Înca din cele mai vechi timpuri, muzicii i-a fost atribuita o anume putere binefacatoare asupra mintii umane. Felul în care creierul asculta, percepe sau creeaza o melodie, a fost si este o adevarata „mina de aur” pentru oamenii de stiinta. In urma cu peste 15 ani, doi cercetatori, erau aproape convinsi ca au descoperit ceea ce numeau, „efectul Mozart”, adica, anumite persoane, dupa ce ascultau o sonata a marelui compozitor, erau capabile sa rezolve anumite sarcini cognitive. La ora actuala însa, multi sunt sceptici în legatura cu functiile specifice muzicii lui Mozart ci, mai degraba, considera ca fenomenul se datoreaza, altor factori, cum ar fi cresterea concentrarii.
Dezvoltarea intelectului la copilul ce studiaza un instrument
„Muzica va fi pentru copil un izvor curat de munte care pe unde trece face sa rodeasca si pietrele”- afirma Jean Lupu, o personalitate a muzicii romanesti. Educatia muzicala nu se realizeaza usor, e o munca grea, este un apostolat pentru cei care considera muzica o forta binefacatoare. Influenta muzicii asupra intelectului copiilor este considerabil mai mare în cazul elevilor care învata sa cante la un instrument. Pe timpul studiului unui instrument, copilul îsi exerseaza vointa, atentia distributiva, imaginatia, creativitatea, memoria si afectivitatea. Toate acestea, s-a demonstrat stiintific, duc la dezvoltarea intelectului.
Studierea cat mai intensa a unui instrument, dezvolta ansamblul calitatilor cerebrale dar, în acelasi timp, suscita calitatile de lider ale adolescentului asupra celorlalti, ale capacitatii acestuia de a organiza si a conduce un grup. Luiza Lopez, neurofiziolog la Universitatea Tor Vergata din Roma, sustine ca „studiul muzicii le îmbunatateste copiilor performantele la testele spatiale, lingvistice si matematice. Muzica are un efect benefic asupra memoriei si poate întari capacitatea de exprimare. Exista realmente un efect cognitiv pe termen lung produs de învatarea muzicii”.
Pe de alta parte, un alt studiu, efectuat de neurologi de la Northwestern University din Illinois, demonstreaza ca ascultarea muzicii dar mai ales studiul ei, dezvolta mecanisme neuronale relevante si pentru limbaj. Muzicienii au un sistem neuronal specializat pentru a elabora stimuli sonori evidentiati într-o zona profunda a creierului, si, deoarece aceeasi regiune este comuna pentru elaborarea stimulilor muzicali si verbali, studierea muzicii îi poate ajuta pe copii sa-ti dezvolte capacitatile lingvistice si sa rezolve tulburari de vorbire ca dislexia – afirma Gabriella Musacchia, una din autoarele studiului.
Un studiu elocvent
Dar cercetarile nu se opresc aici. Iata ca un nou studiu, realizat de curand de cercetatorii Universitatii Harvard, demonstreaza ca acei copii care studiaza la un instrument muzical timp de cel putin trei ani, îi depasesc pe alti copii chiar si în alte deprinderi. Studiul s-a axat pe urmarirea unui numar de 41 de elevi cu varste cuprinse între 8 si 11 ani care au studiat pianul sau un instrument cu coarde, timp de cel putin 3 ani. Aceasta, în comparatie cu alti 18 copii fara nici un fel de experienta muzicala. Copiii din ambele grupuri petreceau circa 30-40 minute pe saptamana la cursurile de muzica din scoala. Cei care faceau parte din grupul care studiau un instrument, primeau lectii si acasa.
Ei, bine, pentru cercetatori nu a fost nici o surpriza sa observe ca tinerii muzicieni au avut rezultate mult mai bune decat ceilalti. Copiii cu o mai buna pregatire muzicala au obtinut rezultate net superioare si în ceea ce priveste dexteritatea degetelor si diferentierea auditiva. Cel mai surprinzator rezultat pentru oamenii de stiinta, a fost faptul ca elevii muzicieni au avut rezultate mai bune si la alte doua abilitati care nu aveau legatura cu muzica: abilitatea verbala, (masurata cu un test de vocabular) si cea vizuala (de exemplu recunoasterea rapida de structuri).
Mai mult, oamenii de stiinta au descoperit ca rezultatele erau si mai bune la copiii care studiasera intens un instrument. Parerea a doi dintre cercetatorii de la Harvard, care au realizat studiul, Gottfried Schlaug si Ellen Winner este ca „sunt necesare mai multe studii legate de relatia dintre antrenamentul la un instrument, intensitatea antrenamentului si procesele cognitive”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu