dragă,care era consemnat la vremea respectivă de revista Billboard,Manole a hotorât să imprime un nou album de studio în anul 1993.Materialul discografic, intitulat Ei și ce?,conține opt piese în stilul folk-rock,majoritatea compozițiilor fiind create de Șerban Georgescu. Albumul s-a bucurat de succes în România, iar postul Radio Contact (actualul Kiss Fm) o desemna pe Mădălina „Cea mai bună artistă pop”.

În anul 1994 are loc oficializarea relației amoroase dintre interpretă și partenerul său de viață, compozitorul Șerban Georgescu.La vremea respectivă mariajul celor doi era pus sub semnul întrebării de către presă și fanii cântăreței deopotrivă,Madalina Manole fiind acuzată că avea interese materiale să se căsătorească cu Georgescu; de asemenea, diferența de vârstă dintre cei doi era unul dintre motivele care stârnise consternarea publicului.

În anul 1995, cântă la Bucureşti în deschiderea concertului Whigfield iar, un an mai târziu, în deschiderea concertului susţinut de formaţia Los del Rio

Declinul profesional. Problemele familiale (1997 – 2003)

În anul 1997, lansează albumul „Lină, lină Mădălină”, moment în care înregistrează două premiere notabile. Mădălina Manole devine primul nume al muzicii pop româneşti care intră în catalogul unui mare producător muzical internaţional – Polygram Group (prin Zone Records România). Cea de-a doua premieră marcată prin acest album este faptul că Mădălina Manole este prima artistă de muzică pop care are curajul să interpreteze folclor autentic, în manieră originală, cu o orchestră de muzică populară condusă de regretatul Dorel Manea. Pe album se regăsesc piese de la Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Ileana Sărăroiu, Lucreţia Ciobanu, Mioara Velicu.

În anul 1997, prezintă alături de Octavian Ursulescu ediţia aniversară a Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur” de la Teatrul Dramatic Braşov. Mădălina Manole este aleasă de concernul internaţional Procter&Gamble pentru ca imaginea ei să fie folosită la lansarea în România a unui produs cosmetic ocazie cu care se alege cu porecla „fata cu părul de foc”, aluzie la culoarea părului în lumina reflectoarelor.

În 1997, ia fiinţă Asociaţia Culturală Mădălina Manole cu caracter cultural şi umanitar. Mădălina Manole este invitată în cele mai importante emisiuni de televiziune şi radio, iar numele ei ţine capul de afiş alături de artişti consacraţi ai divertismentului românesc. Susţine sute de spectacole organizate în România de impresari importanţi ai momentului. "Îmi aduc aminte că eram plecată cel puţin 20 de zile din 30, cât are o lună! Tot timpul făceam şi desfăceam valizele, îmi era tare dor de patul de acasă, dar sălile arhipline şi zecile de buchete de flori pe care le primeam, bucuria de pe chipurile oamenilor atunci când mă vedeau în carne şi oase pe străzile din oraşul lor, păpuşile pe care mi le aduceau copii la fiecare spectacol, autografele şi scrisorile primite de la fani, melodiile cântate de ei vers cu vers, toate astea m-au făcut să uit de lucrurile mai puţin plăcute din viaţa mea de artist, dorul de cei dragi de acasă, articolele din presa de scandal, renunţările, sacrificile, dieta normală a unui artist…”, a declarat Mădălina Manole.

În anul 2000, obţine distincţii pentru cea mai bună interpretă pop şi cea mai bună voce feminină a anului la Premiile Radio România şi respectiv, Premiile Industriei Muzicale din România.

În 2000, albumul „Dulce de tot” este apreciat ca cel mai bun album pop de către Radio România Actualităţi.

Ultimii ani de activitate (2004 – 2010)

Mădălina a fost căsătorită cu compozitorul Şerban Georgescu, cu 15 ani mai în vârstă decât ea. După divorţ, Mădălina Manole a declarat că „erau momente din zi în care îl adoram şi alte momente în care l-aş fi împuşcat”.

În 8 iunie 2009 cântareaţa Mădălina Manole a devenit mămică. Vedeta în vârstă de aproape 42 de ani a adus pe lume un băieţel de 2.600 g şi 56 de cm, cu două săptămâni mai devreme decât trebuia.

Bebelusul Madalinei Manole a venit pe lume, in jurul orei 13.00, la Maternitatea Giulesti din Capitala. Tot atunci, el a primit de la prof. dr. Bogdan Marinescu, cel care i-a facut Madalinei operatia de cezariana, si primul 10 din viata lui.La începutul lunii octombrie 2009, „Fata cu părul de foc” s-a căsătorit cu iubitul ei Petru Mircea şi l-a botezat pe fiul ei Petru Jr.

Pe data de 19 februarie 2010, Mădălina Manole lansează un nou album. Materialul discografic se intitulează „0 9 Mădălina Manole” şi reprezintă cel de-al 9-lea album al artistei.

În timpul în care lucra la album, Mădălina Manole s-a îmbolnăvit, din cauza oboselii acumulate

Moartea subită

Mădălina Manole a decedat în 14 iulie 2010, chiar în ziua în care ar fi împlinit 43 de ani. Cântăreaţa a fost găsită decedată în locuinţa ei de pe strada Griviţei din Otopeni. I.N.M.L a stabilit că Mădălina s-a sinucis înghiţind un pesticid foarte toxic numit Carbofuran (cunoscut sub numele de Furadan) iar decesul a survenit în câteva minute. Totul s-a petrecut la numai câteva ore după ce artista a părăsit un studiou unde a efectuat o repetiţie muzicală.

Fanii şi publicul şi-au putut lua un ultim rămas bun de la artistă perindând pe lângă sicriul cu corpul neînsufleţit al acesteia care a fost expus la Casa Radio din Bucureşti şi apoi la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploieşti.

"Fata cu părul de foc", Mădălina Manole, nu a fost înmormântată sub binecuvântarea slujbei obişnuite de înmormântare, având în vedere moartea prin suicid, însă a avut parte de o slujbǎ specială pentru astfel de situaţii, în faţa bisericii Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena din Ploieşti şi apoi a fost înhumată în cimintirul Bolovani din Ploieşti

Piese din repertoriul propriu

Şerban Georgescu: „Vino, dragostea mea”, „O floare pentru mai tîrziu”, „Asta e doar viaţa”, „Te-am văzut mi-ai plăcut”, „Fata dragă”, „Vreau să te uit”, „Nu eşti chiar un înger”, „Să nu mă minţi”.

Ionel Tudor: „Totul e pe dos”

Dragoş Docan: „Nu-mi pasă” „Nu-ţi pierde curajul”

Creaţii proprii: „Cântec pentru voi”, „Omul sufletului meu”, „Cine eşti tu”, „Fata visurilor tale”, „Nu mă cunoşti”

Albume

1991, Fată dragă, Electrecord
1993, Ei, şi ce?, Electrecord
1994, Happy New Year Electrecord
1995, The best of Mădălina Manole, Electrecord
1996, Trăiesc pentru tine, Roton Music
1997, Lină, lină Mădălină, Zone Records Polygram
1998, Cântă cu mine, Zone Records Polygram
2000, Dulce de tot, Nova Music Entertainment BMG
2003, A fost (va fi) iubire
2010, O 9 Mădălina Manole, MediaPro Music

Compilaţii

1988 - LP – „Puterea dragostei”, Electrecord, -Un om sentimental-

1988 - LP „Mamaia ’88”, Electrecord, -Un om sentimental-

1990 - LP „Mamaia ’90”, Electrecord, -Vino, dragostea mea-

1992 - LP „10 TOP ’91”, Electrecord, -Vreau inima ta-

1994 - MC „Doar pentru voi”, Roton Music -Cand dansez cu tine -, -Vino, dragostea mea-

1996 - MC „Romanian stars”, East&Art -Jungla viselor -

1998 – MC „Pop Top Romania”,(vol.2), Roton Music - Nici nu mai cred ca te-am iubit

1998 - MC „Vai ce buna-i fata asta”- Dragoş Docan, Electrecord - Nu-ţi pierde curajul

1998 – MC „Colindul colindelor”, Electrecord, - Colind -
sursa: www.madalinamanole.ro

MADALINA MANOLE - "Sufletul meu a avut nevoie sa-si regaseasca echilibrul"

2010-07-20T21:32:00.004+03:00

Un vis esuat

- Prezenta ta in viata muzicala din Romania e marcata mereu de eclipse. Apari, dispari, iar apari. Un comportament cam bizar, care-ti pune fanii la grele incercari...

- Asa au fost oranduite lucrurile. Noi suntem oameni, nu masini. Nu apasam, pur si simplu, pe un buton si dam comanda "stop" sau "pauza". Sunt tot felul de nuante care se impletesc in vietile noastre si determina anumite reactii. Eu am trecut printr-o perioada in care sufletul meu a avut nevoie sa-si regaseasca echilibrul, sa-si adune acea energie subtila, fara de care nu putea sa mearga mai departe. Tanjea dupa putina liniste si dupaingerul acela pazitor care sa-l faca sa se deschida din nou. A fost o perioada de vindecare, de asteptare si de visare la un alt inceput. Eu am fost crescuta si educata pe principiul ca, atunci cand intru intr-o cursa, oricat de greu mi-ar fi, sunt datoare sa merg pana la capat, sa nu abandonez la jumatatea drumului. Or, eu am alergat si-am tot alergat, vreme de cincisprezece ani, intr-o casnicie pe care o visam fericita pana la adanci batraneti, dar, dupa cincisprezece ani, am realizat ca nu mai rezistam, ca-mi epuizasem toate resursele. Luptasem cu indarjire pentru omul de langa mine si pentru dragostea noastra, dadusem, cu disperare, tot ce avusesem in mine, ca sa-mi respect juramantul, sa-i fiu alaturi "si la bine si la greu", dar, cu toate astea, am constientizat ca de eforturile mele se alesese praful. In clipa in care am inteles ca, atatia ani de zile, crezusem intr-o himera, ca drumul nostru impreuna nu era destinat acelei fericiri pana la adanci batraneti, am intrat in soc. Am simtit o dezamagire imensa, o furie incomensurabila, o mahnire sfasietoare, ca ajunsesem la situatia aceea fara iesire, pe care nu numai ca nu mi-o dorisem, dar pe care nici macar nu mi-o inchipuisem vreodata. Am divortat, si-apoi am inceput lupta cu mine insami, lupta de a ma recompune, de a ma regasi. A fost greu, foarte greu, dar m-am incapatanat sa ma ridic iar din talazuri. Asadar, in acea perioada de tacere, m-am luptat cu mine insami, cu luciditate si multa credinta.

Dinastia Racilor

- Si-ai invins. Esti din nou maritata si Dumnezeu ti-a daruit si-un copil. Cum de ti-a iesit din nou iubirea in cale?

- Eu il asteptam pe "el". Il asteptam cu tot sufletul pe omul care sa fie intr-adevar jumatatea mea. Visam la el si ma rugam fierbinte la Dumnezeu sa mi-l aduca. Ziceam: "Doamne, te implor, adu-mi-l de unde-o fi el, pe planeta asta!". Partea frumoasa e ca El era deja langa mine, doar ca eu nu-mi dadeam seama, inca nu-l vedeam cu ochii sufletului. Ma tot rugam, seara de seara, singura, in cuibusorul meu, iar a doua zi ma intalneam cu El. Lucram impreuna!

El era inginerul de sunet din studioul unde inregistram. Il cunosteam din 2003, cand pregatisem albumul pe care l-am lansat imediat dupa divort. Pe parcursul acelor luni de munca, am inceput sa ne cunoastem si ca oameni, nu doar ca profesionisti, am avut vreme sa stam de vorba si dincolo de subiectele muzicale, am prins sa ne povestim multe si marunte, si-apoi, tarziu, mult mai tarziu, intr-o clipa binecuvantata, am avut revelatia ca Petru e acel "el" pentru care ma rugam. Mi-am dat seama ca suntem doi oameni ireal de identici, ca ne coincid nu numai multe din istoriile de viata, dar si felul in care simtim si rezonam, cu tot ceea ce e imprejurul nostru. Amandoi suntem Raci, avem aceleasi sensibilitati, aceleasi vulnerabilitati, ne deranjeaza si ne revolta cam aceleasi lucruri, ne incanta aceleasi lucruri, amandoi stim ca dragostea inseamna, in primul rand, loialitate ... Cred ca a durat atat de mult pana sa-l vad pe Petru cum trebuie fiindca sufletul meu capatase un exces de prudenta. Nu puteam sa las pe cineva sa intre in viata mea asa, doar prin simpla aparitie. Trebuia sa fie ceva mult mai profund decat un episod fulgerator de "coup de foudre". Asa ca, dincolo de aspectul lui fizic, am avut nevoie de timp, ca sa-i descopar si mintea si inima. Dar ce uriasa bucurie, cand am deschis, in sfarsit, ochii sufletului, si l-am vazut inconjurat de acea aura dogoritoare a intregului meu! Apoi, omul acesta minunat m-a invatat, ca pe un copil mic, cum sa reincep sa merg, pas cu pas, cum sa zambesc din nou, cum sa spun iar "te iubesc", fara teama de a fi ranita, ci cu deplina siguranta ca sunt inteleasa, pretuita si, in egala masura, iubita. Puiu (numele lui de alint) e o persoana de-o incredibila profunzime, e o persoana matura, calda, calma si rabdatoare. Alaturi de el mi-am recapatat curajul de a-mi deschide din nou sufletul. Intr-o zi, la inceputul relatiei noastre, m-a intrebat: "Ai sa poti sa duci atata fericire cata te asteapta?". Atunci l-am privit putin crispata, azi insa traiesc exact acea fericire profetita de el, cu desavarsita siguranta.

Petru cel mic

- Si apoi a venit Petru Jr., flacaul vostru.

- Petru a venit putin mai incolo. Intai de toate, ca doi oameni gospodari si buni crestini, eu si Puiu ne-am preocupat de crearea unui camin, adica ne-am dorit sa avem o casa a noastra, in care sa ne simtim liberi si ocrotiti. Ne-am suflecat manecile si-am luat-o la drum. A fost o nebunie: am alergat dupa credite la banci, apoi, un an si jumatate, am tinut-o tot intr-un santier - am supravegheat muncitorii, am cumparat la nesfarsit materiale de constructie, am facut schite si planuri pentru aranjamentul interior, am achizitionat mobila... Of! Bine c-am izbutit s-o scoatem la bun sfarsit. Dupa ce ne-am linistit, Dumnezeu ni l-a trimis si pe Petru cel mic.

- Ti-ai dorit mult acest copil, Madalina?

- Dintotdeauna mi-am dorit sa am copii. Ador copiii! Cand merg pe strada, sunt cu ochii numai dupa copii. Si asa am fost de cand ma stiu. Deci, da, mi l-am dorit cu ardoare, dar el a venit exact la momentul potrivit. Acum il tin in brate si nu ma mai satur privindu-l. Astept cu emotie momentul cand va rosti primul "Mama, te iubesc". Cred ca Petru a venit inzestrat cu profilul invingatorului: a venit pe lume sanatos tun, si mai repede cu doua saptamani. Imi dau seama de pe acum ca va avea o personalitate puternica si sunt convinsa ca imi va oferi si el multe lectii de viata, in anii care urmeaza.

- Mai ales in lumea artistilor, copiii par mai degraba o "problema" decat un dar sufletesc. Meseria primeaza in fata familiei. Nu te-au strabatut asemenea ganduri?

- Copilul e un dar de la Dumnezeu. Din clipa cand se naste se afla sub paza Lui. E adevarat ca azi pericolele sunt mult mai multe si mai grave. M-am gandit la toate lucrurile astea si s-a gandit si sotul meu, dar niciodata parintii nu pot sa-si protejeze odraslele in totalitate, asa ca trebuie sa ai incredere in bunul Dumnezeu ca-ti va pazi puiul de rele. Nu ne da copii, ca apoi sa-i lase sa piara. Noi suntem vinovati de suferintele lor. Datoria noastra, ca parinti, este sa ne pregatim copilul, inca de la primii pasi, pentru tot ceea ce putem sa anticipam ca va avea de infruntat, pentru situatiile neprevazute si, inclusiv, pentru drumul care i se va asterne in fata, dupa ce mami si tati nu vor mai fi alaturi de el.

- Exista o trasatura, anume, pe care ai vrea sa i-o transplantezi baiatului tau?

- Vrem sa-l invatam pe Petru sa fie generos. Generozitatea e un concept foarte larg. Un om generos nu e numai acel om care ofera obiecte tangibile, dar e si omul care lasa de la el, care iarta, care cauta sa-l inteleaga pe celalalt in imperfectiunea lui, e omul care are intelepciunea de a accepta anumite situatii, care nu-i sunt neaparat pe plac, dar care poate le sunt de folos semenilor. Si, mai presus de orice, un om generos e acela care stie sa iubeasca neconditionat. Iubirea e cea mai importanta lectie a vietii. Iubirea reala, nu cea prefacuta, e lectia esentiala.

- Madalina, se spune ca maternitatea schimba viata unei femei. E-adevarat?

- Da, categoric. Cand m-am trezit, dupa cezariana, asistentele m-au intrebat daca vreau sa-mi aduca copilul. Bineinteles ca am vrut. In clipa in care l-am primit in brate si l-am asezat la san, am simtit ca viata mea s-a schimbat din temelii. Am inceput, de fapt, o viata noua, care se vede printr-o perspectiva noua si se hraneste cu o energie noua, o energie speciala, pe care numai un copil ti-o poate oferi. De cand am devenit mama, ma simt mai puternica, mai curajoasa, mai plina de vitalitate. Am impresia ca, literalmente, sunt in stare sa mut si muntii din loc. Nu stiu, parca pana acum, am pasit pe drumul vietii in semi-obscuritate, iar acum s-a facut cu-adevarat lumina. Traiesc implinirea suprema. Acum cercul s-a inchis. Sunt o artista implinita, sunt o femeie implinita, prin iubirea pe care o simt pentru omul de langa mine si prin iubirea pe care o simt venind dinspre el, si sunt un om implinit, prin pruncul pe care l-am zamislit. Acum nu-mi mai doresc decat ca Dumnezeu sa-mi dea forta sa protejez aceste nestemate pe care le-am dobandit tot prin bunatatea Lui.

- In cazul vedetelor, aparitia unui copil se soldeaza cu o pauza in cariera. Tu spargi tiparul si, iata!, la o jumatate de an dupa nastere, scoti un album nou.

- In zona asta, a fost vorba de noroc si de o promisiune pe care mi-am dorit foarte mult sa o implinesc. Norocul tine de faptul ca mama mea si mama sotului meu sunt alaturi de noi si ne ajuta cu copilul. Eu sunt impotriva modelului "copilul crescut de bona", dar, avandu-le pe mamele noastre "la dispozitie", mi-am permis libertatea unor momente de fuga, in care sa ma ocup de ultimele detalii legate de acest album. Un album pe care am tinut sa-l scot neaparat deoarece le-am facut aceasta promisiune oamenilor care au indragit muzica si vocea mea si mi-au ramas fideli. Si-asa, lansarea am amanat-o, din cauza ca am ramas insarcinata. Fiindca melodiile erau aproape gata inca de-acum doi ani.

"Asculta muzica, descopera sufletul!"

- Cum suna noul album? Se simt in el transformarile prin care ai trecut?

- Nu e o modificare radicala fata de stilul care m-a consacrat. Eu consider ca un artist care-si respecta arta si admiratorii are datoria sa ramana constant, nu sa-si tot schimbe stilul, dupa cum bate vantul. Constanta nu inseamna insa ca nu poti sa te imbogatesti artistic, sa te imbunatatesti. Din contra: trebuie sa te maturizezi in viata profesionala, asa cum te maturizezi si-n cea personala. Acest album nou e alcatuit din piese compuse de mine, din piese compuse de sotul meu si din piese compuse de amandoi, incepand din punctul in care povestea noastra de dragoste a prins sa infloreasca. De aceea, ele reflecta - in compozitie, orchestratie si interpretare - sentimentele si starile noastre din perioade diferite. Respecta motto-ul meu: "Asculta muzica, descopera sufletul!". Sunt melodii, in general, ritmate, dar exista si cateva balade. Toate sunt insa infuzate cu o energie pozitiva, cu o emotionalitate luminoasa. Sunt convinsa ca foarte multe cupluri de indragostiti isi vor gasi, pe albumul acesta, cuvintele si ritmul inimii. Nu i-am uitat insa nici pe cei mai putin norocosi in iubire. Am fost in pielea lor, stiu cum e sa fii singur, asa ca lor le-am dedicat piesa "Suflet gol". Albumul va ajunge in magazine la inceputul lunii martie si tot atunci voi inaugura si site-ul www. madalinamanole.ro.

