Istoria Craciunului

Peste tot in lume, oamenii sarbatoresc Craciunul. Aceasta sarbatoare sfanta are loc de mai bine de 2000 de ani, cu propriile traditii sau cu altele, imprumutate. Multe dintre acestea au aparut insa cu mult inainte de nasterea lui Isus.






Craciunul se serbeaza de mai bine de 4000 de ani, cu multe secole in inaintea nasterii lui Isus Cristos. Cele 12 zile ale Craciunului, aprinderea luminarilor, oferirea cadourilor, paradele, colindatorii din casa in casa, mesele de sarbatoare si procesiunile religioase au "radacinile" departe in timp, de la mesopotamieni.

Multe din aceste traditii au inceput cu celebrarea mesopotamiana a Anului Nou. Mesopotamienii credeau in existenta mai multor zei si a celui care-i conducea - Marduk. In fiecare an, la sosirea iernii se credea ca Marduk purta razboi cu fortele raului, si avea nevoie de sustinatori - mesopotamienii serbind astfel Zagmuk, pentru ultimele 12 zile ale anului. Regele mesopotamian trebuia sa jure credinta zeului Marduk si sa moara pina la sfirsitul anului, alaturindu-se astfel zeului si oferindu-i ajutor ca sa cistige razboiul. In haine regesti era insa imbracat un criminal de rind si sacrificat in locul regelui.

Persienii si Babilonienii aveau o sarbatoare asemanatoare, numita Sacaea, aceasta incluzind si o parte in care rolurile erau inversate: sclavii deveneau stapini, iar acestia sclavi.

Primii europeni credeau in spirite, vrajitoare, stafii si spiridusi. Cind se apropia Solstitiul de iarna, cu nopti lungi si zile scurte, oamenii se temeau ca Soarele nu se va mai intoarce si tineau serbari si ritualuri inchinate acestuia, implorindu-l sa revina.

In Scandinavia, pe timpul iernii, Soarele disparea pentru multe zile. Dupa 35 de zile cercetasi erau trimisi in munti sa vada cind va apare acesta, iar la aflarea vestilor bune se sarbatoarea Yuletide, cu ruguri uriase aprinse si uneori cu crengile copacilor impodobite cu mere, care sa�reaminteasca de revenirea primaverii si a verii.

Grecii antici aveau o sarbatoare similara cu Zagmuk/Sacaea inchinata zeului Kronos care purta razboi cu Zeus si Titanii lui.

Romanii isi sarbatoreau pe zeul Saturn, sarbatoarea se numea Saturnalia si tinea de la mijlocul lunii Decembrie pina pe 1 Ianuarie. Sarbatoarea includea carnavaluri pe strazi, mese festive, vizite la prieteni si schimburi de cadouri aducatoare de noroc. Romanii isi impodobeau casele cu ghirlande din laur si brad in care aprindeau lumanari, iar stapanii si sclavii isi inversau rolurile.

Saturnalia romanilor era o sarbatoare a bucuriei, dar crestinii au considerat-o paganism pentru ca onora un zeu pagin. Primii crestini au vrut ca nasterea Pruncului Isus sa fie o sarbatoarea religioasa solemna, nu una plina de excese, pagana, precum Saturnalia.

Pe masura ce crestinismul cistiga teritoriu, biserica era alarmata de faptul ca cei convertiti continuau sa serbeze Saturnalia. Desi initial a incercat sa interzica aceasta sarbatoare pagana, biserica a decis ca aceasta sa fie schimbata si inchinata nasterii Pruncului Sfant, fiul lui Dumnezeu.

Unele surse sustin ca sarbatoarea Craciunului a aparut ca o competitie a sarbatorii pagane Saturnalia in luna Decembrie. Ziua de 25 Decembrie nu era sfanta doar pentru romani, dar si pentru persieni, a caror religie - mithraism era la competitie cu crestinismul.�Pina la urma insa, biserica crestina a reusit sa preia entuziasmul, luminile si cadourile de la Saturnalia pentru sarbatoarea Craciunului.

Ziua in care s-a nascut pruncul Isus nu se stie cu precizie. Desi era sarbatorita pina in anul 98 AD, din 137 AD, din ordinul cardinalului Romei a devenit sarbatoare solemna. Din 350 AD s-a decis ca aceasta sarbatoare sa aiba loc pe 25 Decembrie.


Povestea nasterii Pruncului Sfant

In vremea Imperiului Roman condus de imparatul Cezar Augustus, si a Israelului guvernat de regele Irod, in Nazareth traia un timplar pe nume Iosif si o tinara virgina Maria, care avea sa-i devina mai tarziu sotie. Maria ii povesti intr-o zi lui Josif ca a fost vizitata de un inger ce i-a spus ca ea este cea aleasa sa dea nastere Fiului lui Dumnezeu, pe care avea sa-l numeasca Isus.

Intr-o zi imparatul a trimis instiintare ca toti oamenii sa se reintoarca in orasul natal pentru a fi inregistrati pentru o noua taxa. Desi Maria era insarcinata si statea sa nasca, a parasit impreuna cu Iosif Nazareth si s-au indreptat spre orasul Bethlehem. Calatoria a durat multe zile si se puteau odihni doar noaptea.

Cind au ajuns in Bethlehem era deja noapte, iar hanurile erau ocupate de calatori veniti din toate colturile tarii, pentru inregistrare. Unul dintre hangii insa, vazind ca Maria statea sa nasca i-a sfatuit sa innopteze in una din cavernele sapate in dealurile din apropiere, in care ciobanii poposeau cu vacile si oile. Iosif si Maria au plecat spre acele dealuri si au gasit o iesle intr-una din aceste caverne.�Josif a curatat-o si a intins pat din fin proaspat, iar dintr-o troaca�curatata si umpluta cu fin a facut un patut. Noaptea urmatoare Maria a nascut un fiu pe care l-a numit Isus, asa cum ii spusese ingerul.

In noaptea in care s-a nascut Isus, o stea mare a aparut deasupra Bethlehemului, vizibila de la departare. Ciobanii ce se ingrijeau de turmele de oi in cimp s-au speriat si au vrut sa o ia la fuga cind un inger le-a aparut deodata in fata ochilor. Dar acesta le-a spus:� "Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi in cetatea lui David, vi s'a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. Iata semnul, dupa care-L veti cunoste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle".

Si deodata cerul s-a umplut de ingeri laudand pe Dumnezeu si zicind: "Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamint intre oamenii placuti Lui." Dupa plecarea ingerilor, ciobanii s-au indreptat spre Bethlehem si l-au gasit pe pruncul Isus caruia i s-au inchinat.

La rasarit de Ierusalim traiau trei regi (crai): Caspar - regele Tarsusului, Melchior - liderul Arabiei si Balthazar - regele Etiopiei, iar cind fiecare a vazut steaua stralucitoare deasupra Bethlehemului a plecat spre ea. Oamenii cred ca cei trei Crai de la Rasarit au calatorit 12 zile dupa nasterea lui Isus, calauziti de steaua stralucitoare, si au ajuns in Bethlehem in cea de a 12-a noapte, cunoscuta si sub numele de Epifania. Aflandu-l pe Isus in iesle, cei trei Crai i s-au inchinat si i-au pus in fata daruri: aur, tamiie si mir. Dupa o noapte petrecuta in caverna s-au reintors in propria tara sa dea de veste de nasterea Mantuitorului.

Astazi familii din toata lumea sarbatoresc nasterea lui Isus Cristos pe 25 Decembrie, dar in multe tari sarbatoarea incepe inainte de ziua de Craciun si se incheie abia in cea de a 12-a noapte.

CRACIUN FERICIT TUTUROR!

Sarbatorile de iarna in traditia populara

De la San Nicoara la Mos Niculae

(6 decembrie) Poporul are habar mai putin de identitatea si biografia reala a Sfantului Nicolae, desi il tine foarte drag. San Nicoara, cum era indeobste numit in lumea traditionala, este mai degraba un personaj mitologic, in jurul caruia s-au tesut legende diverse si uneori nastrusnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc. El ar fi al doilea sfant facut de Dumnezeu si ar sta de-a stanga Acestuia (primul facut, Mihail, are cinstea sa stea de-a dreapta). San Nicoara (ajutat de San Toader) pazeste Soarele, care are adesea tendinta sa fuga, ca un cal naravas. San Nicoara e acum batran, dar in tineretile lui unii zic ca ar fi fost podar, iar altii ca ar fi fost corabier si pescar (ca protector al corabierilor, Sf. Nicolae este cunoscut pe scara larga, atat in Rasarit cat si in Apus). El ar fi oprit si apele Potopului pe vremea lui Noe. Se pare ca ipostaza de Mos Niculae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminti, insa nuieluse pentru cei neastamparati) e o inovatie oraseneasca, prefigurand darnicia mai substantiala a lui Mos Craciun.



Ignatul (20 decembrie)

Numele zilei se trage de la Sf. Mucenic Ignatie Teoforul, trecut in calendarul bisericesc la data respectiva. Pentru tarani, Ignat a fost insa un simplu om necajit care, vrand sa-si taie porcul, ca tot romanul, a scapat securea in capul lui tata-sau, omorandu-l pe loc, apoi caindu-se toata viata si primind mila de la Dumnezeu si Sfantul Petru. In ziua de Ignat se taie porcul si nu e bine sa lucrezi altceva. Cand tai porcul (care mai nou cica ar trebui adormit, dupa normele europene!), zici: „Ignat, Ignat, / Porc umflat“. Porcul nu-i luat chiar pe nepregatite, caci se spune ca, in noaptea de dinaintea Ignatului, isi viseaza cutitul... Cu sangele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sa fie sanatosi peste an. Dupa taiere si transare, urmeaza „pomana porcului“, la care iau parte casnicii si ajutoarele. Regretata Irina Nicolau observa ca in popor se face o fina deosebire intre a taia porcul si a-l omori: daca respecti intru totul regulile traditionale (cum il injunghii, cum il parlesti, cum il transezi, cum il chivernisesti), atunci il tai (ceea ce e in firea lucrurilor, placand si lui Dumnezeu), in vreme ce, daca incalci regulile (ritualul), atunci se cheama ca-l omori, prefacand sacrificiul legiuit in crima nelegiuita! O vorba spune ca cine n-are porc gras de Craciun si cutit ascutit la vremea pepenilor, acela n-a cunoscut fericirea. Se mai zice, de asemenea: „Pastele fudulul“ si „Craciun satulul“ (niciodata romanul nu mananca atat de mult si de greu, ceea ce uneori umbreste bucuria spirituala a Craciunului, riscand sa-l prefaca in sarbatoare a pantecului, ispasita prin revolta ficatului sau a matelor, mai ales daca s-a tinut postul prealabil).



Mos Ajunul (24 decembrie)

Ajunul Craciunului apare personificat in chipul unui mos cumsecade, frate mai mic al lui Mos Craciun si despre care se spune ca ar fi fost pastor: Mos Ajunul. Acesta pare mai autohton decat Mos Craciunul actual, de import occidental. Romanul se pune sa chefuiasca inca din seara de ajun, cand in unele parti se crede ca vin si sufletele mortilor sa petreaca laolalta cu cei vii. Ca atare, pe masa se pune hrana anume si pentru ei (s-ar zice ca mortii nu prea trag la carne, ci mai degraba la colaci, turte si cozonaci). Copiii umbla cu Mos Ajunul („Ne dati ori nu ne dati...?“) si primesc mai ales nuci si covrigi. E bine sa se imparta bucate, atat in numele mortilor, cat si ca semn de belsug, fiind rastimpul prin excelenta al darurilor. Lipsa reciprocitatii e rau vazuta, iar pe alocuri se crede ca zgarcitii incaseaza pedepse de la Mos Ajun (cele mai grele fiind ale acelora care nu primesc uratorii). Daruitul de bani nu intra in optica traditionala, incetatenindu-se abia in mahalale oraselor (mai ales o data cu „tiganizarea“ colindatului).



Mos Craciun (25 decembrie)

Mos Craciunul cu plete dalbe, astazi imbracat in costum rosu, cu sacul doldora de jucarii sau alte atentii, deplasandu-se in sanie trasa de reni, de cerbi sau de iepurasi, nu tine deloc de vechile traditii romanesti, ci reprezinta, ca si pomul (bradul) de Craciun, un imprumut tarziu din lumea apuseana, neatestat la noi inainte de secolul al 19-lea. Comunistii l-au rebotezat Mos Gerila (uzand abil tot de un nume de personaj fantastic din basmele populare), pentru a estompa pe cat cu putinta implicatiile religioase. Traditia crestina spune ca Mos Craciun ar fi fost proprietarul sau paznicul binevoitor al staulului in care a nascut Fecioara. Dupa o alta varianta a legendei, el a fost, dimpotriva, un om bogat si rau, care ar fi refuzat sa dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit nevasta-sa, Craciuneasa. Ba mai mult, de furie ca femeia i-a ajutat pe straini, el i-ar fi taiat mainile de la coate, dar acestea s-au refacut in scalda Pruncului. Pentru inima ei buna, Craciuneasa trece drept patroana a moaselor. In fata unei asemenea minuni, Craciun insusi se spaseste si se crestineaza, devenind primul dintre sfinti. S-a spus si ca personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeitati pagane a locului. Se stie, bunaoara, ca sarbatoarea Nasterii Domnului s-a suprapus pe vechea sarbatoare a nasterii zeului Mithra (Natalis Solis Invicti). In vechime, crestinii sarbatoreau tot acum si Anul Nou, ceea ce explica faptul ca Anul Nou actual (1 ianuarie) mai este numit pe alocuri si „Craciunul cel mic“.


