Bahamas

Amatorii de vacante paradisiace vor numi cu siguranta Bahamasul printre destinatiile pe care vor sa le viziteze sau in care isi doresc sa revina.

Cele 700 de insule aflate intre Florida si Caraibe sunt pline tot anul de turisti care gasesc aici ingredientele unei vacante perfecte: hoteluri de vis, plaje nesfarsite cu nisip alb-auriu, ape turcoaz in care se zaresc recifuri de corali, un program complet de activitati si multa, multa distractie.

Din insula in insula

Nassau, capitala arhipelagului Bahamas, se afla pe insula New Providence. Pasionatii de istorie pot afla de la Bahamas Historical Museum povestea acestui stat. Nu plecati din Nassau fara a vizita si Pompey Museum, National Art Gallery sau Muzeul Piratilor. In Straw Market se gasesc obiecte specifice zonei, asa ca le poti pregati celor dragi mici cadouri.

Paradise Island este locul preferat de cuplurile care isi doresc sa se casatoreasca in manastirea franceza construita in secolul al XIV-lea. De asemenea, pe aceasta insula se afla unul dintre cele mai mari cazinouri din lume, Atlantis.

Grand Bahama reuseste sa imbine infrastructura moderna cu zone intinse de vegetatie. Nu mai putin de 3 parcuri nationale, Lucayan National Park - singurul loc din Bahamas unde pot fi intalnite toate cele 6 ecosisteme ale arhipelagului, The Rand Nature Center, cu coloniile sale de flamingo, si Peterson Cay National Park atrag mii de turisti vrajiti de frumusetea locurilor.

Timp liber

Un program complet de activitati te asteapta o data ce ai ajuns aici: de la sailing, windsurfing, parasailing, water skiing, snorkeling, scuba diving, la pescuit, inotul alaturi de delfini, safari cu jeep-ul sau atv-ul, pana la terapiile de relaxare din SPA-uri.

Gastronomia

Pestele si crustaceele sunt ingredientele de baza ale bucatariei din Bahamas, despre care trebuie sa stii ca este una picanta. Dupa un festin cu fructe de mare, nu-ti mai ramane decat sa privesti apusul in timp ce savurezi un cocktail cu rom.

Pentru o experienta unica

Alaturi de Las Vegas, Bahamas este una dintre destinatiile preferate ale celor care vor sa aiba parte de o ceremonie de nunta de neuitat. Pe oricare dintre insule te vei afla este imposibil sa nu vezi ceremonii organizate la apusul soarelui, in manastirea franceza din secolul al XIV-lea, pe un vapor sau sub apa, printre corali.

Descopera

www.bahamasgo.com ofera o lista completa a muzeelor si a locurilor pe care trebuie sa le vizitezi

Istoria Craciunului

Peste tot in lume, oamenii sarbatoresc Craciunul. Aceasta sarbatoare sfanta are loc de mai bine de 2000 de ani, cu propriile traditii sau cu altele, imprumutate. Multe dintre acestea au aparut insa cu mult inainte de nasterea lui Isus.






Craciunul se serbeaza de mai bine de 4000 de ani, cu multe secole in inaintea nasterii lui Isus Cristos. Cele 12 zile ale Craciunului, aprinderea luminarilor, oferirea cadourilor, paradele, colindatorii din casa in casa, mesele de sarbatoare si procesiunile religioase au "radacinile" departe in timp, de la mesopotamieni.

Multe din aceste traditii au inceput cu celebrarea mesopotamiana a Anului Nou. Mesopotamienii credeau in existenta mai multor zei si a celui care-i conducea - Marduk. In fiecare an, la sosirea iernii se credea ca Marduk purta razboi cu fortele raului, si avea nevoie de sustinatori - mesopotamienii serbind astfel Zagmuk, pentru ultimele 12 zile ale anului. Regele mesopotamian trebuia sa jure credinta zeului Marduk si sa moara pina la sfirsitul anului, alaturindu-se astfel zeului si oferindu-i ajutor ca sa cistige razboiul. In haine regesti era insa imbracat un criminal de rind si sacrificat in locul regelui.

Persienii si Babilonienii aveau o sarbatoare asemanatoare, numita Sacaea, aceasta incluzind si o parte in care rolurile erau inversate: sclavii deveneau stapini, iar acestia sclavi.

Primii europeni credeau in spirite, vrajitoare, stafii si spiridusi. Cind se apropia Solstitiul de iarna, cu nopti lungi si zile scurte, oamenii se temeau ca Soarele nu se va mai intoarce si tineau serbari si ritualuri inchinate acestuia, implorindu-l sa revina.