- Ne apropiem de finalul interviului si nu pot sa nu-ti pun o intrebare care ma framanta de cand te-am vazut: esti supla ca o trestie si proaspata precum primavara. Care e secretul tau de frumusete?

- O sa te dezamagesc, dar n-am nici o reteta secreta. Nici nu tin cure de infometare, ci mananc doar sanatos si destul, cat sa-mi asigur necesarul energetic, si nici pe fata nu ma dau cu vreo crema miraculoasa, cu pudra de aur sau placenta. Nici macar la sala nu mai merg, fiindca nu mai am timp. Doar, din cand in cand, mai alerg cativa kilometri pe banda pe care o am acasa. In plus, nici in timpul sarcinii nu m-am menajat culinar: cand am ramas gravida, am zis c-o sa mananc tot ce-mi va pofti inima si exact asa am si facut. Sa ma fi vazut serile, cocotata in varful patului, cu castronul cu inghetata in brate! (rade) In noua luni de zile, am luat cincisprezece kilograme.

De sase-sapte am scapat imediat dupa ce-am nascut, iar restul s-au topit pe nesimtite, fara sa fac ceva special in sensul asta. Probabil c-am mostenit o gena buna - am arderile intense. Bine, eu sunt si o fire din aceea care se agita, pune suflet si pasiune in tot ceea ce face peste zi. Si cum ziua nu-mi ajunge pentru cate am de facut... poftim rezultatul! Dar nu pot sa neg si bafta asta genetica. Parintii mei au trecut de saizeci de ani si multa lume ma complimenteaza pentru cat de tineri si de proaspeti arata amandoi.

- In final, fa un pronostic de viitor...

- Am sa ma ocup de promovarea albumului, ceea ce va insemna inclusiv o serie de concerte prin tara. Mi-am obisnuit publicul cu aceste intalniri fata in fata si nu vreau sa renunt la ele. Mai ales ca nimic nu se compara cu cantarile live, cand simti direct emotia si bucuria oamenilor. In plus, tot pe partea muzicala, incep sa ma mobilizez pentru albumul de colinde, pe care vreau sa-l lansez la iarna. In ceea ce priveste viata personala... mi-as mai dori un copil. Acum... cum o vrea Dumnezeu!

Istoria Zilei de 1 Mai

2010-04-23T14:31:00.001+03:00

Semnificaţia zilei de 1Mai are la bază.dorinţa muncitorilor de a se reduce ziua de lucru la 8 ore. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, au demonstrat, încercând să obţină acest lucru.

Data de 1 mai apare în anul 1886. George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor şi Tâmplarilor din USA a cerut introducerea unei rezoluţii care cerea ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, şi după 1 mai 1886”, sugerându-se organizaţiilor muncitoreşti respectarea acesteia.

Tot la această dată, 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au mărşăluit 90.000 de demonstranţi. În urma protestului 35 de mii de muncitori şi-au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago. Poliţia a intervenit, 4 protestatari au fost împuşcaţi şi mulţi alţii au fost răniţi.

În anul 1888, la întrunirea Federaţiei Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susţinerea, prin manifestaţii şi greve, a zilei de muncă de 8 ore. În anul 1889, social, democraţii afiliaţi Internaţionala a ll – a, au stabilit, ca ziua de 1 mai să fie o zi internaţională a muncitorilor. La 1 mai 1890, au avut loc demonstraţii în SUA, în majoritatea ţărilor europene, în Chile, Peru şi Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. 1 Mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internaţională a Muncii. Există şi excepţii, de exemplu Australia, Elveţia şi Statele Unite, unde 1 Mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea ţărilor vest europene, ziua de 1 Mai este zi liberă.

În ţările comuniste, ziua de 1 Mai a fost transformată într-o sărbătoare naţională, însoţită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să tragă pe „turta lor” o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale.

Şi naziştii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii. Ziua de 1 Mai, a fost transformată într-o sărbătoare a comunităţii naţionale germane, promiţându-se construirea unui socialism naţional, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile şi neînţelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unităţii şi înălţării naţiunii. Serbările câmpeneşti, chioşcurile cu bere şi spectacolele eămăseseră ca de obicei, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizaţiile muncitoreşti au fost înlocuite cu directive de la partidul hitlerist.

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 Mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi, deoarece în mintea oamenilor erau încă vii manifestările organizate de comunişti, dar în timp ziua şi-a recăpătat semnificaţia, şi se sărbătoreşte tradiţional.

ABOUT SEX ep. 16 -episod dedicat sexului frumos ( 5 sex-urgente si solutii pentru ele)

2010-03-31T03:59:00.002+03:00

SEX-URGENTA 1: Penisul s-a "rupt" in timpul sexului salbatic
Ca barbat, pot sa spun doar atat: au! Din punct de vedere medical, ruptura de corp cavernos a penisului se intampla rar. Totusi, am vazut cazuri la camera de garda si nu aratau bine deloc, fiind de altfel considerate urgente urologice prioritare.

Cum se produce:
Cand stai deasupra si te ridici pana cand penisul aproape iese din vagin, iar apoi te lasi puternic in jos, iti lovesti din greseala osul pubian de penisul erect. Unul dintre vasele cavernoase inundate de sange datorita erectiei se poate rupe, cauzand nu numai un zgomot sesizabil, ci si durere fizica, umflare si invinetire. Si da, durerea este atroce!

Daca tipul ajunge la spital rapid, chirurgii ii pot remedia "bijuteria" si cam in 6 saptamani va fi ca nou - atat iubitul tau, cat si a sa "comoara".

In cazul in care nu se duce la doctor, este posibil ca penisul sa nu i se vindece niciodata cum trebuie. Ar putea sa se transforme chiar: curbare permanenta si/sau disfunctii erectile.

Ca sa nu patiti asa ceva, incearca sa nu te ridici de pe el atat de sus si sa nu fii prea agresiva - astfel nu risti sa pierzi controlul pelvisului atunci cand te lasi iar in jos. Si daca este el cel care impinge violent, domoleste-l... sau e-n pericol sa plateasca.

SEX-URGENTA 2: Prezervativul s-a rupt si s-a pierdut in tine
Un prezervativ care a alunecat inseamna ca nu a fost pus cum trebuie sau ca avea masura prea mica sau prea mare.

Previne acest incident urmarindu-ti iubitul cum si-l pune. E corect cand tine varful prezervativului cu doua degete (ca sa nu ramana aer inauntru si sa lase loc pentru evacuarea spermei in momentul ejacularii), in timp ce cu cealalta mana il desfasoara.

"Purtatorul" trebuie sa se simta confortabil cu el si sa-i fie intregul penisul acoperit. Daca tragi usor de capul prezervativului si iese cu usurinta, e dovada ca a fost pus gresit.

Daca si-l ruleaza necorespunzator si cade in timpul actului sexual, va fi cam greu sa-l depistezi imediat, deoarece vaginul este mai dilatat si mai umed decat de obicei.

Vestea buna este ca pana la urma va fi recuperat - nu are unde sa "migreze"! Vaginul nu dezvolta enigme gen Triunghiul Bermudelor, unde obiectele se evapora fara urma! Incearca mai intii sa-l scoti singura, sprijinind un picior pe marginea cazii, iar cu degetul aratator si mijlociu introduse in vagin, lanseaza cautarile cu miscari dinspre spate in fata.

Forteaza-te sa impingi ca si cand te-ai chinui sa evacuezi ceva - astfel iti va fi mai usor sa ajungi la partea din spate a vaginului si sa extragi prezervativul.

Tot n-a mers? Apeleaza la ajutor specializat - nu se intampla nimic daca buclucasul prezervativ mai ramane in tine pana a doua zi. Programeaza-te la ginecolog sau du-te direct la sectia urgente de la un spital. Nu vei simti absolut nici o durere in timpul "operatiunii" cu forcepsul.

SEX-URGENTA 3: In timpul ejacularii, prezervativul s-a sfasiat
Dupa cum am mai spus, probabil ca iubitul tau nu a lasat suficient spatiu la varful prezervativului - care joaca rol de rezervor - asa ca sperma nu a avut loc sa se acumuleze. Fara "traistuta" cea mica, sperma s-a imprastiat, provocand ruperea prezervativului... astfel ivindu-se un moment foarte periculos!

Daca esti convinsa ca partenerul tau nu sufera de nici o boala venerica, atunci apeleaza la alte metode contraceptive de urgenta. Asa numita pastila de a doua zi trebuie inghitita la maximum 72 de ore de la contactul sexual si are pana la 89% sanse sa previna eficient o sarcina nedorita.

Pe de alta parte, sanatatea ta este pusa in pericol daca nu cunosti cu siguranta istoricul sexual al partenerului. O picatura de sperma in interiorul vaginului tau te poate expune infectiilor cu chlamydia si/sau gonoree, dar te face vulnerabila si in fata atacurilor virale care produc virusul HIV.

Ia legatura cu ginecologul tau cat mai repede posibil. Cea mai buna solutie ti-o va da medicul, in cazul in care ti se descopera ceva in neregula.

SEX-URGENTA 4: O jucarie sexuala s-a blocat la baza organelor lui genitale
Un inel special pentru penis are rolul sa accentueze erectia si s-o prelungeasca. Dar va rog sa nu duceti jocul la extrem, deoarece urmarile pot fi tragice!

Inelul a fost pus cand penisul era inca flasc, da? Deci acesta va fi scos cand penisul nu mai este absolut deloc erectil! Eventual, sugereaza-i iubitului tau sa intre la un dus cu apa rece, pentru a grabi sangele sa i se re retraga din penis.

Tamponeaza cu varful degetului putin lubrifiant in jurul inelului, pentru a spori alunecarea.

Daca pur si simplu nu-l puteti indeparta, prezentati-va la spital cat mai urgent. Doctorii ii pot da iubitului tau pastile pentru potolirea erectiei si-l vor scapa de inel cu instrumente specifice.

Daca se incapataneaza sa nu primeasca ajutor specializat, tesutul din organul genital va fi lipsit de oxigen pentru mult prea mult timp, asa ca se poate ajunge la varianta in care penisul va trebui amputat. Prin urmare, ai grija!

SEX-URGENTA 5: Simti dureri si arsuri dupa sex
Ce-i drept, nu sunt putine femeile care vin la spital cu aceasta problema! De regula, ele cred ca au infectie urinara. Insa ulterior, micile cosuri sau basicile din jurul sau in apropierea vaginului "vorbesc" de la sine: herpes genital.

Daca te alegi cu o boala venerica, herpesul genital poate sa nu fie cea mai rea totusi.

Insa prima izbucnire poate fi deosebit de severa si sa includa dureri, mancarimi si/sau bubite care furnica si care se "sparg" purulent. Basicile ustura cand intra in contact cu urina (simptomele pot fi similare cu o infectie a tractului urinar) si dureaza chiar saptamani pana se vindeca.

Unele persoane dezvolta aparent semnele unei gripe, ca de exemplu febra si frisoane. Apoi, eruptiile se domolesc si medicamentele antivirale reduc frecventa lor.

Herpesul poate fi periculos daca rabufneste in timpul nasterii (situatie in care se impune cezariana). E trist, insa adevarat: 1 din 5 adulti are herpes si singurii indicatori pot fi zonele dureroase in partea intima.

Remedii din medicina traditionala chineza (terapii alternative)

2010-03-31T03:38:00.000+03:00

Ceai din flori, masaje, acupresura: medicina traditionala chineza (cunoscuta in lume sub numele prescurtat de TCM) este o arta a autovindecarii, eficienta si usor de aplicat zi de zi

Ideea de baza a medicinii traditionale chineze este ca lumea vie e guvernata de doua principii opuse: Yin si Yang. Doi poli de energie care se completeaza, se controleaza si se reglementeaza reciproc. Si numai in campul lor de interferenta poate exista energia vitala numita "Qi". Indiferent daca e vorba de respiratie, metabolism, digestie, sexualitate - fara Qi, ele nu ar functiona. Fiecare om mosteneste aceasta forta vitala pe cale genetica, dar ea trebuie completata zilnic cu energie Qi luata din alimente, lichide si respiratie.

Marele echilibru

Partea umbrita si partea insorita a muntelui< /u>

In limba chineza veche, Yin se traduce textual prin "partea umbrita a muntelui", iar Yang, "partea insorita", doua metafore care exprima ideea de rece si cald, feminin-masculin, luna si soare, noapte si zi. La om, fortele Yin si Yang trebuie sa formeze o balanta armonioasa. Atunci suntem sanatosi, relaxati si in pace cu noi insine. Ziua suntem in forma maxima, iar noaptea somnul este profund. Dar aceste stari ideale sunt atinse de putini indivizi. Unora le lipseste energia Yang, si asta se manifesta prin paloare, moliciune si oboseala permanenta, maini si picioare reci, edeme si celulita. Altora le lipseste energia Yin. Sunt nervosi, iritati, au probleme dermatologice, sete permanenta si insomnie, sunt supusi riscului de epuizare totala.

Completarea energiei Yang

Cine sufera de lipsa lui Yang se plange in permanenta de o senzatie de frig. De aceea, organismul lor are nevoie de alimente care sa-l "incalzeasca" (in spiritul TCM). De pilda: cirese, caise, piersici, marar, praz, ceapa, usturoi, orez, ovaz, nuci, seminte de pin, ulei rafinat de rapita, carne de cocos, miel, ghimbir, nucsoara, cardamom, cuisoare aromate. Incalzirea mancarurilor prin foc sporeste calitatile Yang.

Reteta pentru o cura Yang

Doi centimetri de radacina curatata de ginseng, 2 cm de lemn-dulce si 4 smochine se fierb 60 de minute intr-un litru de apa. Se strecoara si se bea intreaga cantitate intr-o zi. La fel de eficienta este o cura de ceai de ginseng, cumparat de la farmacie. Se beau zilnic trei cani, vreme de doua saptamani.

Completarea energiei Yin

Femeile si barbatii cu Yin insuficient sufera adesea de valuri de caldura si transpiratie. Ei au nevoie de alimente care sa le raceasca organismul. Printre ele se numara citricele, ananasul, pepenele rosu, ciupercile, varza chinezeasca, ridichile, castravetii, rosiile, spanacul, lastarii de soia, cartofii, tofu, graul incoltit, mazarea, uleiul de susan, tarhonul, ceaiul de menta, ceaiul verde, branza de vaci si smantana. Trebuie consumate cat mai multe cereale incoltite. Alimentele trebuie fierte scurt, in apa clocotita.

Reteta pentru o cura Yin

O jumatate de ceasca de flori de iasomie uscate si 1 cm de radacina de lemn-dulce se fierb 20 de minute intr-un litru de apa. Se strecoara lichidul si se indulceste cu o lingurita de miere. Se bea zilnic, vreme de doua saptamani.

Exercitii pentru echilibrarea energiilor

Dimineata - forma maxima, seara - oboseala placuta

Aliment Yang, ghimbirul dinamizeaza dimineata metabolismul, produce energie si dinamism. Dimpotriva, ridichea este o leguma Yin. Ea face ca seara, functiile corpului sa se domoleasca, alimenteaza organismul cu lichidele necesare si imbunatateste somnul.
Modul de preparare: * 2-3 bucati de ghimbir proaspat (se gaseste la supermarket) se fierb 10 minute, intr-o jumatate de litru de apa. Se strecoara lichidul si se bea dimineata, pe stomacul gol.
* Ridichea se consuma seara, fie rasa, in salate, fie sub forma de suc preparat in centrifuga.

Energie pe parcursul zilei

Daca va simtiti apatici la mijlocul zilei si mai trebuie sa munciti, masati-va cele doua puncte numite "poarta vietii" (aflate de-o parte si alta a coloanei vertebrale). Puneti pumnii la inaltimea rinichilor, lipiti de sira spinarii, si masati locurile cu oasele pumnului, in miscari de rotatie. Repetati de 20 de ori. Energia vitala va fi pusa din nou in miscare.

Minte limpede, combaterea durerilor de cap

Masajul urmator stimuleaza functia nervilor si elimina blocajele: 1. Stati cu spatele drept, pe scaun sau in picioare. 2. Privirea sa fie atintita inainte. Respirati linistit. 3. Cu toate degetele, masati-va teasta, de la locul unde incepe parul deasupra fruntii, pe toata pielea capului, pana la ceafa, exact ca si cand v-ati pieptana peste cap. Repetati de 36 de ori, pana ce pielea capului se infierbanta. Exercitiul limpezeste mintea si potoleste durerile de cap.

Intarirea puterii de concentrare

Exercitiul urmator imbunatateste circulatia sangelui si stimuleaza metabolismul in creier: 1. Stati drept, pe scaun sau in picioare, si respirati calm. 2. Frecati-va palmele una de alta, pana se incalzesc. 3. Puneti-le pe frunte, apoi coborati cu ele pe tample, peste obraji. 4. Frecati-le din nou, iar cand sunt calde, asezati-le pe mijlocul fetei si mangaiati-va pielea, in directia urechilor. 5. Incalziti-va din nou palmele, apoi asezati-le peste urechi, pe ceafa si pe partea din spate a capului. Fiecare pozitionare sa tina circa 2 minute. Aceleasi tehnici se folosesc si in Reiki si sunt extrem de eficiente.

Mai multa bucurie de-a trai

Prima carte de medicina chineza dateaza din sec. 2 I.Hr.

Un masaj indirect pe tiroida are influenta puternica asupra emotiilor. 1. Apropiati-va palmele si frecati-le pana se incalzesc. 2. Aplicati-le pe cele doua parti ale gatului, sub barbie. Stati asa circa 2 minute.

Masaj facial anti-varsta

1. Fixati varful degetelor aratatoare pe mijlocul tamplelor si apasati. Coborati apoi cu cate trei degete spre urechi. 2. Apasati cu varfurile aratatoarelor pe punctele dinspre coltul interior al ochilor si nas, apoi coborati cu ele de-a lungul nasului pana la nari. Apasati cele doua puncte aflate la baza narilor. 3. Apasati cu varful degetului gropita dintre buza de sus si nas. Apoi masati conturul buzelor intr-o directie si in alta. 4. Strangeti-va buzele cat mai puternic. In vremea asta, apasati cu cealalta mana, in mijlocul barbiei. 5. Loviti-va usor obrajii cu podul palmei, pe toata suprafata lor: de la obraji spre gat si de la nas spre urechi. In final, treceti-va usor palmele peste fata.

Singura metoda sigura de slabit - RELAXAREA

2010-03-31T03:31:00.000+03:00

Zece retete antistres fara calorii

Excesul de kilograme depinde, in mod decisiv, de starea noastra afectiva. Hrana din farfurie e mai putin importanta decat hrana de care are nevoie sufletul pentru a fi fericit. Iar fericirea lui e blocata de STRES. Cine vrea cu adevarat sa slabeasca trebuie sa invete sa lupte cu el. Sa se relaxeze in mod consecvent. Exista numeroase optiuni alternative la ciocolata si pizza: miscare, somn sanatos, diverse metode de relaxare si o schimbare de optica in viata noastra de zi cu zi. Depasind tensiunile si frustrarile, facand sa dispara stresul acumulat, vom reusi sa slabim si sa ne pastram greutatea ideala, pe termen nelimitat

>
Faceti sport

Miscarea ajuta la eliminarea stresului - cu conditia sa va mobilizati efectiv si s-o practicati cu regularitate (cel putin de doua ori pe saptamana). Incepatorii trecuti de 35 de ani, persoanele cu un surplus mare de greutate corporala si bolnavii cronici ar trebui sa-si faca mai intai un examen medical, discutand cu medicul oportunitatea alegerii unui anumit gen de sport. In rest, tine de preferintele dvs. personale daca veti dori sa faceti plimbari in pas sustinut, sa inotati ori sa mergeti la sala de fitness. Aveti mai jos o scurta trecere in revista, care va poate fi de folos in luarea unei decizii.

Sport de rezistenta

(ex. alergari, ciclism, inot)
Antrenamentul de rezistenta se numara printre cele mai bune metode de combatere a stresului si se potriveste aproape oricui. Durata programului suporta modificari, in functie de activitatile curente ale zilei si de timpul ramas disponibil. Cine se simte la inceput prea greoi ca sa alerge ar trebui sa incerce niste plimbari in pas voinicesc. Mersul rapid e accesibil si supraponderalilor, ca si oamenilor cu afectiuni cardiovasculare. (Cei inclinati sa-si framante neincetat mintea cu grijile cotidiene ar trebui sa caute un sport care sa le distraga atentia, cum ar fi un joc cu mingea.)

Sport de forta

(ex. antrenament cu gantere sau la aparate)
Antrenamentul de forta nu modeleaza doar corpul, ci ne insufla si optimism, putand atenua chiar si simptomele unei depresii grave. Cel mai mult profita de el sedentarii clasici, pe care profesia ii fixeaza minimum opt ceasuri la un birou. In schimb, pacientilor cu probleme cardiovasculare (de pilda, cu insuficienta coronariana) sportul de forta nu le este recomandat fara rezerve, fiindca le va mari tensiunea arteriala.