Colindatul

Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. In vechime, colindele erau „specializate“ (de preot, de pastor, de fata mare etc.). O categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul bisericesc, evocand inchinarea magilor (Viflaimul sau Vicleimul - stalcire a numelui Betleem) sau panica si viclenia lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp, flacaii umbla cu Capra (Turca, Brezaia) sau cu Ursul, in cete pestrite si galagioase (ca e un obicei pagan se vede si din aceea ca in unele parti se zice ca astfel de colindatori „glumeti“ ar fi parasiti vreme de 6 saptamani de ingerul lor pazitor!), iar copiii cu Steaua („Cine primeste steaua cea frumoasa si luminoasa...“). Cantecele de stea cu care suntem familiarizati astazi (mai ales „Steaua sus rasare...“) sunt de origine culta, adeseori chiar bisericeasca. Plugusorul si Sorcova sunt legate de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al Craciunului. Din pacate, toate par a fi pe cale de disparitie, sau in orice caz iremediabil compromise de transformarea lor intr-o forma de cersit tiganesc (extinsa stupid si penibil cam de pe la Sf. Nicolae si pana la Sf. Vasile).

Ce nu stiati despre Craciun

Craciunul nu a fost intotdeauna asa cum il stim astazi. A devenit sarbatoare legala abia in secolul al XIX-lea, dar nu existau obiceiuri ca impodobitul brazilor sau colindatul, care a fost chiar interzis pe vremuri. Aceasta sarbatoare are loc de mai bine de 2000 de ani, cu propriile traditii sau cu altele, imprumutate. Multe dintre ele au aparut insa cu mult inainte de nasterea lui Iisus.

La noi, in satele de pe Valea Muresului, Craciunul corespunde anumitor credinte populare care inca se pastreaza, iar originea obiceiului de a oferi daruri provine dintr-o legenda pe care doar batranii o mai cunosc. Craciunul este singurul cuvant din limba romana care desemneaza Nasterea Domnului. Se spune ca Mos Craciun era un cioban rau, care nu a vrut sa o lase pe Maica Domnului sa nasca in staulul sau.

Atmosfera Sarbatorilor a fost de multe ori o muza pentru nenumarati artisti care au evocat-o sub diverse forme. Atunci cand vorbesti despre Craciun, vorbesti despre fericire, pace si sperante pentru mai bine. Am facut o selectie a celor mai interesante informatii te despre Craciun, pe care vi le oferim in locul clasicelor urari specifice Sarbatorilor, pe care probabil le asteptati an de an din partea celor dragi.


* Ajunul Craciunului in Japonia este ziua in care se consuma carne de pui si prajituri cu capsuni.
In 1647 parlamentul britanic a aprobat o lege conform careia Craciunul era considerat ilegal. Oliver Cromwell considera ca aceasta sarbatoare si traditiile specifice sunt imorale, de aceea le-a interzis. Craciunul a fost legalizat din nou in 1660, cand Cromwell a pierdut puterea in stat.

* Franklin Pierce a fost primul presedinte american care a decorat un brad de Craciun in incinta Casei Albe.

* Becurile colorate pentru impodobirea bradului de Craciun au fost utilizate pentru prima data in 1850.

* Bradul de Craciun oficial al americanilor se afla in parcul national King's Cabyon din California. Copacul, un sequia a carui inaltime ajunge la 90 de metri a fost recunoscut in mod oficial simbol al Craciunului in anul 1925.

* Cel mai popular colind de Craciun este "White Christmas", in versiunea cantata de Bing Cosby. "Silent Night" este cel mai cantat colind si a fost scris in 1818 de pastorul austriac Joseph Mohr. "Jingle Bells" a fost scris initial pentru celebrarea zilei Recunostintei, in 1857.

* In Evul Mediu capul de mistret reprezenta una dintre mancarurile traditionale ale Craciunului. Obiceiul a inceput dupa ce un mistret a atacat un student, iar acesta a reusit sa se salveze cu ajutorul unei carti despre Aristotel, pe care a introdus-o in gura animalului. Mistretul s-a inecat cu cartea, iar studentul i-a retezat capul, ducandu-l la universitatea unde invata.

* In America exista orase ale caror nume sunt corelate cu sarbatoarea Nasterii Domnului: Santa Claus in Arizona & Indiana, Noel in Missouri si Christmas in Arizona & Florida.

* 56% dintre americani canta colinde de Craciun propriilor animale de companie.

* Conform unor studii, 17% dintre oameni trec anual prin momente penibile la petrecerile de Craciun organizate de firmele pentru care lucreaza.

* 1 din 3 barbati vor astepta Ajunul Craciunului pentru a face ultimele cumparaturi pentru Sarbatori.

* Anual, se produc circa 1.76 miliarde de bomboane.

* Prima felicitare de Craciun imprimata a fost realizata in anul 1843 la comanda lui Sir Henry Cole. El a comandat realizarea a 1000 de felicitari pe care ulterior le-a trimis persoanelor apropiate, iar o parte au fost vandute la pretul de 1 shilling. Abia dupa anul 1860 productia de felicitari a crescut, pentru ca pana in 1870 posta sa se introduca un timbru special pentru acestea.

Lupta pentru esenta kung fu

In umbra legendarului Templu Shaolin, din China, discipolii unui maestru kung fu dau piept cu lumea in schimbare a artelor martiale.

Maestrul si-a petrecut ultima zi din viata infasurat intr-o patura multicolora cusuta de sotie; respiratia lui hârsâita si inegala umplea micul dormitor. Pe parcursul zilei racoroase de primavara, in orasul Yanshi, la poalele Muntilor Song, sosise un val de vizitatori care voiau sa-i aduca un ultim omagiu celui care ii invatase kung fu, Yang Guiwu, aflat pe patul de moarte. Unii purtau robe de calugari si rosteau binecuvântari la intrarea in casuta de caramida. Altii purtau blugi si pantofi de piele si isi stingeau tigarile la usa. Sotia maestrului, cu parul alb pieptanat ingrijit, il apuca de umeri pe fiecare nou-venit ca pe un fiu si il conducea prin bucatarie, pe lânga plita cu carbuni, lânga rudele si ceilalti discipoli adunati la capatâiul sotului ei.

Sotia s-a aplecat spre silueta acoperita pentru a anunta un oaspete, ultimul discipol acceptat de maestru in familia sa kung fu, cu 15 ani in urma: „E Hu Zhengsheng“ – a spus ea. In trening Nike si papuci traditionali de pânza, Hu, acum un barbat solid de 33 de ani, s-a aplecat peste trupul imputinat. „Shifu“ – a spus el incet, respectuos, folosind cuvântul mandarin pentru „invatator“. „Ma auzi?“ Pleoapele batrânului, palide si subtiri ca hârtia de orez, au tremurat. O clipa, pupilele au parut sa se concentreze pe fata tânarului, apoi au trecut mai departe.

Maestrul ii povestise adesea lui Hu despre visele in care il vizitau stramosii sai intr-ale artelor martiale, calugarii morti de mult din Templul Shaolin. Ii aduceau intelepciunea adunata de secole de barbatii ale caror picioare uzasera dalele din sala de antrenament a templului si ale caror oase erau ingropate in Padurea Pagodei, chiar lânga zidurile templului. Erau calugarii care-si inchinasera viata perfectionarii unor stiluri kung fu cu nume precum Pumnul Florii de Prun sau Palma Ratei Mandarine, fiecare o simfonie de miscari fizice, cu variatii peste variatii, care impingeau muschii si oasele pâna la limita. Unii ar spune chiar ca dincolo de limita. Poate – se gândea Hu – stramosii aceia erau adunati acum lânga maestru.

Innobilat in lupta" - spune epitaful a doi dintre cei 231 de calugari Shaolin eminenti, rasplatiti cu altare in Padurea Pagodei. Numarul de niveluri reflecta virtutea calugarului; oasele lui si adesea ale discipolilor sunt ingropate dedesubt (FOTO)

Viata complexa in urma cu 2,1 milioane de ani

Descoperirea in Gabon a unor fosile prezentate ca organisme pluricelulare vechi de 2,1 miliarde de ani, rastoarna teoriile legate de aparitia vietii. Cu formele lor rotunjite, cu reflexele maronii si cu gulerasele incretite, aceste fosile a caror vechime i-a inmarmurit pe cercetatori, intra triumfal in istoria paleontologica. Pana acum, aparitia vietii pluricelulare, a tesuturilor diferentiate si a celulelor eucariote (cu un singur nucleu) a fost datata la 600 milioane de ani. Pentru perioadele mai vechi, descoperirile geologice nu se refera decat la urme de microbi: virusi, cianobacterii si alte organisme unicelulare. Fosilele gaboneze intorc filele vremii cu inca 1,5 miliarde de ani in urma, facand dovada existentei unor forme de viata complexe.

O provocare pentru oamenii de stiinta

Istoria incepe in ianuarie 2008, intr-o cariera de gresie, in apropiere de Franceville, in sudul Gabonului. Doi geologi se aflau acolo pentru prospectiuni geologice in cautarea unor zacaminte de uraniu. La un moment dat, au descoperit 250 fosile de specimene cu forme diferite, unele masurand 12 centimetri lungime, care semanau cu fosile de organisme multicelulare. Toate, intr-o excelenta stare de conservare. Fosilele au fost duse la Universitatea din Poitiers pentru a fi studiate. Totodata, au fost trimise imagini unor reputati paleontologi din mai multe tari pentru a le afla opinia, fara sa fie mentionata vechimea lor, tinuta in secret o perioada de timp. Raspunsurile au fost in cea mai mare parte, in concordanta, centrate pe ideea ca specimenele sunt foarte asemanatoare cu cele descoperite in Edicara (Australia), vechi de 630-540 milioane de ani, varsta pe care au atribuit-o si esantioanelor gaboneze.

„Bomba” paleontologica e dezamorsata

Echipa de paleontologi din Poitiers decide sa divulge secretul. Reactiile nu se fac asteptate: stupefactie, rezerve, controverse, apeluri la prudenta... Datarea unor esantioane a fost reluata si de oamenii de stiinta de la Universitatea din Strasbourg care au apreciat vechimea lor la 2,1 miliarde de ani prin datari radioactive. Problema pe care au pus-o, a fost autenticitatea lor. Daca nu erau altceva decat bucati de piatra? Pentru a-si intari teza, cei doi geologi au cooptat o echipa internationala pluridisciplinara compusa din 20 de cercetatori care au supus unele esantioanele la diverse teste geochimice, decisi, sa le deterioreze, daca era nevoie. Prezenta izotopilor legati de viata a confirmat originea lor biologica. Ba, mai mult, a fost chiar reperat un biomarcator tipic eucariatelor. S-a ajuns la concluzia ca organismele aveau celule dotate cu un nucleu continand ADN. Suficiente argumente pentru a vorbi de organisme multicelulare?

Studiul esantioanelor a continuat prin scanarea lor cu microtomograful cu raze X, cele 1500 de imagini obtinute permitand reconstituirea fosilelor in trei dimensiuni, cu o rezolutie de 5 micrometri. Un alt test a fost facut cu sincrotronul national elvetian. Rezultatele? O reprezentare foarte detaliata a structurii lor, a organizarii interne, distingandu-se 50 de forme diferite. Aceste organisme, fara indoiala, gelatinoase, mobile si bogate in apa, ar fi evoluat la o adancime de 30-40 metri intr-o delta fluviala. Bacteriile care populau planeta cu peste 1 miliard de ani inainte au fosilizat acest ecosistem, tranformandu-l in cristale de pirita. Sedimentele s-au solidificat cu timpul in jurul fosilelor, conservandu-le pana in zilele noastre.

Infern primordial

Formata in urma cu 4,5 miliarde de ani, Terra a inceput sa fie populata cu primele forme de viata - cianobacterii – in urma cu 3,5 miliarde de ani. In acea epoca, oceanele erau calde, acide si sterilizate de radiatii ultraviolete. Atmosfera era densa, foarte incarcata cu dioxid de carbon. Un mediu cu aer irespirabil. Cum ar fi putut in aceste conditii sa debuteze viata eucariotelor si a organismelor multicelulare? Arhivele geologice atesta prezenta unui varf tranzitoriu de oxigen in urma cu 2,45 miliarde de ani, asa cum s-a intamplat in urma cu 900 milioane de ani, inainte de aparitia faunei din Ediacara, Canada si Groenlanda, o epoca in care cantitatea de oxigen atingea aproximativ 10% din cea actuala. O explicatie plauzibila.

Cat priveste cariera de gresie gaboneza, aceasta se afla sub supraveghere, urmand sa se continue explorarile. O alta pista interesanta o constituie zacamintele de argila din Brazilia, vechi de 2 miliarde de ani, care erau legate in acea vreme de placile tectonice din Gabon.

LEONARDO DI CAPRIO -heruvimul celei de-a saptea arte

Atunci cand a aparut in Titanic, carcotasii au spus ca frumusetea lui a fost suficienta spre a-l propulsa in distributia acestui grandios film. Au trecut anii si Leonardo DiCaprio, pustiul cu chip angelic care, murind la finalul filmului lui James Cameron, inlacrima milioane de fane din lumea larga, a dovedit din plin ca nu este doar chipes, ci a fost harazit de zei si cu un talent rar intalnit. Si nu-i de mirare ca de atunci, fiecare film in care a jucat a fost un succes...

Numele lui a fost ales de parinti in urma unei intamplari stranii. Pe cand mama lui, de origine germana, si tatal, provenind dintr-o familie de emigranti italieni, se aflau in vacanta la Florenta – femeia fiind insarcinata – pruncul inca nenascut a inceput, pentru prima oara, sa dea din picioruse chiar cand mama lui admira o pictura a lui Leonardo da Vinci, in Galeriile Uffizi. Asa ca, atunci cand pe 11 noiembrie 1974, bebelusul a venit pe lume, in Los Angeles, California, el a primit numele genialului artist si savant renascentist. Atitudinea liberala a parintilor fata de el i-a permis lui Leo, cum i se spunea in copilarie, sa duca o viata foarte fericita, in care i s-a permis practic orice. La scoala nu prea a stralucit si, dupa cum insusi va marturisi, obisnuia sa copieze spre a-si trece examenele.

