O alta fata a bolilor cu transmitere sexuala (BTS)

Cine este predispus la BTS-uri ?86% dintre persoanele care dobandesc BTS-uri au intre 15-25 ani. La orice varsta, riscul de a contracta o BTS este mai mare pentru femeile cu mai multi parteneri sexuali, care au mai avut BTS-uri, au folosit droguri si, de asemenea, pentru femeile ai caror parteneri au avut contacte sexuale neprotejate cu altcineva in ultimele 3 luni. Unele BTS-uri nu au simptome mai severe decat mici iritatii sau disconforturi, iar deseori femeile nu prezinta simptome deloc. Deci, daca nu se testeaza regulat, ele sunt supuse riscului de complicatii de la infertilitate, boli pelvio-inflamatorii, dureri abdominale, pana la cancer cervical. Pe langa pericolele aduse propriei sanatati, o femeie insarcinata poate transmite o BTS fetusului, in timpul sarcinii sau nasterii. Unele BTS-uri pot duce la pierderea sarcinii sau la o nastere prematura. Virusii pot determina aparitia SIDA, a hepatitei, care sunt prezente in fluidele din corpul unei femei infectate si pot fi transmise in timpul alaptatului. Cele mai populare forme de contraceptie sterilizarea chirurgicala si pilulele contraceptive nu ofera protectie impotriva BTS-urilor, deoarece nu ofera o bariera intre organismul infectat si celalalt. Cu toate acestea, pilulele contraceptive si sterilizarea protejeaza impotriva aparitiei bolii pelvio-inflamatorii.


1. Principalele boli cu transmitere sexuala

SancroidAceasta BTS, cauzata de o bacterie, este mai intalnita la persoanele care traiesc in climate tropicale. Sancroid este o boala care poate aparea la oricine care a avut contact sexual sau dermic cu o persoana infectata, chiar daca nu prezinta simptome. Majoritatea femeilor infectate cu sancroid nu prezinta simptome. Daca simptomele apar, ele, de obicei, implica aparitia unei rani mici, reliefate si dureroase, inconjurate de o margine rosie, care se dezvolta de la 3 la 7 zile dupa infectarea initiala. Ea apare, de obicei, pe vulva, pe vagin, cervix si pe interiorul coapselor. Este tratabila cu antibiotice.

2. Chlamydia

De obicei, nu produce simptome mai ales la femei ceea ce face ca, deseori, sa nu fie descoperita. Clamydia, in present, este cauza a multor cazuri de boli pelvio-inflamatorii, care pot creste riscul de infertilitate, dureri cornice pelviene si sarcini ectopice. Chlamydia este, de asemenea, cauza multor cazuri de cervicita (inflamarea colului uterin) si uretrita (inflamarea uretrei). Este usor curabila cu antibiotice. Chlamydia este o infectie bacteriana care poate fi dobandita prin sex anal sau vaginal sau, cateodata, prin sex oral. Daca o femeie cu chlamydia este lasata gravida, infectia poate face ca apa sa se rupa, degenerand intr-o nastere prematura. Boala poate fi transmisa bebelusului in timpul nasterii. Ea poate produce pneumonie, care poate ameninta viata copilului si care poate produce probleme respiratorii pe termen lung. Din aceste motive, daca planuiesti sa faci un copil, este bine sa faci un test de chlamydia. Diagnosticarea Deoarece oamenii care sunt infectati cu chlamydia pot sa nu prezinte simtome, diagnosticarea este dificila. Cea mai riguroasa metoda de a o diagnostica la femei este testarea unei mostre de scurgere vaginala.Tratamentul Chlamydia este, de obicei, tratata cu antibiotice luate pe cale bucala. In cazuri grave, medicatia este data pe cale intravenoasa. Si tu si partenerul tau trebuie sa va tratati in acelasi timp; ar trebui sa va abtineti de la a face sex pana cand tratamentul este complet. Daca infectia a progresat pana in trompele uterine ar putea fi nevoie sa te internezi in spital si sa faci injectii intravenoase cu antibiotice pentru a elimina infectia. Infectarea trompelor uterine poate cauza crestarea tesutului local, care le poate bloca facandu-te infertila si marind riscul unei sarcine ectopice.Daca esti diagnosticata cu chlamydia si exista posibilitatea sa fii insarcinata, spune-i doctorului. Acesta trebuie sa elimine sansa unei sarcini ectopice si sa se asigure ca primesti un antibiotic care nu afecteaza sarcina.

3. Negii genitali

Acestia sunt in general cresteri benigne in zonele genitale si anale, cauzate de virusul pamilomatos uman(HPV), dar unele cazuri au fost asociate si cu cancerul genital. Negii genitali rezulta din contactul cu un partener infectat, desi, pot fi transmisi prin atingerea genitalelor cu o mana infectata. Unii sunt insesizabili, dar altii care au peste 7 cm in diametru pot interveni in abilitatea de asezare sau cea de a merge. Cateodata, negii iti pot produce mancarimi sau arsuri si scarpinarea lor poate cauza iritatii. Sunt foarte contagiosi si greu de eradicat. Negii genitali sunt o BTS extrem de intalnita, cauzata de variante ale virusului papilomatos uman. Acesta poate fi transmis prin sex vaginal, oral sau anal. Infectia poate produce negi nedurerosi, carnosi si cu aspect de conopida pe si in organele genitale, anus sau gat.Ca si alte BTS-uri cauzate de virusi, negii genitali sunt incurabili. Cu toate acestea pot fi tratati temporar.