Sport de echipa

(ex. fotbal, hochei, volei)
Sporturile cu mingea presupun multa miscare si le sunt recomandate in special persoanelor care se detaseaza cu mare greutate de indatoririle lor profesionale, ca si de grijile de acasa: alergand impreuna cu altii dupa minge, nu vor mai avea ragazul sa se gandeasca la intalnirile de a doua zi sau la ce pozne au mai facut copiii la scoala. Dezavantaj: sporturile ca fotbalul sau handbalul prezinta un risc considerabil de ranire. De asemenea, ele impun respectarea unor termene si programe de antrenament.

Grabiti-va incet

Cand vrem sa rezolvam ceva contracronometru, devenim agitati. Dar stati putin si ganditi-va: cat timp castigati de fapt, atunci cand va aflati intr-o goana continua? Cateva secunde, in cel mai bun caz - minute. In schimb, propria dvs. agitatie va saboteaza si va face sa pierdeti o gramada de timp. Dupa un "sprint", aveti nevoie de niste minute bune pana sa va opriti din gafait si sa puteti vorbi calm. Asa se intampla si in viata. Din pricina grabei comiteti o serie de erori si trebuie sa va intoarceti, pentru a le corecta. Mai bine opriti-va din alergatura, incercati sa va linistiti si intrebati-va: "De ce dau atata zor?". Apoi apucati-va de treaba - calmi si concentrati.

Dormiti sanatos

Si noptile odihnitoare sunt inamici redutabili ai stresului - pe cand, dimpotriva, lipsa de somn epuizeaza trupul si sufletul. Deoarece fiecare om are propriul sau ritm de somn, regula celor opt ore nu trebuie privita ca un imperativ absolut, ci doar ca o sugestie cu valoare orientativa.
Mai importante decat durata odihnei in sine sunt cateva principii ce constituie, dupa parerea specialistilor, un fel de "igiena a somnului". Cine isi face obiceiul de a merge la culcare mereu in jurul acelorasi ore isi programeaza ceasul biologic pentru o alternanta regulata a intervalelor de veghe si somn - si, in consecinta, va adormi mai usor. Cu putin timp inainte de a va baga in pat, n-ar trebui sa mai faceti nimic care sa va poata solicita mental sau fizic, deoarece ulterior mecanismele de stres ale organismului au nevoie de un anumit ragaz pentru a-si micsora din nou turatia. Asadar, daca vreti sa faceti sport seara, programati-l la o distanta suficienta de momentul cand va culcati, pentru ca efectul relaxant al miscarii sa-si poata face aparitia. Dormitorul ar trebui sa fie totdeauna bine aerisit, racoros, insa nu prea rece. Cartile n-au ce cauta in pat - si in nici un caz nu e indicat sa va mai ocupati seara de lucrarile de la serviciu. Nici berea si vinul nu va sunt tovarasi demni de incredere inainte de culcare. Chiar daca va ajuta sa adormiti mai repede, alcoolul deregleaza ritmul normal al fazelor somnului, astfel incat s-ar putea sa va treziti spontan in cursul noptii.

Stop gandurilor negre

Cand grijile ori supararea se tin scai de dvs. si nu vor sa va mai iasa din minte, spuneti energic: "Stop!" (cu voce tare sau in gand) si indreptati-va atentia spre altceva. Daca alunecati mereu inapoi, la acelasi despicat al firului in patru, pronuntati calm, repetand intruna un cuvant complet lipsit de sens, o insiruire intamplatoare de sunete, de exemplu: lava sau melina. Cu putin exercitiu, veti izbuti din ce in ce mai bine sa va stapaniti gandurile fara rost.

Nimic nu "trebuie"

Daca dorim sa controlam mai bine ceea ce ne streseaza, primul pas in aceasta directie va fi sa ne dam seama cu ce ganduri si atitudini contribuim noi insine la disconfortul nostru. O pondere importanta le revine adesea exigentelor mult prea mari fata de propria persoana. Ne lasam striviti de cuvantul "trebuie" - trebuie sa faci totul perfect, trebuie sa fii iubit de toata lumea, trebuie sa fii mereu puternic. Cine intelege ca asemenea modele de comportament agraveaza stresul nu va ramane in continuare o victima a imprejurarilor, ci isi va dobandi libertatea de actiune.

Puneti-va intrebari

Adesea, o singura intrebare poate demonta sursele noastre interioare de tensiune si de intensificare a stresului, caci raspunsul face ca o situatie aparent stresanta sa ne apara dintr-o data intr-o lumina neutra. La inceput, acest dialog cu noi insine va fi neobisnuit, insa cu timpul, el poate deveni o permanenta, influentand modul nostru de a reactiona la provocari. Incercati sa va dati seama ce intrebari va sunt de ajutor. De exemplu:
* Cum ar judeca lucrurile un observator neutru?
* Cum voi gandi despre aceste imprejurari peste o saptamana sau peste un an?
* Cat de importanta este aceasta situatie in realitate?
Multe imprejurari sunt mai usor de suportat, atunci cand gasim in ele un sens. Cautati-l, intrebandu-va la ce va poate folosi aceasta conjunctura stresanta, cum o puteti depasi.

Planificati-va si organizati-va mai bine viata

Managementul timpului nu va pune la dispozitie mai mult timp, insa va ajuta sa-l intrebuintati pe cel disponibil pentru lucruri cu adevarat insemnate. Puteti lucra cu liste de control sau cu o agenda. Asa va va fi mai usor sa constatati progresele si sa bifati ceea ce ati realizat. Ca sa hotarati ce aveti de facut si cand, orientati-va dupa scopurile pe care vi le-ati propus: sarcinile ce va aduc mai aproape de scopurile dvs. ar trebui sa se afle pe primele locuri din lista. Observati in care parte a zilei sunteti mai productivi si rezolvati lucrurile importante in orele cu randament maxim. Atentie: planificati-va totdeauna cu o treime mai mult timp decat vi se pare necesar - ca rezerva, pentru eventuale intreruperi neprevazute.

Nu exagerati

In situatiile generatoare de stres, apar frecvent ganduri negative, care amplifica stresul. Facem pronosticuri pesimiste ("Nu va iesi nimic din asta!"), generalizam ("Intotdeauna am ghinion!"), luam lucrurile prea personal ("Numai mie mi se intampla asa ceva!"). Daca va surprindeti cu un asemenea gand, trageti imediat frana si detasati-va de el. Semnalele unui asemenea tip de gandire sunt superlativele, carora e bine sa le atenuati impactul. Exemple:
Expresii ce amplifica stresul: totdeauna, niciodata, enorm, imposibil.
Variante preferabile: adesea, rar, mult, mi se pare greu.

Spuneti "Nu"

Multor oameni le vine foarte greu sa refuze. Totusi, un management eficient al timpului nu va fi posibil, fara un "Nu" categoric, la adresa tuturor lucrurilor lipsite de insemnatate. Cel mai adesea, cuvantul nu vrea sa va iasa din gura, de teama de a nu-i jigni pe altii, de a nu indispune - poate - persoane importante. De aceea, formulati-va refuzul intr-un mod prevenitor, insa hotarat. Prin urmare, nu spuneti: "Lasa-ma in pace", ci: "Mi-ar face placere sa te ajut, dar as vrea sa termin mai intai cu treburile mele".

Abateti-va atentia

Daca stresul provine din enervare, teama sau dezamagire, va va fi de folos sa va abateti pentru o vreme atentia de la ceea ce v-a trezit aceste sentimente. Faceti cativa pasi pana la usa, dati un telefon, executati doua-trei exercitii de respiratie si de relaxare. Ca sa va domoliti furia, faceti putin sport sau macar urcati si coborati treptele. Aceasta dezamorseaza stresul si va permite sa actionati cu mintea limpede.

Incetiniti ritmul! Odihniti-va!

Cine munceste mult are nevoie si de suficient timp ca sa se refaca. De aceea, stabiliti-va intervale regulate de odihna - mici pauze, o dupa-amiaza fara obligatii, o zi-doua efectiv libere pe saptamana si concedii in fiecare an. Inchideti-va telefonul mobil pentru cateva ore pe zi si nu cititi in timpul dvs. liber e-mail-urile de la serviciu. Introduceti regulat pauze in programul dvs. de lucru - preferabil, inca inainte sa va fi epuizat rezervele de energie.

Nu va pierdeti bucuria

Bucuria este un izvor nesecat de putere. Traind in conditii de stres prelungit, multi oameni nu mai stiu sa se bucure. Daca e si cazul dvs., amintiti-va ce va procura satisfactie altadata. Planificati-va momente de placere de-a lungul zilei ori al saptamanii. Veti astepta cu nerabdare sa le savurati. Iar seara, evocati-va din nou clipele frumoase, bucurandu-va de marile si micile succese ale zilei respective: "Ce am realizat astazi? Ce momente frumoase am trait?".

Plante pentru frumusetea ta

2010-03-26T17:51:00.000+02:00

Plantele medicinale au fost intotdeauna o resursa importanta pentru sanatate, in vremurile indepartate ele fiind singurele mijloace de tratare a afectiunilor.

In prezent, efectele lor benefice sunt extinse si asupra frumusetii, ca o reactie de reintoarcere la natural, dupa o perioada in care substantele sintetice au acaparat industria produselor cosmetice.

Iti prezentam mai jos cateva plante care te pot ajuta sa fii si mai frumoasa, in mod natural.

Ceai verde (Camelia sinensis)

Tinctura de ceai verde are un efect antibacterian, inlatura depunerile de la suprafata pielii si regleaza secretia de sebum, ceea ce il face o arma de temut impotriva acneei.

Poti cumpara tinctura sau ulei de ceai verde din magazinele naturiste, dar poti folosi si infuziile preparate in casa. Toarna apa fierbinte peste cateva linguri de ceai verde, lasa sa se raceasca, apoi tamponeaza-ti tenul cu aceasta infuzie.

Aloe (Aloe Vera)

Gelul de aloe are proprietati antiseptice, hidratante si cicatrizante. Il poti folosi in stare naturala pura pentru a-ti hidrata si curata pielea, dar poate fi folosit si intern, in cure de detoxifiere.

Poti cumpara gel de aloe din magazinele naturiste, de tip plafar, dar daca ai acasa planta in ghiveci, poti extrage cu usurinta gelul din frunze. De asemenea, poti amesteca frunzele in blender, pentru a obtine sucul pentru curele de detoxifiere.

Asparagus (Asparagus officinalis)

Pentru tenul degradat se recomanda tamponarea pielii cu un decoct rece de asparagus.

Obtii un decoct prin fierberea unei lingurite de radacina uscata si pisata cu o lingurita de sare de mare si o cana de apa rece. Strecoara, raceste si foloseste decoctul pentru curatarea pielii.

Limba mielului (Borago officinalis)

Uleiul de limba mielului este recomandat pentru tratarea pielii uscate si iritate. In ceea ce priveste uzul intern, cura cu limba mielului este benefica persoanelor cu parul si unghiile fragile.

Contine acid silicic, acid ce are un efect benefic asupra intaririi unghiilor si a firului de par. Aceasta planta nu trebuie folosita intern pe o perioada indelungata (mai mult de 3 saptamani) din cauza anumitor alcaloizi pe care ii contine si care pot fi daunatori sanatatii in cantitati mari.

Catina (Hippophae rhamnoides)

Uleiul de catina este bogat in acizi grasi esentiali, vitamina E, betacaroten si acid palmitoleic. Este recomandat persoanelor cu tenul uscat. Are efecte benefice si in tratarea matretei.

Pentru ca are un continut bogat de betacaroten, uleiul de catina ofera pielii un aspect asemanator bronzului, iar pe de alta parte, ofera protectie impotriva razelor UV. Il poti folosi cu succes la plaja, pe langa lotiunea ta obisnuita de protectie solara.

Hamei (Humulus lupulus)

Hameiul este indicat in cazul tenului gras, acneic, avand un rol tonic si dezinfectant. Pentru a obtine o lotiune tonica pentru fata, toarna o cana de apa fiarta peste 2 linguri de hamei uscat. Lasa la infuzat 10 minute, apoi strecoara.

De doua ori pe zi, dimineata si seara, sterge-ti tenul cu aceasta solutie, pe care sa o pastrezi in frigider si sa o aplici rece pe fata.

Sulfina (Melilotus officinalis)

Compresele cu infuzie de sulfina reduc cearcanele si umflaturile din jurul ochilor. Pentru a obtine comprese pentru ochi, toarna o cana de apa fiarta peste o lingura de sulfina, o lingura de albastrele si doua linguri de patlagina.

Lasa la infuzat 15 minute, apoi strecoara. Uda doua dischete demachiante cu acest decoct, pune-le pe pleoape si lasa-le timp de cinci minute.

Legenda Babelor din Martie (1-9martie)

2010-03-01T20:29:00.001+02:00

Pe teritoriul intregului lant carpatic se afla numeroase coloane de piatra impozante care din departare seamana cu figuri omenesti. Despre acestea in popor se crede ca ar fi reprezentarea unor personalitati mitice. Aceste imagini primitive sunt numai pe varfurile muntilor, ale dealurilor, pe vai, in apropiere de drumuri, de unde se deschide o vasta perspectiva.

Pe platoul Muntilor Bucegi se inalta un grup de stanci cu forme bizare care au fost numite in traditia populara "Babele".

In geografie, aceste roci cu forme ciudate sunt numite "ciuperci", Babele rezultand din actiunea vantului, numita coraziune, care a erodat calcarele si gresiile din care acestea sunt alcatuite.

Istoricii spun ca "Babele", denumire traditionala ce atesta aceste monumente, au fost odata simulacrele unor divinitati montane numite de romani Deae veteres.

Alte stanci care poarta denumirea de "Babe":

Baba Dochia din Muntii Ceahlau, o stanca inalta inconjurata de circa 20 de stanci mai mici. Legendele spun ca o batrana a plecat, de 1 martie, pe munte cu oile la pascut. Ea a fost surprinsa de un ger puternic si a inghetat pe munte impreuna cu mioarele sale, gheata transformandu-se in piatra. O varianta a legendei, mai culta, este cea in care Dochia era preafrumoasa sora a regelui dac, Decebal, iar cand acesta a fost invins, imparatul Traian a vrut sa o ia cu el la Roma. Pentru ca nu dorea sa paraseasca pamantul scump al tarii, Dochia, care era pastorita, a rugat muntele Ceahlaul sa o transforme in stana de piatra. O data cu ea au fost impietrite si cele 20 de oi pe care le pastea.

In locul numit Valea Rea, de la obarsia raului Doamnei (judetul Arges) se vad niste figuri de piatra in forma de femei. Legenda spune ca erau noua batrane care au plecat cu caprele la munte, dar din cauza gerului s-au transformat in stane de piatra.

In apropiere de Vama Buzaului, in valea Urlatoarea, se afla chipul de piatra al unei femei, numite Baba Dochia, de unde izvoraste o apa foarte limpede.

O varianta a legendei despre zilele Babelor (1-9 martie): o femeie batrana a plecat cu oile pe munte. Fiind inca iarna, ea era imbracata gros. Inselata de vremea calda de la inceputul lunii martie, ea si-a scos in fiecare zi cate un cojoc. In ziua a zecea, a venit un ger puternic si a inghetat, mai apoi a fost transformata in stana de piatra.

In acest interval este obiceiul ca toata lumea sa isi aleaga o zi (alegerea zilei se face in functie de ziua de nastere), iar daca acea zi va fi insorita, se crede ca asa va fi viata persoanei respective in acel an.

MARTISORUL - simbolul primaverii

2010-03-01T14:21:00.004+02:00

Acest stravechi obicei al primaverii este specific poporului roman si isi are originea in credintele si practicile agrare. Sarbatoarea lui are loc in prima zi a lui martie, considerata ca prima luna a primaverii.

La Roma, inceputul anului nou se sarbatorea la 1 martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al campului si al turmelor, zeu care personifica renasterea naturii. La vechii traci aceleasi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia materna si de vegetatie. Lui ii erau consacrate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii naturii.

In multe sapaturi arheologice din Romania s-au gasit martisoare cu o vechime mai mare de 8000 de ani. Sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specifica intelepciunii barbatului. De altfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii ca o permanenta miscare a materiei. El semnifica schimbul de forte vitale care dau nastere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb si rosu au ramas pana in zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regasite si la bradul de nunta sau inmormantare. Raspandit in toate provinciile tarii, martisorul este pomenit pentru prima data de Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian relateaza ca in Moldova si Bucovina martisorul consta dintr-o moneda de aur sau de argint legata cu un snur alb si rosu la gatul copiilor. Era credinta ca portul martisorului face ca acestia sa aiba noroc. Fetele il purtau timp de douasprezece zile la gat, dupa care-l prindeau in par si-l tineau astfel pana la sosirea berzelor sau pana ce inflorea primul pom. Dupa aceea, cu snurul legau creanga pomului, iar cu banul respestiv isi cumparau cas, pentru ca tot anul sa le fie fata frumoasa si alba. Pornind de la traditia de mai sus, Tudor Arghezi face speculatii asupra istoricului martisorului. Reproducem in forma originala cateva pasaje din volumul "Cu bastonul prin Bucuresti", recunoscute pentru pitorescul lor:

"...La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand "farmece" si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

...Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.

Un giuvaergiu, ca sa-si vanda firele vindecatoare mai iute, avu ideea sa atarne de ele cate o marturie, care a intrat in pret. Pe cand se platea firul, bijuteria era gratuita. Regula s-a stricat cand bijuteria incepu sa fie vanduta, devenind gratuit firul de matase..."

Martisorul (martu la romani) este un obicei specific romanesc mostenit de la daci si romani, inexistent la alte popoare. Numele popular al lunii martie - "martisor" este de origine latina (martius). La 1 martie, dupa vechiul calendar roman, este prima zi din an si se celebra sarbatoarea "Matronalia". In aceasta zi se desfasurau serbarile lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si agriculturii. Fetele si femeile primeau diferite cadouri.

Pentru stramosii nostri, anul nou de la 1 martie insemna reinvierea naturii. Martisorul, simbol al primaverii, se confectiona din fire de canepa sau lana (mai tarziu din bumbac), albe si rosii, care se leaga in forma de 8. De acest snur se atarnau monede din aur sau argint, dar si fire de iarba, muguri sau flori. In zonele romanesti stravechi, mamele prindeau copiilor martisorul la gat, la mana sau la picior, obiceiul pastrandu-se si astazi in unele sate. Martisorul se poarta toata luna martie.

Imbinarea culorilor alb si rosu e traditionala purtandu-se la nunti, cand se nasc copii, la hainele de inmormantare ale batranilor (in Oltenia), cele doua culori simbolizand continuitatea vietii dupa moarte. Cu alb si rosu se impodobesc primele oi care intra in stana si primul plug iesit la arat.

Intre 1 si 9 martie, in "Zilele babelor", primavara se lupta cu iarna alungand-o. In cele noua zile, baba Dochia apare torcand pe langa oi, imbracata in noua cojoace, scuturand in fiecare zi cate unul.

La inmanarea martisorului de 1 martie, ritual arhaic la aromani, copiii vin din locurile insorite de pe munte pana in pragul casei cu brazdele de iarba si cu primele flori de corn. Fiecare membru al familiei trece de trei ori pragul peste brazda, mama iese cu colaci, iar florile se trec din gura in gura, pentru ca oamenii sa devina tari precum lemnul de corn. Floarea de corn se poarta legata impreuna cu cele doua fire, alb si rosu, pana la sfarsitul sarbatorilor.

In ultima zi a lunii martie, inainte de rasaritul soarelui, are loc ritualul scoaterii martisorului si predarii lui catre natura. In localitatile de campie martisorul se pune pe un pom inflorit sau in crengile visinilor, ciresilor, prunilor etc. In satele de la munte si deal, martisorul se pune pe cornul sau macesul inflorit. Cu monedele de la martisoare, fetele cumpara cas, pentru ca toata vara sa le fie fata bucuroasa si alba. Exista credinta ca martisorul este ridicat de randunele si purtat spre soare, binecuvantand astfel norocul celui care l-a pus in pom.

Primul carturar roman care a scris despre martisor a fost Iordache Golescu in "Condica limbii romane", lucrare ramasa in manuscris la Academia Romana si cercetata de Cornelia Calin in studiul "Contributia lui Iordache Golescu la cunoasterea culturii noastre populare".

2010-01-31T21:52:00.000+02:00

Jocuri

Savantii si fantomele

2010-01-29T12:55:00.000+02:00

Cine a zis ca lumea stiintei si cea a spiritelor mortilor nu pot trai (sic!) in buna intelegere? Chiar daca majoritatea savantilor afirma doar existenta fenomenelor reperabile prin cele cinci simturi umane, se cunosc si cazuri celebre (si realmente utile evolutiei fiintei umane) de apropiere intre cele doua universuri aparent incompatibile. Va prezentam, in continuare, cateva dintre ele.