Adevarul e ca scoala nici nu-l interesa, dupa ce, la cinci ani primise primul sau rol, in spectacolul de televiziune Romper Room. De atunci, n-a incetat sa viseze ca va deveni actor. La 11 ani, un impresar a incercat sa-l introduca in lumea de la Hollywood, sugerandu-i sa-si schimbe numele in „Lenny Williams’: „Cu numele de DiCaprio ai sa ajungi sa vinzi bilete de autobuz”, i-a spus agentul, insa pustiul, mandru de originile sale, nici n-a vrut sa auda de asa ceva. Si-a continuat cariera, cu roluri episodice in seriale precum Lassie, The Outsiders, Roseanne si Parenthood si a jucat in zeci de reclame de televiziune. La 16 ani, va obtine primul sau rol important – cel al unui copil al strazii in sitcomul Growing Pains unde ii va eclipsa, pur si simplu, prin verva sa debordanta, pe ceilalti membri ai distributiei.

Drumul spre glorie

Va urma primul rol principal – Tobias Wolff in filmul This Boy’s Life. Desi nu a fost un mare succes comercial, pelicula a atras atentia asupra calitatilor tanarului actor. Sfatuit de tatal sau, el nu a acceptat roluri considerate „facile”, dar in filme cu mare potential la public – a refuzat de pilda rolul Robin din Batman Forever, in schimb a ales personaje „intunecate” si dificil de jucat, ca Arnie Grape, adolescentul handicapat mintal din What’s eating Gilbert Grape, narcomanul Jim Carrol din Basketball Diaries sau poetul homosexual francez Arthur Rimbaud in Total Eclipse. Odata cu adaptarea in versiune moderna a piesei Romeo si Julieta, DiCaprio a devenit peste noapte un star international. Dar cariera lui va cunoaste cu adevarat o „explozie” prin rolul din Titanic, film castigator a 11 premii Oscar.

Desi Leonardo n-a fost printre nominalizatii la prestigioasa distinctie, el a inceput sa fie asediat, realmente, de producatori, care-l doreau fiecare in filmele lor. Obligat sa aleaga, el a ramas fidel crezului de tinerete, preferand productiile dificile celor facile, comerciale – in Masca de Fier, de pilda, a jucat un rol dublu – Regele Soare si fratele proscris al acestuia – dovedind o data in plus uluitoarele sale valente artistice. Au urmat Plaja, un thriller de exceptie, Prinde-ma daca poti, (alaturi de Tom Hanks) si violentul Gastile din New York, in 2002, film care a deschis colaborarea lui cu Martin Scorsese, ce va face din DiCaprio actorul sau fetis.

De altfel, cei doi se vor revedea in 2004, in Aviatorul, si tot alaturi de Scorsese, Leonardo va savura triumful unor noi Oscaruri (patru la numar, inclusiv pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor), pentru Cartita (2006), desi nici de asta data nu va fi ales el cel mai bun actor... In 2008, el a jucat impreuna cu Russell Crowe in Body of Lies si apoi se va reintalni cu partenera din Titanic, Kate Winslet, in Revolutionary Road. Dupa rolul exceptional din Shutter Island, care releva un actor ajuns la varsta deplinei maturitati artistice, DiCaprio a jucat recent in thrillerul science-fiction Inception, care s-a bucurat, de asemenea, de unele critici favorabile si de profituri fabuloase.

Idile peste idile

Pe plan personal, DiCaprio a avut o viata aventuroasa, presarata cu numeroase aventuri sentimentale, lucru firesc daca ne gandim ca este unul dintre cei mai sarmanti actori de la Hollywood. Dupa ce a avut o relatie cu fotomodelul Kristen Zang, in anii ’90, el a luat, parca, la rand, cele mai frumoase manechine din lume, de la Gisele Budnchen la Vanessa Hayden sau Emma Miller, flirtand chiar cu controversata Paris Hilton, insa nu si-a gasit fericirea alaturi de nici una dintre ele.
In 2005 a cunoscut-o pe fotomodelul israelian Bar Refaeli, cu ocazia unui concert U2 desfasurat la Las Vegas si astfel a debutat o frumoasa idila, intrerupta doar vremelnic in 2009.

Desi presa ii dadea despartiti pentru totdeauna, cei doi au reluat relatia si si-au petrecut cateva scurte vacante impreuna, la Ibiza, in compania modelului Naomi Campbell si a miliardarului rus Vladimir Doronin. Anul acesta, ei au fost in Sardinia, cu yachtul lui Doronin, feriti de ochii indiscreti ai ziaristilor. Desi s-a speculat mult pe seama unei presupuse casatorii a celor doi, DiCaprio a negat permanent zvonurile, sustinand ca nunta poate sa mai astepte si ca doreste sa se concentreze mai ales pe cariera. Unii deja spun ca o ia pe urmele lui George Clooney. Probabil ca o sa aiba parte tot de regretele tardive ale acestuia...

MASLINELE - ideale in prevenirea bolilor de inima

Consumul mare de masline si derivate ale acestora in tarile mediteraneene este motivul pentru care numarul celor afectati de boli cardiovasculare este cu mult mai mic fata de alte natiuni ale lumii. Despre calitatile curative deosebite ale maslinelor se stie inca din Antichitate. In acea perioada maslinul era un arbore venerat, iar uleiul extras din fructele proaspete era considerat „aurul lichid” al vremii. Acesta a constituit de altfel moneda de schimb pentru o perioada, cu el se plateau obiecte si alimente de pret precum imbracamintea, vinul de calitate, bronzul, vazele de alabastru.

Hipocrate, parintele medicinei moderne, recomanda consumul de masline celor care sufereau de ulcer, iar sucul stors din fructele neprelucrate se folosea cu precadere in tratarea afectiunilor cronice. In Grecia Antica se credea ca maslinele, consumate cu samburi, contribuie la marirea potentei si a fertilitatii feminine. Cercetarile moderne au evidentiat o serie de proprietati terapeutice extraordinare ale maslinelor. Astfel, ajuta la optimizarea digestiei, au efect cicatrizant intern, contribuie la eliminarea parazitilor intestinali, sunt foarte nutritive, avand valoare egala cu a carnii.

Sunt eficiente in tratarea afectiunilor hepatice de orice fel, in litiaza biliara, insuficienta hepatica, afectiuni ale vaselor sangvine, anemie, paradontoza etc. Constituie o buna sursa de grasimi monosaturate si de vitamina E. Acestea au rol antioxidant si antiinflamator, asigurand o mai buna protectie la nivel celular. Contin o serie de elemente absolut indispensabile organismului. Astfel, 100 g masline negre, conservate in saramura, acopera 8% din necesarul zilnic de calciu, 1% din cel de magneziu si 18% din cel de fier. Sunt bogate in vitamina A, E, K si C. Folosite in uz extern, sub forma de cataplasme din mai multe masline zdrobite, contribuie la maturarea abceselor, furunculelor si panaritiului.

Cum functioneaza creierul

O situatie normala, din viata de zi cu zi: stai de vorba cu un prieten despre una-alta, iar la un moment dat el mentioneaza ceva ce te nelinisteste. Poate un eveniment la care nu ai fost invitat sau o factura pe care ai uitat sa o achiti. Nu este ceva foarte important, nimic de viata si de moarte. Totusi, e neplacut. Iti da o senzatie proasta. Te simti descurajat si tensionat.
Chiar daca subiectul conversatiei s-a schimbat, sentimentul acela inca te apasa. Poate nici nu iti mai amintesti ce anume a cauzat stresul, dar continui sa il simti. Aceste momente ciudate apar pentru ca procesarea secunda de secunda a unei conversatii are loc intr-o anumita parte a creierului, in timp ce evaluarile emotionale au loc in alta parte. Procesarea limbajului se face aproape de partea frontala a creierului. Reactia emotionala implica o serie de evenimente ce duc la eliberarea unor substante care circula in tot corpul. Printre aceste substante este si cortizolul, responsabil pentru efectele pe care le poate avea stresul prelungit. Cele doua sisteme opereaza la viteze diferite, procesarea limbajului desfasurandu-se in milisecunde, iar sistemul care coordoneaza stresul raspunde in secunde sau chiar minute. Asa ca se poate produce o desincronizare. Te gandesti un pic la ceva stresant, dar iti iese repede din minte, caci lobii prefrontali proceseaza la viteza mare. Dar emotiile raman in urma, datorita cortizolului din sange. Acesta actioneaza timp de 30 de secunde dupa ce o veste ingrijoratoare, trista sau iritanta dispare din memoria de lucru. Asa ca sentimentul neplacut persista.

Aceste momente de desincronizare dovedesc ca materia noastra cenusie nu este o simpla "masinarie de gandit", omogena si unispecializata, ci un sistem complex in care diverse parti indeplinesc diferite functii. A sti cum iti functioneaza creierul te poate ajuta sa te percepi pe tine insuti sau pe tine in relatie altii. In ultimii ani am calatorit si am stat de vorba cu cei mai buni experti in stiinte neurologice, verificand idei si tehnici, printre care scanari ale creierului si teste cognitive. Mi-am dat seama ca nu iti trebuie doctoratul ca sa intelegi cercetarile de ultima ora. Stiind doar cateva lucruri de baza, poti deveni un utilizator mai informat al propriului creier.
Cercetarile facute asupra atentiei si concentrarii au dus la una dintre cele mai fascinante descoperiri. Intr-o societate ca a noastra, bombardata de informatii, capacitatea de a te concentra pe un anumit lucru este un avantaj extraordinar. Dar atentia si concentrarea se dovedesc procese destul de complicate, fiind rezultatul mai multor functii ale creierului, nu doar al uneia singure. Asta am aflat de la psihologul John Rodenbough. El a dezvoltat un program de computer numit Comprehensive Attention Battery (Teste de evaluare a atentiei).
Rodenbough spune: "Oamenii au prejudecata ca ar avea fie o atentie buna, fie una slaba. Adeseori copiii sunt etichetati ca avand probleme de concentrare, dar, daca stai sa-i testezi, descoperi ca exceleaza numai in anumite domenii. Ma intreb daca intr-adevar exista ceea ce numim noi atentie."
Simplificand, putem spune ca cele sase simturi umane impart aceleasi "circuite" responsabile cu atentia. Poti avea o atentie vizuala extraordinara, dar sa te distraga usor un sunet. Pentru ca vazul si auzul sunt simturile cel mai usor de testat, ele sunt si facultatile cele mai studiate ale atentiei. Dar avem si atentie olfactiva, tactila si chiar "chinestezica" - aceasta detecteaza pozitia corpului nostru in spatiu.

Pe langa datele furnizate de simturi, modul in care informatia este procesata de creier determina concentrarea. Componentele-cheie ale acesteia sunt "sustinerea" si "codificarea".
"Sustinerea" este capacitatea de a ramane concentrat asupra unui obiect sau asupra unei sarcini mai mult timp. Poti sa iti mentii foarte bine atentia olfactiva, dar sa ai un sistem vizual usor de distras. Cantitati imense de date patrund neincetat in creier. Este clar ca nu capacitatea de a recepta toate aceste informatii de-a valma este importanta, ci aceea de a le selecta. Nu poti acorda atentie la tot ceea ce poti sesiza cu ajutorul simturilor.
"Codificarea" este capacitatea creierului de a stoca datele in memoria de lucru. De exemplu, numerele de telefon: pentru a memora un numar de telefon trebuie sa iti mentii atentia auditiva suficient timp pentru a auzi toate cifrele pe care ti le spune cineva. Apoi trebuie sa stochezi sau sa codifici acele cifre, inainte de a fi "sterse" de alta informatie pe care o primesti ulterior - aceasta este codificarea.
Din pacate, codificarea este destul de limitata. Dincolo de cateva exceptii, in general, oamenii pot stoca vreo sapte (plus/minus doua) elemente distincte in memoria de lucru. Iti poti aminti milioane de lucruri - de la numere de telefon la chipuri si versuri - atata timp cat sunt stocate in memoria de lunga durata.

Cand apar informatii noi si trebuie sa le codifici repede si sa le tii minte pentru un timp, deja iti suprasoliciti memoria de lucru daca incerci sa retii peste sapte elemente. Nu intamplator numerele de telefon au sapte cifre: cand au creat sistemul modern de formare, companiile telefonice au cerut parerea psihologilor cu privire la numarul maxim de cifre pe care le poate retine o persoana obisnuita. Majoritatea oamenilor retin sau codifica usor sase cifre. Deja de la opt sau noua cifre in sus creierul incepe sa faca mari eforturi. Poti sa simti ca ultimele cifre incearca sa le "stearga" pe primele din memoria imediata (cea de scurta durata).
Il intreb pe Rodenbough daca testele i-au schimbat parerea pe care o avea despre propria sa atentie. "Nu imi pot pastra prea bine atentia auditiva. Am tendinta de a ma gandi la prea multe in acelasi timp si nu mai sunt atent la ce mi se spune", raspunde el.
La ce ii folosesc aceste cunostinte in viata de zi cu zi? Rodenbough explica:
- Sotia mea se plange tot timpul ca nu o ascult. Asa ca incerc sa ma gandesc la asta analizand elementele atentiei. Intrebarea este: o ascult sau ma gandesc la prea multe deodata, iar cuvintele ei imi depasesc capacitatea de codificare in memoria de scurta durata? Iata explicatia mea: cand spune ceva, acord atentie tuturor variantelor, utilizand tot spatiul de codificare.
- Asadar, tu o asculti prea atent?
- Exact.
- Si chiar te crede?
- Pai nu, inca nu i-am dat aceasta explicatie. O tin pentru mine.
Pe baza testelor am descoperit ca, in ceea ce priveste atentia mea, punctul slab este codificarea vizuala pentru fete si detalii. Imediat am inceput sa observ asta in viata de zi cu zi. Impreuna cu sotia mea, ma ocupam de renovarea unei case. Ne tot duceam pe acolo sa vedem cum progreseaza lucrarile si, la intoarcere, constatam ca sotia retinea, cu precizie fotografica, o multime de detalii. Eu ramaneam cu impresii si imagini vagi.