4.Gonoreea

Aproximativ jumatate din oamenii infectati cu acest virus au recurente dupa tratament. Poti transmite virusul unui partener sexual chiar daca nu ai semne evidente de negi. Prezervativele nu blocheaza neaparat transmiterea virusului, deoarece negi invizibili pot fi prezenti la baza penisului, care nu este protejata de prezervativ. Unele variante ale virusului par sa sporeasca riscul de cancer cervical, la vulva (organele genitale externe), vaginal, la anus sau la penis. Daca ai acest virus, a te testa de cancer cervical anual este foarte important.Esti supusa riscului daca ai o boala care iti slabeste sistemul imunitar (SIDA sau diabet), daca faci chimioterapie pentru a trata cancerul sau daca esti insarcinata. Rareori se intampla ca unui copil expus acestui virus, in vagin, in timpul nasterii, sa-i apara negi in gat. Acesti negi pot fi eliminati folosindu-se chirurgie cu laser. Negii pot aparea pe organele genitale ale unui nou-nascut. Aproximativ 80% din femeile infectate cu gonoree nu prezinta simptome, majoritatea suspecteaza ceva cand simptomele apar la partenerul lor (o secretie groasa si laptoasa din penis si o senzatie arzatoare la urinare). Gonoreea, la femei, poate trece netratata. Este considerata cauzatoare a 20-40% din cazurile de boala pelvio-inflamatorie, care la randul ei poate degenera in infertilitate, sarcina ectopica si dureri pelviene si abdominale cornice. Gonoreea este de obicei raspandita prin contact sexual vaginal, anal si oral si este cauzata de o bacterie.Aceasta boala poate fi oprita cu antibiotice. Gonoreea este o infectie bacteriana extrem de contagioasa care poate fi transmisa prin sex anal, vaginal sau oral. Frecventa cazurilor de gonoree este mai ridicata la adolescentele active sexual. Infectarea poate avea loc in cervix, vagin, uretra, rect sau gat. Deoarece 80% din infectarile cu gonoree din adolescenta produc putine simptome la femei, deseori trec neobservate. O infectie a cervixului nedetectata si netratata se poate raspandi in trompele uterine si poate produce abcese in trompe si ovare. Acest process cauzeaza crestarea trompelor uterine, care poate degenera in sarcina ectopica (o sarcina care are loc in afara uterului, de obicei, intr-o trompa uterina), infertilitate si o durere pelviana persistenta.La barbati gonoreea poate duce la infertilitate.O femeie gravida, care este infectata cu gonoreea, o poate transmite copilului in timpul nasterii, cauzand orbirea si infectii serioase, cum ar fi meningita. Pentru a preveni orbirea, datorata gonoreei, la nou-nascuti este necesar ca ochii acestora sa fie tratati cu picaturi cu nitrat de argint sau cu un unguent antibiotic. Simptomele Simptomele gonoreei, daca exista, de obicei, apar de la 2 la 10 zile dupa expunerea la bacteria cauzatoare a bolii. La femei simptomele sunt deseori usoare sau inexistente. Cand apar, simptomele initiale includ o scurgere verde sau galben-verzuie din vagin sau rect si o senzatie arzatoare sau de mancarime in timpul urinarii.

5.Ciupercile

Aceste infectii sunt cauzate de organisme cum ar fi monilia sau candida. Monilia exista in mod normal in vagin si infectia apare cand e favorizata sa se dezvolte. Aceasta are loc cand sunt folosite dusurile vaginale sau sunt puse antiseptice in apa de baie, deoarece acestea dauneaza sistemului care mentine cresterea sub control. Aceste infectii sunt mai des intalnite la anumite grupuri de femei, cum ar fi:-Femei care iau antibiotice: numarul de ciuperci din vagin este in mod normal tinut sub control de bacterii care traiesc tot acolo. Daca un antibiotic ucide bacteriile atunci numarul ciupercilor va creste exagerat. -Femeile care iau progesteron sintetic, cel mai popular exemplu fiind pilulele contraceptive care contin o doza mare de progesteron, sustinand astfel dezvoltarea candidei. -Femeile cu diabet. Cand diabetul devine instabil, prezenta zaharului in urina furnizeaza un mediu favorabil dezvoltarii tuturor organismelor si monilia poate iesi de sub control. -Femeile care au o cantitate de progesteron (hormon steroid secretat de ovar, care are proprietatea de a transforma mucoasa uterina, favorizand nidatia oului fecundat; luteina) ridicata , spre exemplu femeile in stadiu premenstrual si cele insarcinate. Un barbat care contracteaza infectia de la o femeie va avea pe penis, pe scrot, pe pielea zonei genitale si pe o parte din interiorul coapsei o eruptie rosie, aspra si va simti o senzatie de mancarime. Atat la barbati, cat si la femei infectia ajunge pe rect, cauzand durere, mancarime si chiar diaree.

6.Herpseul

Primele lui simptome sunt dureri recurente in zona genitala. Boala este cauzata de virusul herpes simplex, care intra in corp prin mucoase si ajung in terminatiile nervoase unde poate ramane inactiv. Durerile pot reaparea pe o perioada nedeterminata, mai ales in timpul unor boli sau perioade stresante, dar dispar de la sine. Recurentele au tendinta sa scada in severitate si frecventa. Virusul este mai contagios cand o persoana are rani evidente, dar poate fi raspandit si prin secretii sau rupturi in piele sau in mucoase, chiar si in perioadele latente. Desi nu exista nici un tratament pentru herpes, exista medicamente care atenueaza severitatea si frecventa recurentelor. Herpesul este o infectie foarte contagioasa cauzata de virusul herpetic. Nu exista nici o cale de a starpi definitiv herpesul. O infectie cu herpes poate cauza recurente manifestate prin aparitia unor basicute dureroase pe genitale.Exista mai multe tipuri de virusi care cauzeaza herpesul. Oricare din ele pot cauza si herpesul genital. Virusul herpetic poate fi transmis prin contact direct al pielii cu zona infectata, chiar si cand pesoana infectata nu prezinta simptome evidente.

7.Sifilisul

Aceasta BTS este cauzata de o bacterie cu forma spiralata numita spirochet. Este transmisa pe cale sexuala, dar uneori poate fi dobandita si prin transfuzie de sange sau contact al pielii. In primul stadiu, o rana deschisa, cos sau batatura apare in zona infectata, de obicei, cervix, vagin, rect sau alta zona genitala, iar apoi se raspandeste. In a doua faza, apar indispozitii, febra, dureri in gat, dureri ale articulatiilor si ale capului. Simptomele caracteristice sunt eruptiile pe palme si pe talpi. Sifilisul poate degenera, de asemenea, in meningita, uveita (inflamarea ochilor caracterizata de dureri si roseata). Dupa ce dispar aceste simptome, persoana poate sa nu aiba semne exterioare ale bolii pentru mai multi ani, dar spirochetul continua sa dauneze inimii, creierului, vaselor de sange, coloanei vertebrale si oaselor. Stadiul terminal al sifilisului consta in boli de inima, orbire, dementa si moarte. Daca este depistat rapid, sifilisul poate fi tratat foarte rapid cu antibiotice.Acesta este cauzat de un spirochet (bacterie cu forma spiralata), numit treponema. Acum doua-trei secole sifilisul s-a raspandit prin Europa, epidemia ucigand sute de mii de oameni. In zilele noastre el este mult mai rar intalnit. Afecteaza pielea, organele interne si in cele din urma creierul si nervii, cauzand paralizie, nebunie si moarte. In cursul bolii ea poate semana cu mai multe alte boli, cauzand umflarea articulatiilor, durere de coloana, diformitate si boli de inima. Cand e in faza terminala, sifilisul a fost denumit marele imitator, in anumite privinte, al SIDA.