PIERRE CURIE, laureat Nobel pentru fizica, in 1903, pe baza cercetarilor sale in domeniul radioactivitatii. Pe cand era inca un tinerel, Jacques, fratele sau mai mare, l-a ajutat sa descopere misterele paranormalului. Foarte curios din fire, Pierre nu a abandonat niciodata aceasta „zona crepusculara”, ajungand sa-si incruciseze drumul destinului cu strania Eusapia Palladino, o femeie capabila sa vorbeasca cu mortii, sa mute obiecte cu puterea gandului etc.

Aflata in Paris, ea a dorit sa cunoasca savanti care s-ar fi crezut in stare sa determine cauzele fenomenelor respective. S-a format o echipa de 12 „examinatori”, intre care Pierre si Marie Curie. Mai mult decat sotia sa, savantul francez s-a aratat deosebit de impresionat: vazuse mese deplasandu-se singure, aparitii luminoase, se simtise atins de maini invizibile si alte asemenea bizarerii produse de Eusapia pe parcursul a 43 de sedinte, intre 1905 si 1908.

Totusi, verdictul cercetatorilor a fost mai degraba dezolant, ei nefiind capabili sa spuna clar DA sau NU, daca Eusapia n-ar fi fost decat o femeie dotata cu extraordinare puteri magice. Cat despre Pierre Curie, a murit in 1906, accidental, fara sa mai fi avut ocazia sa spuna ce gandea. Avea doar 48 de ani...

CHARLES RICHET, Nobel pentru medicina primit in 1913. Pasionat pana la obsesie de fantome, se spune ca toata viata a cautat dovezi ale existentei lor. Si chiar ar fi gasit asa ceva in 1903, in „vila Carmen” din Alger. Edificiul era teatrul unor incredibile sedinte de spiritism, in timpul carora aparea fantoma lui Bien-Boa. Acest asa-zis print hindus, nascut cu trei secole mai devreme, se arata plin de afectiune fata de metresa ceremonialului, pe care o mangaia si o imbratisa la fiecare aparitie.

De fapt, se spune ca era doar o facatura magistrala, jucata de complici fara parteneriatul vreunui strigoi. Totusi, Richet era convins ca vedea o fantoma, iar venerabilul spectru tricentenar s-a lasat chiar fotografiat si i-a facut savantului o confidenta: cu conditia ca acesta sa mai zaboveasca la vila cateva zile, ar fi fost capabil sa o cheme alaturi pe printesa Phygia, pe care ar fi cunoscut-o cu vreo trei milenii inainte, intr-o alta viata. Si frumoasa imateriala i s-a aratat muritorului savant, oferindu-i privilegiul de a-i saruta mana (fatalmente, palpabila), ba chiar daruindu-i o suvita din pletele sale, la fel de materiale.

SIR OLIVER LODGE a fost framantat de o intrebare insolita: „Mortii ar putea sa le vorbeasca celor vii?” – indeosebi dupa disparitia tragica a fiului sau, pe frontul Primului Razboi mondial. Pentru a incerca sa ia legatura cu el, dincolo de moarte, Sir Oliver a participat intens la numeroase sedinte de spiritism. De aici insa pornea o noua problema: cum putea fi sigur ca mesajele transmise prin mediumi provin chiar de la persoane moarte.

Pentru aceasta, a propus un test: o persoana in viata sa inchida, in plicuri sigilate, mesaje pe care barbatul urma sa le comunice mediumilor, dupa moartea lui. Astfel, ar fi fost usor sa se verifice autenticitatea mesajelor. Iar pentru mai multa siguranta, Sir Oliver a hotarat sa conduca el insusi experimentul. Asa se face ca, dupa decesul sau, diferiti mediumi au incercat sa patrunda secretele comunicarilor respective. S-au organizat circa 130 de sedinte, dar nici macar una nu l-a convins pe nobilul englez sa vorbeasca.

SIR WILLIAM CROOKES este un mare nume al stiintei, dar si al vanatorii de fantome, numarandu-se printre primii muritori care au „imortalizat” un spectru pe placa fotografica. Katie King fusese fiica unui aventurier din sec. al XVII-lea, iar aparitiile ei erau provocate de o tanara pe nume Florence Cook. Fenomenul se derula in casa parintilor acesteia, in fata unui cabinet protejat printr-o perdea in spatele careia fata intra in transa.

Dupa un timp nedefinit, fantoma invesmantata in alb ridica perdeaua, ceea ce a dat de banuit ca Florence si Katie erau de fapt una si-aceeasi persoana. Totusi, Sir William a fost convins ca asista la un fenomen supranatural. Cu un singur amendament: Katie era chiar o fantoma sau o creatie a spiritului Florencei, materializata prin forta vointei tinerei? Orice ar fi fost, Sir William a realizat numeroase imagini ale fenomenului, dar la public au ajuns numai cateva. Gurile rele spun ca motivul era foarte simplu: Katie si Florence semanau intre ele mult prea bine!

Totusi, nu e un dosar inchis al paranormalului, caci – paradoxal sau nu – probe pro evidente se gasesc si ele din belsug. Il amintim aici numai pe savantul roman B.P. Hasdeu, ale carui comunicari cu fiica sa, Iulia, moarta foarte tanara, sunt mai mult decat tulburatoare. Dar acestea merita sa fie tratate intr-un articol amplu, separat.

Nasterea - anatomia unui miracol

2010-01-29T12:52:00.001+02:00

Procedurile de fertilizare in vitro au inca multe necunoscute si implica riscuri serioase. Tot stiinta va fi insa capabila sa reduca aceste riscuri, dupa cum demonstreaza epocala descoperire facuta la clinica de fertilizare Mio, din Japonia. Cercetatorii niponi au pus la punct o tehnica de fotografiere a proceselor ce au loc in interiorul ovulului, imediat dupa fecundare.

Cu ajutorul unei camere digitale atasate la microscop si a unui program de computer special realizat, s-a reusit realizarea de fotografii ale embrionilor fertilizati, la fiecare doua minute. Cand au atins temperatura camerei, embrionii au colapsat, divizand celulele progenitoare – cele care contin materialul genetic fundamental al organismului – in doua.

Aceasta miscare a facut ca acelasi material genetic sa fie impartit in doua, la partile opuse ale embrionului. In cele din urma, din cele doua parti se vor forma doi fetusi distincti. Spre uimirea generala, camerele de luat vederi au surprins in doua randuri momentul „colapsului”, care s-a dovedit total diferit de ce isi imaginau pana acum medicii si specialistii in fertilizarea artificiala, referitor la procesul aparitiei fetusilor gemelari.

„Este o descoperire magnifica, pentru ca explica modul in care apar gemenii, spune dr. Soren Ziebe, expert in tehnicile de fecundare in vitro la Universitatea Copenhaga. Pana acum, presupuneam ca embrionul iese din carapacea sa, pentru a adera la uter si in acel moment se sparge in doua. Acest experiment a demonstrat ca diviziunea are loc mult mai devreme si ca atunci cand adera la uter, fetusii sunt deja formati separat”.

Descoperirea este de o importanta capitala, intrucat va putea imbunatati, in mod indirect, o serie intreaga de tehnici de reproducere artificiala. Dupa cum se stie, daca la nasterile normale doar 3 femei din 1000 nasc gemeni, in cazul fertilizarii in vitro, numarul este in medie de sapte ori mai ridicat. Si tinand seama de greutatile pe care aceste femei le vor avea pentru a duce la bun sfarsit o sarcina gemelara, este lesne de inteles de ce savantii incearca sa reduca numarul acestor nasteri, ce reprezinta un risc sporit atat pentru sanatatea mamei cat si a fetusilor.

Payne considera ca, urmand aceasta cale, doctorii viitorului vor putea pune la punct un test prin care sa prevada care dintre embrioni sunt mai predispusi sa genereze gemeni identici. Acesti embrioni vor putea fi astfel eliminati, in favoarea unor producatori de sarcini normale.

Strania impresie de momente retraite

2010-01-29T12:50:00.000+02:00

Intr-un limbaj consacrat, se numeste senzatie de Déjà-vu. Subiectul poate sa ajunga intr-un loc unde nu a mai fost vreodata si, brusc, sa aiba certitudinea ca, de fapt, regaseste acolo detalii cunoscute. Sau sa vada un obiect nou, care sa-i evoce momente netraite in realitate, sa intâlneasca o persoana straina, pe care sa... o recunoasca. Se intâmpla uneori ca subiectul, cazut intr-o stare de confuzie, sa se simta ca fiind „altcineva”, un individ ce va fi trait in alt timp si poate in alt loc.

Reincarnare sau premonitie?

Sunt destul de multi cei care marturisesc ca au avut, macar o data in viata, senzatia de „déjà-vu”: circa 70% din populatie! Singura problema cu adevarat incomoda pare a fi imposibilitatea stabilirii reperelor spatio-temporale exacte. Lucru perfect explicabil pentru majoritatea cercetatorilor, deoarece - sustin ei - de fapt episoadele respective nu au mai fost intâlnite, anterior.

Fenomenul pe cât de bizar, pe atât de frecvent, a inspirat o multime de teorii, incepând din sec. al XIX-lea. Pentru fanii paranormalului, in schimb, totul este o dovada de necontestat ca reincarnarea exista: am mai trait acest eveniment, dar intr-o viata anterioara. Asadar - de unde amintiri? Altii vorbesc mai curând despre premonitii. Variante de interpretare, fata de care oamenii de stiinta foarte seriosi au decis sa ia taurul de coarne.

Filiera epileptica

Alan Brown, specialist american in domeniu, a contabilizat peste 30 de teorii diferite, aparute in circa 140 de ani. Totusi, când vine vorba sa se gaseasca si probe veridice, intervine blocajul: fenomenul este efemer (dureaza maximum 30 de secunde) si imprevizibil, astfel incât pare imposibil de studiat pe indivizi umani, oricine ar fi ei. In conditiile date, a aparut ideea studierii unor cazuri de epilepsie.

Intr-adevar, unii dintre pacienti au declarat ca au trait senzatia de „déjà-vu” inaintea fiecarei crize. Si, cum epilepsia se manifesta printr-un curent electric puternic care traverseaza mai multe sectoare ale creierului, scotându-le din circuit pentru un timp, cercetatorii au presupus ca un „déjà-vu” poate sa apara când un asemenea sector nu functioneaza. Iar acelasi lucru se poate produce si cu oricare alta persoana, ce nu are nici un fel de tulburari.

Scurtcircuit in creier

In perioada 2000-2002, o echipa franceza de cercetare a introdus in creierul mai multor pacienti electrozi minusculi, capabili sa „deconecteze” pentru câteva secunde mici zone din creier. Rezultatul nu a intârziat sa apara: un mic fragment (cortexul perirhinal) provoaca la comanda - atunci când este debransat - senzatia de „déjà-vu”. Din pacate, este singurul experiment de care dispunem pâna in prezent si care pare a explica rezonabil mecanismul straniului fenomen.

Dar exista si alte posibile cai de urmat, pentru a raspunde la avalansa de intrebari ce se pun. Unii specialisti ridica problema lipsei de atentie, de concentrare, din partea subiectilor. Din aceasta cauza, un obiect sau o scena ar putea fi inregistrate in subconstient, fara sa ne dam seama, fiindca avem gândurile aiurea. Suficient pentru ca, doar câteva miimi de secunda mai târziu, când reusim sa devenim mai concentrati, episodul respectiv sa ni se para ciudat de familiar. Ceva ce poate constitui un inceput de argumentatie stiintifica verosimila exista aici, dar ea nu poate explica foarte multe alte lucruri, cum ar fi pseudo-calatoria pe tarâmuri vechi, necunoscute, timp de numai câteva secunde, doar la privirea intâmplatoare a unui obiect. Investigatiile trebuie sa continue.

Adam si Eva - imposibila iubire

2010-01-29T12:48:00.000+02:00

Oamenii de stiinta se afla inca departe de elucidarea problemei originii speciei umane. Intr-o bulversare greu de imaginat, se mentin in picioare teorii dintre cele mai diferite, de la evolutionismul darwinist, pana la „paranormala” idee a ingineriei genetice, nemaintrand in amanuntele creationismului biblic. Adevarul este ca melanjul halucinant de rase, care le ofera antropologilor o materie prima inepuizabila, pune sub mari semne de intrebare ipotezele lansate pana in prezent. Iar, ca o cireasa pe tortul umanitatii, o observatie stiintifica interesanta vine sa creeze un plus de senzational in jurul parintior nostri primordiali, asa cum ne-au fost ei prezentati, de milenii.

Dilema cromozomului adamic

Ce element esential face ca astazi sa existe barbati? Un cromozom Y in varianta „moderna”, foarte diferit de cel al primilor barbati, de acum 2,5 milioane de ani. Dar se pune intrebarea: cand a aparut acesta? In ce epoca si unde anume traia acel „tatic” care avea sa fondeze liniile paterne actuale? Cercetatorii americani au lansat ideea ca acum vreo 60.000 de ani, in Africa.

Rezultat la care geneticienii au ajuns dupa studii laborioase, in 22 de regiuni de pe intreaga planeta. Cromozomul Y este considerat un excelent marker pentru a observa istoria populatiilor umane si a realiza o harta a migratiilor. Aceasta, deoarece el nu se transmite decat de la tata la fiu si se pastreaza nemodificat, cu exceptia unor rare mutatii, ceea ce permite conturarea, pe timp indelungat in urma, a evolutiei certe pe linie paterna.

Un rendez-vous ratat

Analizele miilor de subiecti au restrans - cel putin, pentru cercetatori - sfera de localizare a stramosului Adam intr-o zona din Africa populata de etiopieni, sudanezi si bosimani. Asadar, barbatul modern e originar de pe „continentul negru”? Un alt mar al discordiei pentru geneticieni, unii dintre acestia refuzand sa creada in „exodul cromozomial masculin”, din Africa, pe toata suprafata terestra. Pe de alta parte, o datare mai exacta a varstei tatalui barbatilor de azi ni-l aduce pe acesta mai aproape, la 59.000 de ani.

In mod natural, exista insa si o Eva, calificata de cercetatori drept mama intregii omeniri si localizata tot in Africa. Logic ar fi, asadar, sa ne gandim la o intalnire dintre cei doi, totusi aici apare o problema. Contrar parerii cu nuante anecdotice, de azi, barbatul a fost cel ce s-a lasat asteptat la presupusul rendez-vous. Si nu „sfertul academic”, ci aproximativ 83.000 de ani, batrana noastra mama avand varsta estimata la 143.000 de ani!

Copilul cu mii de parinti

Cam asa ar trebui sa-l vedem pe Homo sapiens sapiens (adica pe noi insine!), potrivit unei teorii ce urmeaza linia evolutionista. Am fi deci un fel de puzzle realizat in timp, prin multiple contacte intre specii si mutatii datorate mai degraba hazardului, unde piesele amestecate si asezate apoi in faptura numita om sunt si foarte vechi, dar si mai recente. Daca ar fi sa ne referim la toti stramosii nostri, am ajunge inevitabil sa numim mama si tata chiar si o bacterie sau un vierme de pamant.

Si nu prea ne-ar incanta aceasta perspectiva, chiar daca cercetatorii non-creationisti o sustin vehement. Tot ei exclud, in consecinta, existenta UNUI Adam si a UNEI Eve primordiali, context favorabil dezvoltarii altei ipoteze, de data aceasta cu o mare capacitate de a ne flata pe noi, oamenii veacului 21: macar unii dintre noi ar putea fi purtatorii elementelor determinate pentru o viitoare mutatie in specia umana. Dar cine va putea sa confirme acest lucru?

Dincolo de portile somnului

2010-01-29T12:46:00.001+02:00

Va bucurati, in urma unui vis frumos? E si firesc, dar ce va faceti daca in starea onirica apar episoade stranii, de natura sa va produca neliniste? Ei, bine, oamenii de stiinta considera ca nu e un motiv pentru a intra in panica. Exista aproape intotdeauna explicatii si va oferim si noi, mai jos, sase asemenea ipoteze ale viselor decriptate. Sau, cel putin, asa ne asigura cercetatorii.

· Somnambulii se ridica noaptea din pat sub impulsul unor vise? E dificil de spus, deoarece in majoritatea cazurilor cei ce sufera de somnambulism nu isi pot aminti ce-au visat. Dar nu-i nimic neobisnuit la mijloc, intrucât aceasta afectiune se manifesta in faza somnului lent profund, când majoritatea functiilor creierului, inclusiv memoria, se afla in repaus. In schimb, cei ce-si amintesc visele povestesc intâmplari in care sunt frecvent amenintati de un pericol de care trebuie sa fuga sau cad prada unor viziuni terifiante. E posibil ca ei sa se ridice in acel moment, pentru a incerca sa scape de ele. Dar de ce subiectii respectivi se agita atât, in timp ce oamenii obisnuiti asteapta... cuminti, in patul lor, finalul trairilor onirice? Pentru ca la primii, anumite parti ale creierului ramân hiperactive in somnul lent profund, pe când ar trebui sa functioneze la ralanti, ca si cum ar fi pe jumatate treji.

· Confundarea visului cu realitatea: de ce? Daca visati ca va treziti, faceti un dus, ajungeti la serviciu ca-n fiecare dimineata, nu va speriati: asa ceva i se poate intâmpla oricui. Si, in general, la trezirea reala ne dam seama imediat ca tocmai visam. In schimb, daca avem accese subite de somn in timpul zilei si daca suntem convinsi - treji fiind - ca, de exemplu, o masina enorma se indreapta catre noi, atunci da: trebuie mers la medic. E probabil un semn ca suntem afectati de narcolepsie, o boala ce apare deseori la adolescenta si deregleaza somnul. La narcoleptici, faza de adormire e scurta (1-4 minute), de doua ori mai putin decât in mod normal. Uneori, trec direct din starea de veghe in somnul paradoxal, fara cele circa 90 de minute intermediare, de somn lent. Apoi, trezirea lor este de obicei brutala, iar aceste treceri bruste intre vis si realitate devin cu timpul handicapuri serioase. Totusi, se trateaza.

· Vis si/sau cosmar? In pofida aparentelor, intre cele doua nu exista nici o diferenta. Putem spune doar, de pilda, ca un cosmar este un vis anxios. Mai exact, un vis in care traim evenimente ce genereaza stari de neliniste, frica, ingrijorare, toate terminate insa mereu in acelasi mod: trezirea persoanei care doarme.

· Controversatele vise premonitorii. Ati visat ca pisica dumneavoastra a suferit un accident si, in scurt timp chiar asa s-a intâmplat! E un exemplu oarecare, insa dintotdeauna, in numeroase culturi, se stie ca omul a incercat sa se foloseasca de vise pentru a prezice viitorul. Nimic anormal, intrucât visele pot reprezenta, prin anticipare, situatii pe care le doreste realizate ori, dimpotriva, evitate. Dar a face din vise un mijloc de cunoastere implica riscul caderii in superstitie. Potrivit psihologilor, visele pot in mod special sa ne releve date despre starile noastre emotionale. Atât si nimic mai mult.

· Matematica in somn. Putem rezolva probleme numerice in timp ce dormim? Si, in general, poate omul sa aiba o astfel de activitate creativa? Ei, bine, s-a si intâmplat asa ceva! Medicul si matematicianul Gerolamo Cardano ar fi descoperit, in vis, un mod original de rezolvare a ecuatiilor de gradul trei. La fel, scriitorul R.L. Stevenson ar fi „vazut” in vis actiunea celebrei sale opere „Dr. Jekyll si Mr. Hyde”. Exista si alte relatari in aceeasi idee - sa recunoastem, totusi - bizara. O explicatie tine de faptul ca, intre veghe si somn, gândirea noastra are configuratii total diferite, ceea ce permite - in timp ce dormim - asocieri de idei neobisnuite, care pot duce uneori la mari descoperiri. In general, somnul ajuta mai ales sa memoram mai bine ceea ce tocmai am invatat. Asadar, cu cât dormim mai bine, cu atât asimilam mai bine informatiile.

· Eu de ce nu visez? Unele persoane nu-si amintesc niciodata vreun vis, ceea ce le face sa creada ca de fapt nu viseaza. E fals. La mijlocul anilor 50, s-au realizat experimente legate de somn, constatându-se ca aproximativ 20% din subiecti nu-si amintesc visele, daca se trezesc singuri. In schimb, treziti in timpul somnului paradoxal (când creierul „produce” vise complexe), aproape toti si le amintesc. Se pare ca, pe masura ce se indeparteaza de faza somnului paradoxal, anumite persoane au probleme in a-si aminti visele. Este vorba in special despre cei la care memorarea rapida functioneaza greu. Unii psihologi explica altfel fenomenul. Toata lumea viseaza, iar daca nu ne amintim visele, inseamna ca... suntem cenzurati. Aceasta, mai ales pentru ca anumite imagini din inconstient si informatiile continute de ele sa nu fie constientizate de noi. De ce? De-aici, incep alte teorii. Dumneavoastra ati visat frumos noaptea trecuta?