Ce inseamna asta? Vazusem amandoi aceleasi obiecte, dar eu nu reusisem sa le codific. Pentru sotie, simpla trecere printr-o camera inseamna inregistrarea unor detalii pe care si le poate aminti chiar si cateva zile mai tarziu. In cazul meu, lucrurile nu stau asa. Asta nu inseamna ca nu sunt capabil sa imi amintesc informatiile vizuale.
De fapt, dupa ce am inteles care era problema, am facut mici progrese. Acum, daca vreau sa tin minte, declansez procesul de codificare. In loc sa arunc o privire de ansamblu asupra camerei, o observ pe bucatele. "OK, imi spun, remarca ornamentul de deasupra holului. Are o crapatura. Acum uita-te aici, la tabloul electric." Sigur, tot nu ma ridic la nivelul capacitatilor sotiei, dar cel putin reusim sa ne intelegem.
Teste de atentie ca acelea folosite de Rodenbough iti evalueaza facultatile mintale pe baza abilitatilor tale de a face anumite lucruri. Dar anumite metode stiintifice se bazeaza pe observarea undelor electrice generate de creierul nostru, printre care cunoscutele unde alfa, delta, teta si beta, care reprezinta diverse stari ale constientului. Cercetatorii pot folosi dispozitive de neurofeedback (reactie neuronala) pentru a oferi oamenilor obisnuiti posibilitatea de a-si vedea in timp real undele cerebrale si de a se concentra mai repede si mai bine.
Wes Sime, de la Universitatea din Nebraska, a avut prima revelatie pe cand lucra cu un inotator care facea tratament recuperator in urma unei leziuni grave la coloana. Dupa cateva sedinte dedicate cresterii capacitatii de concentrare - care ii impuneau ca, inainte de a sari la trambulina, sa isi imagineze o saritura reusita -, tanarul a avut o recuperare spectaculoasa. Curand, sariturile au ajuns sa ii iasa tot mai bine. Dupa ce a castigat prima competitie, antrenorul sau a venit la mine si mi-a spus: "Nu stiu ce i-ai facut pustiului cu toate chestiile alea de cap. Inainte, ii ieseau opt sau noua sarituri din zece. Acum se descurca la toate".

In cadrul altui proiect, Sime a conectat zeci de jucatori de golf la dispozitive de neurofeedback si le-a analizat undele cerebrale in timp ce loveau mingea cu crosa. N-a fost o surpriza sa observe ca exista o corelatie intre anumite tipuri de unde si gradul de succes al loviturilor. A reiesit ca cea mai eficienta stare pentru jucatorii de golf era aceea in care intreaga activitate a undelor cerebrale era linistita, dar intensa. Era o stare echivalenta cu ceea ce atletii numesc "zona": nu te mai gandesti la competitie si iti lasi memoria musculara sa isi faca treaba fara nici o opreliste.
Ascultandu-l pe Sime vorbind despre atletii sai, gandul m-a dus la toate acele ocazii in care cineva repeta ideea arhicunoscuta conform careia folosim doar zece la suta din creier, iar apoi se entuziasmeaza gandindu-se cat de destepti am fi daca ne-am putea folosi creierul suta la suta. Este adevarat ca ne folosim numai o mica parte din creier in orice moment, ceea ce, de fapt, este foarte bine. Creierul are zeci de specializari, cele mai multe dintre ele nefiind relevante pentru obiectul concentrarii tale dintr-un anumit moment. Folosirea a doar zece la suta din capacitatea creierului este un semn de eficienta, nu de lipsa de performanta.
E imposibil sa te invarti in lumea celor pasionati de neurofeedback fara sa devii interesat de conceptul de neurotrainer personal, un dispozitiv care te ajuta sa atingi starea mintala perfecta pentru lucrul pe care il ai de facut. Poate suna hilar, dar orice antrenor sau profesor pe care l-ai avut de-a lungul timpului, de la echipa de baseball de juniori la cursul de engleza din facultate, a incercat sa iti antreneze creierul sa se comporte intr-un alt fel. Atunci cand invatai sa iti retii impulsul natural de a te feri de o minge aruncata spre tine sau, in facultate, sa citesti o povestire complexa in limba engleza, de fapt invatai sa iti schimbi starea neurochimica a creierului, activandu-ti anumite regiuni si inhibandu-le pe altele. Diferenta consta in faptul ca, spre deosebire de neurotrainer, antrenorul de juniori nu poate sa iti vada direct schimbarile din activitatea cerebrala. Neurofeedback-ul te ajuta sa intrezaresti aceasta lume interioara.
Pana in urma cu cativa ani, cand cineva incepea o cura de slabit, renunta de obicei la dulciuri si la gustarile din comert. Acum avem cu totii o idee mai precisa cu privire la felul in care mancarea actioneaza asupra corpului, asupra starilor prin care trecem, si dispunem de un vocabular cu totul nou: grasimi saturate, acizi grasi omega-3, carbohidrati cu indice glicemic scazut. Cresterea popularitatii medicamentelor antidepresive a lansat serotonina neurochimica in consumul pe scara larga din America; probabil ca in curand vom putea vorbi si despre modalitatile prin care sa ne scadem ritmurile teta si sa ne imbunatatim aptitudinile de codare auditiva. Datorita descoperirilor din domeniile care au legatura cu neurologia si cu tehnologia imagisticii cerebrale, acum avem o perspectiva asupra mintii omenesti pe care nici nu o visam in urma cu doar cateva decenii. Si atunci, de ce sa nu ii acordam toata atentia?

Dulciuri recomandate de nutritionisti

Medicii spun ca excluderea completa a zaharurilor din alimentatie nu este cea mai sanatoasa si mai comoda metoda de a te mentine suplu, insa trebuie sa tinem cont si de faptul ca aportul caloric adus de dulciuri se depune rapid, sub forma de rezerve si, astfel, controlul greutatii devine dificil. "Practic, noi recomandam ca zaharidele sa nu depaseasca zece la suta din aportul caloric zilnic, insa in aceasta ratie nu intra glucidele provenite din lapte sau fructe, ci doar glucidele adaugate din zahar, miere sau fructoza", explica lector univ. dr. Lygia Alexandrescu, medic nutritionist la un cabinet particular din Bucuresti. Potrivit specialistului, fructele proaspete si cele uscate reprezinta cea mai sanatoasa sursa de zahar, insa exista, totusi, si o minima permisivitate la un alt fel de dulce care poate sa fie consumat fara vinovatie. Un astfel de exemplu este crema de banane cu fructe. Pentru prepararea ei, medicul spune ca avem nevoie de un albus de ou, o banana mare, 300 de grame de fructe proaspete (piersici, pere, ananas, kiwi), o lingura de zeama de lamâie si o lingurita de zahar pudra. Albusul se bate spuma, se adauga banana maruntita, zeama de lamâie si zaharul pudra. Aceasta compozitie se mixeaza bine pâna când devine ca o crema. In cupe individuale se asaza fructele si deasupra se toarna crema. Produsul se serveste rece. Nutritionistul ne face si analiza nutritionala. "O portie are 82 de kcal, dar nu are grasime si nici colesterol. Continutul de carbohidrati este de 20 de grame, iar cel de sodiu, de 13 mg", precizeaza lector. dr. Lygia Alexandrescu.

Nutritionistul spune ca, in ce priveste cantitatea de zahar consumat, aceasta variaza de la o persoana la alta, in functie de necesarul caloric al fiecarui individ. De aceea, este recomandat ca acest aport caloric sa fie adus de alimente bogate in nutrienti, substante fitochimice, fibre si vitamine esentiale unei bune stari de sanatate. Adultii sedentari si cei care incearca sa piarda excesul ponderal trebuie sa-si limiteze cantitatea de zahar adaugat la 40-45 de grame pe zi, ceea ce ar corespunde unui aport energetic de 160-180 kcal zilnic, completeaza medicul Alexandrescu

SURTSEY - o insulta nascuta din foc

Pe 14 noiembrie 1963, inainte de ivirea zorilor, vasul pescaresc Isleifur II aluneca incet prin apele glaciare din nordul Atlanticului, spre sud-vestul Islandei. Cand echipajul si-a aruncat plasele in apele calme pentru a prinde cod, un val mare a lovit brusc vasul, ridicandu-l intr-un unghi periculos. Dupa ce si-au recapatat echilibrul, pescarii au vazut o coloana inalta de fum inaltandu-se din apa. Capitanul vasului a presupus ca o alta nava avea probleme si a pornit inspre ea pentru a-si oferi ajutorul. Dar cand Isleifur II s-a apropiat de sursa fumului, echipajul si-a dat seama ca nu luase foc nici o nava. „Fumul“ era de fapt abur si „focul“ era eruptia unui vulcan subacvatic. Acei pescari asistau la primele etape ale nasterii insulei Surtsey. Echipajul vasului a inceput sa se teama pentru propria siguranta si, navigand prin norii de aburi, s-a indreptat spre tarm. Din cand in cand, exploziile azvarleau bucati de lava racita in aer. La trei ore dupa eruptia initiala, coloana de cenusa si de resturi atingea 3.600 m inaltime. Pe parcursul urmatoarelor doua zile, a ajuns pana la 15.000 m si era vizibila in Reykjavik, capitala Islandei, aflata la circa 120 km nord-vest.
Vulcanul subacvatic a sfartecat 2,5 km2 din fundul marii, aflat la numai 130 m sub suprafata apei. Frictiunea dintre particulele de praf a provocat uriase fulgere pe cerul intunecat. Au urmat alte explozii care au framantat marea, amenintand vasele aflate pe ea. Transformarea brusca a unei cantitati asa de mari de apa in abur a declansat un nou lant de explozii subacvatice, atat de puternice, incat au prefacut magma portocalie fierbinte din miezul Pamantului in particule de praf. Fotografi, ziaristi si oameni de stiinta din intreaga lume au dat buzna pentru
a urmari la fata locului cataclismul, dar asupra lor s-a abatut o ploaie de zgura, piatra ponce si cenusa fina – amestec denumit tephra.
Pe 16 noiembrie, incepuse deja sa se formeze un munte de stanca, intarindu-se in miezul norului dens. Dupa doua saptamani se vedea clar o insula de circa 40 m inaltime si 550 m lungime. Dupa o luna, intrucat vulcanul parea sa se fi linistit, o echipa de ziaristi francezi curajosi s-a aventurat pe insula, dar a fost din nou bombardata cu piatra ponce si cenusa – dovada ca volumul de pamant continua sa creasca.
La sfarsitul lui ianuarie 1964, insula se inalta pana la 150 m peste nivelul marii si avea o suprafata de 2,5 km patrati, aproximativ jumatate din Central Park din New York. Guvernul islandez a numit-o Surtsey, in cinstea lui Surtur, zeul focului din mitologia nordica. Oamenii de stiinta banuiau insa ca insula va avea o viata scurta, pentru ca materialele din care se formase, in principal piatra ponce si cenusa, erau moi si aveau putine sanse sa reziste la bataile permanente ale valurilor si vantului din timpul unei ierni in nordul Atlanticului.
Surtsey ar fi disparut aproape sigur daca n-ar fi erupt un al doilea vulcan, care a depozitat lava topita peste tephra. Cand lava s-a racit si s-a solidificat, a format o suprafata dura pe marginea nordica a insulei. Lava s-a scurs si din primul vulcan (Surtur I), marind dimensiunile insulei si, amestecandu-se cu tephra, a intarit si mai mult suprafata; in cele din urma a alcatuit un scut rigid care putea rezista chiar si celor mai violente furtuni din nordul Atlanticului.
Dupa 1967, cand eruptiile au incetat, Surtsey a devenit un laborator unde oamenii de stiinta au sansa unica de a studia cu precizie cum se instaleaza viata intr-un nou mediu. Activitatea vulcanica ramane insa o amenintare si, intr-o buna zi, Surtsey poate fi distrusa la fel cum s-a nascut.

TARTELE - o gustare fina,delicioasa

Gustoase şi uşor de preparat, tartele sunt un preparat delicios atât pentru cei care urmează o dietă, cât şi pentru amatorii de ceva dulce. Dacă îţi doreşti o gustare la prânz, prepară tarte cu legume, carne sau brânzeturi, iar dacă alegi să le umpli cu jeleu de fructe, migdale sau stafide vei obţine un desert gustos şi aromat.
Tartele umplute se pot păstra o zi, iar cele neumplute, maximum trei săptămâni. Poţi coace tartele din timp şi să le umpli când doreşti. Când faci tarte cu fructe proaspete, presară întotdeauna puţin griş peste aluat, înainte să pui fructele, pentru a absorbi surplusul de zeamă.

TARTA CU FRUCTE
Ingrediente: 2 ouă, 250 g zahăr, 150 g făină, 1/2 praf copt, 1 plic zahăr vanilat, zeama şi coaja de la o lămâie, 100 ml apă, o budincă de vanilie, 250 ml lapte, 200 g fructe (mure, sau căpşuni, afine, zmeură etc.), 10 g gelatină transparentă, 50 ml rom.
Preparare: Albuşurile se bat spumă, se adaugă 150 g zahăr şi zeama de lămâie. Apoi se pun gălbenuşurile şi se continuă să se bată. În spuma rezultată se adaugă treptat apă şi făină amestecată cu praf de copt şi arome (coaja de lămâie rasă). Se toarnă în forma tapetată şi se coace la 200 grade, circa 35-40 de minute. Separat, se prepară crema din lapte şi budinca de vanilie (conform indicaţiilor de pe plic.) Fructele se pregătesc, se sortează. După coacerea tartei şi usoară răcire, se va însiropa cu 3 linguri de apă amestecată cu o lingură de rom şi o lingură de zahăr. Crema de budincă se toarnă peste tartă, se nivelează şi se ornează cu fructele de sezon. Se glazurează ca gelatina fierbinte, dizolvată în soluţie de zahăr.