8.Hepatita B

Hepatita B este o infectie virala a ficatului care este transmisa prin folosirea drogurilor injectabile, contactul sexual sau intim cu o persoana infectata si prin expunerea la fluide umane, cum sr fi sperma, secretiile vaginale si laptele de mama.-Multi oameni care dobandesc hepatita B nu prezinta simptome, dar unii pot avea o stare asemanatoare cu cea provocata de gripa.-Semnele bolii, cand e prezenta, pot aparea de la 6 saptamani la 6 luni si includ: febra, oboseala, pierderea apetitului, stare de voma, durerile stomacale, urina inchisa la culoare si ingalbenirea pielii si a ochilor. -O persona infectata fara semne de boala o poate imprastia fara sa stie.-Daca boala avanseaza, poate degenera intr-o infectie pe termen lung, care poate duce la deteriorarea serioasa a ficatului, ciroza si cancer la ficat. -Vaccinul impotriva hepatitei B exista si este foarte efficient.O poti contracta daca: - Ai un partener sexual infectat sau care prezinta risc de a se infecta cu hepatita B. -Daca esti expus la sange infectat. -Ai mai multi parteneri sexuali. -Esti un barbat care face sex cu alti barbati.-Ti-ai injectat droguri folosind in comun acele.-Ai tatuaje sau body piercings. -Ai o boala cronica de ficat.

9.Sida

SIDA a devenit cunoscuta publicului la inceputul anilor ’80. Deoarece aceasta boala fatala a aparut in America si Europa la barbatii homosexuali, la drogati si la cei care si-au facut transfuzii de sange, ea a devenit foarte repede o problema atat sociala, cat si medicala. Virusul imunodeficientei umane (HIV) determina intr-un corp pierderea imunitatii la boli. Odata intrat in corp virusul penetreaza si se multiplica in globulele albe de tip T4, care au un rol vital in apararea corpului impoptriva unor infectii si a cancerului. In cele din urma celulele se sparg, raspandind HIV-ul in sange, fapt care afecteaza si alte celule T4. Cand aceasta se intampla, corpul este vulnerabil la boli, cum ar fi unele tipuri de pneumonie si cancer, care profita de slaba aparare a corpului si sunt deseori fatale. Infectarea cu HIV nu duce imediat la SIDA; asta poate dura pana la 8 ani, asa ca oamenii care au HIV pot sa nu-si dea seama, transmitand-ul si altora.Transmiterea Calea principala de transmitere a virusului este contactul sexual, deoarece virusul este prezent intr-o cantitate foarte mare in sperma unui barbat infectat. Astfel poate fi transmis prin contact sexual, vaginal sau anal. Virusul este prezent si in sangele persoanelor infectate, putand fi transmis prin ace de seringi folosite in comun. De asemenea, poate fi transmis prin sange contaminat (la o tranfuzie) si de la o mama infectata la un nou-nascut, ori in uter ori in timpul nasterii.Exista in prezent doua tipuri de HIV in acest moment : HIV-1 si HIV-2. Pe mapamond, predominat este HIV-1, iar oamenii cand vorbesc despre HIV fara a mentiona tipul, se refera la HIV-1. Atat HIV-1 cat si HIV-2 se transmit pe cale sexuala, prin sange, de la mama la nou-nascut si par a cauza acelasi tip de SIDA. Cu toate acestea, HIV-2 se transmite mai greu, iar perioada de stare latenta este mai lunga decat la HIV-1.Cate subtipuri de HIV-1 exista ? HIV-1 este un virus care are foarte multe mutatii, schimbandu-se foarte rapid. Variantele de HIV-1 pot fi clasificate in grupe si subtipuri si exista doua grupe : M si O. In septembrie 1998 cercetatorii francezi au anuntat ca au gasit o noua varianta de HIV-1 la o femeie din Camerun, in vestul Africii. Aceasta varianta nu apartine nici grupei M nici grupei O si a fost gasita doar la trei oameni, tot din Camerun. In grupa M exista in acest moment 10 subtipuri, distincte genetic, cunoscute. Aceste subtipuri sunt de la A la J. Subtipurile din grupa M difera intre ele la fel de mult cum difera de cele din grupa O. Unde se gasesc diferitele subtipuri ? Subtipurile sunt distribuite inegal pe mapamond, spre exemplu subtipul B este in principal gasit in: Americi, Japonia, Australia, Caraibe si Europa; subtipul A si D predomina in regiunea din sudul Saharei; subtipul C in Africa de Sud si in India; subtipul E in Republica Centrafricana, Tailanda si alte tari din sud-estul Asiei. Subtipul F (Brazilia si Romania), G si H (Rusia si Africa centrala), I (Cipru) si grupa O (Camerun) au o mica raspandire. In Africa exista aproape toate subtipurile, desi subtipul B este mai putin raspandit. Te poti infecta cu HIV… -de la o persoana care are virusul, fie din sperma (daca este barbat) fie din fluidele vaginale (daca este femeie). Fluidele corpului poarta HIV. Asta inseamna ca poti lua HIV prin contact sexual cu o persoana care a fost infectata cu acest virus, chiar daca ea pare sa fie sanatoasa -daca o persoana se protejeaza cu un prezervativ dublat de un lubrifiant pe baza de apa, asta o poate ajuta sa nu se infecteze cu HIV. Sexul neprotejat este extrem de periculos -din sangele persoanei care are virusul. Asta inseamna ca poti lua HIV daca sangele persoanei infectate intra in sangele tau -daca esti dependent de droguri si folosesti ace in comun cu altii. Cand faci o injectie la doctor nu exista acest risc, deoarece sunt utilizate seringi de unica folosinta. Daca iti faci gauri in urechi, nas, etc sau tatuaje asigurate intai ca acul folosit este unul nou, curat si de unica folosinta-femeia cu HIV poate transmite virusul la nou-nascut, in uter sau la nastere. De aceea unii copii se nasc cu HIV. Exista medicamente pe care femeia infectata cu HIV le poate lua pentru a nu transmite copilului virusul. Unele femei pot da virusul copilului prin alaptare. Abstinenta este singurul mod complet sigur de a te proteja.Nu poti lua lua HIV …-prin atingere, lupta in joaca, cand dai mana cu cineva, prin pupic pe obraz sau cand bati palma cu cineva. -din mancarea, farfuria, pieptanele, peria, colacul de la WC, manerul de la usa pe care o persoana cu HIV le-a atins.-la fel cum iei raceala, pentru ca germenele virusului nu calatoreste prin aer. Asta inseamna ca nu poti lua HIV dintr-un stranut sau din tuse. -cand donezi sange sau cand te ciupeste un tantar sau un purice