Cum putem pacali CANCERUL

2010-01-29T12:44:00.000+02:00

Statisticile medicale sunt necrutatoare, dar cat se poate de exacte: in ultimii ani, numarul cazurilor de cancer, in statele civilizate, aproape s-a triplat. Nici Romania nu face exceptie, dimpotriva, tara noastra se situeaza pe un nedorit loc fruntas in acest „top al mortii”, numarul deceselor provocate de cancer fiind depasit doar de numarul celor cauzate de maladiile cardiovasculare. Din fericire, peste nu multi ani, suferinzii de cancer vor avea posibilitatea de a tine sub control aceasta teribila boala, gratie unei descoperiri facute recent de oamenii de stiinta.

Milioane de persoane diagnosticate cu cancer vor putea, in viitorul apropiat, sa-si „tina in frau” boala, prin intermediul unor modificari genetice care vor actiona ca veritabile tratamente de intretinere. Si aceasta dupa ce oamenii de stiinta au demonstrat pentru prima oara ca sistemul imunitar al organismului poate tine tumorile intr-o stare similara hibernarii, timp de decenii intregi, fara ca acestea sa le mai puna in pericol viata. Descoperirea, considerata de expertii medicali „surprinzatoare”, va genera tratamente capabile a permite pacientilor sa duca o viata absolut normala, chiar si avand inca in organism celule canceroase, care vor fi insa neutralizate.

Cea mai buna protectie: un sistem imunitar puternic

Specialistii in oncologie stiau de multa vreme ca boala canceroasa poate stagna in corpul uman timp de multi ani, inainte de a se reactiva, brusc. Dar pana in prezent, nimeni nu putea preciza cum se desfasoara acest proces. O echipa condusa de profesorul Robert Schreiber, de la Washington University School of Medicine a ajuns, facand experiente pe cobai modificati genetic pentru a dezvolta tumori canceroase, la concluzia ca unele forme de cancer sunt tinute de organism in stare de „echilibru” timp de decenii intregi, fara a fi complet eliminate dar si fara posibilitatea de a invada tot corpul. Este, sugereaza cercetatorii, un proces similar cu cel al infestarii cronice cu Mycobacterium tuberculosis, bacteria responsabila de aparitia tuberculozei. Pacientii pot fi infectati de multe decenii, fara sa prezinte simptome de TBC. Dar boala apare de indata ce sistemul imunitar este slabit.

„Cu ajutorul modelului animal pe care l-am dezvoltat, am reusit sa reproducem starea tumorii „adormite”, in conditii de laborator si am putut vedea prin ce mecanisme celulele cancerigene sunt tinute la respect de catre sistemul imunitar”, spune Schreiber. S-a observat ca in timpul fazei de „hibernare”, organismul declanseaza procese biologice prin care sistemul sau imunitar reduce tendinta tumorii de a creste si ucide unele celule maligne, dar nu suficient de rapid pentru a micsora sau distruge definitiv tumora.

„Intr-o zi vom putea sa folosim imunoterapia pentru a induce periodic in mod artificial procesul de echilibrare si a face din cancer o boala cronica, dar controlabila, cu ajutorul medicatiei. Functionarea perfecta a sistemului imunitar constituie una dintre cheile problemei, intrucat previne dezvoltarea cancerelor. Nu intamplator, cancerul poate sa apara si la pacientii cu organe transplantate, desi aceste organe sunt perfect sanatoase: faptul ca sistemul imunitar al primitorului de organe este suprimat face ca organismul sau sa fie lipsit de aparare in fata agresivitatii celulelor canceroase care se mai afla inca in corp.

Si astfel, boala va recidiva, atacand si organul sanatos, abia transplantat. Cercetarile viitoare si validarea clinica a acestui proces vor duce la transformarea cancerului intr-o maladie cronica, similara altor boli grave dar care nu ajung sa aiba un potential letal, multumita tratamentelor medicamentoase”, spune dr. Mark Smyth, de la Peter MacCallum Cancer Centre din Australia, coautor la studiul mentionat.

Dragostea ne face inteligenti

2010-01-29T12:40:00.001+02:00

Dante spunea ca iubirea misca Soarele si celelalte stele, idee pe care astazi o luam in sens aproape strict metaforic. Daca insa trecem dincolo de literatura, nu e greu sa remarcam ca supremul sentiment apare de fapt ca mecanismul central – ca sa vorbim in termeni tehnici – aflat la baza ordinii, a armoniei si a transformarilor perpetue din Univers. Poate fi acesta un tulburator argument pentru a reconsidera, fie si numai la nivel teoretic, legile cosmice, pe cele ale viului si, desigur, ale fiintei umane? Sa vedem ce spune faimosul neuropsihiatru si etolog Boris Cyrulnik de la Universitatea Toulon.

„Topirea” creierului

Exista in viata doua momente diferite când dragostea ne face inteligenti: când suntem bebelusi, inainte de a incepe sa vorbim, apoi la vârsta maturitatii sexuale. In prima etapa, daca nu suntem inconjurati cu afectivitate (cineva care sa ne atinga blând, sa ne vorbeasca, sa ne spele, sa ne hraneasca, sa ne mângâie), creierul ni se atrofiaza, iar dezvoltarea biologica si cea psihologica sunt stopate.

Tehnologiile moderne de neruo-imagerie permit chiar masurarea „topirii” cerebrale provocate de izolarea senzoriala si de carenta afectiva. Se produce o atrofiere a lobilor prefrontali, care astfel blocheaza, altereaza sau chiar suprima soclul neurologic ce permite in special anticiparea. O alta zona, numita sistem limbic – unde se afla suportul neuronal al memoriei si al emotiilor – se atrofiaza si ea.

In 1985, B. Cyrulnik a fost invitat in România, pentru a cunoaste copii abandonati de parinti si toti colegii ii spuneau ca era vorba despre encefalopatii si autism. Având o formatie etologica, stia totusi ca o alterare senzoriala putea provoca o atrofie la nivelul corespunzator din creier. Toate scanarile efectuate atunci in Franta au relevat atrofii frontale si limbice. Prin urmare, un copil cu carenta afectiva nu va putea nici sa anticipeze, nici sa-si utilizeze memoria, din moment ce baza neurologica nu e stimulata.

Copiii studiati de cercetator nu puteau alcatui fraze, nu puteau gândi, nu puteau nici macar sa-si reprezinte timpul, sa se localizeze in timp. Inaintea cuvântului, hrana afectiva constituie un stimulent cerebral al fundamentelor care permit reprezentarea timpului (adica expunerea notiunii respective), a matematicii, a geometriei s.a.m.d.

Eternitatea de lânga noi

Al doilea moment important ar fi cel al maturizarii sexuale. Atunci invatam sa iubim intr-o maniera noua, intensa, care se detaseaza de prima – cea fata de mama, de tata etc. Iubirea sexuala (nu vorbim doar despre relatia fizica in sine) ne obliga sa initiem aventura explorarii unei alte fiinte umane, sa asimilam inteligenta altei lumi, sa ne dezvoltam empatia.

Ce se petrece in plan biologic, când iubim? Subiectul – barbat sau femeie – nu se gândeste decât la Celalalt, in stare de veghe. Când doarme, fazele somnului paradoxal se lungesc cu 30%; sunt perioadele când procesele de memorie se incorporeaza cel mai bine. Astfel spus, pentru un indragostit, fundamentul biologic al memoriei creste cu 30%. Extinzând ideea, a te indragosti – de o femeie, de un barbat, de alta tara, de alta cultura, de o carte etc. – te provoaca la a explora.

Trebuie sa inveti acel nou domeniu, acea lume mentala a fiintei la care visezi. Biologic si psihologic, te pregatesti de cunoastere; proces stimulat de unele societati, dar descurajat de altele. Chiar si la vârste inaintate, dragostea ramâne un stimulent esential al creierului nostru si al lumii noastre psihologice intime. Iar stiinta afirma ca ar trebui sa traim cam pâna la 120 de ani!

Boli citite in picatura de sange

2010-01-29T12:39:00.004+02:00

O veche zicala romaneasca spune ca „de-ar stii omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi”. Lucru valabil, am adauga nou, mai ales in privinta sanatatii si mai ales in zilele noastre. Viata ca o goana, stresul care ne macina, alimentatia haotica sunt tot atatia factori ce-si pun amprenta asupra starii de sanatate. Ne simtim, aparent, foarte bine, pana cand, brusc, boala se instaleaza. De fapt, medicii spun ca nu chiar asa de brusc, doar ca primele simptome, in cazul multor maladii, sunt atat de vagi incat nimeni nu le poate depista. Si totusi, gratie unei singure picaturi de sange, maladii precum diabetul sau cancerele vor fi depistate cu multi ani inainte de de producerea lor propriu-zisa.

Revolutionara metoda la care ne referim a fost pusa la punct de trei cercetatori rusi, sub conducerea profesorului Alexandr Poletaiev. In iunie anul trecut, ideea lor le-a adus premiul intai la concursul de inventica de la Moscova. Premisa de la care cei trei oameni de stiinta au pornit a fost ca orice boala se declanseaza atunci cand procesele biochimice din organism incep sa se deruleze in mod anarhic.

Ca urmare, acest lucru impiedica anumite organe sau sisteme sa mai functioneze corespunzator, dar situatia nu este inca observabila deoarece nu exista nici un fel de simptom fizic. Pacientul se simte bine, toate analizele pe care le-ar face in acest moment au iesit perfecte. Si totusi, boala deja se dezvolta in organismul sau. Bolnavul respectiv nu va prezenta simptome (inclusiv durere, cel mai ingrijorator dintre toate) decat atunci cand organismul lui este deja serios afectat. De pilda, primele simptome ale diabetului apar in momentul in care 85% dintre celulele pancreatice producatoare de insulina sunt deja distruse...

Tumorile vor fi distruse chiar inainte de a aparea

Pana recent, nu exista un echipament medical care sa poata depista boala intr-un stadiu atat de incipient. Studiul specialistilor rusi s-a bazat pe faptul ca anticorpii sunt primele elemente care reactioneaza in fata unor anomalii aparute in organism. Aceste molecule specializate, produse de sistemul imunitar, au rolul de a elimina din organism produsele avariate. „O persoana sanatoasa are acelasi numar de anticorpi in sange. Dar imediat ce se declanseaza o boala, cifra lor se va modifica dramatic, fie crescand, fie scazand. Fiecare grup de anticorpi este asociat unui anumit organ. Cunoscand numarul standard de anticorpi, biochimistii pot detecta imediat daca exista o anomalie si la ce nivel se manifesta.

De pilda, distrugerea hepatocitelor – anticorpii care au grija de „curatenia” ficatului – dovedeste ca exista procese infectioase la nivelul acestui organ. Distrugerea celulelor din miocard, care genereaza o modificare a numarului de anticorpi cardiotropici, duce la probleme cu inima”, explica profesorul Poletaiev.
Noua metoda va permite doctorilor sa depisteze imbolnavirea muschiului cardiac cu trei ani inainte ca boala sa devina potential fatala. Diabetele pot fi prezise cu cinci ani inainte de declansarea lor propriu-zisa iar tumorile cu zece ani inainte ca ele sa fie diagnosticate prin metode clasice.

„Testele specifice ne permit sa gasim, de asemenea, defecte la nivelul ficatului, prostatei, stomacului, al glandei tiroide, in sistemul nervos central si in plamani”, explica savantul moscovit. Iar un om prevenit face cat doi. Nu este deloc dificila remedierea defectelor, intr-un stadiu incipient al bolii. Uneori chiar si schimbarea modului de viata, a dietei si unele exercitii fizice se pot dovedi suficiente pentru ca boala sa dispara inainte de a se declansa, ca atare. Aceasta metoda unica, ce poate salva milioane de vieti prin analiza unei singure picaturi de sange, nu a fost inca introdusa in practica de specialitate in mod curent, ea fiind folosita insa in aproximativ o suta de institutii medicale din Rusia. Sa speram ca va fi introdusa in curand si in spitalele romanesti...

Secretele memoriei perfecte

2010-01-29T12:17:00.000+02:00

E indubitabil faptul ca, odata cu inaintarea in varsta, capacitatea de memorare se diminueaza si adesea apar, la nivel cerebral, procese degenerative – nu degeaba se spune ca batranii dau „in mintea copiilor”. Asta nu-i impiedica pe oameni la a visa sa-si pastreze calitatile cognitive intacte, chiar si la senectute. Iar savantii ne asigura ca, gratie unei diete imbunatatite putem nu doar trai mai mult ci si da in mintea... geniilor!

Potrivit unui studiu de ultima ora, realizat de o echipa de nutritionisti de la Universitatea Munster, varstnicii care consuma zilnic mai putine calorii decat in mod normal, timp de cateva luni, isi imbunatatesc considerabil memoria; concluziile studiului se alatura altor cercetari anterioare, care au aratat ca dietele restrictive aplicate animalelor de laborator au dus la prelungirea semnificativa a duratei de viata a acestora si la intarzierea instalarii afectiunilor specifice batranetii.

Cheia misterului: scaderea nivelului de insulina

Studiul cercetatorilor germani a implicat 50 de batrani, normali sau supraponderali, media lor de varsta fiind de 60 de ani. Membrilor primului grup de voluntari li s-a cerut sa reduca aportul zilnic de calorii cu o treime, mai ales „taind” din portiile de mancare; al doilea grup a primit acelasi numar de calorii, dar a mancat mai sanatos decat de obicei, in principal grasimi nesaturate din peste si ulei de masline, iar al treilea grup nu a facut nici un fel de modificari in dieta.

Dupa trei luni, toti voluntarii au fost supusi unor teste de verificare a capacitatilor cognitive si memoriei, demonstrandu-se ca, dintre cele trei grupuri, doar cel care avusese dieta restrictionata prezenta imbunatatiri semnificative. De asemenea, s-a remarcat o scadere spectaculoasa a nivelului de insulina din sange si reducerea nivelului unei proteine ce favorizeaza aparitia inflamatiilor.

„Studiul demonstreaza fara echivoc ca un aport ridicat de calorii dauneaza nu doar inimii ci si creierului. Dupa stiinta noastra, rezultatele obtinute ofera prima dovada materiala certa ca restrictiile calorice imbunatatesc memoria la varstnici. Descoperirea ar putea ajuta la dezvoltarea de noi strategii de tratament pentru prevenirea imbatranirii cerebrale si a aparitiei unor boli precum Alzheimer, ca si pentru mentinerea unei perfecte sanatati a creierului la varste inaintate”, spune neurologul Mark Mattson.

Nu este deocamdata clar cum anume scaderea nivelului de insulina duce la imbunatatirea memoriei dar specialistul in metabolism Ken Fujioka considera ca „insulina este un mesager care transmite creierului informatii referitoare la rezervele de carbohidrati; pe masura ce restrictionam aportul caloric, nivelul de insulina scade si semnaleaza creierului ca exista pericolul de inanitie, obligandu-l sa functioneze mai bine, mai alert, pentru a gasi resurse de hrana si a supravietui”.

Si dr. Leigh Gibson, de la universitatea britanica Roehampton este de aceeasi parere, sugerand ca insulina are un efect mai pregnant asupra acelor regiuni din creier legate de memorie iar nivelul ridicat de insulina intalnit la oamenii cu diabet de tip II greu de controlat ar avea legatura cu tulburarile de memorie si afectarea functiilor cognitive. Totusi, nutritionistii atrag atentia ca o asemenea concluzie nu inseamna neaparat ca oricine reduce consumul caloric cu 33% va avea o memorie de elefant si o sanatate perfecta.

Dimpotriva, in unele cazuri adoptarea unei astfel de masuri ar putea fi chiar daunatoare: „Renuntarea la o treime din aportul caloric este semnificativa pentru cineva care nu este supraponderal si poate fi chiar periculoasa daca persoana respectiva are deja o greutate sub cea normala. Numai cu acordul medicului oamenii ar trebui sa apeleze la diete atat de restrictive precum aceasta”, atrage atentia Mark Mattson.

Dubai...no comment

2010-01-29T11:47:00.001+02:00

Cel mai inalt bloc din lume se afla in Dubai. O statiune de schi in plin desert? Tot in Dubai. O insula uriasa in forma de palmier? Dubai... Locuitorii acestui mic emirat din Orientul Mijlociu au mania grandorii? Vom vedea... Emiratele Arabe Unite. O tara in care petrolul curge „in valuri”: in largul coastelor capitalei Abu Dhabi, se pompeaza 2,5 milioane de barili pe zi! Datorita acestui corn al abundentei, Dubai s-a lansat intr-o cursa frenetica spre un viitor marcat de constructii faraonice. Unul dintre exemple este aeroportul. Peste tot sunt instalate ecrane mirobolante. In sala de bagaje se afla coloane de 10 metri inaltime, cu reflexe hipnotice.

Un oras din Guinness Book

Cea mai importanta artera a capitalei e Sheikh Zahed Road, care se intinde de-a lungul litoralului, flancata de zgarie-nori octogonali, hexagonali, cu fatade captusite cu oglinzi aurite... Soptuozitatea arhitectonica a fost un vis al seicului Rasid, fostul emir al statului, pe care a inceput sa-l materializeze, proiectul cu destinatie turistica fiind continuat de fiul sau Mohamed, aflat acum la putere.

Hoteluri de lux, centre comerciale de un rosu aprins, parcuri de distractii... Emiratul finanteaza direct aceste lucrari dar si investitori din toata lumea, atrasi de faptul ca in aceasta tara banii lor fac sa tasneasca din nisip zgarie-nori care le multiplica investitiile prin turism. Si asta, fara impozite! O febra imobiliara care a atras specialisti si muncitori din intreaga lume: americani, englezi, francezi, indieni, pakistanezi, egipteni..., emiratul ajungand sa fie populat in proportie de 85% cu straini (90% dintre soferi sunt pakistanezi).

Printr-un mic port de pescuit, Dubai a devenit terenul de joaca preferat al arhitectilor. Proiecte nebune, precum un zgarie-nori care sa se roteasca... Un oras al Cartii Recordurilor, care primeste 8 milioane de vizitatori pe an, in 2015 numarul lor urmand sa ajunga la 15 milioane.

Dincolo de miraj

Santierele sunt deschise peste tot cu un personal impresionant. Unde locuiesc muncitorii orasului viitorului? In hoteluri? Nicidecum. Li s-a alocat zona induatriala Al-Quoz, in locuinte ce apartin intreprinderilor de constructii, lanturilor de magazine sau companiilor de taxi. In cladiri care au aerul unor inchisori. Mobilierul costa enorm in Dubai, asa incat „celulele” sunt dotate in special cu rogojini. Intr-o camera locuiesc pana la 10 persoane, la o temperatura de peste 40sC. Conditii execrabile, dupa o zi de munca extenuanta, unele santiere fiind aflate la o inaltime de sute de metri altitudine. In 2004, 880 de muncitori si-au gasit sfarsitul in Emiratele Arabe Unite.

Insula-palmier, Palm Jumeirah, a devenit emblema tarii

A fost construita langa coasta. Vazuta din aer, seamana cu un palmier care se intinde pe o lungime de 5 kilometri in Golful Persic. Santierul a demarat in 2001. Insula a primit primii locatari in 2006 iar acum e acoperita de hoteluri si case luxoase ocupate de cei mai bogati locuitori ai emiratului. Proiectul nu e insa finalizat. Urmeaza construirea unei planisfere cu arhipelaguri care vor lua forma continentelor, inca doua insule-palmier si un complex de insule (asa cum s-a procedat in jurul actualei insule-palmier) ce vor reprezenta Soarele si planetele, totul fiind inconjurat de recifuri artificiale pentru a sparge curentii marini care ar distruge plajele si in final, insulele. S-au creat insa deschideri in barierele de recifuri pentru a permite apei din larg sa se infiltreze intre „ramurile” palmierului, pentru a o improspata. Esential, pentru inotatori, dar si pentru fauna marina. Recifurile artificiale au fost colonizate in scurt timp de alge, scoici, pesti..., dand nastere unui bogat ecosistem.

Pentru a construi palmierul s-au folosit 94 de milioane de metri cubi de nisip care a fost dragat in golf. Intr-o prima faza, nave uriase echipate cu trape ventrale in coca, au deversat nisipul in apa, in pozitii precis localizate de GPS. Cand nivelul nisipului nu mai permitea manevrarea navelor, au fost puse in functiune tunurile cu jeturi de nisip. Apoi, solul a fost tasat prin „vibrocompactare”. Nisip aruncat de la inaltimea macaralelor care genereaza un efect de vibratie in sol.
Ceea ce pune in miscare firele de nisip si reorganizeaza pozitia lor. Astfel, se minimalizeaza volumele de aer (vid) dintre ele, facand ansamblul mai compact.