In Scandinavia, pe timpul iernii, Soarele disparea pentru multe zile. Dupa 35 de zile cercetasi erau trimisi in munti sa vada cind va apare acesta, iar la aflarea vestilor bune se sarbatoarea Yuletide, cu ruguri uriase aprinse si uneori cu crengile copacilor impodobite cu mere, care sa�reaminteasca de revenirea primaverii si a verii.

Grecii antici aveau o sarbatoare similara cu Zagmuk/Sacaea inchinata zeului Kronos care purta razboi cu Zeus si Titanii lui.

Romanii isi sarbatoreau pe zeul Saturn, sarbatoarea se numea Saturnalia si tinea de la mijlocul lunii Decembrie pina pe 1 Ianuarie. Sarbatoarea includea carnavaluri pe strazi, mese festive, vizite la prieteni si schimburi de cadouri aducatoare de noroc. Romanii isi impodobeau casele cu ghirlande din laur si brad in care aprindeau lumanari, iar stapanii si sclavii isi inversau rolurile.

Saturnalia romanilor era o sarbatoare a bucuriei, dar crestinii au considerat-o paganism pentru ca onora un zeu pagin. Primii crestini au vrut ca nasterea Pruncului Isus sa fie o sarbatoarea religioasa solemna, nu una plina de excese, pagana, precum Saturnalia.

Pe masura ce crestinismul cistiga teritoriu, biserica era alarmata de faptul ca cei convertiti continuau sa serbeze Saturnalia. Desi initial a incercat sa interzica aceasta sarbatoare pagana, biserica a decis ca aceasta sa fie schimbata si inchinata nasterii Pruncului Sfant, fiul lui Dumnezeu.

Unele surse sustin ca sarbatoarea Craciunului a aparut ca o competitie a sarbatorii pagane Saturnalia in luna Decembrie. Ziua de 25 Decembrie nu era sfanta doar pentru romani, dar si pentru persieni, a caror religie - mithraism era la competitie cu crestinismul.�Pina la urma insa, biserica crestina a reusit sa preia entuziasmul, luminile si cadourile de la Saturnalia pentru sarbatoarea Craciunului.

Ziua in care s-a nascut pruncul Isus nu se stie cu precizie. Desi era sarbatorita pina in anul 98 AD, din 137 AD, din ordinul cardinalului Romei a devenit sarbatoare solemna. Din 350 AD s-a decis ca aceasta sarbatoare sa aiba loc pe 25 Decembrie.


Povestea nasterii Pruncului Sfant

In vremea Imperiului Roman condus de imparatul Cezar Augustus, si a Israelului guvernat de regele Irod, in Nazareth traia un timplar pe nume Iosif si o tinara virgina Maria, care avea sa-i devina mai tarziu sotie. Maria ii povesti intr-o zi lui Josif ca a fost vizitata de un inger ce i-a spus ca ea este cea aleasa sa dea nastere Fiului lui Dumnezeu, pe care avea sa-l numeasca Isus.

Intr-o zi imparatul a trimis instiintare ca toti oamenii sa se reintoarca in orasul natal pentru a fi inregistrati pentru o noua taxa. Desi Maria era insarcinata si statea sa nasca, a parasit impreuna cu Iosif Nazareth si s-au indreptat spre orasul Bethlehem. Calatoria a durat multe zile si se puteau odihni doar noaptea.

Cind au ajuns in Bethlehem era deja noapte, iar hanurile erau ocupate de calatori veniti din toate colturile tarii, pentru inregistrare. Unul dintre hangii insa, vazind ca Maria statea sa nasca i-a sfatuit sa innopteze in una din cavernele sapate in dealurile din apropiere, in care ciobanii poposeau cu vacile si oile. Iosif si Maria au plecat spre acele dealuri si au gasit o iesle intr-una din aceste caverne.�Josif a curatat-o si a intins pat din fin proaspat, iar dintr-o troaca�curatata si umpluta cu fin a facut un patut. Noaptea urmatoare Maria a nascut un fiu pe care l-a numit Isus, asa cum ii spusese ingerul.

In noaptea in care s-a nascut Isus, o stea mare a aparut deasupra Bethlehemului, vizibila de la departare. Ciobanii ce se ingrijeau de turmele de oi in cimp s-au speriat si au vrut sa o ia la fuga cind un inger le-a aparut deodata in fata ochilor. Dar acesta le-a spus:� "Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi in cetatea lui David, vi s'a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. Iata semnul, dupa care-L veti cunoste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle".