Impunatorul Castel Amboise

Amboise, poate cel mai frumos dintre vestitele castele din Franta, a intrat cu adevarat in istorie in jurul anului 503 când Clovis, regele Frantei, l-a intâlnit pe Alaric, regele vizigotilor, in insula Sfântul Ioan, asezata in mijlocul Loirei nu departe de constructia actuala. Devastat de normanzi in mai multe rânduri, castelul intra in posesia contilor de Anjou inainte de a apartine celebrei case de Amboise – Chaumont si de a fi lasat drept mostenire lui Ludovic, vinconte de Thouars. Acesta este invinuit insa de un complot impotriva regelui si bunurile sale sunt confiscate.
Cu incepere din 1431, castelul a facut parte din domeniul regal si Carol al VII-lea l-a vizitat de mai multe ori, facând din vechea fortareata o adevarata resedinta regala. Aici s-au nascut mai târziu copiii regelui Ludovic al XI-lea (1461-1483) si al Charlottei de Savoia. Regina si-a stabilit resedinta tot aici, dar regele a preferat sa ramâna in Plessis-lès-Tours.
Unul dintre marile evenimente petrecute la Amboise, a fost crearea Ordinului Saint Michel, in 1469. Ordinul simboliza atasamentul membrilor sai fata de biserica, monarhie si cavalerism, membrii sai purtând pelerine lungi, brodate cu aur si tivite cu hermina, si având pe cap inalte palarii de catifea.
Regina Charlotte de Savoia a murit in 1483, iar fiul ei, regele Carol al VIII-lea, a ramas puternic atasat de Amboise. Tot in 1483 ii fusese prezentata tânarului Delfin, de numai 13 ani, micuta Margareta de Austria, in vârsta de 3 ani, fiica unui puternic aliat al regelui. Cei doi urmau sa se casatoreasca dar fata a trait la castel pâna in 1492 când a trebuit sa se intoarca in Flandra pentru a lasa locul liber Annei de Bretagne, cu care Carol s-a casatorit la 6 decembrie 1491.
In aceasta perioada au inceput marile lucrari la castel, comandate de Carol al VIII-lea, care a primit o buna parte din fonduri prin reintroducerea impozitului pe sare. Acum a fost marit considerabil edificiul. Suprafata trapezoidala a intregului ansamblu a fost impartita in trei: curtea principala cu locuinta regelui, locuintele credinciosilor la sud si asa-zisa curte a Donjonului, la extremitate vestica a promontoriului. O inovatie remarcabila au constituit-o cele doua turnuri: Minimes si Heurtault.
Exceptionale sunt, de asemenea decoratiile interioare, realizate cu ajutorul unor artisti flamanzi si mai târziu italieni. Mobilierul este luxos, tapiserii de Flandra si frantuzesti, tesaturi de Damasc si covoare turcesti. Toate aceste lucrari au incetat brusc la 7 aprilie 1498, când regele, in vârsta de 28 de ani, s-a lovit cu capul de o usa joasa si a murit câteva ore mai târziu. Succesorul sau, Ludovic al XII-lea, a preferat ca resedinta Castelul Blois, unde s-a instalat impreuna cu vaduva predecesorului sau, Anne de Bretagne, pe care a si luat-o de sotie la 8 ianuarie 1499.
Amboise a ramas insa resedinta regala, aici locuind, peste câtiva ani, Louise de Savoia si copiii ei, printesa Margareta de Valois si viitorul rege Francisc I. Lucrarile de infrumusetare a resedintei au reinceput intre 1500-1501 si aceasta a capatat o deosebita stralucire in timpul lui Francisc I. La Amboise au fost semnate o serie de tratate si castelul a devenit locul preferat de odihna a lui Henric al II-lea, al Caterinei de Medicis, a lui Francisc al II-lea si al sotiei sale, Maria Stuart. O celebra conjuratie organizata aici impotriva regelui a fost reprimata cu duritate de Caterina de Medicis si printul Condé.
Dupa o serie de alti locatari ilustri Revolutia a confiscat castelul in care a instalat o cazarma si chiar o fabrica de nasturi intre „locuintele credinciosilor” si capela Saint Huber despre care se crede ca adaposteste ramasitele pamântesti ale lui Leonardo Davinci. In 1815 domeniul a fost restituit ducesei vaduve d’Orléans iar la moartea acesteia, in 1821, fiul ei, viitorul rege Ludovic-Philippe a degajat turnurile si zidurile de incinta dând ansamblului aspectul initial. Intre 1848-1852 a fost prizonier aici emirul Abd-el-Kader, eroul national al Algeriei, eliberat in cele din urma de Ludovic Napoleon Bonaparte. Din 1977 castelul este administrat de Fundatia Saint Louis care s-a ocupat de restaurari si organizeaza aici importante activitati culturale.

Radiografia sexualitatii feminine

Un cuvânt, o privire, un parfum, si creierul femeilor se inflameaza! Dorinta sexuala poate fi declansata de factori exteriori care stimuleaza cele 5 simturi, dar si interiori, cum ar fi o emotie, reminiscenta unei amintiri agreabile etc.. Oricare ar fi, acesti stimuli declanseaza in creierul feminin o adevarata furtuna de neurotransmitatori si hormoni care modifica activitatea cerebrala.
Punct G, clitoris, vagin... Multi barbati sunt convinsi ca secretul placerii partenerei lor se afla in aceste organe sexuale. Si se insala. Pentru ca organul central al sexualitatii feminine este... creierul. Iata de ce se observa atâtea diferente de comportament sexual la femei. Aceleasi stimulari pot duce la raspunsuri foarte variabile de la o femeie la alta, sau la aceeasi femeie, de la o zi, o ora la alta, in functie de starea sa de spirit sau de ciclul hormonal. Creierul e cel care gestioneaza dorinta, determinând raspunsul sau absenta raspunsului sexual. Din ce in ce mai multe studii in neuro-imagistica intaresc aceasta teorie.
Unul dintre cele mai edificatoare studii a fost publicat in 2008 in revista Neuro Image. Sunt prezentate cazurile unor femei care au orgasm – o culme a placerii sexuale cu contractii ritmice ale perineului si ale organelor pelviene care poate induce o pierdere totala a controlului de sine – doar prin autosugestie, pe baza unor imagini erotice. Câtiva cercetatori americani au realizat un studiu pe un lot de 30 de femei care au fost cuplate prin 128 de electrozi (fiecare) la un encefalograf de inalta densitate (EEG4D) urmând sa vizioneze imagini cu barbati si sa semnaleze printr-un buton daca acestia le stârnesc sau nu dorinta sexuala.
Surpriza a fost uluitoare. Femeile au avut nevoie de câteva secunde pentru a se hotari, in timp ce EEG-urile indicau faptul ca materia lor cenusie a facut alegerea instantanee: intre 142 si 187 de milisecunde, inainte ca dorinta sa ajunga la constiinta. Aceste rezultate sugereaza faptul ca dorinta sexuala feminina face apel la asociatii mentale non-constiente care au fost integrate in creier de-a lungul experientelor personale si care pot fi reactivate de un simplu indice vizual.