TARTA DE BRANZA CU LEGUME
Ingrediente: 500 g brânză de vaci, 100 g brânză telemea, 300 g cartofi, 2 ardei graşi, 2 cepe, 4 căţei de usturoi, 200 g roşii cherry, 4 ouă, 1 conservă de ciuperci în apă, 1 salată verde, sare, piper, 100 ml ulei.
Preparare: Tai brânza telemea în bucăţi şi o amesteci bine cu brânza de vaci. Cartofii, curăţaţi de coajă, îi speli şi îi fierbi. Laşi la răcit, apoi îi tai în felii subţiri. Cepele şi usturoiul le toci mărunt. Încingi ulei într-o cratiţă şi căleşti ceapa, usturoiul împreună cu ardeii graşi tăiaţi. Le scoţi cu o spumieră şi le pui peste brânză. Adaugi salata verde tăiată în fâşii, feliile de cartofi şi ciupercile scurse de apă. Condimentezi cu sare şi piper, adaugi ouăle bătute, roşiile cherry şi amesteci. Ungi o formă de tartă cu ulei şi torni compoziţia. Nivelezi, introduci tava în cuptor şi laşi să se coacă, la foc mediu, până când tarta capătă o culoare aurie.

TARTA PICANTA (APERITIV)
Ingrediente: Aluatul: 200 g făină, 100 g margarină, 1 ou, sare şi piper, 50 ml apă. Umplutura: 200 g salam uscat picant, 1 ardei capia roşu, 80 g caşcaval, 2 ouă, 1 lg smântână, pătrunjel verde.
Preparare: Se frământă aluatul, se acoperă şi se lasă la rece jumătate de oră. Separat, se taie cubuleţe salamul şi ardeiul. Caşcavalul se dă pe răzătoarea mică. Se bat ouăle, se pune smântâna şi se amestecă împreună cu ardeiul, salamul şi pătrunjel tocat. Se îmbracă forme mici de tarte, se pune umplutura şi se dau la cuptor, la foc mediu, 40 minute. Peste tartele calde se rade puţin caşcaval. Umplutura poate fi diferită, funcţie de preferinţe.

Lasa-te de fumat facand sport

Miscarea fizica ajuta persoanele care fumeaza sa renunte la acest viciu atat de periculos Cercetarile conduse de specialisti austrieci de la spitalele Otto Wagner si Lainz au aratat ca persoanele care fac sport in perioada in care incearca sa se lase de fumat au mai multe sanse sa finalizeze acest demers cu succes. Studiul, realizat pe un esantion de 68 de voluntari, s-a desfasurat pe o perioada de trei luni, timp in care toti participantii au fost supusi unui tratament antitabagic, dar numai jumatate au combinat tratamentul cu sportul. Astfel, 80% din grupul care a facut miscare s-au lasat de fumat la finalul experimentului, in timp ce din grupul celor care nu au facut sport, doar 52% au reusit. "De cand m-am lasat de fumat merg in mod regulat la sala, de luni pana vineri, ceea ce m-a ajutat foarte mult. La fel de important este ca, datorita exercitiilor fizice am si slabit. Imi place sa privesc aceasta experienta ca pe o eliberare, si nu ca pe o abtinere de la ceva. Poate ca expresia ar trebui inlocuita cu termenul . Este un gand pozitiv si, in general, pozitivismul duce la succesi, a declarat unul dintre participantii la test. Fa gimnastica impreuna cu un prieten Cel mai important este sa alegi o activitate care sa-ti placa, pentru a nu te plictisi. Exista foarte multe optiuni precum mersul pe jos, jogging-ul, inotul, tenisul, toate fiind benefice pentru sanatate si ajutand, totodata, la mentinera siluetei. Incearca sa faci miscare cel putin 20-30 de minute, de trei-patru ori pe saptamana. Daca nu esti in forma, acorda-ti ragazul de care ai nevoie pentru ca apoi sa poti sustine un program de exercitii. Pentru multi, a face gimnstica reprezinta un adevarat chin. De aceea este bine sa mergi la sala impreuna cu un prieten. Acesta te poate incuraja atunci cand vrei sa renunti si, in plus, sunt mai multe sanse sa nu renunti atunci cand cealalta persoana se bazeaza pe prezenta ta acolo. Aerobicul, de exemplu, este foarte indicat deoarece accelereaza metabolismul, previne afectiunile cardiovasculare si combate stresul. In plus, aportul de oxigen este mai crescut decat in mod obisnuit, iar sangele circula mai repede si mai intens. Este de preferat sa apelezi la sfatul medicului inainte de a incepe un program de exercitii fizice sau o anumita activitate ce presupune mai mult efort fizic. Fumatul ucide Numarul persoanelor fumatoare creste de la an la an, chiar daca se stie ca urmarile asupra sanatatii sunt extreme de grave. In lume exista peste un miliard de fumatori, iar in America acest obicei ucide mai multi oameni decat SIDA, acidentele de masina sau abuzul de droguri. Multi copii incep sa fumeze inainte de a termina liceul si astfel prezinta un risc mai mare de a deceda din cauza unor diferite forme de cancer. Desi sunt bine cunoscute efectele nocive imediate si indepartate, tinerii din ziua de azi incep sa fumeze din curiozitate, din dorinta de a parea mai maturi, mai independenti sau mai in pas cu moda, uitand ca nu sunt nemuritori si ca toate actiunile au si consecinte. La fel de ingrijoratoare sunt si datele stiintifice cu privire la fumatul pasiv, acesta fiind la fel de periculos precum cel activ. Tigara, tinuta in mana sau scrumiera, arde la o temperatura mai joasa si astfel substantele chimice emanate sunt mult mai toxice.

Pentru un abdomen plat

Abdomenul este zona pe care majoritatea femeilor o considera a fi "cu probleme". Fie ca sunt slabe, fie ca au cateva kilograme in plus, cele mai multe femei sunt nemultumite de felul in care arata abdomenul lor, de burtica ori colaceii care nu vor sa dispara in ciuda tuturor eforturilor depuse.

Problema abdomenului nu se poate rezolva rapid. In definitiv, nu poti scapa de o problema cu care te-ai confruntat toata viata, in doar cateva zile ori saptamani. Ceea ce nu inseamna totusi ca nu poti avea abdomenul la care ai visat dintotdeauna. Totul tine de rabdare si de modul in care abordezi aceasta problema.

Pasul 1 - Constientizarea problemei

E important sa stii de la bun inceput ca pentru a obtine rezultatele dorite vei avea nevoie de timp, ba chiar s-ar putea sa fii nevoita sa-ti schimbi radical modul de viata, in functie de cat de sanatos sau nesanatos este acesta in prezent.

Un abdomen plat nu se poate obtine, dupa cum spuneam, rapid. Vei avea nevoie de timp, de multa munca, dar si de determinare si optimism. Trebuie sa intelegi ca numai daca vei reusi sa imbini toti factorii care pot duce la acest rezultat, il vei si obtine.

Care sunt acesti factori? In primul rand, dieta. Citeste mai mult despre dieta pentru un abdomen plat aici . Apoi, conteaza foarte mult si sportul, mai exact exercitiile pe care le faci pentru zona abdominala, dar si daca te odihnesti sau nu suficient. Despre alte beneficii ale somnului poti citi mai multe aici .

Pasul 2 - Pregatirea

Faza de pregatire consta in mare parte in informare. Exista anumite lucruri pe care trebuie sa le stii inainte de a porni la drum.

Sa vedem care ar fi cele mai importante dintre acestea:

- Degeaba stii ce sa mananci, daca nu stii cum sa mananci. Ca sa eviti balonarea, mananca intotdeauna incet, mesteca bine mancarea si renunta la bauturile carbogazoase.
- Respiratia iti salveaza ... abdomenul (si reputatia). Invata regulile respiratiei abdominale pentru un plus de ajutor in lupta ta. Inspira si umfla-ti abdomenul cat de mult poti. Apoi, incet, expira tinand muschii abdominali incordati. Este un exercitiu grozav si poate fi practicat aproape oriunde.

- Spune adio retentiei de apa. Multe femei se plang ca sufera de aceasta problema, mai ales cu cateva zile inaintea menstruatiei. Daca si tu ai senzatia ca iei in greutate in aceasta perioada, atunci apeleaza la ceaiurile cu efect diuretic. Ele sunt foarte sanatoase si te vor ajuta sa elimini excesul de apa din organism. Ceaiul verde este ideal pentru aceasta problema.
- Ajuta sau nu ajuta cremele pentru abdomen? Ei bine, ajuta... dar cu cateva conditii. Prima conditie ar fi investitia intr-o crema de calitate. Apoi, combinarea acesteia cu sportul si dieta. In ultimul rand, dar nu mai putin important, conteaza si masajul. Aceste creme trebuie sa le aplici cu constinciozitate, regulat, prin manevre de masaj, tocmai pentru a patrunde mai bine in piele.

Pasul 3 - Actiunea

Exista o multime de exercitii pe care le poti face pentru a avea un abdomen plat, asa ca nu te opri la clasica varianta - "abdomenele". Iata cateva exercitii putin mai diferite, cu un grad mediu de dificultate, care te pot ajuta:

Exercitiul 1 - Aseaza-te pe podea ca in pozitia pentru flotari, dar sprijinita pe antebrate. Indreapta-ti picioarele, incordeaza abdomenul si ridica-te usor pe varfurile degetelor de la picioare (vezi foto). Postura ta trebuie sa fie cat mai corecta - spatele drept, bratele si abdomenul incordate, picioarele bine intinse. Mentine pozitia pana la 30 de secunde. Relaxeaza-te si reia exercitiul. Pentru un plus de dificultate, incearca sa ridici cate un picior.

Exercitiul 2 - Aseaza-te pe spate, cu mainile lipite de sol. Ridica usor fundul si picioarele, incercand sa-ti apropii cat mai mult genunchii de umeri. Mentine pozitia cateva secunde, apoi relaxeaza-te. Reia exercitiul. Pentru un plus de dificultate poti ridica si intinde picioarele

Exercitiul 3 - Culcata pe spate, cu mainile la ceafa, ridica usor partea superioara a corpului, incercand sa apropii mana si piciorul opuse. Celalat picior poate fi tinut indoit, pe sol sau, pentru un plus de dificultate, ridicat la 45 de grade. Incearca aceasta varianta alternativa a abdomenelor clasice si vei vedea ca este chiar eficienta.

Sfat - Saritul corzii este un excelent exercitiu cardio care, imbinat cu exercitiile speciale pentru abdomen, poate duce la rezultate spectaculoase. In plus, il poti practica oriunde (atat in casa, cat si in aer liber) si nu te costa nimic.

Pasul 4 - Rezultatele
Tine minte ca rezultatele vor aparea in timp. Nu renunta daca dupa prima saptamana te-ai ales cu febra musculara, dar cu niciun centimetru in minus. Perseverenta conteaza!
Stiai ca:

- Obezitatea abdominala creste riscul cardiovascular? La barbati valorile sunt urmatoarele: risc scazut la mai putin de 94 cm in talie, risc probabil intre 94-101 cm in talie, risc ridicat la peste 102 cm in talie. La femei valorile sunt urmatoarele: Risc scazut la mai putin de 80 cm, risc probabil intre 80-87 cm in talie si risc ridicat la peste 88 cm.
- Obezitatea abdominala creste riscul de diabet, sindromul ovarelor polichistice ori afectiuni digestive?
- Obezitatea abdominal afecteaza articulatiile genunchilor din cauza presiunii exercitate de greutate?
- Obezitatea abdominala creste riscul de cancer la colon cu 16% pentru femei si 33% pentru barbati, pe fiecare 10 cm castigati in plus in jurul taliei?

Atractia marii

Marea constituie un adevarat rezervor de sanatate: apa si aer, nisip si lumina, plante si animale. Nu întâmplator, beneficiind de toate acestea, popoarele insulare înregistreaza de obicei medii de vârsta mai ridicate, precum si mai multa sanatate si vigoare. Acest gigantic rezervor de ape minerale, care acopera peste doua treimi din globul pamântesc, uneste continentele, ii hraneste pe oameni, le aeriseste plamânii.

O lume vie în miscare perpetua

Pestele marin îi furnizeaza omului circa 16% din proteinele animale necesare iar vegetalele marine degaja 70% din oxigenul prezent în atmosfera. Apa sa contine toate oligoelementele si substantele chimice necesare organismului. În plus, zooplanctonul asigura curatarea de microbi si de deseuri într-un ritm mai rapid decât apa dulce sau decât aerul. Este o apa care traieste si astfel tonifica, protejeaza, adaposteste o fauna si o flora ale caror calitati dietetice se impun tot mai mult.

Apa, vânt, presiune

Cura helio-marina formeaza un întreg, binefacerile apei si ale algelor gasindu-si o inspirata complementaritate în climatul specific marii, având la baza stabilitatea meteorologica. Temperatura blânda, fara mari variatii sezoniere ori pe parcursul unei zile, provine din inertia termica a apei, astfel ca marea tempereaza climatul. Gradul de umiditate din atmosfera ramâne mereu ridicat, ceea ce explica brumele frecvente. În fine, sa nu uitam luminozitatea specifica zonei de tarm, care are efect pozitiv asupra moralului. De altfel, tratamentele antidepresive includ uneori cure de lumina electrica puternica. Pe de alta parte, vânturile marine constituie un veritabil aerosol de iod, de saruri si de siliciu, iar presiunea barometrica ridicata din zonele litorale îmbogateste sângele în oxigen.

Aerul marin stimuleaza organismul

Climatul marin actioneaza asupra organismului ca o lovitura de bici si stimuleaza sistemul de aparare natural al acestuia. De exemplu, îmbunatatirea circulatiei sangvine se realizeaza prin batai de inima mai puternice si mai rare. Rezultatul: toate regiunile corpului se iriga mai bine. Acelasi lucru se petrece si cu plamânii si functia respiratorie, caci aerul marin permite o respiratie mai profunda. Pe de alta parte, numarul globulelor rosii creste cu circa 10%, iar forta musculara este stimulata.

De aceea, vântul marin constituie pentru sportivi o excelenta modalitate de revenire în forma, plasându-i în conditii identice de efort. Exista solutii si pentru persoanele care nu pot face o plimbare pe plaja, zilnic, de o ora: aerosoloterapia, practicata în centrele de talasoterapie, prin pulverizarea apei de mare bogate în ioni negativi. Efectul: mucoasa respiratorie se curata, sistemul nervos face sa dispara stresul, aducând în schimb un somn odihnitor si acea roseata a fetei echivalenta cu sanatatea.