Si deodata cerul s-a umplut de ingeri laudand pe Dumnezeu si zicind: "Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamint intre oamenii placuti Lui." Dupa plecarea ingerilor, ciobanii s-au indreptat spre Bethlehem si l-au gasit pe pruncul Isus caruia i s-au inchinat.

La rasarit de Ierusalim traiau trei regi (crai): Caspar - regele Tarsusului, Melchior - liderul Arabiei si Balthazar - regele Etiopiei, iar cind fiecare a vazut steaua stralucitoare deasupra Bethlehemului a plecat spre ea. Oamenii cred ca cei trei Crai de la Rasarit au calatorit 12 zile dupa nasterea lui Isus, calauziti de steaua stralucitoare, si au ajuns in Bethlehem in cea de a 12-a noapte, cunoscuta si sub numele de Epifania. Aflandu-l pe Isus in iesle, cei trei Crai i s-au inchinat si i-au pus in fata daruri: aur, tamiie si mir. Dupa o noapte petrecuta in caverna s-au reintors in propria tara sa dea de veste de nasterea Mantuitorului.

Astazi familii din toata lumea sarbatoresc nasterea lui Isus Cristos pe 25 Decembrie, dar in multe tari sarbatoarea incepe inainte de ziua de Craciun si se incheie abia in cea de a 12-a noapte.

CRACIUN FERICIT TUTUROR!

Sarbatorile de iarna in traditia populara

De la San Nicoara la Mos Niculae

(6 decembrie) Poporul are habar mai putin de identitatea si biografia reala a Sfantului Nicolae, desi il tine foarte drag. San Nicoara, cum era indeobste numit in lumea traditionala, este mai degraba un personaj mitologic, in jurul caruia s-au tesut legende diverse si uneori nastrusnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc. El ar fi al doilea sfant facut de Dumnezeu si ar sta de-a stanga Acestuia (primul facut, Mihail, are cinstea sa stea de-a dreapta). San Nicoara (ajutat de San Toader) pazeste Soarele, care are adesea tendinta sa fuga, ca un cal naravas. San Nicoara e acum batran, dar in tineretile lui unii zic ca ar fi fost podar, iar altii ca ar fi fost corabier si pescar (ca protector al corabierilor, Sf. Nicolae este cunoscut pe scara larga, atat in Rasarit cat si in Apus). El ar fi oprit si apele Potopului pe vremea lui Noe. Se pare ca ipostaza de Mos Niculae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminti, insa nuieluse pentru cei neastamparati) e o inovatie oraseneasca, prefigurand darnicia mai substantiala a lui Mos Craciun.



Ignatul (20 decembrie)

Numele zilei se trage de la Sf. Mucenic Ignatie Teoforul, trecut in calendarul bisericesc la data respectiva. Pentru tarani, Ignat a fost insa un simplu om necajit care, vrand sa-si taie porcul, ca tot romanul, a scapat securea in capul lui tata-sau, omorandu-l pe loc, apoi caindu-se toata viata si primind mila de la Dumnezeu si Sfantul Petru. In ziua de Ignat se taie porcul si nu e bine sa lucrezi altceva. Cand tai porcul (care mai nou cica ar trebui adormit, dupa normele europene!), zici: „Ignat, Ignat, / Porc umflat“. Porcul nu-i luat chiar pe nepregatite, caci se spune ca, in noaptea de dinaintea Ignatului, isi viseaza cutitul... Cu sangele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sa fie sanatosi peste an. Dupa taiere si transare, urmeaza „pomana porcului“, la care iau parte casnicii si ajutoarele. Regretata Irina Nicolau observa ca in popor se face o fina deosebire intre a taia porcul si a-l omori: daca respecti intru totul regulile traditionale (cum il injunghii, cum il parlesti, cum il transezi, cum il chivernisesti), atunci il tai (ceea ce e in firea lucrurilor, placand si lui Dumnezeu), in vreme ce, daca incalci regulile (ritualul), atunci se cheama ca-l omori, prefacand sacrificiul legiuit in crima nelegiuita! O vorba spune ca cine n-are porc gras de Craciun si cutit ascutit la vremea pepenilor, acela n-a cunoscut fericirea. Se mai zice, de asemenea: „Pastele fudulul“ si „Craciun satulul“ (niciodata romanul nu mananca atat de mult si de greu, ceea ce uneori umbreste bucuria spirituala a Craciunului, riscand sa-l prefaca in sarbatoare a pantecului, ispasita prin revolta ficatului sau a matelor, mai ales daca s-a tinut postul prealabil).