Chimia dorintei

In momentul in care se naste dorinta, creierul femeii adopta un profil de activare caracteristic ce se traduce prin activarea zonelor cerebrale particulare, unele dintre ele diferite de cele ale barbatilor. Cum ar fi, de pilda, a lobului pariental inferior stâng, o „platforma de integrare multisenzoriala” si de inalt nivel cognitiv, care poate, printre altele, sa produca gânduri legate de corp sau fantasme sexuale. Aparitia dorintei sexuale in creier e cvasi-instantanee, mai rapida decât o clipire de ochi.
Creierul activeaza simultan doua cai: una instinctiva, cealalta cognitiva. In acest timp, creierul secreta dopamina, un neuromediator ce creeaza o senzatie de placere. Importanta dopaminei in sexualitate a fost confirmata printr-o serie de studii, atât la barbat cât si la femeie. O alta substanta care ritmeaza dorinta sexuala feminina este, paradoxal, un hormon masculin: testosteronul. S-a observat faptul ca o scadere a testosteronului, din diverse motive, antreneaza o scadere a dorintei sexuale. Alte studii au relevat faptul ca dragostea si dorinta sunt legate de retele neuronale diferite, usor de identificat prin RMN. Se poate asadar dori o persoana pe care nu o iubesti, si iubi fara s-o doresti. Dar când cele doua variante se intâlnesc, izbucnesc flacari!
Când dorinta lasa loc unei excitatii cerebrale, tot Maria-Sa creierul e cel care da tonul si orchestreaza senzatiile din zonele erogene. Acestea, spre deosebire de barbat, sunt multiple; orice parte a corpului poate fi o sursa de excitatie sexuala. In acest timp, hipotalamusul secreta monoxid de carbon care, transportat la nivelul organelor genitale, induce cresterea locala a afluxului sangvin. La barbat, lucrurile sunt mai simple, dar nu lipsite de complexitate. Barbatul se excita in primul rând vizual si apoi tactil si mental. Dar asta e alta poveste...

Enigma lui Shakespeare va fi dezlegata?

Unanim considerat cel mai ilustru dramaturg al ultimelor secole, William Shakespeare continua sa ramana un personaj controversat. Majoritatea istoricilor sunt de parere ca „bardul de la Stratford-upon-Avon” si-ar fi scris intr-adevar vasta opera, dar numerosi alti specialisti sugereaza ca Shakespeare a fost doar „paravanul” dincolo de care s-au ascuns alti celebri literati ai epocii, precum Marlowe sau Francis Bacon. Adevarul in privinta identitatii lui Shakespeare va fi, se pare, in sfarsit, rezolvat, gratie unei investigatii arheologice amintind de celebrele romane ale lui Dan Brown...
Un sarcofag aflat intr-o modesta biserica engleza ar putea rezolva dezbaterea seculara legata de paternitatea operelor atribuite lui William Shakespeare. Si aceasta dupa ce arheologii britanici au primit, din partea autoritatilor ecleziastice, autorizatia de a investiga continutul monumentului construit in secolul XVII din porunca lui Fulke Greville, scriitor si contemporan al lui Shakespeare, considerat de multi a fi adevaratul autor al dramelor bardului. Cercetarile au fost determinate de descoperirea, in scrierile lui Greville, a unor indicii care sugereaza ca el ar fi ingropat in sarcofag mai multe manuscrise, inclusiv o copie a dramei „Antoniu si Cleopatra”

Sarcofagul care ar putea rescrie istoria

O scanare radar a sarcofagului a indicat deja prezenta in interior a unui obiect de forma unei cutii, in interiorul careia specialistii cred ca s-ar afla documente de o valoare cruciala. Ca atare, ei au propus examinari suplimentare, menite sa demonstreze, o data pentru totdeauna, daca exista vreo legatura intre Greville si Shakespeare. Echipa de cercetatori, condusa de profesorul Warwick Rodwell, consultant arheolog la Westminster Abbey, va folosi acum un endoscop – o camera video miniaturala, aflata la capatul unui tub lung si subtire, spre a patrunde in interiorul sarcofagului. Expertii sunt de parere ca este posibil ca manuscrisele sa fi fost depozitate, asa cum era obiceiul in epoca respectiva, intr-o cutie de plumb, ermetic inchisa, fapt care le-ar fi putut pastra intacte.
Ce a determinat insa aceasta fascinanta cautare, demna de romanele de aventuri? Descoperirea, de catre istoricul Arthur W. Saunders, de la Universitatea East Anglia, a mai multor indicii ce par sa sugereze ca Greville, un indepartat stramos al istoricului, ar fi responsabil de cel putin cateva dintre scrierile atribuite lui Shakespeare. Greville a fost el insusi un eminent poet si dramaturg si un favorit al reginei Elizabeta I, devenind chiar, sub urmasul acesteia, Iacob I, ministru de Finante. Analiza detaliilor biografice si a stilului scrierilor sale cunoscute denota o mare asemanare cu cele ale lui Shakespeare, sugerand ca ei ar fi putut fi de fapt una si aceeasi persoana!
Ei au trait pe aceeasi strada, au avut aceiasi prieteni – printre care Christopher Marlowe si Francis Bacon – si aceiasi dusmani si au facut parte din aceleasi cercuri literare. Greville nota chiar, intr-o scrisoare, ca el ar fi „maestrul lui Shakespeare”. Saunders a analizat opera lui Greville, Viata lui Sidney, de fapt o biografie a prietenului sau, Sir Philip Sidney, un alt curtean important, si a descoperit unele pasaje ce sugereaza ca stramosul sau ar fi scris „Antoniu si Cleopatra” dar si o biografie a reginei Elizabeta I, pe care le-ar fi plasat in sarcofag. In cartea sa, Greville precizeaza ca „am dat acestor scrieri un mormant mai onorabil decat ar fi meritat ele vreodata”, detaliu despre care Saunders crede ca s-ar referi la sarcofag, aflat de altfel deasupra criptei unde se odihnesc osemintele poetului. „Fulke n-a cheltuit echivalentul a 300.000 lire sterline pe un sarcofag de marmura spre a-l lasa gol. Evident, acolo se afla documente importante, care ar putea rescrie istoria”, considera el.

Muzica intre efectul Mozart si puterea de concentrare

Înca din cele mai vechi timpuri, muzicii i-a fost atribuita o anume putere binefacatoare asupra mintii umane. Felul în care creierul asculta, percepe sau creeaza o melodie, a fost si este o adevarata „mina de aur” pentru oamenii de stiinta. In urma cu peste 15 ani, doi cercetatori, erau aproape convinsi ca au descoperit ceea ce numeau, „efectul Mozart”, adica, anumite persoane, dupa ce ascultau o sonata a marelui compozitor, erau capabile sa rezolve anumite sarcini cognitive. La ora actuala însa, multi sunt sceptici în legatura cu functiile specifice muzicii lui Mozart ci, mai degraba, considera ca fenomenul se datoreaza, altor factori, cum ar fi cresterea concentrarii.