„Lux si calm” in Atlantis

E unul dintre cele mai luxoase hoteluri din lume, un adevarat palat cu 1539 de camere, construit pe insula Palm Jumeirah. Inaugurarea a avut loc in 20 noiembrie 2008, fiind marcata de un joc de artificii mai spectaculos decat cel de la Jocurile Olimpice din Pekin, in prezenta unui public numeros, printre care s-a regasit si Robert de Niro, coproprietar al unuia dintre cele 17 restaurante din hotel.

Cel mai frapant loc din hotel e acvariul: un bazin urias ce contine 11 milioane de metri cubi de apa. Doua dintre cele mai frumoase camere au deschidere spre acvariu; o priveliste magica, ce nu poate fi comentata. Doar pretul, de 5.900 euro pe noapte! Un pret pe masura spectacolului exceptional. Supervedeta e Sammy, un rechin-balena lung de 4 metri, pescuit in apele golfului. Agapele sale sunt departe de a fi sangeroase, monstrul hranindu-se exclusiv cu plancton, care i se serveste de doua ori pe zi.

Ninsori in plin desert

Tineri care schiaza in zig-zag sau in coborare libera pe partii de zapada. Nimic neobisnuit. Numai ca „banala” statiune de schi e in... desert! Pentru a crea conditii hibernale, arhitectii au acoperit „muntele” cu o imensa carcasa frigorifica care asigura o perfecta izolare termica. Fiecare perete e constituit din doua transe de material izolant, intre care se lasa un strat gros de aer (de 5 metri), ceea ce impidica patrunderea caldurii din exterior. Frigul e asigurat de lichidul refrigerant care circula printr-un sistem de tevi lungi de cativa kilometri, asigurand o temperatura de –2 +2ºC.

Interiorul pare rupt din realitatea alpina: stanci acoperite cu zapada, partii, brazi inzapeziti. Pana si plafonul imita cerul instelat, iar peretii sunt pictati cu peisaje alpine cat se poate de credibile. Nu lipseste, fireste, nici telescaunul care ii poarta pe schiori spre „inaltimi”. 22.500 m2 de zapada artificiala (echivalentul a trei stadioane de fotbal) produsa cu instalatii pe baza de glycol. Cu un consum de petrol, urias, care elibereaza in atmosfera gaze cu efect de sera. Si toate astea pentru cei 450 de metri de piste de schi! In viitor se vor folosi panouri solare pentru a compensa o parte din combustibilul toxic.

Burj Dubai

De departe, silueta sa pare un brad plantat in cer, varful cladirii fiind vizibil de la distanta de 100 de kilometri. 330.000 m3 de beton (echivalentul a 100.000 de elefanti), 39.000 m3 de otel, 142.000 m2 de sticla, prin care circula 54 de ascensoare. O constructie incredibila (are aproximativ 800 de metri inaltime), ce pare inaltata de extraterestri... Mai e asemanata cu o floare a desertului (Hymenocallis) sau mai degraba cu o stalagmita.

Forta gandului

2010-01-23T03:51:00.001+02:00

Se vorbeste de putina vreme despre o putere care nu scoate pe scena nici un fel de tehnologie ce ar putea sa exprime fizic o forta - este vorba despre forta gândului. Un initiat din Sry Lanka îmi spunea cu câteva luni în urma ca nu se teme de nici o forma de agresare clasica sau moderna, dar se teme de eventualitatea ca omul ar putea sa foloseasca, drept arma, forta gândului, cea mai radicala si mai periculoasa, dupa spusele initiatului...
Pentru multa lume acuzarea gândului ca ar fi o putere mai mare decât puterea armelor nu înseamna, probabil, nimic altceva decât, sa zicem, o metafora. Dar nu este vorba de o metafora. Cercetarile sustinute din ultimele decenii ale secolului douazeci au scos la iveala aceasta insolita forta, însa lucrurile înca nu sunt clare, deoarece despre gând avem o reprezentare atât de abstracta, ca si despre mecanismele gândului, încât ne este mai greu sa transformam, ca ipoteza, o abstractiune într-o putere...
Lumea are nevoie de ecuatii concrete care se pot urmari în rezolvarea lor logica. Exemple despre forta gândului sunt multe, cele mai multe presupunem ca se afla în incinta unor laboratoare inaccesibile. Unul din supradotatii cu aceasta putere a gândului este Uri Geller. S-a vorbit mult despre insolitul personaj, în acel "mult" stateau si mai multe contestari, chiar acuzatii de iluzionism si altele. Asa ca lui Geller nu-i ramânea decât sa le dea o lectie suspiciosilor despre puterea gândului. În ajunul Craciunului din anul 1989 "paranormalul" Geller a relatat pe larg cum reusise, cu putin timp în urma, ca opreasca celebrul orologiu de la Parlamentul englez, asa-numitul Big-Ben, cu forta gândului! Experimentul a ramas în constiinta oamenilor drept unul incredibil si antologic. Într-adevar, Geller a oprit orologiul de fata fiind numerosi martori. Dupa reusita, pe adresa celebrului supradotat au sosit nu mai putin de 20000 de scrisori, în care se relata ca, în timpul experimentului si a emisiunii televizate despre reusita fara precedent, ceasurile reformate din mii de locuinte au început sa functioneze, ca si cum o armata de ceasornicari ar fi umblat la ele!
Dar experimentul de la Londra nu era primul si nici ultimul. Tot Geller reusise, în fosta Republica Federala a Germaniei, sa opreasca o scara rulanta (ea însasi o forta mecanica), cu ajutorul puterii gândului. Ne mai aflam însa în circuitul suspiciunilor. Asa se face ca, de asemenea, cu numerosi martori, Uri Geller, prezent la Tokyo, îsi anunta înca "o minune": cu ajutorul gândului opreste un calculator de mare putere, producând, evident, unele efecte dezagreabile pentru utilizatori, deoarece a sters informatiile continute în calculator. Dar de dragul validarii fortei gândului merita aceasta fapta, cu efectul consemnat imediat...
Întreprinderi înstarite "au pus mâna" pe celebrul medium si l-au folosit în Brazilia, Mexic, Australia si in alte zone, pentru depistarea unor zacaminte de titei si metale rare sau pretioase. Cu acest capitol al folosirii fortei gândului, mediumul intra în rândul oamenilor bogati. Am consemnat acest caz, pentru ca puterea mediumului Geller a fost ilustrata experimental în câmp deschis, cu martori, observatori, profesionisti, experti. O explicitare nu s-a putut da, dar ea exista, desigur, însa fara a fi devenit "un bun public". Revenind la spusele initiatului din Sry Lanka, se pune întrebarea: daca prin forta gândului se poate opri un ceas, se poate opri un calculator puternic, se pot opri niste scari rulante, ce se mai poate face, oare, cu aceasta putere?
Ne gândim la influentarea câmpului mental al unui spectru demografic larg, la inductia de modificari, inclusiv de apreciere si de discernamânt si la multe altele. Asadar, un razboi în care arma ar fi forta gândului este posibil si, probabil, articulatiile lui se afla undeva stabilite, gata de pus în practica...

2012 - anul Apocalipsei ?

2010-01-23T03:41:00.003+02:00

Inversarea polilor magnetici ai Pamantului constituie noua spaima mondiala. In acceptiunea oamenilor de stiinta, inversiunea reprezinta "Punctul Zero", pe care unii cercetatori il situeaza la sfarsitul anului 2012

Apocalipsa mayasa

Sistemul cosmogonic mayas vorbeste de patru lumi diferite, incarnari ale Soarelui, care ar fi existat inaintea celei prezente si care au fost distruse de catastrofe in urma carora omenirea aproape a disparut. Pe calendarul mayas mai exista un soare, cel de-al cincilea, numit "Soarele celor 4 cutremure" si care prevesteste sfarsitul civilizatiei actuale, in urma unor cutremure cum nu au mai fost pe aceasta planeta si care vor incepe in Vest. Calendarul mayas incepe numaratoarea prezentului ciclu cu data de 12 August 3113 i.e.n. si se opreste la data de 21 Decembrie 2012 e.n. Aceasta perioada i nsumeaza 13 "baktuni", adica 5125 de ani. Multa lume gaseste o similitudine intre mitul celui de-al cincilea Soare mayas si Apocalipsa lui Ioan din Noul Testament, care prevesteste aparitia, la sfarsitul mileniului al doilea, a unui "cer nou si a unui pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era". In toate mitologiile lumii exista apocalipse mai mari sau mai mici, trecute sau viitoare. Problema celor care le interpreteaza este data lor, pentru ca timpul este "criptat" in tot felul de ghicitori sau este precizat in termeni necunoscuti. Sa fie interpretarea calendarului mayas o data certa a sfarsitului omenirii, asa incat pe 21 Decembrie 2012, odiseea umana sa ia sfarsit?

Inima Terrei bate mai repede

Cercetatorii americani au constatat ca "inima" Pamantului bate mai repede. De cand au inceput masuratorile, de la inceputul secolului XX, ea a batut cu o frecventa de 7,8 Hz, dar din anul 1980, s-a observat o accelerare, mai intai lenta, apoi, din 1997, mai rapida, ajungand la valoarea de 12 Hz. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata sa corespunda cu numai 16 ore reale. Miezul planetei este conectat direct cu campul magnetic. Oamenii de stiinta au remarcat inca din secolul 17 ca acest camp se schimba in mod constant. In ultima suta de ani, intensitatea campului s-a redus cu cinci procente. Campul geomagnetic actioneaza ca un ecran protector impotriva radiatiilor cosmice. Fara el, viata pe Pamant n-ar putea exista decat, in cel mai bun caz, in forme mutante. In anul 2000, conform ratei de scadere calculate de specialisti, ea ar fi trebuit sa nu mai existe deloc, dar cum se vede, nu s-a intamplat asa!

Glasul din adancuri

Din 1829, s-a constatat si o deplasare aleatorie a centrului Pamantului, care provoaca evenimente la nivelul scoartei terestre. Sacerdotii egipteni spuneau ca atunci cand Sfinxul, "Tatal fricii si al ororii", va rade cu glas din adancuri, va fi rau de oameni. De fapt, este vorba de zgomotul care vine din interiorul Pamantului, atunci cand miezul se deplaseaza spre invelisul exterior, inregistrandu-se in scoarta cutremure, eruptii vulcanice, tsunami etc. Acest zgomot este consemnat in cronici, multe dintre "oracolele" vechimii fiind asezate pe astfel de puncte, unde crusta prezenta fisuri, iar atunci cand se auzea "glasul din adancuri", sacerdotii preziceau catastrofe.

O planeta tanara

"Terra este o planeta aflata in floarea tineretii, la nivel galactic", este de parere prof. dr. Mircea Trifulescu, specialist in geologie. Un an galactic are 180 de milioane de ani terestri, iar Pamantul are 4,5 miliarde de ani, ceea ce inseamna ca planeta noastra are cca 26 de ani galactici. Dr. Trifulescu considera teoria inversarii polilor magnetici o mare cacealma. S-ar putea lua in discutie mai degraba oscilatiile cu perioade diferite, mai lungi si mai scurte, ale axei de rotatie a Terrei, care se datoreaza efectelor periodice produse de Luna si Soare asupra proeminentei ecuatoriale terestre. Schimbarile pozitiilor relative ale Soarelui, Lunii si Pamantului produc asupra Ecuatorului o serie de oscilatii cu perioade diferite. "Sunt deviatii predictibile, cu o perioada scurta de manifestare, care reglementeaza miscarea de rotatie a Terrei, nicidecum nu ne rastoarna planeta!", este de parere prof. dr. Trifulescu. "Terra se afla intr-una din perioadele de contractie, care alterneaza cu perioadele de dilatare. In perioada de contractie, e adevarat, se manifesta fenomenul de incalzire globala, iar in faza de dilatare, se poate produce si o miscare a scoartei. Insa Terra mai are vreo 500.000 de ani de liniste, pana va incepe o activitate vulcanica de proportii, care o va reconfigura".

Peste miliarde de ani

Si Aleksei Nikolaiev, specialist in cutremure de la Academia Rusa de Stiinte, considera ca nu exista motive de panica. Parametrii de rotatie ai Pamantului sunt variabili in timp. Dupa calculele sale, valurile tsunami din sud-estul Asiei au deranjat axa Pamantului, rezultand o accelerare a rotatiei, ziua devenind cu trei microsecunde mai scurta. Dar aceasta accelerare nu este permanenta. In functie de procesele subpamantene, de curentii de aer si curentii marini, axa Terrei are un "joc" in fiecare luna, fara sa produca vreun efect catastrofal. Nici modificarea parametrilor campului magnetic nu e un motiv de panica, fiind un proces dinamic natural. Cand ar trebui omenirea sa se ingrijoreze? "Cu adevarat, peste patru miliarde de ani, cand Soarele isi va pierde puterea!", este de parere Nicolaiev. John Tarduno, specialist american in geofizica, a creat un program pentru predictia datei cand, eventual, se va produce inversarea polilor magnetici. Conform programului, aceasta se va intampla in cel mai rau caz peste 2000 de ani, iar nu in 2012.

Fenomene climatice extreme

Si totusi, aceste abateri de la normalul cu care omenirea s-a invatat au urmari dramatice. Cercetarile la nivel international din ultimii zece ani au inregistrat schimbari dramatice de clima, alternante ale temperaturilor excesiv de mari, aducatoare de seceta, cu ploi torentiale care scot raurile din matca, si formarea tornadelor in zone unde nu sunt specifice. Inclinarea si curbarea terenului afecteaza constructia caselor, a instalatiilor de tratare a apelor. Deplasarile de teren modifica transportul in banda, conductele de apa, iar scufundarile de teren afecteaza grav soselele, caile ferate, chiar cursurile de apa. Normele de constructie a caselor vor trebui sa impuna ca locuintele sa fie bine consolidate, pe fundatii adanci, cu acoperisuri bine ancorate. In orase, cea mai mare greseala este sa se taie pomii pentru largirea soselelor sau pentru amenajarea spatiilor de parcare. Din punct de vedere al sanatatii, cea mai importanta consecinta va fi vulnerabilitatea la radiatiile solare, mult mai puternice. Vor trebui sa se impuna norme stricte de igiena, inclusiv alimentara, pentru ca plantele si animalele vor fi "bombardate" de radiatii. Devierea de la parametrii normali are un efect "devastator" la nivel tehnologic. Mai multi sateliti au suferit deja dereglari dupa ce au trecut prin zona Atlanticului de Sud, unde se inregistreaza cele mai slabe valori ale campului magnetic. In corelare, orice aparatura ce functioneaza pe baza undelor transmise de sateliti ar putea ceda, inclusiv cea militara! Statele avansate ale lumii au deja in vedere tehnologii noi, pe baza de energie alternativa. Vestea buna e ca si daca inversiunea polilor magnetici ar fi posibila, n-ar avea efect cataclismic asupra miscarii placilor tectonice sau asupra proceselor din suprafata terestra. Pozitia axei de rotatie a Pamantului, care uneste Nordul cu Sudul geografic, pozitia continentelor in raport cu aceasta axa ar ramane neschimbate. Agentia Spatiala Europeana va lansa anul acesta trei sateliti care vor masura schimbarile in parametrii de "functionare" a Terrei.

Norme preventive

Specialistii europeni din toate domeniile au stabilit cateva norme preventive care se pot aplica inca de anul acesta. In ultimii 10 ani s-a constatat o inmultire a cazurilor de alergii sezoniere si astm, atat in orase, cat si in sate. Cele de la orase sunt agravate de poluarea urbana, care s-a accentuat din cauza efectului de sera. Cei mai importanti alergeni sunt mucegaiurile din praful de casa, polenurile, poluarea rezultata din gazele de esapament. Ne vine sa credem sau nu, pericolul major pentru europeni este "banalul" gandac de bucatarie. Aproape 70% din populatia urbana este sensibilizata la gandacii de bucatarie, care constituie cauza majora de alergie respiratorie, rinita si astm bronsic. Se recomanda combaterea mucegaiurilor, a gandacilor de bucatarie si stergerea prafului prin metode umede, care sa nu imprastie particulele. Ventilatia artificiala, tot mai necesara, trebuie facuta numai in orele de canicula, cu schimbarea periodica a filtrelor. Nu trebuie sa se renunte la aerisirea naturala, in orele diminetii.

Modificari in timp

Specialistii incalzirii globale au configurat deja modificarile prin care va trece planeta in urmatoarea suta de ani. Conform raportului IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change), ghetarii vor disparea, potopul biblic va reveni in unele parti ale globului, in timp ce altele vor fi afectate de seceta. La nivel global, resursele de apa vor fi deficitare, situatie care va genera foamete, colapsuri economice si razboaie. Furtunile tropicale vor deveni mai puternice, cu viteze ale vantului foarte mari si cantitati mari de precipitatii. In plus, bolile generate de virusuri mutante vor afecta intreaga planeta. O patrime din speciile de plante, insecte si animale vor disparea, ceea ce va afecta habitatul uman intr-un mod ce nu poate fi prevazut sub toate aspectele. Raportul IPCC a atras atentia ca mediul urban, preferat din ce in ce mai mult de populatia lumii, va fi cel mai afectat, daca nu se iau masuri riguroase de eficientizare a resurselor de apa, igienizare si aprovizionare.

Inundatii si incendii in Europa

In linii generale, in Europa se vor agrava diferentele intre regiuni privind resursele naturale, mai ales apa. Inundatiile, eroziunile coastelor maritime, incendiile vor devasta arii intinse. Zonele de munte vor fi afectate de retragerea ghetarilor, reducerea stratului de zapada si disparitia unor specii. Conform scenariului cel mai sumbru, 60% din speciile existente in unele zone vor disparea pana in 2080. Sudul Europei se va confrunta cu temperaturi estivale foarte mari, secete, reducerea debitelor de apa, a potentialului hidroenergetic, incendii si scaderea dramatica a arealului agricol. Din punct de vedere al sanatatii, se vor inmulti cazurile de alergii si afectiuni gastro-intestinale si bolile cardio-vasculare.

Seceta si foamete

In America Latina, padurile tropicale vor deveni savane pana in 2050, iar multe dintre terenurile agricole vor deveni aride, ceea ce va duce la foamete. Schimbarea regimului de precipitatii si disparitia ghetarilor vor afecta bazinele de apa potabila, agricultura si productia de energie.
America de Nord va fi afectata de incendii vaste, de scaderea debitului de apa in unele regiuni si inundatii in altele, de tornade si uragane foarte puternice, iar zonele de coasta vor suferi cel mai mult. Rata mortalitatii in New York, cauzata de probleme cardiace provocate de caldura, va fi de 1000 pe an.
In Africa, pana in 2020, intre 75 si 250 milioane de oameni vor fi afectati de lipsa apei. In unele tari africane, terenurile agricole se vor reduce cu pana la 50%. Malnutritia si bolile tropicale vor face ravagii. Regiunile de coasta maritima vor deveni riscant de locuit, din cauza cresterii nivelului marii si a eroziunilor.
Asia va fi, la randul ei, afectata de scaderea debitului apelor. Bazinele raurilor mari din centrul, sudul, estul si sud-estul Asiei isi vor reduce dramatic volumul pana in 2050. Regiunile de coasta si deltele, foarte populate, vor deveni riscant de locuit, din cauza inundatiilor si a furtunilor. Mortalitatea din cauza afectiunilor gastro-intestinale va deveni foarte ridicata in estul, sudul si sud-estul Asiei.
Australia si Noua Zeelanda vor pierde mult din biodiversitate, iar Bariera de Corali va fi grav afectata. Pana in 2030, problemele legate de resursele de apa vor trece la Departamentul de Securitate Nationala, in sudul si estul Australiei, si in Northland, Noua Zeelanda. Furtunile vor matura coastele maritime, zone extrem de populate. Australia se va confrunta cu un numar mare de decese din cauza caldurii, 3000 si 5000 pe an. Cei mai afectati vor fi oamenii cu varste de peste 65 de ani.