Mos Ajunul (24 decembrie)

Ajunul Craciunului apare personificat in chipul unui mos cumsecade, frate mai mic al lui Mos Craciun si despre care se spune ca ar fi fost pastor: Mos Ajunul. Acesta pare mai autohton decat Mos Craciunul actual, de import occidental. Romanul se pune sa chefuiasca inca din seara de ajun, cand in unele parti se crede ca vin si sufletele mortilor sa petreaca laolalta cu cei vii. Ca atare, pe masa se pune hrana anume si pentru ei (s-ar zice ca mortii nu prea trag la carne, ci mai degraba la colaci, turte si cozonaci). Copiii umbla cu Mos Ajunul („Ne dati ori nu ne dati...?“) si primesc mai ales nuci si covrigi. E bine sa se imparta bucate, atat in numele mortilor, cat si ca semn de belsug, fiind rastimpul prin excelenta al darurilor. Lipsa reciprocitatii e rau vazuta, iar pe alocuri se crede ca zgarcitii incaseaza pedepse de la Mos Ajun (cele mai grele fiind ale acelora care nu primesc uratorii). Daruitul de bani nu intra in optica traditionala, incetatenindu-se abia in mahalale oraselor (mai ales o data cu „tiganizarea“ colindatului).



Mos Craciun (25 decembrie)

Mos Craciunul cu plete dalbe, astazi imbracat in costum rosu, cu sacul doldora de jucarii sau alte atentii, deplasandu-se in sanie trasa de reni, de cerbi sau de iepurasi, nu tine deloc de vechile traditii romanesti, ci reprezinta, ca si pomul (bradul) de Craciun, un imprumut tarziu din lumea apuseana, neatestat la noi inainte de secolul al 19-lea. Comunistii l-au rebotezat Mos Gerila (uzand abil tot de un nume de personaj fantastic din basmele populare), pentru a estompa pe cat cu putinta implicatiile religioase. Traditia crestina spune ca Mos Craciun ar fi fost proprietarul sau paznicul binevoitor al staulului in care a nascut Fecioara. Dupa o alta varianta a legendei, el a fost, dimpotriva, un om bogat si rau, care ar fi refuzat sa dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit nevasta-sa, Craciuneasa. Ba mai mult, de furie ca femeia i-a ajutat pe straini, el i-ar fi taiat mainile de la coate, dar acestea s-au refacut in scalda Pruncului. Pentru inima ei buna, Craciuneasa trece drept patroana a moaselor. In fata unei asemenea minuni, Craciun insusi se spaseste si se crestineaza, devenind primul dintre sfinti. S-a spus si ca personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeitati pagane a locului. Se stie, bunaoara, ca sarbatoarea Nasterii Domnului s-a suprapus pe vechea sarbatoare a nasterii zeului Mithra (Natalis Solis Invicti). In vechime, crestinii sarbatoreau tot acum si Anul Nou, ceea ce explica faptul ca Anul Nou actual (1 ianuarie) mai este numit pe alocuri si „Craciunul cel mic“.


Colindatul

Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. In vechime, colindele erau „specializate“ (de preot, de pastor, de fata mare etc.). O categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul bisericesc, evocand inchinarea magilor (Viflaimul sau Vicleimul - stalcire a numelui Betleem) sau panica si viclenia lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp, flacaii umbla cu Capra (Turca, Brezaia) sau cu Ursul, in cete pestrite si galagioase (ca e un obicei pagan se vede si din aceea ca in unele parti se zice ca astfel de colindatori „glumeti“ ar fi parasiti vreme de 6 saptamani de ingerul lor pazitor!), iar copiii cu Steaua („Cine primeste steaua cea frumoasa si luminoasa...“). Cantecele de stea cu care suntem familiarizati astazi (mai ales „Steaua sus rasare...“) sunt de origine culta, adeseori chiar bisericeasca. Plugusorul si Sorcova sunt legate de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al Craciunului. Din pacate, toate par a fi pe cale de disparitie, sau in orice caz iremediabil compromise de transformarea lor intr-o forma de cersit tiganesc (extinsa stupid si penibil cam de pe la Sf. Nicolae si pana la Sf. Vasile).

Ce nu stiati despre Craciun

Craciunul nu a fost intotdeauna asa cum il stim astazi. A devenit sarbatoare legala abia in secolul al XIX-lea, dar nu existau obiceiuri ca impodobitul brazilor sau colindatul, care a fost chiar interzis pe vremuri. Aceasta sarbatoare are loc de mai bine de 2000 de ani, cu propriile traditii sau cu altele, imprumutate. Multe dintre ele au aparut insa cu mult inainte de nasterea lui Iisus.