Dezvoltarea intelectului la copilul ce studiaza un instrument

„Muzica va fi pentru copil un izvor curat de munte care pe unde trece face sa rodeasca si pietrele”- afirma Jean Lupu, o personalitate a muzicii romanesti. Educatia muzicala nu se realizeaza usor, e o munca grea, este un apostolat pentru cei care considera muzica o forta binefacatoare. Influenta muzicii asupra intelectului copiilor este considerabil mai mare în cazul elevilor care învata sa cante la un instrument. Pe timpul studiului unui instrument, copilul îsi exerseaza vointa, atentia distributiva, imaginatia, creativitatea, memoria si afectivitatea. Toate acestea, s-a demonstrat stiintific, duc la dezvoltarea intelectului.
Studierea cat mai intensa a unui instrument, dezvolta ansamblul calitatilor cerebrale dar, în acelasi timp, suscita calitatile de lider ale adolescentului asupra celorlalti, ale capacitatii acestuia de a organiza si a conduce un grup. Luiza Lopez, neurofiziolog la Universitatea Tor Vergata din Roma, sustine ca „studiul muzicii le îmbunatateste copiilor performantele la testele spatiale, lingvistice si matematice. Muzica are un efect benefic asupra memoriei si poate întari capacitatea de exprimare. Exista realmente un efect cognitiv pe termen lung produs de învatarea muzicii”.
Pe de alta parte, un alt studiu, efectuat de neurologi de la Northwestern University din Illinois, demonstreaza ca ascultarea muzicii dar mai ales studiul ei, dezvolta mecanisme neuronale relevante si pentru limbaj. Muzicienii au un sistem neuronal specializat pentru a elabora stimuli sonori evidentiati într-o zona profunda a creierului, si, deoarece aceeasi regiune este comuna pentru elaborarea stimulilor muzicali si verbali, studierea muzicii îi poate ajuta pe copii sa-ti dezvolte capacitatile lingvistice si sa rezolve tulburari de vorbire ca dislexia – afirma Gabriella Musacchia, una din autoarele studiului.

Un studiu elocvent

Dar cercetarile nu se opresc aici. Iata ca un nou studiu, realizat de curand de cercetatorii Universitatii Harvard, demonstreaza ca acei copii care studiaza la un instrument muzical timp de cel putin trei ani, îi depasesc pe alti copii chiar si în alte deprinderi. Studiul s-a axat pe urmarirea unui numar de 41 de elevi cu varste cuprinse între 8 si 11 ani care au studiat pianul sau un instrument cu coarde, timp de cel putin 3 ani. Aceasta, în comparatie cu alti 18 copii fara nici un fel de experienta muzicala. Copiii din ambele grupuri petreceau circa 30-40 minute pe saptamana la cursurile de muzica din scoala. Cei care faceau parte din grupul care studiau un instrument, primeau lectii si acasa.
Ei, bine, pentru cercetatori nu a fost nici o surpriza sa observe ca tinerii muzicieni au avut rezultate mult mai bune decat ceilalti. Copiii cu o mai buna pregatire muzicala au obtinut rezultate net superioare si în ceea ce priveste dexteritatea degetelor si diferentierea auditiva. Cel mai surprinzator rezultat pentru oamenii de stiinta, a fost faptul ca elevii muzicieni au avut rezultate mai bune si la alte doua abilitati care nu aveau legatura cu muzica: abilitatea verbala, (masurata cu un test de vocabular) si cea vizuala (de exemplu recunoasterea rapida de structuri).
Mai mult, oamenii de stiinta au descoperit ca rezultatele erau si mai bune la copiii care studiasera intens un instrument. Parerea a doi dintre cercetatorii de la Harvard, care au realizat studiul, Gottfried Schlaug si Ellen Winner este ca „sunt necesare mai multe studii legate de relatia dintre antrenamentul la un instrument, intensitatea antrenamentului si procesele cognitive”.

Micile secrete ale marilor oameni

Vorbind despre personalitatile care au scris istoria omenirii, obisnuim sa le asezam pe un piedestal, atribuindu-le puteri uluitoare. Dar chiar si aceste individualitati cvasisacrosancte au fost, in viata particulara, oameni obisnuiti, cu bunele si relele lor. Au avut si ei slabiciuni si vicii, ba au dovedit, uneori, comportamente scandaloase, ascunse cu grija de ochii opiniei publice. Insa adevarul, mai devreme sau mai tarziu, a iesit la iveala, stirbind intrucatva poleiala gloriei lor...

Churchill si „sinistra confederatie evreiasca”

Calitatile sale de politician si orator au fost unanim recunoscute si nu-i de mirare ca, intr-un sondaj realizat de BBC, Winston Churchill a fost declarat „cel mai mare britanic al secolului XX”. Nu exista nici un dubiu ca retorica sa, cultura sa vasta, il situeaza deasupra oricarui alt politician contemporan si multi cunosc cel putin doua dintre nenumaratele sale vorbe de duh. Si totusi, acest laureat al premiului Nobel pentru Literatura, acest eliberator al popoarelor de sub opresiunea hitlerista sau japoneza, nu a fost cu nimic mai putin rasist decat marele sau dusman, Hitler. „Nu admit ca pieilor rosii din America sau populatiei negroide din Australia li s-ar fi facut un mare rau din cauza ca o rasa superioara, cea alba, le-a luat locul”.
Nu, nu este un fragment din Mein Kampf, ci declaratia lui Churchill la lucrarile Comisiei Regale asupra Palestinei, din 1937. Ca presedinte al Consiliului Aviatiei, el era si mai transant: „Nu inteleg discutiile despre folosirea gazelor de lupta. Sunt total de acord cu folosirea gazelor toxice impotriva unor triburi de salbatici.” In fine, o declaratie care l-ar fi putut trimite la Nürnberg, daca s-ar fi aflat de partea gresita a baricadei: „Evreii, patrunzand in orice tara din lume, intra in viata sociala a acesteia si se considera cetateni ai ei. Dar exista o Internationala evreiasca, o sinistra confederatie formata din evrei persecutati in tarile unde au crescut. Acesti oameni si-au uitat propria religie si conspira pentru distrugerea civilizatiei iar conspiratia lor mondiala nu inceteaza sa se dezvolte”, scria el, referindu-se la evreii din conducerea URSS, in primul rand la Trotki, in articolul „Sionism contra bolsevism”, publicat in Illustrated Sunday Herald, in februarie 1920.