Nisipul si pielea

Irigata mai bine sub efectul climatului marin, pielea poate beneficia si de o împrospatare substantiala, chiar pe plaja. Nisipul foarte fin reprezinta un excelent agent de elastificare pentru toate partile corpului, exceptând fata si gâtul. Pentru aceasta, înainte de baie va puteti freca usor pielea cu un pumn de nisip, executând miscari circulare. Apoi, mersul pe plaja ofera o ocazie foarte buna de întarire a gleznelor si a calcâielor, ca si un masaj plantar complet, cu conditia ca picioarele sa fie descaltate.

În plus, câteva asemenea plimbari sunt suficiente si pentru eliminarea dezagreabilelor calozitati de pe talpa. Si, fiindca am amintit de talasoterapie, sa spunem ca ea elimina unele dureri si tulburari legate de stres (insomnia, deprimarea etc.) si permite astfel reducerea consumului de medicamente specifice: antiinflamatorii, antidepresive, somnifere s.a. Cura este indicata în afectiunile coloanei vertebrale, începând de la reumatismele degenerative si consecintele lor asupra vertebrelor cervicale, dorsale si lombare (osteoporoza, tasari de vertebre, lombosciatica). Baile cu alge marine ajuta si în tratarea scoliozei, a hiperlordozei, a sechelelor traumatice, a reumatismelor inflamatorii, a artrozelor.

Marea e bun remediu si în dereglari ale sistemului venos (varice, sechele ale flebitei, probleme ale pielii crapate sau cianozate), în neurologie (spasmofilie), în curele de slabire si de sevraj tabagic. Cât despre asa-numitele efecte secundare, trebuie precizate si contraindicatii ale curei marine – care înseamna si un efort fizic – în cazul cardiacilor, al persoanelor cu boli de piele contagioase sau inflamatorii în pusee evolutive. Totusi, cele precizate pâna aici nu reprezinta decât o parte din binefacerile marii, motiv pentru care vom reveni cu alte informatii foarte utile.

FASCIAPULSOLOGIA,magia atingerii

Terapiile manuale, si ele „emigrate” dinspre Orient catre Europa, au cucerit deja lumea vestica a terapiilor blande. Vorbim azi despre o procedura ce nu aduce doar o stare de confort, de relaxare, ci si vindeca. Bazata pe aparent banala atingere a corpului cu palmele, fasciapulsologia trateaza tulburarile legate de stres, dar si durerile musculare sau articulare.

A doua piele

Stres, migrene, fibromialgie, dureri de spate – toate acestea isi cunosc, in principiu, remediile alopate, insa nu de putine ori se intampla ca ele sa se dovedeasca ineficiente, facand sa persiste simptomele neplacute si accesele de nervozitate. Procedura la care ne referim are o vechime de numai trei decenii, totusi si-a dovedit deja eficacitatea. Nu este nici masaj propriu-zis, nici tehnica de manipulare corporala, ci se refera la o subtila arta a atingerii, deopotriva interioara si profunda. Scopul terapiei – eliberarea prin atingere a blocajelor din corp si readucerea in prim-plan a armoniei cu spiritul.

Dupa cum indica si denumirea terapiei, se actioneaza asupra fasciilor – foite fibroase care acopera muschii, organele si alte structuri ale corpului, servind la insertia acestora in pozitiile lor normale. Este un fel de „a doua piele”. Adunate la baza craniului, fasciile se ramifica apoi in tot organismul, legate unele de altele, ca o imensa panza de paianjen. Ele au particularitate comuna: sunt sensibile atat la stresul fizic, cat si la cel psihic. De aceea, la cea mai mica agresiune asupra corpului nostru, ele se contracta, independent de vointa noastra.

Daca nu se face nimic in scopul detensionarii, aceste microcontracturi se acumuleaza in timp si perturba echilibrul general al organismului, putand determina grave disfunctionalitati. Al doilea element al terapiei la care ne referim, nu mai putin important, este pulsologia, adica pulsul arterial. Sangele nu circula la fel intr-o zona sanatoasa a corpului, ca intr-una afectata, unde fluxul sau este infranat.

Tratamente multiple

Fasciapulsologia inseamna mobilizarea fasciilor printr-o atingere foarte blanda, „dezlegarea” nodurilor de tensiune formate prin microcontracturi si eliberarea circulatiei in zona respectiva, astfel incat sa se restabileasca echilibrul. Acesta poate fi un remediu important in mai multe afectiuni. Dupa numai cateva sedinte, se poate regla in sens pozitiv starea anumitor maladii psihosomatice, se poate elimina o eczema, se alunga insomniile. Fasciapulsologia vindeca migrenele, tulburarile digestive, durerile ginecologice.

S-au inregistrat cazuri de diminuare a crizelor de astm, a problemelor musculare si articulare (lumbago, sciatica, artroza, entorse). Asadar, nu e de mirare ca numerosi sportivi de performanta apeleaza frecvent la aceasta terapie manuala, in masura sa previna eventualele complicatii in urma unui traumatism si sa gestioneze stresul premergator competitiilor. Fasciapulsologia poate fi folosita si pentru prevenirea efectelor imbatranirii, fie ele pierderi de echilibru ori intepenirea articulatiilor. Iar daca nu poate trata boli grave, precum cancerele sau SIDA, in schimb contribuie la suportarea in conditii mai bune a tratamentelor specifice acestora. Se recomanda totusi prudenta in cazul persoanelor cu stimulatoare cardiace si al celor cu hipertensiune, mai ales daca nu sunt supravegheate medical.

Intalnire cu propriul corp

Pentru desfasurarea sedintei, pacientul va sta culcat pe spate iar terapeutul incepe sa „sondeze” corpul, punandu-si mainile pe abdomenul subiectului si pe zona renala. Astfel, se indreapta cu toate simturile si abilitatile sale catre „ascultarea” pacientului, iar corpul ii indica zona care sufera. Palmele se opresc asupra punctelor de tensiune si, prin apasari bine dozate, fac ca sangele sa circule din nou in mod normal. Apoi, cu atentia concentrata in continuare pe reactiile organismului, se avanseaza treptat la problema initiala. Oricare ar fi suferinta precisa de care se plange bolnavul, tratamentul este deci unul global, deoarece o durere – sa zicem – poate sa apara destul de departe de punctul din corp unde se afla cauza aparitiei sale.

De exemplu, daca ea se manifesta la umarul stang, poate sa indice o problema cardiaca, dar si un dezechilibru al vezicii biliare. La fel, o lombalgie poate proveni dintr-o disfunctie ginecologica. Pacientul are si el un rol important in vindecare. Pentru o eficacitate sporita a tratamentului, el trebuie sa se lase in mainile terapeutului, sa participe la propria vindecare, acceptand specificul procedurii. Considerata o terapie blanda, fasciapulsologia are efecte pozitive deosebite, in special in unitati de tratament din tari occidentale. Daca ea nu poate inlocui procedurile medicale clasice in cazuri grele, in schimb medicii o recomanda, in anumite situatii, pacientilor lor. La randul sau, fasciapulsologul nu isi asuma niciodata riscul de a stabili el un diagnostic si, la orice motiv de indoiala, isi indruma pacientul catre medicul de familie.

Sarcina fara probleme

In mod cu totul special, fasciapulsologia se adreseaza viitoarelor mame, in perioada sarcinii putand face mai suportabile eventualele manifestari mai putin agreabile si indepartand posibilitatea aparitiei unor complicatii specifice. Incepand cu luna a treia de sarcina, exercitiile pregatitoare permit mentinerea elasticitatii tesuturilor care urmeaza a fi puternic solicitate in momentul nasterii. De altfel, acest tip de gimnastica adaptata la fascii ii este de mare ajutor si fatului, acestuia permitandu-i-se sa ocupe spatiul si pozitia de care are nevoie pentru a evolua la nivel optim. Totodata, fasciapulsologia are capacitatea de a veni in sprijinul mamelor afectate de stari depresive in perioada de dupa nastere.

Mentalitatea,iti aduce linistea

Ai ajuns in situatia in care propriul corp iti creeaza, daca nu chiar repulsie, cel putin o stare de idiferenta. Cu alte cuvinte, nu te (mai) simti confortabil in propria piele, te uiti in oglinda si nu-ti vezi decat defectele. Pentru remedierea situatiei, iti punem la dispozitie unsprezece idei de lucru cu propriul mental si implicit cu propriul corp. Complexele se dezvolta, inainte de toate, in mintea „victimei” lor. De aceea, inainte de a va lasa pe mana medicilor, incercati sa urmati sfaturile de mai jos.

Esti frumoasa sau... frumos! Accepta-ti fizicul asa cum este el si, mai ales, iubeste-te ! Nu te lua dupa criteriile catorva producatori de film ori tabloide, potrivit carora nu ai fi o persoana seducatoare! Asemenea standarde aleatorii nu te impiedica absolut deloc sa ai un partener/ o partenera si amici care sa-ti aprecieze calitatile. Uita de nasul pe care ti-l consideri a fi prea mare: toata lumea va spune, de fapt, ca ai ochii foarte frumosi si expresivi.

Gata cu lamentarile inutile! Nu atribui toate grijile pe care le ai pe cap complexelor tale. Nu din cauza celulitei ti-ai pierdut locul de munca. Iar daca e asa, cu-atit mai bine: persoanele care nu stiu sa-ti observe si sa-ti aprecieze calitatile, impiedicandu-se de false pretexte, inseamna ca nu te merita. Si, mai ales, inceteaza sa-ti spui ca esti prea... „asa cum nu-ti place sa fii” sau deloc „asa cum ai dori sa fii”. Tot repetandu-ti asemenea idei, vei sfarsi prin a le crede.

Foloseste-te de limbaj! Invata sa te confesezi! Vorbeste-i despre problemele tale unei persoane in care ai incredere deplina si solicita-i o parere sincera in legatura cu acestea. Daca veti vorbi numai despre defectele care te obsedeaza inseamna fie ca nu iti este chiar asa bun(a) prieten(a) sau, dimpotriva, ca este prea sincer(a).

Fa schimb... de defecte! Cere-le prietenilor sa-ti spuna daca au defecte pe care ar vrea sa si le corecteze. Vei vedea ca toata lumea are cate ceva sa-si reproseze. Si totusi, toata lumea traieste bine si confortabil astfel. Pe „patul lui Procust”. Daca intr-adevar, complexele pe care le ai iti afecteaza viata, nu ezita sa consulti un specialist. Un psiholog sau un psihanalist te va putea ajuta sa-ti recastigi increderea in propria persoana.

Alege-ti prietenii! Este recomandabil sa stii sa te inconjori de persoane care te iubesc sincer, dezinteresat, pentru ceea ce esti tu. Evita-i pe cei care iti critica defectele cu foarte mare usurinta si care nu cauta decat sa te demoralizeze. Daca va fi cazul, fa-ti prieteni noi! Bunii colegi, care-ti tot spun „nu crezi ca te-ai cam ingrasat in ultima vreme?”, chiar crezi ca iti sunt prieteni adevarati? Contabilizeaza-ti calitatile! Scrie pe o lista toate calitatile pe care consideri ca le ai: umor, onestitate, eficacitate etc. Vei vedea ca acest lucru va fi de bun augur pentru tine. La nevoie, pune lista undeva, la indemana, pentru a o putea consulta atunci cand vei simti ca deprimarea iti da tarcoale.

Termina cu problema greutatii! E cazul sa incetezi cu tentativele de a slabi! Chiar vrei sa semeni cu manechinele anorexice (care stii bine ca pot sfarsi tragic, uneori)? In mod sigur, ai o greutate perfecta (pentru a verifica acest lucru, iti poti calcula indicele de masa corporala – IMC). Daca totusi exista unele probleme in acest sens, e recomandabil sa incepi un regim alimentar serios, dar numai cu sprijinul unui nutritionist. Reinnoada legaturile cu corpul tau! Incearca sa-ti regasesti trairile intime si sa-ti satisfaci placerile. Nu ezita sa mergi la sauna (vei vedea acolo ca nimeni nu este perfect) si fa o sedinta de masaj. De asemenea, din cand in cand, e cazul sa iei o masa buna.

O garderoba noua. Incearca sa nu-ti ascunzi varsta si nici trecerea timpului. Imbraca-te cu vesmintele care iti vin cel mai bine si atunci vei fi pus(a) in valoare si apreciat(a). Arunca fara retinere toate hainele care stii ca te transforma intr-un... „sac” si fa un tur al magazinelor, pentru a alege lucruri in culori vii si vesele. Coboara cu picioarele pe pamant! Fii realist(a)! Inceteaza sa te mai compari cu starurile reale ori fabricate, care apar prin tot felul de publicatii! Priveste fiintele umane normale, din jurul tau: nu-i asa ca oamenii reali au o frumusete „mai adevarata”?

Alimentatia sanatoasa ,cea mai sigura arma impotriva cancerului

Foarte multi ani, cancerologii din intreaga lume au pus la indoiala existenta unei legaturi intre hrana, surplus ponderal si cancer. In prezent insa, rolul deosebit de important pe care mancarea il joaca in aparitia dar si in prevenirea bolii secolului s-a certificat. Ideea potrivit careia alimentatia influenteaza aparitia tumorilor s-a nascut dupa ce s-a constatat ca populatia de mormoni din SUA care consuma cantitati infime de carne in favoarea legumelor si cerealelor de tot felul plus ca nu beau niciodata alcool numara extrem de putine cazuri de cancer de colon si de san.

Mai multe fructe si legume zilnic!

Persoanele care consuma 35 g fibre pe zi in medie (echivalentul a sapte portii de fructe si legume) au un risc de cancer colorectal mai mic cu 40%. Iar procentul este cu atat mai scazut daca obisnuiti sa faceti miscare zilnic. Pentru asta nu trebuie sa deveniti vegetarieni. Un studiu intreprins in Europa pe un lot de 500 de mii de persoane din 10 tari diferite din nordul pana in sudul batranului continent, cu varste cuprinse intre 35 si 70 de ani a demonstrat ca pentru a preveni cancerul la colon nu trebuie sa renunti la carne, ci sa cresti cantitatea de vegetale consumata – principala sursa de fibre naturale. Asigurati-va ca mancati la fiecare masa principala o leguma sau o salata si un fruct la desert. Nu conteaza pentru ce varietate optati, caci toate sunt benefice pentru sanatate. Vegetalele proaspete ajuta deopotriva la prevenirea cancerului pulmonar, esofagian, de stomac ori pancreas.