La noi, in satele de pe Valea Muresului, Craciunul corespunde anumitor credinte populare care inca se pastreaza, iar originea obiceiului de a oferi daruri provine dintr-o legenda pe care doar batranii o mai cunosc. Craciunul este singurul cuvant din limba romana care desemneaza Nasterea Domnului. Se spune ca Mos Craciun era un cioban rau, care nu a vrut sa o lase pe Maica Domnului sa nasca in staulul sau.

Atmosfera Sarbatorilor a fost de multe ori o muza pentru nenumarati artisti care au evocat-o sub diverse forme. Atunci cand vorbesti despre Craciun, vorbesti despre fericire, pace si sperante pentru mai bine. Am facut o selectie a celor mai interesante informatii te despre Craciun, pe care vi le oferim in locul clasicelor urari specifice Sarbatorilor, pe care probabil le asteptati an de an din partea celor dragi.


* Ajunul Craciunului in Japonia este ziua in care se consuma carne de pui si prajituri cu capsuni.
In 1647 parlamentul britanic a aprobat o lege conform careia Craciunul era considerat ilegal. Oliver Cromwell considera ca aceasta sarbatoare si traditiile specifice sunt imorale, de aceea le-a interzis. Craciunul a fost legalizat din nou in 1660, cand Cromwell a pierdut puterea in stat.

* Franklin Pierce a fost primul presedinte american care a decorat un brad de Craciun in incinta Casei Albe.

* Becurile colorate pentru impodobirea bradului de Craciun au fost utilizate pentru prima data in 1850.

* Bradul de Craciun oficial al americanilor se afla in parcul national King's Cabyon din California. Copacul, un sequia a carui inaltime ajunge la 90 de metri a fost recunoscut in mod oficial simbol al Craciunului in anul 1925.

* Cel mai popular colind de Craciun este "White Christmas", in versiunea cantata de Bing Cosby. "Silent Night" este cel mai cantat colind si a fost scris in 1818 de pastorul austriac Joseph Mohr. "Jingle Bells" a fost scris initial pentru celebrarea zilei Recunostintei, in 1857.

* In Evul Mediu capul de mistret reprezenta una dintre mancarurile traditionale ale Craciunului. Obiceiul a inceput dupa ce un mistret a atacat un student, iar acesta a reusit sa se salveze cu ajutorul unei carti despre Aristotel, pe care a introdus-o in gura animalului. Mistretul s-a inecat cu cartea, iar studentul i-a retezat capul, ducandu-l la universitatea unde invata.

* In America exista orase ale caror nume sunt corelate cu sarbatoarea Nasterii Domnului: Santa Claus in Arizona & Indiana, Noel in Missouri si Christmas in Arizona & Florida.

* 56% dintre americani canta colinde de Craciun propriilor animale de companie.

* Conform unor studii, 17% dintre oameni trec anual prin momente penibile la petrecerile de Craciun organizate de firmele pentru care lucreaza.

* 1 din 3 barbati vor astepta Ajunul Craciunului pentru a face ultimele cumparaturi pentru Sarbatori.

* Anual, se produc circa 1.76 miliarde de bomboane.

* Prima felicitare de Craciun imprimata a fost realizata in anul 1843 la comanda lui Sir Henry Cole. El a comandat realizarea a 1000 de felicitari pe care ulterior le-a trimis persoanelor apropiate, iar o parte au fost vandute la pretul de 1 shilling. Abia dupa anul 1860 productia de felicitari a crescut, pentru ca pana in 1870 posta sa se introduca un timbru special pentru acestea.

Lupta pentru esenta kung fu

In umbra legendarului Templu Shaolin, din China, discipolii unui maestru kung fu dau piept cu lumea in schimbare a artelor martiale.

Maestrul si-a petrecut ultima zi din viata infasurat intr-o patura multicolora cusuta de sotie; respiratia lui hârsâita si inegala umplea micul dormitor. Pe parcursul zilei racoroase de primavara, in orasul Yanshi, la poalele Muntilor Song, sosise un val de vizitatori care voiau sa-i aduca un ultim omagiu celui care ii invatase kung fu, Yang Guiwu, aflat pe patul de moarte. Unii purtau robe de calugari si rosteau binecuvântari la intrarea in casuta de caramida. Altii purtau blugi si pantofi de piele si isi stingeau tigarile la usa. Sotia maestrului, cu parul alb pieptanat ingrijit, il apuca de umeri pe fiecare nou-venit ca pe un fiu si il conducea prin bucatarie, pe lânga plita cu carbuni, lânga rudele si ceilalti discipoli adunati la capatâiul sotului ei.