Luther, antisemit avant la lettre

Martin Luther, faimosul calugar care a declansat Reforma protestanta, este considerat un erou, pentru ca a rezistat cu succes exceselor Vaticanului, din acea perioada. Dar ceea ce putini oameni stiu e faptul ca el era un violent antisemit. In 1543 el a scris o brosura intitulata „Despre evrei si minciunile lor”, in care recomanda ca evreii sa fie deposedati de bani, drepturi civile, invataturi religioase si educatie si sa fie obligati sa munceasca pamantul, in caz contrar trebuind exilati sau ucisi. El ii caracteriza astfel pe urmasii lui Moise: „Un neam josnic, ticalos, care nu este nicidecum poporul ales de Dumnezeu. Legile si obiceiul lor de taiere imprejur sunt o murdarie iar sinagogile lor niste tarfe incorigibile care trebuie arse din temelii. Daca vrem sa ne spalam pe maini de blasfemiile evreiesti si sa nu ne facem partasi la pacatele lor, trebuie sa-i alungam din tara noastra, ca pe niste caini turbati”.

Hitler, un gainar pus pe capatuiala

Cercetari recente efectuate in arhivele germane demonstreaza ca Adolf Hitler, „politicianul incoruptibil” si considerat deasupra oricarui interes material, in dorinta lui de a asigura suprematia ariana, „vizionarul” macinat de patima pentru implinirea unui ideal (absurd, de altfel), a fost in realitate un gainar marunt, care se bucura ori de cate ori avea prilejul sa puna ceva bani deoparte, pacalind statul. Astfel, pana sa devina cancelar al Germaniei, el avea la fisc o datorie de 405,500 milioane marci (circa 6,3 milioane dolari la paritatea de azi). Din fericire pentru el, atunci cand a devenit cel mai puternic om din stat, datoriile i s-au sters, ca prin farmec. Autorul acestei scapari a fost un functionar care s-a facut ca „uita” sa-l mai scrie in registrul datornicilor. Omisiunea i-a fost rasplatita cum se cuvine: pe tot timpul regimului hitlerist si multi ani dupa aceea, pana cand s-a descoperit frauda, el a primit o pensie speciala, de 2000 marci pe luna (o suma uriasa, daca avem in vedere ca un profesor era platit cu 400 marci pe luna!

Cum se „perfectiona” Gandhi

La varsta de 36 de ani, Gandhi, om casatorit pe atunci, a decis sa devina un celibatar total, pentru a atinge iluminarea, prin intermediul religiei hinduse. Dar, pe masura ce imbatranea, el devenea tot mai fascinat de sex, pana acolo incat, dupa non-violenta, acesta era cel de-al doilea subiect preferat, in discutiile sale. Pentru a-si „perfectiona” celibatul, Gandhi obisnuia sa doarma gol, alaturi de tinere goale. Una dintre acestea era sotia nepotului sau, Kanu Gandhi. Atunci cand a dorit sa imparta patul cu nepoata sa, Manu, de 19 ani, venerabilul intelept i-a cerut acordul tatalui acesteia, pretinzand ca vrea sa corecteze „pozitia de dormit” a tinerei. Cand stenograful sau, R.P. Parasuram, l-a vazut dormind gol langa Manu, a fost atat de dezgustat ca si-a prezentat pe loc demisia.

Vicii la Casa Alba

Ipocrizia a constituit un defect de care Thomas Jefferson, renumitul om politic american, n-a fost strain. El tuna si fulgera impotriva casatoriilor dintre albi si negri dar asta nu l-a impiedicat sa faca mai multi copii cu o superba mulatra – despre legatura lor scandaloasa ati putut citi de altfel chiar in paginile revistei noastre. „Amestecul de negri si albi produce o degradare morala pe care nici un patriot adevarat, nici un iubitor al virtutilor neamului omenesc, nu o poate accepta”, sustinea Jefferson, in vreme ce era indragostit lulea de sclava sa de culoare, Sally Hemings, sora vitrega a raposatei lui sotii.
Desigur, politicianul a negat tot timpul zvonurile legate de aceasta relatie nepotrivita, ca pe niste minciuni ale adversarilor sai din Congres, dar in zilele noastre, testele ADN au demonstrat ca cel putin doi dintre copiii nascuti de Sally erau ai lui Jefferson. La fel de scandalos a fost comportamentul unui alt presedinte american, Andrew Johnson. Vicepresedinte in timpul mandatului lui Abraham Lincoln, el era de origine umila si ii dispretuia profund pe membrii „aristocrati” ai Congresului, multi latifundiari bogati din Sud, carora le reamintea mereu ca-si datoreaza averea muncii oamenilor simpli, din randurile carora facea parte si familia lui. Prieten devotat al paharului, Johnson a depus juramantul ca presedinte, dupa asasinarea lui Lincoln, desi era beat crita. Din cauza comportamentului lui scandalos, Congresul a incercat sa-l demita in doua randuri, dar a esuat. Lui „dabaliu” nu i-a pus nimeni fiola...

Don Juan si relativitatea

Cine ar putea contesta faptul ca Einstein a fost cea mai stralucita minte a secolului XX si poate chiar a tuturor timpurilor? Ceea ce este la fel de cert este ca lui nu-i fugea mintea doar la energie si viteza luminii ci si la femei. Toata viata lui, marele savant a fost un afemeiat cum rar se poate vedea, un Don Juan aflat permanent in cautare de aventuri erotice. Dupa ce a divortat de prima sotie, din cauza infidelitatii lui, el s-a casatorit cu verisoara sa, Elsa. Curand insa va incepe o relatie cu secretara lui, Betty Neumann. Potrivit unor scrisori aflate in custodia Universitatii Evreiesti din Ierusalim, recent date publicitatii, el recunostea ca intretinea, in acelasi timp, legaturi amoroase cu sase femei, de la care primea adesea daruri, desi era casatorit cu Elsa!

Razvan Lucescu

După 24 de ani, pe banca tehnică a echipei naţionale de fotbal s-a aşezat din nou Lucescu. De data asta, răspunde la numele de Răzvan.