Prea multi locuitori la oras

* Anul 2030. Bolile digestive vor creste cu 5% in regiunile din lumea a treia, iar aceasta "categorie" va include toate tarile care nu au implementat un sistem de alimentatie sanatoasa. Populatia globului va numara 8,3 miliarde de locuitori. Incalzirea globala va distruge ghetarii din zonele temperate, din muntii ecuatoriali, conform raportului lui Richard Taylor de la University College din Londra. In tarile in curs de dezvoltare, populatia urbana se va dubla si se va ajunge la aproape 4 miliarde de oraseni, iar in tarile dezvoltate, populatia urbana va creste cu 20%. Toata aceasta goana dupa habitatul urban va deregla intreg ecosistemul si va inmulti necesitatile energetice, care nu vor putea fi acoperite.
* Anul 2050. Populatia globului va ajunge la 9,4 miliarde de locuitori, dar terenurile agricole se vor reduce cu inca 20%, in estul si sud-estul Asiei, si cu 30%, in centrul si sudul continentului. Biodiversitatea va fi dramatic afectata, o patrime din speciile de plante si de animale vertebrate vor disparea, conform specialistilor de la Universitatea din Toronto.
* Anul 2070. Cum ghetarii vor disparea, iar zonele afectate de seceta vor creste, productia de electricitate de la hidrocentrale va scadea. In Europa, puterea hidrocentralelor va scadea cu 6%, iar in zona bazinului mediteranean cu 50%. Caldura, uscaciunea vor duce la secete prelungite si risc crescut de incendii pe arii tot mai mari, in special in bazinul Mediteranei, vestul SUA, sudul Africii si nord-estul Braziliei. 100 de milioane de oameni ce locuiesc in zone de coasta marina, pe insule mici, delte, vor fi afectati anual de furtuni tropicale si valuri devastatoare. Populatia din aceste zone va fi atunci in jur de 5 miliarde. Intre 1,1 si 3,2 miliarde de oameni vor fi afectati de lipsa apei si peste 600 de milioane de foamete.

Razboaie pentru petrol, apa si hrana

Raportul IPCC nu este deloc linistitor. Efectele incalzirii globale sunt treptate si exista posibilitatea ca guvernele lumii sa ia masurile necesare pentru ca populatia sa se adapteze noilor conditii, dar aceste masuri tin de strategie, finante, educatie, ajutor, elemente care nici in prezent nu sunt usor manevrabile. Asa ca sociologii se asteapta mai degraba la conflicte militare pentru rezolvarea acestor probleme, decat la masuri preventive. Razboaiele petrolului au inceput deja. Petrolul, combustibilul fara de care civilizatia actuala nu ar putea exista, va cunoaste, conform Raportului IPCC, un moment de varf, dupa care va incepe declinul. Momentul cand va incepe declinul se numeste Hubbert's Peak", dupa numele geofizicianului american M. King Hubbert, care a prevazut, inca din 1949, ca "era petrolului" se va sfarsi mult mai repede decat se spera. Fenomenul "Hubbert's Peak" a fost stabilit a avea loc intre 2008 si 2018. Majoritatea specialistilor spera totusi ca el se va manifesta dupa 2020. Dupa aceasta data, productia de petrol va intra intr-un declin ireversibil, ceea ce va aduce recesiune la nivel global, cu posibile conflicte intre natiuni.

Dragostea si grupa sanguina

2010-01-23T03:32:00.000+02:00

Dragostea si grupa sanguina

0, A, B, Ab... Rh pozitiv sau negativ. Grupa sanguina este de o importanta primordiala in medicina. Dar, dupa cum cred cercetatorii japonezi, ea este responsabila si de relatiile noastre afective si sexuale

Cele patru grupe sanguine

Spre 1900, biologul austriac Karl Landsteiner descoperea ca exista patru grupe sanguine principale. Cercetarile sale au permis transfuziile sanguine, un progres de maxima importanta in medicina, si i-au adus premiul Nobel.
Patruzeci de ani mai tarziu, Rh. Leone Bourdel emite ipoteza conform careia intre sange si com portamentul psihologic al individului exista o legatura. Matematicianul japonez Masahiko Nomi a studiat statistic aceasta legatura. El a demonstrat ca fiecare grupa sanguina corespunde unui caracter precis. Ketsu-eki-Gata, metoda sa de caracteriologie sanguina, este astazi folosita frecvent in Japonia si Sua de catre psihologi.

Daca aveti grupa "0"
Tipul 0 este extravertit, cercetator, coleric si generos. Gelos fara a fi ranchiunos. Realist, organizat, concentrat, afectuos. Putin agresiv si nervos, uneori prea orgolios ori incapatanat.

Daca aveti grupa "A"
Tipul apartinand grupei A este ordonat, stabil, organizat, fidel in dragoste. Ratiunea domina afectivitatea. Este tipul dragostei de durata. Frecvent pesimist, timid, lent, incearca uneori o lipsa de incredere in sine.

Daca aveti grupa "B"
Pasional, intuitiv, original si creativ, iata cateva caracteristici ale individului ce apartine grupei B. Acestei grupe ii apartin multi artisti. Dezinhibati, cei ce apartin grupei sunt adesea seducatori. Dar sunt imprevizibili, solitari, uneori deprimati si neascultatori.

Daca aveti grupa "Ab"
Foarte sensibili, intuitivi, tot atat de rationali si de afectivi, nativii sunt adesea imprevizibili. Femeile si barbatii ce au grupa Ab sunt generosi, dezinhibati, sociabili si diplomati. Totusi, sunt irascibili, indecisi si uneori ranchiunosi si nedisciplinati.

Grupa sanguina "0" si dragostea
Atat in munca, cat si in dragoste, indivizii cu grupa 0 sunt dinamici si cercetatori. Fara complexe, ei seduc si imbratiseaza cu foc.

Femeia "0"
E extravertita si plina de farmec. Stie sa convinga atunci cand se indragosteste, ceea ce i se intampla adesea. Vrea un barbat de care sa fie mandra. Il va flata si il va pune in valoare. Este posesiva si geloasa. Odata casatorita, este atasata si fidela. Buna organizatoare a vietii de familie, metodica, dinamica si intreprinzatoare, isi sustine sotul si copiii. E doar cam ambitioasa cateodata. Are nevoie de contact fizic si dragoste pasionala.

Barbatul "0"
Ii place sa seduca si o face cu succes. Dar nu e totdeauna sincer. Nu-l lasati sa creada ca sunteti o usuratica. Cu cat il faceti sa astepte, cu atat va va iubi mai tare. Autoritar, vrea sa fie stapan acasa la el. Nu-l tratati frontal, procedati cu diplomatie si farmec; astfel veti face ce vreti din el. Este foarte senzual si e un foarte bun amant. Daca il surprindeti mereu cu ceva nou, veti putea sa luptati cu o oarecare infidelitate, care nu e totusi cel mai mic pacat al lui.

Grupa sanguina "A" si dragostea
Pudici, rezervati si timizi, indivizii grupei A nu au totdeauna o viata afectiva usoara. Le lipseste indrazneala si e adesea in prejudiciul lor. Si totusi, cata dragoste au, cata dorinta de a se darui!

Femeia "A"
Are o imaginatie amoroasa inepuizabila. Ii plac mai mult decat orice povestile de dragoste, aventurile si pasiunea. Dar in dragoste, dimpotriva, este neincrezatoare, timida, tematoare... Ii e frica sa se indragosteasca si nu o face decat cu greu. Face rar primul pas si adesea risca sa treaca pe langa marea dragoste. Este o buna sotie, dar nu-i place prea mult gospodaria, nici gestiunea familiei. Ea exceleaza in profesii pozitive.

Barbatul A"
Nimeni nu-l intrece in puterea de a visa. Daca ar fi in stare sa transpuna in scris povestile de dragoste pe care si le imagineaza, ar deveni un al doilea marchiz de Sade. Dar ce distanta intre imaginatie si realitate: inhibat si timid, n-are curaj sa incerce nici una din scenele erotice pe care le poarta in minte. Numai dupa o indelungata acomodare cu o femeie si numai cand e foarte sigur de ea, incepe sa scoata coarne timide, ca melcul, pasind cu grija pe un teritoriu strain. Dar cand drumul i-e, in sfarsit, cunoscut, devine un amant imbatabil. In viata de toate zilele, barbatul A e retinut, dar le da femeilor pretul pe care il merita, din priviri.

Grupa sanguina "B" si dragostea
Barbatii si femeile de tip B nu acorda aceeasi importanta dragostei si sexualitatii ca celelalte grupe. Asta nu inseamna ca afacerile de inima nu conteaza pentru ei. Mai degraba nu le plac regulile, normele si restrictiile. Ei acorda mai multa importanta prezentului decat viitorului si zburda mult inainte de a se fixa.

Femeia "B"
Dinamica si uneori extravaganta in viata sa sociala, ea devine rezervata de indata ce intalneste barbatul vietii sale. Ii place viata de cuplu cu conditia de a nu fi dependenta. Optimista si inventiva, ea accepta toate situatiile. Dar sexul este pentru ea mai degraba igiena corporala.

Barbatul "B"
Seducator, ii place sa dea tuturor femeilor pe care le intalneste impresia ca sunt unice. Dar cand se indragosteste, ramane fara voce. Deci fiind, de regula, infidel, se asteapta la infidelitati. Desi sexul nu e totul pentru el, inventiv, el stie sa fie pe masura asteptarilor atunci cand intalneste pe cineva pentru care sexul conteaza mai mult.

Grupa sanguina "Ab" si dragostea
Cei cu grupa sanguina Ab sunt incurabili romantici si astfel isi traiesc si sentimentele. Asta ii face cateodata naivi. Sunt ca fata din poveste care vrea sa se casatoreasca cu fiul regelui.

Femeia "Ab"
Nu-i usor pentru ea, caci e plina de imaginatie. Fascineaza barbatii cu comportamentul ei. Exigenta, este dificil de cucerit. Este o sotie buna, isi iubeste casa si copiii. Pentru cei care sunt langa ea, este capabila de cele mai nebunesti nopti de dragoste.

Barbatul "Ab"
Nu-i place sa vorbeasca direct despre sex. Totusi, se simte bine cu femeile care sunt atrase de magnetismul extraordinar pe care il poseda. Sot sau prieten, este agreabil cu conditia sa-l feresti de prieteni. Sexul il pasioneaza si se descurca excelent.

Compatibilitati in cuplu

Barbatul "0" si femeia "0"
Compatibilitate medie. Functioneaza doar in cazul in care partenerul este mai in varsta. Partenerii in acest caz se inteleg fara discutii inutile. Un barbat "0" cu Rh pozitiv si o femeie "0" cu Rh negativ constituie cel mai bun cuplu al grupei. In rest...

Barbatul "0" si femeia "A"
O combinatie excelenta. O familie fericita. Ea il sustine moral. Dar sunt adesea furtuni. Din fericire, se aplaneaza. Barbatul "0" cu Rh negativ sau pozitiv o deranjeaza pe femeia "0" cu Rh negativ - e prea autoritar. Ea il va parasi, in 40% din cazuri.

Barbatul "0" si femeia "B"
E o dragoste furtunoasa, ce functioneaza indeosebi prin simturi, inaintea sentimentelor. El isi va sacrifica cariera in favoarea ei, ceea ce e frecvent la barbatul "0" cu Rh negativ. Vor trai unul langa celalalt ca doi straini. Cam trist, nu?

Barbatul "0" si femeia "Ab"
Ea are nevoie de toata forta caracterului ei si de puterea ei de decizie. Il va iubi neconditionat daca nu e prea superficial. Barbatul "0" cu Rh negativ si femeia "Ab" cu Rh negativ formeaza un cuplu aproape ideal. Pasiune, ratiune, sex, sentimente, nimic nu le lipseste. Cu conditia ca femeia sa aiba incredere in el. Ceea ce nu se intampla in toate cazurile.

Barbatul "A" si femeia "0"
Casatoria sau cuplul ideal. Se completeaza de minune. Ea e blanda, eficienta. El e tandru, dar si puternic. Ceea ce ii poate desparti sunt doar problemele profesionale ale barbatului.

Barbatul "A" si femeia "A"
Prea frumos sa poata fi adevarat. Aceleasi gusturi, o casa fericita, copii bine crescuti, o viata linistita. Barbatul "A" cu Rh pozitiv si femeia "A" cu Rh negativ formeaza un cuplu armonios si durabil. Dar daca nu au o profesiune apropiata sau hobby-uri comune, se indeparteaza unul de celalalt.

Barbatul "A" si femeia "B"
Este un cuplu excelent, o legatura durabila, daca ea are incredere in el si daca el o merita. Pace, tandrete, armonie, dragoste.

Barbatul "A" si femeia "Ab"
Un cuplu linistit, plin de tandrete. Fara valuri... Si unul, si celalalt cauta stabilitate si o gasesc usor. Si nu au nevoie de o mare pasiune pentru a se simti fericiti. Dar rutina ii indeparteaza. Cea mai buna combinatie: barbatul "A" Rh negativ si femeia "Ab" Rh pozitiv.

Barbatul "B" si femeia "0"
Ea e prea grabita, prea exclusiva. Asta poate sa-l lase indiferent sau sa-i placa nebuneste. El trebuie sa o satisfaca sexual, daca nu, va deveni un strain sau un tiran.
Barbatul "B" si femeia "A"

O combinatie buna, cu conditia ca "B" sa fie calm. El trebuie sa-si infraneze initiativele, sa fie atent si sa o ajute sa isi rezolve indeciziile. In caz contrar, e putin probabil ca vor imbatrani impreuna.

Barbatul "B" si femeia "B"
Doua fiinte asemanatoare, carora le trebuie mult timp pentru a se adapta, fiecare facand mai multe eforturi decat ar fi cazul. Sunt mai degraba prieteni decat amanti. Daca gasesc calea sa se inteleaga, s-ar putea sa tina. Totusi, nu e o combinatie ideala.

Barbatul "B" si femeia "Ab"
Se inteleg, se admira. Dar mai mult ca fratii. Totusi, au o viata comuna armonioasa. Fragila. Trebuie mult tact din partea barbatului. Daca nu, femeia va cauta emotie sexuala in alta parte. O combinatie buna in proportie de 50%: o femeie cu Rh negativ cu un barbat cu Rh negativ.

Barbatul "Ab" si femeia "0"
Exploziv si interesant totodata. In pericol, daca au profesii diferite. Daca se inteleg in intimitate si au totul la dispozitie pentru asta, pot fi un cuplu ideal. Daca nu, e vai si amar.

Barbatul "Ab" si femeia "A"
Trebuie sa o ajute la menaj. Daca nu i-o va lua in nume de rau. Ei ii lipseste senzualitatea. Iata de ce lui ii revine un rol dificil. Cea mai buna combinatie: un barbat "Ab" cu Rh negativ si o femeie "A" cu Rh pozitiv.

Barbatul "Ab" si femeia "B"
Un cuplu armonios, stabil, echilibrat, care are afectivitate, senzualitate, viata intima si existenta sociala. Dar, paradoxal, adesea nu au nimic in comun. Se iubesc doar. Si e minunat.

Barbatul "Ab" si femeia "Ab"
Doua fiinte identice. Aceleasi gesturi, idei, proiecte, hobby-uri... si nu e rau. Un pericol: problemele profesionale ale barbatului sau admiratorii doamnei.

Leonardo da Vinci si Cina cea de Taina

2010-01-23T03:13:00.005+02:00

De-a stanga lui Hristos

Celebra fresca "Cina cea de Taina", pictata acum 500 de ani de artistul florentin Leonardo da Vinci, a starnit o apriga disputa din cauza thrillerului esoteric "Codul lui da Vinci", al scriitorului american Dan Brown. Disputa este legata de personajul "misterios" pictat in dreapta lui Iisus. Este acesta feciorelnicul apostol Ioan, asa cum cred majoritatea specialistilor, sau este Maria Magdalena, "prima dintre apostolii lui Iisus", asa cum incearca sa acrediteze Dan Brown si nu numai el? Exista vreun mesaj secret in "Cina cea de Taina" pictata de Leonardo da Vinci? Orice teorie a conspiratiei trebuie sa contina intre 60 si 70% adevar ca sa fie credibila. De care adevar s-a folosit Dan Brown in legatura cu celebra fresca?

Procesul de la Vinci

Avand in vedere amploarea romanului "Codul lui da Vinci", vandut in peste 30 de milioane de exemplare, specialisti in arta si istorie au gasit de cuviinta sa se intruneasca la Vinci, localitatea natala a lui Leonardo, intr-un simulacru de proces, in genul celui care a reabilitat, in urma cu cativa ani, "vrajitoarele din Salem". "Jurii", prezidati de Alessandro Vezzosi (care a mai adunat o data somitatile din domeniile artelor si istoriei pentru a-l reabilita pe marele pictor florentin), directorul muzeului dedicat lui Leonardo, au intors pe dos viata si activitatea acestuia in contextul vremii sale, dupa cum reiese din documentele mai mult sau mai putin mediatizate. Era nevoie de asa ceva? Era. Pentru ca toata "greutatea" teoriei conspiratiei din romanul lui Dan Brown sta pe umerii lui Leonardo da Vinci, acest personaj misterios si plin de contradictii care a marcat Renasterea italiana. El trebuia "absolvit de erezie" pentru ca esafodul lui Dan Brown sa se prabuseasca.

"Acuzatiile"

Conform autorului Dan Brown, Leonardo da Vinci ar fi fost Mare Maestru al Prioriei Sionului, fratie intemeiata pentru a-i proteja pe adeptii supravietuitori ai lui Iisus si pe apropiatii sai de prigoana autoritatilor vremii, stiut fiind faptul ca primii crestini, in special cei apropiati Intemeietorului, au fost supusi unei vanatori continue. Mai mult, chiar Leonardo ar fi fost din stirpea lui Iisus, pentru ca functia de Mare Maestru al Prioriei Sionului nu putea fi ocupata decat de rudele lui. In calitatea sa de Mare Maestru al Prioriei Sionului, Leonardo da Vinci ar fi vrut, dupa cum sustine Dan Brown, sa restabileasca dreptatea, trimitand un mesaj credinciosilor, prin celebra fresca "Cina cea de Taina". Mesajul ar fi fost ca Maria Magdalena ar fi trebuit sa conduca biserica, si nu cei care au transformat invatamintele lui Iisus intr-o afacere. Ipotezele lui Dan Brown isi gasesc forta in faptul ca fresca lui Leonardo, "Cina cea de Taina", este, intr-adevar, foarte misterioasa. Pe masura Maestrului sau, despre care nici astazi nu se stie daca a fost "inger" sau "demon", dupa cum sustin biografii lui.

Boala misterioasa

Inainte de a spune de ce a fost si este considerat Leonardo Da Vinci poate cel mai ciudat dintre toti artistii trecuti si prezenti, atragem atentia asupra unei afectiuni a creierului foarte rara si foarte ciudata, careia nu i s-au descoperit cauzele sau tratamentul nici in ziua de astazi, de aceea nici nu are o denumire anume. Bolnavul, desi ambidextru - aceeasi abilitate la ambele maini - manifesta o tendinta de a vorbi si a scrie cursiv... invers, in oglinda, fiind nevoie de o mare concentrare pentru a traduce in limbaj normal. Pentru aceasta operatiune este nevoie de cateva secunde in plus, adesea acesti oameni fiind considerati intarziati mintal, pentru ca le lipseste spontaneitatea dialogului. Departe de a fi intarziati mintal, oamenii care sufera de aceasta stranie afectiune dau dovada de o minte geniala, "universala", putand sa exceleze in multe domenii, daca ar putea duce pana la capat ce intreprind. Pentru ca, avand o foarte mare putere de patrundere a detaliilor, ei au probleme la asamblarea intregului. Cand efervescenta mintala este maxima, bolnavii nu supravietuiesc. Specifice acestei afectiuni, care, de regula, este descoperita abia cand copilul incepe sa vorbeasca pe "pasareasca" lui, sunt "crizele jacksoniene atipice", in care corpul intepeneste ca la crizele de tetanie, ochii se fixeaza asupra unui punct, ca si cand bolnavii ar fi absorbiti total de ceva. Din cauza ca "ard" prea multi neuroni, au nevoie de multa odihna ca sa se refaca. Cand sunt foarte nervosi sau emotionati, nu se mai pot controla, turuind "invers", de nu-i intelege nimeni. Viata printre oamenii normali, carora le sunt superiori ca inteligenta, ii oboseste peste masura, cautand singuratatea. De regula, bolnavii nu ating maturitatea, dar exista exceptii care nu pot fi explicate. Dat fiind ca boala este foarte rara, cercetatorii n-au ajuns inca la un numitor comun in ceea ce priveste cauzele declansatorii. A suferit Leonardo da Vinci de o asemenea afectiune?

"Insemnatul"

"Lionardo, Lionardo, cat de mult suferi tu!", scria artistul, uneori, pe marginea caietelor sale de studii. Multi au incercat sa puna aceasta suferinta pe seama geniului neinteles. Lui Leonardo i se pusese eticheta de "Insemnat", "atins de necuratul", din cauza faptului ca era stangaci, "partea raului", dupa cum se considera in acea vreme si uneori chiar si astazi, pe la tara. Era, oare, stangaci? Era mai mult decat atat, marturie fiind nenumaratele sale notite scrise... invers. Schimbarea aplecarii literelor demonstreaza ca schimba mana, insa scria tot in "oglinda". Ca sa mascheze faptul ca nu putea scrie altfel, a lasat sa se creada ca este o "tehnica" anume dezvoltata de el. Ba chiar avea si un "sfat pentru pictorii care cautau desavarsirea": "Faceti-va din oglinda un Maestru!". Odata i s-a plans lui Sebastiano Serlio, unul dintre putinii prieteni, ca "mana nu poate tine ritmul cu mintea", un alt indiciu al bolii misterioase. Daca a suferit, intr-adevar, de o astfel de boala, aceasta trebuie sa se fi manifestat din copilarie.