Sotia s-a aplecat spre silueta acoperita pentru a anunta un oaspete, ultimul discipol acceptat de maestru in familia sa kung fu, cu 15 ani in urma: „E Hu Zhengsheng“ – a spus ea. In trening Nike si papuci traditionali de pânza, Hu, acum un barbat solid de 33 de ani, s-a aplecat peste trupul imputinat. „Shifu“ – a spus el incet, respectuos, folosind cuvântul mandarin pentru „invatator“. „Ma auzi?“ Pleoapele batrânului, palide si subtiri ca hârtia de orez, au tremurat. O clipa, pupilele au parut sa se concentreze pe fata tânarului, apoi au trecut mai departe.

Maestrul ii povestise adesea lui Hu despre visele in care il vizitau stramosii sai intr-ale artelor martiale, calugarii morti de mult din Templul Shaolin. Ii aduceau intelepciunea adunata de secole de barbatii ale caror picioare uzasera dalele din sala de antrenament a templului si ale caror oase erau ingropate in Padurea Pagodei, chiar lânga zidurile templului. Erau calugarii care-si inchinasera viata perfectionarii unor stiluri kung fu cu nume precum Pumnul Florii de Prun sau Palma Ratei Mandarine, fiecare o simfonie de miscari fizice, cu variatii peste variatii, care impingeau muschii si oasele pâna la limita. Unii ar spune chiar ca dincolo de limita. Poate – se gândea Hu – stramosii aceia erau adunati acum lânga maestru.

Innobilat in lupta" - spune epitaful a doi dintre cei 231 de calugari Shaolin eminenti, rasplatiti cu altare in Padurea Pagodei. Numarul de niveluri reflecta virtutea calugarului; oasele lui si adesea ale discipolilor sunt ingropate dedesubt (FOTO)

Viata complexa in urma cu 2,1 milioane de ani

Descoperirea in Gabon a unor fosile prezentate ca organisme pluricelulare vechi de 2,1 miliarde de ani, rastoarna teoriile legate de aparitia vietii. Cu formele lor rotunjite, cu reflexele maronii si cu gulerasele incretite, aceste fosile a caror vechime i-a inmarmurit pe cercetatori, intra triumfal in istoria paleontologica. Pana acum, aparitia vietii pluricelulare, a tesuturilor diferentiate si a celulelor eucariote (cu un singur nucleu) a fost datata la 600 milioane de ani. Pentru perioadele mai vechi, descoperirile geologice nu se refera decat la urme de microbi: virusi, cianobacterii si alte organisme unicelulare. Fosilele gaboneze intorc filele vremii cu inca 1,5 miliarde de ani in urma, facand dovada existentei unor forme de viata complexe.

O provocare pentru oamenii de stiinta

Istoria incepe in ianuarie 2008, intr-o cariera de gresie, in apropiere de Franceville, in sudul Gabonului. Doi geologi se aflau acolo pentru prospectiuni geologice in cautarea unor zacaminte de uraniu. La un moment dat, au descoperit 250 fosile de specimene cu forme diferite, unele masurand 12 centimetri lungime, care semanau cu fosile de organisme multicelulare. Toate, intr-o excelenta stare de conservare. Fosilele au fost duse la Universitatea din Poitiers pentru a fi studiate. Totodata, au fost trimise imagini unor reputati paleontologi din mai multe tari pentru a le afla opinia, fara sa fie mentionata vechimea lor, tinuta in secret o perioada de timp. Raspunsurile au fost in cea mai mare parte, in concordanta, centrate pe ideea ca specimenele sunt foarte asemanatoare cu cele descoperite in Edicara (Australia), vechi de 630-540 milioane de ani, varsta pe care au atribuit-o si esantioanelor gaboneze.