Peste – de cel putin doua ori pe saptamana

Inca de acum cateva zeci de ani se banuia ca excesul de carne nu este sanatos. Studii relativ recente au confirmat aceasta banuiala. S-a regrupat carnea in trei categorii distincte: carne rosie, mezeluri si carne de pasare. Prima includea carnea de vita, de porc, de miel si de oaie, proaspata, portionata si/sau inghetata. A doua categorie includea carnea de porc si de vita conservata prin adaus de sare (cu sau fara nitriti), fum, marinare, uscare sau coacere: jambon, carnati, pateu etc. Carnea de pasare era reprezentata de gaini si curcani. Rezultatul: riscul de cancer colorectal este mai ridicat la consumatorii de carne rosie si mezeluri la fiecare masa. In schimb, nu sunt probleme in randul consumatorilor de carne de pui si de curcan. Nu se pune problema sa renuntati la consumul de carne, ci doar sa incercati sa va limitati la a o consuma de maximum doua ori pe saptamana. Inlocuiti-o cu peste: se pare ca acizii grasi aflati in cantitate importanta in uleiul de peste, inhiba dezvoltarea tumorilor canceroase.

Privilegiati cerealele integrale

Fie ca este vorba de grau, de ovaz, linte, soia sau secara toate sunt benefice pentru sanatate. Este timpul sa redescoperiti gustul cerealelor si leguminoaselor cat mai putin prelucrate: continutul mare de fibre le face arme redutabile impotriva cancerului de colon. Invelisul boabelor de grau, tarata cum mai este cunoscut, este campion in acest domeniu. Echivalentul a sase felii de paine integrala ofera protectie maxima impotriva amintitei boli.

Doua avantaje de netagaduit: fibrele si fito-estrogenii

Unele leguminoase prezinta un alt atu: continutul mare de fitoestrogeni. Femeile de origine asiatica ce obisnuiesc sa consume cantitati importante de soia (o excelenta sursa de fitoestrogeni) isi conserva mai multa vreme frumusetea si, foarte important, sunt afectate mai rar de cancer la san. Aceste efecte s-ar datora, se pare, micronutrientilor capabili sa blocheze efectul estrogenilor asupra celulelor mamare. Totusi, ramane dificil de aflat daca si asupra occidentalilor adoptarea stilului de alimentatie asiatic ar avea acelasi efect protector. Chiar daca studiile efectuate pana in prezent sunt promitatoare, sunt necesare noi cercetari pentru a afla mai multe informatii.

Produse proaspete: sunt mai gustoase si mai sanatoase

O problema foarte grava a timpurilor prezente o reprezinta obezitatea, datorata in principal dezechilibrelor alimentare. In ultimii ani, produsele care ascund zahar rafinat si cele mult prea bogate in grasimi animale nu inceteaza sa castige noi si noi adepti, in detrimentul fructelor si legumelor. Consumul unor astfel de preparate, combinat cu lipsa de activitate fizica si multi alti factori de mediu sau genetici au dus, cu siguranta, la cresterea cazurilor de cancer in intreaga lume. Daca impotriva factorilor genetici nu prea avem nimic de facut, in alimentatie unele modificari se pot face lesne si nu pot aduce decat beneficii. Incercati sa mancati cat mai multe cruditati, variati zilnic retetele pentru a le face placute de intreaga familie.

Totul despre BONSAI

Ce este un bonsai?

Bonsaiul este arta miniaturizarii plantelor; bonsai este numele dat oricarei plante care este cultivata in ghiveci si care este mentinuta la o dimensiune mai mica sau chiar mult mai mica decat cea normala.

Japonezii au rafinat atat de mult tehnica bonsaiului, incat acum sunt capabili sa creeze peisaje intregi in miniatura, pana la cel mai mic detaliu. Cel mai perfect bonsai este cel care, atunci cand e privit, seamana incredibil de mult cu arbustul asa cum arata in realitate, in habitatul sau natural; ca bonsai, el va avea un trunchi mult mai mic, noduros, ramuri si frunze mult mai mici.

Pentru chinezi, bonsaiul este mai mult o forma contorsionata; el trebuie sa reprezinte mai degraba un simbol sau o anumita forma, decat un copac adevarat. Pentru un gradinar obisnuit, bonsai poate fi si un copac pitic sau o planta uitata care trebuia asezata in gradina de mult timp si care a trebuit sa se acomodeze la conditiile oferite de ghiveci.

Ce plante pot fi transformate in bonsai

Orice planta poate deveni un bonsai, daca poate lua o forma mai mica decat cea normala si daca poate rezista ani intregi plantata in ghiveci; chiar si ierburile pot lua forma aceasta. Ideea din spatele bonsaiului este sa creati in ghiveci un aranjament miniatural atragator.

Planta poate fi stilizata in asa fel incat sa corespunda modului in care trebuie sa arate un bonsai; pentru a realiza acest lucru, planta trebuie taiata regulat, de aceea se aleg in general arbusti sau tufe care pot fi intretinute mai usor. Cei care sunt pasionati de arta bonsaiului vor experimenta cu siguranta pe arbusti mai dificili.

O lege esentiala cand vine vorba de crearea unui bonsai este sa tineti seama mai intai de necesitatile plantei si apoi de regulile de realizare a bonsaiului (daca exista astfel de reguli).

Intrebarile la care trebuie sa raspundeti sunt:

- radacinile arborelui pot fi tunse?

- ramurile pot fi taiate?

- planta va rezista daca este plantata intr-un ghiveci?

Nu uitati ca orice modificare ati face in forma si modul de ingrijire al plantei, acestea nu trebuie sa il afecteze negativ.

Unde se tine bonsaiul

Acest lucru depinde in intregime de planta aleasa si de cat de multa atentie va primi din partea gradinarului. Cei mai des intalniti bonsai sunt arbori mici, cu forma bine conturata, care sunt plantati in ghivece foarte joase.

Pamantul se va usca foarte repede, asa ca planta va trebui udata mai des, chiar si de trei ori pe zi, daca este tinuta afara, vara, in bataia directa a soarelui; daca e tinuta la umbra, atunci trebuie udata numai o data pe zi.

Majoritatea celor care ingrijesc un bonsai isi instaleaza sisteme automatice de irigare, pentru a fi siguri ca arborele nu ramane fara apa.

Iata cateva sfaturi:

- bonsaiul trebuie tratat la fel cum ati trata planta in mediul ei natural;

- daca arbustul este de tipul celor care cresc in gradina, atunci acesta trebuie tinut afara;

- o planta care iubeste umbra trebuie tinuta la umbra;

- pinii, de exemplu, in afara perioadelor foarte calde, trebuie tinuti in plin soare;

Arbori care pot deveni bonsai:

Acer buergerianum I, A, Ap, R, P
Acer palmatum I, A, Ap, R, P
Acer palmatum v atropurpureum I, A, Ap, R, P
Acer palmatum v atropurpureum disectum I, A, Ap, R, P
Almus parvifolia I, A, Ap, P
Banksia integrifolia A
Banksia serrata A
Betula pendula I, Ap, R, P
Buxus microphylla I, Ap
Buxus sempervirens I, P
Cedrus atlantica Ap, A, R
Cedrus deodora Ap, A, R
Chamaecyparis obtusa kosteri I, Ap, R
Chamaecyparis pisifera I, Ap, C
Chameacyparis obtusa nana I, Ap, A, R
Coccinnia royallii I, Ap, P, F, Int
Cotonester microphyllus I, Ap, A, F
Cratagus monogyna I, Ap, F, P
Crypromeria japonica Ap, A, R
Fagus silvatica Ap, A, R, P
Ficus benjamina I, Ap, A, Int, U, xx
Ficus macrophylla I, Ap, A, Int, U, x,
Ficus microcarpa retusa I, Ap, A, Int, S, x
Ficus rubiginosa I, Ap, A, Int, S, x
Fraxinus americana I, Ap, A, P, R
Juniper chinense I, Ap, A, R
Juniperus procumbens nana I, Ap, A, R
Juniperus sargentii I, Ap, A, R
Juniperus squamata prostrart I, Ap, A, R
Leptospermum laevigatum I, Ap, A, F
Liquidamber styracoflua I, Ap, A, P, R
Olea europaea I, Ap, A
Parleyensis I, Ap, A
Picea abies (Little Gem) I, Ap, A, R
Picea albertiana I, Ap, A, C
Pieris japonica I, Ap, A, U
Pieris japonica I, Ap, A, U
Pinus densiflora Ap, A, R
Pinus mugo I, Ap, A, R
Pinus parviflora I, Ap, A, R
Pinus sylvestris P, E, C
Pinus thumbergii Ap, A, R
Pittosporum I, Ap
Pittosporum tenuifolium I, Ap
Pyrus ussuriensis I, Ap, A, P, Berr
Quercus cerris I, Ap, A, P, R
Quercus robur I, Ap, A, P, R
Rhododendron indica I, Ap, A, F
Rhododendron I, Ap, A, F
Salix gracilistyla I, Ap, A, P, C
Sequoia sempervirens I, Ap, A, P, R
Serissa foetida I, Ap, A, X, F
Serissa foetida I, Ap, A, X, F
Taxodium disrichum I, Ap, A P, R
Thyhus serphyllum I, Ap, A, X
Ugni molinae I, Ap, A, X
Ulmus elegantissima I, Ap, A, P, R
Ulmus parvifolia I, Ap, A, P, R
Wisteria floribunda I, Ap, A, P, R
Wisteria sinensis I, Ap, A, P, R
Zelkova serrata I, Ap, A, P, R

Note:

I - pentru nivelul incepator; sunt arbusti rezistenti, usor de ingrijit;
Ap - arbusti populari printre cunoscatori, des intalniti ca bonsai;
A - pentru nivelul avansat, des intalnit la colectionari;
Int - creste bine daca e tinut in interior;
U - are nevoie de umbra pe timpul verii;
X - sensibil la inghet, trebuie protejat de temperaturile foarte scazute;
XX - numai pentru zonele in care temperaturile nu scad sub limita inghetului;
R - are nevoie de o perioada de latenta in anotimpul rece;
P - arbust peren, care isi va pierde frunzele peste iarna;
F - cultivat pentru flori;

CAPSUNILE

- Sanatatea are culoarea rosie! -

Ne incanta simturile cu aroma, cu gustul si culoarea lor, fiind un adevarat simbol al bogatiei si frumusetii verii. Fructe autohtone ce cresc pe aceste locuri din vremuri imemorabile, capsunile sunt foarte bine cunoscute in medicina noastra populara, care foloseste nu doar fructele, ci si frunzele si chiar radacinile plantei, in numeroase leacuri de mare efect. Fructe de "top" pe intreg mapamondul, capsunile si-au depasit calitatea stricta de alimente, intrand vertiginos si in zona cosmeticelor. Se pare ca aroma lor stimuleaza in mod special cumparatorii, asa ca au aparut parfumuri, creme si geluri cu aroma de capsuni, ba chiar si guma de mestecat, pastile si chiar creioane sau radiere cu miros de capsuni. In tari cum ar fi Statele Unite, Mexic, Italia, culturile de capsuni ocupa zeci de mii de hectare, fiind inventate pana in prezent nu mai putin de 600 (!) de soiuri din acest fruct, fiecare cu gust, forma sau aroma diferite. Ei bine, partea cea mai buna din toata aceasta "industrie a capsunilor" este ca aceste fructe sunt tot mai bine studiate in universitati si in laboratoare de prestigiu, iar calitatile lor terapeutice sunt tot mai bine documentate stiintific. Si, asa cum vom vedea, puterea ca medicament a acestor fructe nu este deloc de neglijat, ele prevenind si chiar vindecand boli din cele mai variate.

Apelati la capsunile romanesti

Fructe delicate, la propriu si figurat, capsunile nu pot fi pastrate prea multa vreme fara sa se strice. Secretul pentru a ajunge proaspete la distante mari, pe piete, este sa fie trimise cand inca nu sunt coapte complet. Or, coacerea lor in lazi inseamna un gust si o aroma mai slabe, un continut de vitamine mai mic, deci o valoare terapeutica mai mica. Apoi, capsunile sunt foarte sensibile la aplicarea de ingrasaminte chimice, crescand precum Fat-Frumos, intr-o zi cat altele in sapte, si ajungand la dimensiuni impresionante, atunci cand li se dau sa "manance" chimicale. Problema este ca toate aceste capsuni "umflate cu pompa" sunt fade, contin substante nocive si in loc sa ne sprijine sanatatea, ne-o ameninta. Solutia este una singura: sa cumparam capsunile romanesti, de gradina, care au cele mai mari sanse sa se coaca natural si sa aiba calitatile terapeutice dorite. (Evitati capsunile-gigant si fara gust, in favoarea celor mai mici si mai aromate.) Nu in ultimul rand, vom lasa deoparte fructele produse la scara industriala, preferandu-le pe cele de la producatorii mici, care au sanse mai mari sa fie obtinute prin metode mai apropiate de cele ale agriculturii biologice. Si un ultim "pont" pentru cititorii nostri: capsunile producatorilor particulari sunt de marimi si de forme diferite, nefiind trecute prin diferitele site, de diverse calibre, din fermele industriale. Asadar, spor la cumparaturi si sa vedem, in continuare, cum administram capsunile pentru a obtine rezultate terapeutice.

Mod de administrare

De la bun inceput, trebuie spus ca anumite substante vindecatoare (cum ar fi pigmentii care dau culoare rosie capsunilor si care au si un efect puternic antioxidant) se gasesc exclusiv in capsunile proaspete si, intr-o masura ceva mai mica, in cele congelate. Nu insa si in cele preparate termic. Ca atare, pentru a obtine efecte terapeutice, ne vom orienta doar spre consumul fructelor proaspete, pline de substante active.