În cei 20 de ani de jurnalism pe care îi contabilizez uitându-mă în urmă, am strâns multe amintiri frumoase. Dar cea mai dragă sufletului meu, deşi poate banală, este legată de un antrenor care a făcut istorie în fotbal: Mircea Lucescu. Pare o amintire dintr-o altă eră, când internetul sau telefonia mobilă, fără de care astăzi n-am concepe să trăim, erau de domeniul SF. Un interviu ”la cald” sau o ştire de ultimă oră deveneau astfel o incredibilă performanţă. Mircea Lucescu, antrenor un timp, în acea vreme, în Serie A, la Inter Milano, venea rar prin ţară. Avea un program încărcat şi, cum nu aveai ca aliat decât un telefon fix şi, eventual, norocul, ţi-era aproape imposibil să-l prinzi. Mi-a reuşit totuşi de multe ori această misiune imposibilă. Şi nu pentru că deţineam un secret la care colegii mei nu aveau acces, ci pentru că Mircea Lucescu era şi este capabil de gesturi de un cavalerism incredibil, gesturi pe care alţii de nivelul său le-ar fi considerat de neconceput. Era suficient să-i dau un telefon acasă şi să-i transmit prin oricine răspundea la capătul firului că îl rog să mă sune, oricât de târziu ar ajunge, pentru un interviu. Multe interviuri am făcut prin telefonul fix cu Mircea Lucescu la 2.00-3.00 spre dimineaţă!
Umilinţa ca performanţăSecretul carierei fabuloase a lui Mircea Lucescu nu stă doar în geniul său profesional, ci şi în calitatea umană. În educaţia profundă, în generozitate, în capacitatea de a oferi fără calcule meschine şi aşteptări la reciprocitate. M-a şocat când, cu ocazia unuia dintre numeroasele interviuri pe care i le-am luat, l-am auzit spunând că principala calitate a unui antrenor trebuie să fie umilinţa! Şi n-am înţeles pe deplin această înţelepciune decât atunci când i-am văzut dansând - vă amintiţi? - pe Gheorghe Hagi şi Florin Răducioiu după fiecare gol marcat pe stadioanele din America la Campionatul Mondial de Fotbal al anului 1994. Hagi venea după un îndelung eşec în Spania, când multe voci spuneau că e terminat ca jucător, că e incapabil să se adapteze la fotbalul mare, profesionist. Mircea Lucescu n-a fost de acord cu verdictul. L-a luat la Brescia şi l-a reinventat, trimiţându-l în America pentru a-şi culege acolo vârful gloriei sportive. La fel şi Răducioiu, un copil timid şi bun, dar îngenunchiat de propriul teribilism, de presă şi de alegerile greşite ale adolescenţei. Şi unul, şi celălalt au uitat apoi - din fericire, pentru scurt timp! - cât îi datorează lui Mircea Lucescu. Hagi l-a atacat violent într-o conferinţă de presă, Răducioiu l-a sfidat public, în faţa unui întreg stadion, trecând pe lângă el fără să-l salute. Presa a scris mult despre ingratitudinea lor. Mircea Lucescu a tăcut şi a iertat, înţelegându-le sufletul mai bine decât oricine sau trecându-le pur şi simplu cu vederea lipsa de maturitate.
Băiatu’ lui tata LucescuSe vorbeşte tot mai puţin astăzi despre modelele pe care ni le alegem în viaţă. Nu pare deloc important, deşi ne plângem din ce în ce mai des de jungla străzii, de gunoaiele care distrug natura, de invazia prostului gust. Răzvan Lucescu a prins, din fericire, o altă epocă, aceea în care era cool nu să fumezi marijuana, ci să îţi alegi un model în viaţă. Şi a pariat pe tatăl lui. L-a avut mereu în faţa ochilor, l-a evaluat corect şi n-a ascuns nicio clipă că vrea să-i calce pe urme. Să-i calce pe urme?! Un gest prea curajos, au spus scepticii, o să-şi frângă gâtul! Căci multă vreme Răzvan n-a fost pentru unii decât fiul tatălui său. Trebuie să fi fost enorm de grea o asemenea povară. Poate nici acum nu-i e uşor să facă abstracţie de conexiunile absurde ale cârcotaşilor atunci când se vorbeşte despre succesele şi, deopotrivă, eşecurile sale. Poate rezultatele de până acum ale lui Lucescu junior, notabile, nu sunt totuşi suficient de grăitoare pentru a se constitui într-o garanţie a succesului său ca antrenor. Mai are mult de demonstrat, iar în fotbal nu există garanţii, fie şi doar pentru simplul fapt că mingea e rotundă - cât de grăitor sună această sintagmă! Simplu, matematic, cinic, dacă vreţi! Rotundă! Adică azi ai lumea la picioare, mâine poţi să te prăbuşeşti cu ea cu tot, tras în jos de legea gravitaţiei care uneori stăpâneşte mingea mai bine decât un antrenor genial!
Şcoala LucescuNu, performanţele de până acum ale lui Răzvan Lucescu nu sunt o garanţie, dar şcoala lui Mircea Lucescu e! Nu e complicat să sesizezi că juniorul are acelaşi apetit pentru provocările majore, ca şi tatăl lui. Etapa Braşov aminteşte de începuturile lui Lucescu senior la Corvinul Hunedoara, o echipă de provincie care s-a trezit în Cupa UEFA! Dacă destinul nu i-ar fi aruncat mănuşa unei noi provocări, echipa naţională, probabil că Răzvan ar fi avut cu Braşovul acelaşi drum al destinului. Să resuscitezi jucători în care nimeni nu mai crede este o provocare pe care n-o primesc decât marii antrenori. Răzvan a făcut la Braşov ceea ce tatăl lui a făcut la Rapid, la Brescia, La Galatasaray, la Şahtior. Un Cătălin Munteanu eşuat în Ştefan cel Mare, un Daniel Coman exilat la juniorii Rapidului, un Măldărăşanu gonit din Giuleşti au găsit resurse să renască lângă Răzvan Lucescu la Braşov. Până şi acest dublu traseu spre naţionala României are similarităţile lui. Mircea Lucescu era inacceptabil de tânăr când a preluat echipa reprezentativă într-un moment în care şansele calificării la un turneu final erau compromise. A reclădit o echipă ce avea să îşi arate roadele mai târziu. Nici Răzvan nu are încă fire albe la tâmple. Are, în schimb, aceeaşi misiune care îl provoacă la totul sau nimic. Poate că se fac deja pariuri pe seama destinului său de antrenor. Va reuşi, nu va reuşi?… Pentru amatorii de pariuri e palpitant. Pentru iubitorii de fotbal şi tricolor succesul e singura opţiune. Pentru orgoliul nostru naţional, al tuturor, este un amestec dulce-acrişor de emoţie şi speranţă. Cert e, însă, că Răzvan Lucescu şi-a asumat o mare responsabilitate. Unii aşteaptă de la el să facă istorie pentru echipa naţională. Alţii să depăşească performanţele tatălui său. Vor fi momente când va gusta din cupa gloriei şi va avea în preajmă milioane de prieteni. Şi va avea parte de clipe când în jurul lui se va face gol şi va fi singur, singur în faţa eşecului. Oare ce aşteaptă Răzvan Lucescu de la el însuşi în momentele când rămâne doar el cu sine? Ce-i vor rezerva destinul, acel dram de noroc indispensabil şi legea gravitaţiei? Doar timpul va răspunde…