„Bomba” paleontologica e dezamorsata

Echipa de paleontologi din Poitiers decide sa divulge secretul. Reactiile nu se fac asteptate: stupefactie, rezerve, controverse, apeluri la prudenta... Datarea unor esantioane a fost reluata si de oamenii de stiinta de la Universitatea din Strasbourg care au apreciat vechimea lor la 2,1 miliarde de ani prin datari radioactive. Problema pe care au pus-o, a fost autenticitatea lor. Daca nu erau altceva decat bucati de piatra? Pentru a-si intari teza, cei doi geologi au cooptat o echipa internationala pluridisciplinara compusa din 20 de cercetatori care au supus unele esantioanele la diverse teste geochimice, decisi, sa le deterioreze, daca era nevoie. Prezenta izotopilor legati de viata a confirmat originea lor biologica. Ba, mai mult, a fost chiar reperat un biomarcator tipic eucariatelor. S-a ajuns la concluzia ca organismele aveau celule dotate cu un nucleu continand ADN. Suficiente argumente pentru a vorbi de organisme multicelulare?

Studiul esantioanelor a continuat prin scanarea lor cu microtomograful cu raze X, cele 1500 de imagini obtinute permitand reconstituirea fosilelor in trei dimensiuni, cu o rezolutie de 5 micrometri. Un alt test a fost facut cu sincrotronul national elvetian. Rezultatele? O reprezentare foarte detaliata a structurii lor, a organizarii interne, distingandu-se 50 de forme diferite. Aceste organisme, fara indoiala, gelatinoase, mobile si bogate in apa, ar fi evoluat la o adancime de 30-40 metri intr-o delta fluviala. Bacteriile care populau planeta cu peste 1 miliard de ani inainte au fosilizat acest ecosistem, tranformandu-l in cristale de pirita. Sedimentele s-au solidificat cu timpul in jurul fosilelor, conservandu-le pana in zilele noastre.

Infern primordial

Formata in urma cu 4,5 miliarde de ani, Terra a inceput sa fie populata cu primele forme de viata - cianobacterii – in urma cu 3,5 miliarde de ani. In acea epoca, oceanele erau calde, acide si sterilizate de radiatii ultraviolete. Atmosfera era densa, foarte incarcata cu dioxid de carbon. Un mediu cu aer irespirabil. Cum ar fi putut in aceste conditii sa debuteze viata eucariotelor si a organismelor multicelulare? Arhivele geologice atesta prezenta unui varf tranzitoriu de oxigen in urma cu 2,45 miliarde de ani, asa cum s-a intamplat in urma cu 900 milioane de ani, inainte de aparitia faunei din Ediacara, Canada si Groenlanda, o epoca in care cantitatea de oxigen atingea aproximativ 10% din cea actuala. O explicatie plauzibila.

Cat priveste cariera de gresie gaboneza, aceasta se afla sub supraveghere, urmand sa se continue explorarile. O alta pista interesanta o constituie zacamintele de argila din Brazilia, vechi de 2 miliarde de ani, care erau legate in acea vreme de placile tectonice din Gabon.

LEONARDO DI CAPRIO -heruvimul celei de-a saptea arte

Atunci cand a aparut in Titanic, carcotasii au spus ca frumusetea lui a fost suficienta spre a-l propulsa in distributia acestui grandios film. Au trecut anii si Leonardo DiCaprio, pustiul cu chip angelic care, murind la finalul filmului lui James Cameron, inlacrima milioane de fane din lumea larga, a dovedit din plin ca nu este doar chipes, ci a fost harazit de zei si cu un talent rar intalnit. Si nu-i de mirare ca de atunci, fiecare film in care a jucat a fost un succes...

Numele lui a fost ales de parinti in urma unei intamplari stranii. Pe cand mama lui, de origine germana, si tatal, provenind dintr-o familie de emigranti italieni, se aflau in vacanta la Florenta – femeia fiind insarcinata – pruncul inca nenascut a inceput, pentru prima oara, sa dea din picioruse chiar cand mama lui admira o pictura a lui Leonardo da Vinci, in Galeriile Uffizi. Asa ca, atunci cand pe 11 noiembrie 1974, bebelusul a venit pe lume, in Los Angeles, California, el a primit numele genialului artist si savant renascentist. Atitudinea liberala a parintilor fata de el i-a permis lui Leo, cum i se spunea in copilarie, sa duca o viata foarte fericita, in care i s-a permis practic orice. La scoala nu prea a stralucit si, dupa cum insusi va marturisi, obisnuia sa copieze spre a-si trece examenele.