Taciturn si singuratic

Tot ce stim despre acea perioada este faptul ca Leonardo a avut o fire inchisa. S-a nascut in 1452, la Vinci, fiu nelegitim al lui Piero di Antonio, care a mai facut zece copii cu doua neveste. Nu a fost niciodata agreat, din cauza firii sale taciturne, petrecandu-si tot timpul desenand, singur, pe campuri. La 14 ani a plecat la Florenta sa se faca pictor. Abia dupa ce a intrat in Confreria Pictorilor Florentini au inceput sa se stranga referiri despre ciudateniile firii sale: lucra in permanenta la ceva, dormind cate 15 minute la fiecare patru ore, era vegetarian, cand isi aducea aminte sa manance, traia singur, n-avea iubite, desi era extrem de frumos, cu parul blond, lung, buclat si ochi albastri. Era de parere ca: "Numai solitudinea iti ofera libertate!". Adeseori, cand lucra in atelierele Confreriei, ramanea pironit, cu penelul in mana. Matteo Bandello, un mare admirator al Maestrului, credea ca Leonardo gandea mult fiecare detaliu, de aceea ramanea "intepenit" astfel. "Cand isi revenea din contemplatie, mai tragea o tusa si pleca grabit acasa", scria Bandello. Aceste stari "extatice" puteau fi acele crize jacksoniene atipice, dupa care bolnavul trebuie neaparat sa doarma. Si somnul de 15 minute la fiecare patru ore este un indiciu al bolii.

Un savant... neterminat

Au mai fost si alte indicii. Odata, intrand in audienta la Lodovico il Moro, Duce de Milano, pentru a se recomanda, nu a reusit sa vorbeasca. S-a dus acasa si i-a scris in liniste o scrisoare in "oglinda", in care isi enumera calitatile de savant: inventator, inginer, pictor, sculptor, muzician, matematician, anatomist, astronom, geolog, biolog, filosof. Demn de remarcat este faptul ca "Messer Leonardo" nu a terminat nici o lucrare de-a sa, din nici un domeniu. Probabil, cel mai preocupat era de boala neinteleasa care-l chinuia. Asa s-ar explica studiile sale obsesive in privinta muschilor, pe care ii izola, urmarindu-le mecanismul de functionare. Toti oamenii de stiinta au cazut de acord ca studiile lui Leonardo asupra muschilor si circulatiei sangelui nu aveau nici o legatura cu pictura. "Doctorul", cum i s-a mai spus, isi cerceta, probabil, boala si cauta leacul. Oricum, se pare ca ajunsese la concluzia ca nu muschii sunt "vinovati" de crizele sale, ci creierul, fiind primul cercetator care a facut sectiuni craniene, astfel incat sa puna in evidenta toate zonele creierului si modul lor de irigare. Pe langa "stangacia" lui considerata de rau augur, Leonardo mai fusese denuntat si ca homosexual, din care cauza a stat vreo doua luni la inchisoare, pana a fost crezut ca anonima calomnioasa scrisa pe seama lui era doar o dovada de invidie. Iata un nou motiv pentru care prelatii nu-l priveau cu ochi buni, ceea ce-l necajea si mai tare pe Leonardo.

"Ereticii" lui Lorenzo Magnificul

Leonardo nu era singurul rebel al vremii sale. El a ucenicit la curtea lui Lorenzo Magnificul, unde se refugiasera filosofi renumiti, majoritatea dupa caderea Constantinopolului, de unde luasera cu ei pretioase documente ale savantilor antici. Familia Medici era recunoscuta pentru achizitionarea de codice vechi, era fondatoare de universitati si biblioteci, intr-o epoca in care Italia nu se putea lauda cu manuscrise. La Palatul Careggi se copiau codice rare grecesti, achizitionate pe multe monede de aur. Era o febra a reintoarcerii la origini, in care zeii, semizeii, nimfele, satirii inundau arta Florentei, prilej pentru preoti si calugari de a certa orasul pacatos si pe conducatorii sai eretici. Lorenzo Magnificul a fost denuntat ca imoral si necredincios si inlaturat de la putere, de calugarul dominican Savonarola, care, paradoxal, avea sa fie ars pe rug ca... eretic. Totusi, familia Medici a dat cardinali si papi. Sub influenta "academiei lorenziene", picturile si sculpturile cu teme religioase executate de artistii florentini incalcau adesea canoanele religioase, dar nu flagrant. Probabil ca artistii cunoscusera "codicele interzise", "evangheliile gnostice", acea secta acuzata de primii episcopi ai crestinismului ca falsifica scripturile, adaugand elemente ale cultelor orientale, inca din timpul cand traiau Apostolii lui Iisus.

Hieratic si eretic

Scripturile sfinte ebraice, considerate originale, erau redactate pe suluri, in scriere hieratica - "scriere sfanta", care codifica astfel sensurile incat sa nu mai existe un intreg logic. Cuvantul eretic vine de la "a alege" si se refera la faptul ca exista obiceiul sa se completeze arbitrar ceea ce nu se intelegea din scrierea hieratica. Acest "obicei" ducea la concluzii eronate. Hieratic si eretic se inscriu astfel intr-un cerc vicios, adevarul fiind dezvaluit numai celui care detine cheia dezlegarii codului. Nu se stie cine dintre grecii translatori ai textelor sfinte avea "cheia", dupa cum nu se cunosc sursele gnosticilor. Nici Apostolii lui Iisus care au conceput evangheliile canonice nu au scris totul, unele detalii fiind povestite prin viu grai episcopilor alesi, ceea ce constituie Traditia Apostolica. Ca sa se aleaga graul de neghina, s-a instituit Regula lui Tertulian (secolul II d.Hr.): "Sunt adevarate scripturile cele mai vechi, de la inceput, acelea care vin de la Apostoli, iar de la Apostoli vine ceea ce a fost Sfant in Bisericile Apostolice".

Certurile cu Papii

Este foarte posibil ca artistii de la curtea lui Lorenzo Magnificul sa fi cunoscut "evangheliile gnostice". Michelangelo a pictat Capela Sixtina intr-o cearta continua cu Papa Iuliu al II-lea, care, totusi, l-a inteles, spre deosebire de Papa Paul al IV-lea Carafa, care l-a declarat eretic si a pus sa fie "imbracate" figurile de pe Capela Sixtina. Oricat ar fi fost ei de intelegatori, prelatii nu puteau trece cu vederea defectele si "blasfemiile gnostice" invatate la curtea lui Lorenzo Magnificul. Pe de alta parte, oricat s-ar fi rafuit artistii florentini cu preotii, cum majoritatea comenzilor erau platite de acestia, disputele nu durau mult.

Enigma unei fresce

Multe mistere sunt legate si de fresca "Cina cea de Taina", pe care Lodovico il Moro i-o comandase lui Leonardo pentru unul din peretii Conventului dominican Santa Maria delle Grazie din Milano. Fresca, in general, presupune un perete ud pe care se aplica pigmentii tempera foarte rapid, pana sa se usuce tencuiala. Leonardo a hotarat sa procedeze altfel, experimentand o tehnica noua: aplica pigmentii tempera si in ulei (culorile in ulei abia aparusera si inca nu interesau pe nimeni) pe perete uscat. Avea nevoie de timp mai mult, ca sa nu lucreze sub presiune. Dar chiar si asa, lucrul a durat patru ani, enorm pentru o fresca. Si nici nu a fost finisata, ceea ce a iscat certuri cu patronul sau. Dar ceea ce era mai grav, fresca a inceput sa se scorojeasca si sa cada, inca din timpul vietii lui Leonardo, iar el nu s-a obosit sa remedieze defectele "tehnice". Este greu de presupus ca un inventator al culorilor nu stia ce face. Sa nu fi vrut ca aceasta fresca sa dureze? De ce? E adevarat ca aranjamentul apostolilor la "Cina cea de Taina", in viziunea lui, este mult mai simbolica decat cer canoanele, dar artistii florentini, aflati in plina Renastere, tocmai prin acest lucru se remarcau.

(De)Mistificare

Scriitorul Dan Brown "descopera" ca Maestrul Leonardo a pictat-o la dreapta lui Iisus - dreapta fiind locul de onoare - pe Maria Magdalena, careia ar fi vrut sa-i anunte prioritatea apostolatului. Daca pe ea a pictat-o Leonardo, atunci, intr-adevar, era o influenta a "Evangheliei dupa Maria Magdalena", de provenienta gnostica, care a circulat din secolul II d.Hr. Insa, in evangheliile canonice, mai ales in cea dupa Ioan, se vorbeste despre un apostol "mult prea iubit de Invatator", cel mai tanar dintre toti, de aceea cu figura feciorelnica. Acesta era surprins adesea stand la pieptul Invatatorului, ca un copil langa fiinta draga. Este vorba de Ioan, caruia Iisus ii purta mai mult de grija, dat fiind ca era cel mai mic. Iar daca privesti in oglinda "Cina cea de Taina" pictata de Leonardo da Vinci - oglinda pusa pe latura stanga, pentru ca asa se descifrau "inversurile" Maestrului, dupa cum el insusi povatuia - se poate constata ca personajul feciorelnic statea in stanga Intemeietorului. "Stanga" era si "pecetea" lui Leonardo si multi specialisti au observat ca Ioan din "Cina cea de Taina" are trasaturile lui Leonardo din tinerete. Punandu-se pe sine in stanga lui Iisus, Leonardo a lasat in "Cina cea de Taina" declaratia lui de credinta fata de Mantuitor. Si poate ca n-a vrut ca "blasfemia" lui sa dureze!

Dieta care nu da gres niciodata

2010-01-23T02:32:00.001+02:00

Singurul regim de slabire aprobat de toti nutritionistii consta in alimente sanatoase din toate grupele. Tu trebuie doar sa scazi caloriile zilnice.

Spre exemplu, o femeie are nevoie de 1800 de kcalorii pe zi. Daca vrei sa slabesti, scazi ratia zilnica pana la 1000 de kcalorii si o distribui in cinci mese. Tine cont si de alte reguli stabilite nu de nutritionisti, ci de propriul tau corp.

1. Nu manca mare parte din ratia zilnica de calorii la o singura masa, pentru ca astfel ai cele mai mari riscuri sa depui. E indicat sa mananci putin la fiecare 3 ore. In felul acesta, organismul produce energie si nu rezerve de grasime.

2. Infometarea pe parcursul zilei duce la ingrasare. Senzatia de foame va fi atat de intensa, incat vei manca o data mai mult decat ai avea nevoie in decursul a 12 ore. Din pacate, o sa se intample in cursul serii!

3. Daca mananci noaptea, nu numai te ingrasi, dar e ca si cum ai pune bombe in celulele ficatului. In cazul in care lucrezi in aceasta perioada, ia ultima masa la ora 18. Apoi nu mai ai voie decat apa. Daca te infrange foamea, sunt premise un mar acrisor sau un iaurt.

4. Nici un regim de slabire nu da rezultate fara un mic dejun copios. In felul acesta, limitezi dramatic si fara efort cantitatile de mancare din timpul zilei.

5. Alimentele sunt bune doar in combinatii zilnice. Un singur aliment, pe parcursul mai multor zile, fie el extrem de nutritiv, se constituie intr-o dieta nociva. Dietele doar cu supa de legume, carne sau branzeturi te ajuta sa scapi de cateva kilograme in timp record. Dar induc invariabil efectul yo- yo, adica metabolismul celular va deveni extrem de greoi, iar cea mai mica cantitate de mancare, se va duce direct in depozite de grasime.

6. In nici o dieta nu renunta la paine. E permisa insa doar o felie de paine intregrala zilnic, care contine 80 de kcalorii. Painea integrala regleaza perfect tranzitul intestinal. Daca acesta este lent, scaderea in greutate nu va fi satisfacatoare.

7. In ciuda faptului ca au in exces vitamine si minerale, nu sunt permise mai mult de doua fructe zilnic, pentru ca ingrasa. De asemenea, tine cont ca un fresh contine apa cu zaharuri din cel putin 3 fructe.

8. Legumele au cele mai putine calorii. Asa ca, daca te roade foamea, mananca orice fel de leguma cruda. Fibrele din ele, odate ajunse in stomac, isi maresc mult dimensiunea si astfel apare mecanic senzatia de satietate.

9. Inainte de orice masa, bea un pahar cu apa. Iti reduce senzatia de foame.

10. Cresc metabolismul celular - arderile vor fi mai intense - urmatoarele alimente: ardeiul rosu, gemul de prune fara zahar, urda.

11. In nici o dieta nu renunta total la grasimi. E permis ca, din cele 1000 de kcalorii zilnice, 5% sa fie grasime saturata (din carne, lactate) si 10% grasime nesaturata (din peste, ulei). Doar in colesterol se sintetizeaza hormonii sexuali. Menstruatia poate sa dispara fara grasimile din alimentatie. De asemenea, poate debuta infertilitatea.

Chimia care te face sa spui..."te iubesc"

2010-01-15T20:23:00.002+02:00

Oamenii de stiinta descopera ca amestecul de substante chimice din creier care aprinde scanteia iubirii romantice este complet diferit de cel care o intretine pe termen lung. Si atunci ce anume este iubirea?

In lumea occidentala avem de secole poeme, povesti si piese de teatru despre ciclurile iubirii, despre modul in care ea se transforma in timp si apoi dispare, pentru a fi inlocuita de lucruri mai rationale.

Daca Dracula - femei vulnerabile, senzualitatea abandonului - reflecta felul in care privim pasiunea incipienta, Familia Flinstone arata cum vedem experienta iubirii de durata: e cam bolovanoasa si oarecum prosteasca, o melodie atat de comuna, incat o fredonezi incontinuu, iar daca te opresti, senzatia de pustiire e aproape insuportabila.

Am folosit povestile ca sa explicam complexitatile iubirii, vorbind despre zei gelosi si sageti. Acum insa aceste povesti - parte atat de integranta a fiecarei civilizatii - s-ar putea schimba, pe masura ce stiinta gaseste explicatii pentru ceea ce tine de mit, de magie. Pentru prima data, noi cercetari au inceput sa clarifice locul pe care dragostea il ocupa in creier si componentele sale chimice.

Antropologul Helen Fisher ar putea fi numita, pe buna dreptate, un decan al dorintei. La 60 de ani, cu trupul mladios si cu parul blond, matasos, ea emana un aer increzator si sexy. Profesoara la Universitatea Rutgers, Fisher locuieste in New York City, intr-un apartament captusit cu carti, in apropiere de Central Park, unde vara aleile sunt intesate de cupluri care se tin de mana pe sub copacii infoiati.

Fisher si-a dedicat o buna parte din cariera studiului conexiunilor biochimice ale iubirii, in toate manifestarile sale - carnala, romantica, devotata -, precum si modului in care ea creste si descreste.

Fisher vorbeste cu o franchete cuceritoare despre urcusurile si coborasurile iubirii, asa cum altii ar vorbi despre afaceri imobiliare. "Femeia foloseste in mod inconstient orgasmul pentru a decide daca un barbat este bun sau nu pentru ea. Daca el este grosolan si lipsit de rabdare, iar ea nu are orgasm, poate sa simta instinctiv ca are putine sanse de a fi un bun sot si tata. Cercetatorii cred ca acest capricios orgasm feminin ar fi aparut pentru a le ajuta pe femei sa aleaga intre barbatul potrivit si cel nepotrivit."

In ultimii zece ani, Fisher s-a concentrat pe examinarea - la propriu - a iubirii, cu ajutorul unui aparat RMN. Fisher si colegii ei, Arthur Aron si Lucy Brown, au recrutat subiecti care erau "indragostiti nebuneste" de aproximativ sapte luni. Dupa ce subiectii erau instalati in interiorul aparatului RMN, li se aratau doua fotografii: una oarecare si alta cu persoana iubita.

Fisher a observat ceva fascinant. In momentul cand subiectul se uita la persoana iubita, regiunile din creier legate de ideea de recompensa si placere - complexul tegumentar ventral si nucleul caudat - se luminau. Ceea ce a entuziasmat-o pe Fisher cel mai mult a fost nu atat faptul ca gasise o locatie, o adresa a iubirii, cat faptul ca reusise sa depisteze conexiunile sale chimice specifice. Iubirea face sa se lumineze nucleul caudat, pentru ca aici e localizata o retea densa de receptori pentru un neurotransmitator numit dopamina, pe care Fisher a ajuns sa-l considere o componenta a unui elixir endogen al dragostei.

In proportiile cuvenite, dopamina genereaza energie intensa, euforie, atentie concentrata si motivatia de a castiga recompense. Iata de ce, atunci cand te-ai indragostit de curand, poti sa nu dormi toata noaptea, sa privesti rasaritul soarelui, sa participi la o cursa, sa schiezi rapid pe o panta care, in mod obisnuit, ar fi prea abrupta pentru priceperea ta. Dragostea te face indraznet si istet, te face sa-ti asumi riscuri, carora uneori le supravietuiesti, alteori nu.

ABOUT SEX ep 15 ( Sex in timpul menstruatiei,da sau nu?)

2009-11-02T01:50:00.003+02:00

Serialul ABOUT SEX revine pe WWW.RAZVANMADALIN.BLOGSPOT.COM la cererea voastra. Acest serial este scris in scop educativ iar aceste informatii sunt extrase din site-uri oficiale de specialitate.Episoadele anterioare din About Sex se pot gasi in arhiva ***Carcotas La Mine In Oras***Multumim pentru increderea acordata!!!

Unele femei nici nu vor sa auda de sex in zilele lor sensibile, in general din cauza durerilor mari pe care le indura. Dar altele… ei bine, altele pot deveni de-a dreptul de nestapanit. Si pana la urma, se pare ca nici nu au de ce sa se teama.

Doar daca vrei tu
In fiecare luna, femeia trebuie sa se ascunda intr-un adapost special pana trece “perioada dificila” si abia apoi se poate reintoarce la sarcinile ei obisnuite. Cel putin un miliard de persoane din lume, daca nu chiar mult mai mult, cred asta.

Dar precum cele mai multe lucruri legate de sexualitate, actul sexual in timpul menstruatiei este o decizie individuala. Confuzia hormonala poate da raspunsuri diferite pentru fiecare femeie.

Dincolo de pudoare
Cel mai mare obstacol pentru relatiile sexuale in perioada menstruatieieste jena si, bineinteles, igiena.

Oamenii isi percep, in general, secretiile organismului lor ca fiind respingatoare, in ciuda faptului ca ele nu sunt deloc “murdare”. Urina, saliva, sangele sau sperma nu sunt problematice in sinea lor, dar pot crea mediul perfect pentru dezvoltarea bacteriilor.

Multe femei ajung la orgasm chiar mai usor in timpul menstruatiei din pricina umiditatii vaginului, care creste nivelul de sensibilitate.

Si totusi, face parte din tine
Cea mai buna idee de a face sex in timpul menstruatiei este sub dus, desi s-ar putea sa nu te incante prea tare gama restransa de pozitii pe care le puteti adopta. Ideea e ca apa spala imediat totul, asa ca nu trebuie sa-ti mai faci griji in privinta sangelui.

Daca nu folositi prezervativ si mai ales daca el ejaculeaza inauntru, ar trebui sa fiti pregatiti pentru o priveliste cu adevarat… colorata. Unele persoane suporta asta destul de usor, putandu-se chiar amuza, dar altele abia isi retin senzatia de stomac intors pe dos. Se stie doar ca barbatii sunt sensibili la vederea sangelui!

Atentie la sarcinile nedorite!
De asemenea, exista si posibilitatea de aparitie a unei sarcini. Ciclul menstrual este un proces complex, implicand diferite modificari. Spre exemplu, pot aparea evenimente neasteptate precum blocarea unui ovul care poate fi astfel fertilizat. Probabilitatea este mica, insa nu trebuie exclusa, asadar actioneaza cu prudenta si in aceasta perioada: nu uita de metodele contraceptive!

Cu precautie
Asadar, sexul in timpul menstruatiei este binevenit daca iti doresti asta. Totusi, trebuie sa ai grija la igiena, iar daca nu iti cunosti partenerul trebuie sa folosesti un prezervativ pentru ca posibilitatea raspandirii unei infectii cu transmitere sexuala este chiar mai mare.

Si iti mai dam un pont: orgasmul in aceasta perioada atenueaza durerile menstruale.