Adevarul e ca scoala nici nu-l interesa, dupa ce, la cinci ani primise primul sau rol, in spectacolul de televiziune Romper Room. De atunci, n-a incetat sa viseze ca va deveni actor. La 11 ani, un impresar a incercat sa-l introduca in lumea de la Hollywood, sugerandu-i sa-si schimbe numele in „Lenny Williams’: „Cu numele de DiCaprio ai sa ajungi sa vinzi bilete de autobuz”, i-a spus agentul, insa pustiul, mandru de originile sale, nici n-a vrut sa auda de asa ceva. Si-a continuat cariera, cu roluri episodice in seriale precum Lassie, The Outsiders, Roseanne si Parenthood si a jucat in zeci de reclame de televiziune. La 16 ani, va obtine primul sau rol important – cel al unui copil al strazii in sitcomul Growing Pains unde ii va eclipsa, pur si simplu, prin verva sa debordanta, pe ceilalti membri ai distributiei.

Drumul spre glorie

Va urma primul rol principal – Tobias Wolff in filmul This Boy’s Life. Desi nu a fost un mare succes comercial, pelicula a atras atentia asupra calitatilor tanarului actor. Sfatuit de tatal sau, el nu a acceptat roluri considerate „facile”, dar in filme cu mare potential la public – a refuzat de pilda rolul Robin din Batman Forever, in schimb a ales personaje „intunecate” si dificil de jucat, ca Arnie Grape, adolescentul handicapat mintal din What’s eating Gilbert Grape, narcomanul Jim Carrol din Basketball Diaries sau poetul homosexual francez Arthur Rimbaud in Total Eclipse. Odata cu adaptarea in versiune moderna a piesei Romeo si Julieta, DiCaprio a devenit peste noapte un star international. Dar cariera lui va cunoaste cu adevarat o „explozie” prin rolul din Titanic, film castigator a 11 premii Oscar.

Desi Leonardo n-a fost printre nominalizatii la prestigioasa distinctie, el a inceput sa fie asediat, realmente, de producatori, care-l doreau fiecare in filmele lor. Obligat sa aleaga, el a ramas fidel crezului de tinerete, preferand productiile dificile celor facile, comerciale – in Masca de Fier, de pilda, a jucat un rol dublu – Regele Soare si fratele proscris al acestuia – dovedind o data in plus uluitoarele sale valente artistice. Au urmat Plaja, un thriller de exceptie, Prinde-ma daca poti, (alaturi de Tom Hanks) si violentul Gastile din New York, in 2002, film care a deschis colaborarea lui cu Martin Scorsese, ce va face din DiCaprio actorul sau fetis.

De altfel, cei doi se vor revedea in 2004, in Aviatorul, si tot alaturi de Scorsese, Leonardo va savura triumful unor noi Oscaruri (patru la numar, inclusiv pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor), pentru Cartita (2006), desi nici de asta data nu va fi ales el cel mai bun actor... In 2008, el a jucat impreuna cu Russell Crowe in Body of Lies si apoi se va reintalni cu partenera din Titanic, Kate Winslet, in Revolutionary Road. Dupa rolul exceptional din Shutter Island, care releva un actor ajuns la varsta deplinei maturitati artistice, DiCaprio a jucat recent in thrillerul science-fiction Inception, care s-a bucurat, de asemenea, de unele critici favorabile si de profituri fabuloase.

Idile peste idile

Pe plan personal, DiCaprio a avut o viata aventuroasa, presarata cu numeroase aventuri sentimentale, lucru firesc daca ne gandim ca este unul dintre cei mai sarmanti actori de la Hollywood. Dupa ce a avut o relatie cu fotomodelul Kristen Zang, in anii ’90, el a luat, parca, la rand, cele mai frumoase manechine din lume, de la Gisele Budnchen la Vanessa Hayden sau Emma Miller, flirtand chiar cu controversata Paris Hilton, insa nu si-a gasit fericirea alaturi de nici una dintre ele.
In 2005 a cunoscut-o pe fotomodelul israelian Bar Refaeli, cu ocazia unui concert U2 desfasurat la Las Vegas si astfel a debutat o frumoasa idila, intrerupta doar vremelnic in 2009.

Desi presa ii dadea despartiti pentru totdeauna, cei doi au reluat relatia si si-au petrecut cateva scurte vacante impreuna, la Ibiza, in compania modelului Naomi Campbell si a miliardarului rus Vladimir Doronin. Anul acesta, ei au fost in Sardinia, cu yachtul lui Doronin, feriti de ochii indiscreti ai ziaristilor. Desi s-a speculat mult pe seama unei presupuse casatorii a celor doi, DiCaprio a negat permanent zvonurile, sustinand ca nunta poate sa mai astepte si ca doreste sa se concentreze mai ales pe cariera. Unii deja spun ca o ia pe urmele lui George Clooney. Probabil ca o sa aiba parte tot de regretele tardive ale acestuia...