Capsunile in consumul curent

Doza minima pentru a obtine beneficii de pe urma administrarii acestor fructe este de 150 de grame pe zi. De altfel, aceasta este si portia zilnica minima recomandata de nutritionisti, fie ca este vorba de capsuni, fragi, visine, cirese sau zmeura. Deja, in aceasta doza, fructele incep sa aiba efectele de prevenire a boli lor scontate. Pentru a vindeca, insa, anumite afectiuni, este necesar sa marim mult doza si sa stabilim un anumit interval de timp de administrare.

Cura cu capsuni

Se consuma zilnic 1-1,5 kilograme de capsuni, in mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute inaintea meselor principale. Se mananca fructele bine spalate, din care s-au indepartat toate partile stricate sau intrate in fermentatie. O cura de capsuni dureaza minimum 7 zile si maximum o luna, dar de cele mai multe ori este limitata de perioada in care gasim aceste fructe proaspete, care nu dureaza mai mult de trei-patru saptamani.


Boli prevenite cu ajutorul capsunilor

* Degenerescenta maculara - continutul mare de pigmenti si de vitamine din capsuni, in special vitamina C si vitaminele din complexul B, le recomanda ca si un excelent mijloc de prevenire al acestei afectiuni degenerative. Un studiu publicat in revista americana "Archives of Ophthalmology" arata ca persoanele care consuma capsuni si alte fructe de culoare rosie sau neagra (culoarea indica prezenta anumitor pigmenti), de macar 5 ori pe saptamana, au un risc de a face degenerescenta maculara cu 36% mai scazut decat persoanele care consuma foarte rar sau deloc aceste fructe.


* Boala canceroasa - o substanta continuta in capsuni - elagitanin - are un puternic efect anti-oxidant, impiedicand aparitia mutatiilor si malignizarea celulelor din organismul uman. Un studiu facut pe un numar de peste 1000 de persoane varstnice a dovedit ca acelea dintre ele care au consumat capsuni (clasate pe locul I in topul anticancerigenelor), mere, varza sau broccoli au un risc de trei ori mai scazut de a face cancer decat persoanele care nu consuma aceste fructe si legume. Mai mult, persoanele care au consumat aceste alimente-medicament si ajung sa aiba totusi o forma sau alta a bolii canceroase, au sanse mult mai mari de supravietuire.
* Artrita reumatoida - capsunile sunt extraordinar de bogate in vitamina C, vitamina considerata printre cei mai puternici agenti de prevenire a bolii reumatice. Un studiu facut pe un numar impresionant de persoane (peste 20.000 de subiecti) arata ca o suplimentare a vitaminei C din alimentatie atrage dupa sine o reducere la peste 40% a frecventei puseurilor reumatice. O portie dubla de capsuni, adica de 300 grame consumate zilnic, asigura mai mult decat dublul necesarului zilnic de vitamina C.
* Boala coronariana si infarctul miocardic - pigmentii antocianici din componenta acestor fructe nu le dau doar culoarea rosie, bine cunoscuta, ci au si un efect protector asupra inimii si a vaselor de sange, impiedicand depunerile de grasimi de pe arterele coronare si prevenind astfel imbolnavirile. Apoi, substantele care dau mirosul aromatic atat de apetisant al capsunilor (numite fenoli) au efect antiinflamator si tonic cardiac, stimuland contractiile ritmice ale inimii si prevenind tulburarile. Curele de vara cu capsuni sunt, asadar, un excelent mijloc pentru a preveni bolile cardiace si vasculare.

Tratamente interne

* Colesterol si trigliceride marite - un kilogram de capsuni consumat zilnic asigura mai mult de 100% din necesarul de fibre alimentare de care are nevoie organismul uman. Fibrele alimentare sunt substante nedigerabile, care au un rol benefic pentru organism, intre altele ajutand la reducerea nivelului colesterolului si al trigliceridelor din sange. Studiile arata ca persoanele care consuma, vreme de 3 saptamani, capsuni in doze suficiente, inregistreaza o scadere a nivelului colesterolului total si al colesterolului negativ (LDL), cu peste 12%. Se pare ca efectul hipocolesterolemiant este mai intens la femei decat la barbati.
* Adjuvant in hipertensiune - capsunile au un continut de potasiu si de magneziu semnificativ, iar in doze de peste un kilogram, consumate zilnic, se transforma intr-un medicament cu efect reglator al tensiunii exceptional. In plus, fiind si foarte bogate in apa, capsunile au si un efect puternic diuretic, ajutand si pe aceasta cale la normalizarea tensiunii arteriale. Se tin cure de minimum doua saptamani, care se recomanda si contra aritmiei cardiace si a anginei pectorale, potasiul si magneziul din compozitia acestor fructe transformandu-le, atunci cand sunt consumate in cantitati suficiente, intr-un veritabil "aspacardin" (medicament anti-aritmic clasic) natural.
* Adjuvant contra varicelor - se tine o cura de minimum doua saptamani, timp in care se consuma 1-1,5 kilograme de capsuni proaspete pe zi. Conform unor studii recente, substantele fenolice si pigmentii din capsuni au efect tonic vascular, previn stazele venoase si inflamarea varicelor si a hemoroizilor.

Odata terminat sezonul de capsuni, tratamentul poate continua si cu alte fructe rosii, cum ar fi ciresele si visinele, zmeura sau coacazele, toate continand substante cu efecte benefice asupra vaselor de sange in general si asupra venelor in special.
* Reumatism - cercetatorii americani de la Universitatea de Medicina Harvard au facut un studiu gigant, pe nu mai putin de 27.000 de femei, pentru a vedea impactul alimentatiei asupra afectiunilor articulare. Conform acestui studiu, capsunile sunt in topul celor mai bune antireumatice, consumul lor ducand la scaderi semnificative ale puseelor reumatice, a inflamarii articulatiilor, a pierderii elasticitatii acestora etc. Si fenolii, substantele care dau aroma capsunilor, au efecte antiinflamatoare articulare comparabile cu cele ale unor medicamente de sinteza, cum ar fi ibuprofenul, ketoprofenul etc. Pentru tratarea artritei reumatoide, a artrozei, a bolilor reumatice in general, se recomanda cura de capsuni, in care se consuma minimum 800 de grame de fructe pe zi, pe o perioada de 2-4 saptamani.
* Guta - se consuma cate 1-1,5 kilograme de capsuni zilnic, pe o perioada de timp de minimum 21 de zile. Este o cura simpla, dar care mobilizeaza puternic sarurile acidului uric din tesuturi si ajuta la eliminarea lor prin urina. In plus, prin efectul sau antiinflamator, cura cu capsuni ajuta la rarirea, pana la eliminare, a crizelor de guta, la redobandirea aspectului normal si a mobilitatii articulatiilor afectate.
* Constipatie, constipatie cronica - acizii organici si zaharurile complexe din aceste fructe ajuta la normalizarea florei intestinale, in timp ce fibrele alimentare actioneaza ca un piston, impingand materiile reziduale din intestin. Ca atare, cura cu capsuni este unul din cele mai simple si cele mai eficiente mijloace pentru a scapa de constipatie. Se consuma, cu 30 de minute inaintea micului dejun si a cinei, cate o portie consistenta (de minimum 400 de grame) de capsuni, eventual amestecate cu putina miere lichida. Tratamentul dureaza macar 10 zile si poate fi reluat, dupa o pauza de 4 zile, daca simtim nevoia.
* Obezitate, supraponderalitate - un kilogram de capsuni are doar 350 de calorii, adica echivalentul a doua felii de cascaval sau a jumatate dintr-o portie de tort. In plus, capsunile contin in proportie de 13% fibre alimentare, adica acele substante nedigerabile care dau senzatia de satietate si care "curata" organismul de toxine. Din aceste motive, cura de capsuni este un mijloc foarte eficient pentru a lupta cu kilogramele in plus. Inaintea fiecarei mese, se consuma cate 300 de grame (adica doua pahare) de capsuni, bine spalate, iar intre mese, daca ni se face foame, consumam, de asemenea, capsuni, eventual un iaurt cu capsuni (preparat in casa). Cura dureaza minimum trei saptamani, nu este deloc greu de tinut si duce la pierderea a aproximativ cinci kilograme din greutatea corporala, kilograme care nu vor mai fi puse la loc daca se mentine o dieta echilibrata, cu multe fructe.
* Litiaza renala - se consuma in fiecare zi cate un kilogram de capsuni, de preferinta in cursul diminetii si la pranz, pe o perioada de minimum doua saptamani. Capsunile sunt foarte bogate in apa, au efect diuretic si ajuta la maruntirea unor calculi (in special a uratilor). Ca atare, aceasta cura este recomandata mai ales contra microlitiazei renale, dar si ca adjuvant in litiaza cu urati.
* Adjuvant in diabet - se consuma cate 300 de grame de capsuni zilnic, pe o perioada cat mai lunga de timp. Inca nu se stie de ce, dar acest tratament simplu ajuta la stabilizarea valorilor glicemiei - un element de maxima importanta la diabetici, mai ales la cei insulino-dependenti. Mai mult, aceasta cura cu capsuni previne bolile cardiovasculare, care sunt principala si cea mai periculoasa complicatie a diabeticului.
* Intoxicatie tabagica - se consuma zilnic cate un kilogram de capsuni, in cure de cat mai lunga durata. Este un tratament puternic de dezintoxicare, care se pare ca reduce si dependenta de nicotina, dar in primul rand "repara" daunele produse de gudroanele si de celelalte substante nocive din tutun. Capsunile anihileaza mare parte din radicalii liberi pusi in circulatie de fumat, impiedica mutatiile celulare care conduc la aparitia diferitelor forme de cancer, ajuta la mentinerea sanatatii vaselor de sange afectate de catre fumul de tigara inhalat.
* Imbatranirea prematura - mai multe studii facute in Statele Unite ale Americii indica aceste fructe ca fiind printre cele mai puternice alimente pentru stoparea si chiar pentru "inversarea" proceselor de imbatranire. In principal, capsunile ajuta la mentinerea sanatatii sistemului nervos, protejand in special memoria. Apoi, ele ajuta la mentinerea sanatatii articulatiilor si a vaselor de sange, precum si a tonusului muscular. Pe timpul sezonului, se tin tratamente de pana la patru saptamani, timp in care se consuma minimum jumatate de kilogram de capsuni pe zi.


* Sarcina - capsunile sunt printre alimentele ideale in timpul sarcinii, deoarece asigura necesarul catorva vitamine (in special vitamina C si vitaminele din complexul B) necesare dezvoltarii foetusului, precum si o parte din necesarul de minerale (potasiu, magneziu, mangan etc.). Pe urma, capsunile sunt un excelent preventiv pentru multe din afectiunile care pot afecta femeia in timpul starii de graviditate, cum ar fi varicele, hipertensiunea, infectiile si litiaza urinara. Pe timpul sezonului, se recomanda consumul a minimum 400 de grame de capsuni zilnic.
* Adjuvant contra oxiurilor - se consuma dimineata, la ora 8, minimum 500 de grame de capsuni, iar apoi, pana la ora 12 nu se mai consuma alta hrana. Acest tratament se mentine macar 14 zile la rand, si corelat cu alte remedii vermifuge (pelin, usturoi, vetrice), aplicate intern si extern, precum si cu o igiena impecabila, ajuta la eliminarea acestor paraziti intestinali. Acest tratament este un bun adjuvant si contra teniei.
* Avitaminoza C - o doza de doar 150 de grame de capsuni asigura aproximativ 140% din necesarul de vitamina C al unui adult. Persoanele care au un deficit din aceasta vitamina vor consuma cate 400 de grame de capsuni, minimum, vreme de doua saptamani. Aceasta "supradoza" de vitamina C este extrem de favorabila in afectiuni cum ar fi alergia, astmul, virozele respiratorii, afectiunile insotite de febra si de inflamatie, in general.
* Lipsa de magneziu - un kilogram de capsuni consumat zilnic contine mai mult decat necesarul cotidian din acest mineral. Se recomanda, asadar, o cura de 2-3 saptamani, timp in care se consuma minimum 1 kilogram de capsuni pe zi, pentru tratarea deficientei de magneziu. Intre altele, este si un tratament valoros pentru alte afectiuni conexe cu lipsa de magneziu, cum ar fi spasmofilia, lipsa de calciu, aritmia cardiaca.

Utilizari externe
* Tartru dentar - se consuma dimineata si seara, inainte de a ne spala pe dinti, cate 100 de grame de capsuni. Fructele vor fi mestecate cat putem de mult, asa incat acizii organici din compozitia lor sa intre in contact cu tartrul dentar cat mai mult timp posibil, favorizand eliminarea sa, dar fara a afecta smaltul dintilor (dentina). Este important ca la 30 de minute dupa ce am facut acest tratament sa ne spalam pe dinti, din doua motive: pentru a elimina complet tartrul "atacat" de substantele organice din capsuni si pentru a evita afectarea ulterioara a dintilor de catre zaharurile din aceste fructe.
* Gingivita - taninurile continute de capsuni au un efect vindecator asupra gingiilor, ajutand la eliminarea inflamatiilor, reducand sangerarile (au o actiune cicatrizanta) si combatand infectiile fungice la acest nivel. Se mesteca, indelung, cate 100 de grame de capsuni, dimineata si seara. Suplimentar, se fac si clatiri ale gurii cu infuzie combinata de frunze de capsuni, a carei reteta de preparare va fi cuprinsa in cadrul acestui articol.

Precautii si contraindicatii
Principala precautie, atat la tratamentele interne cat si la cele externe cu capsuni este reactia alergica. Aproximativ 1% dintre noi sunt alergici, intr-o masura mai mica sau mai mare, la capsuni si la fragi. Reactia alergica se manifesta prin urticarie, dificultati in respiratie si tulburari digestive. Inainte de a incepe o cura sau un tratament cu capsuni, ingerati si aplicati pe piele cantitati foarte mici din acest fruct. In cazul in care apar simptomele mentionate, renuntati la tratament.
Capsunile vor fi administrate cu prudenta in cazurile de gastrita, de colita de fermentatie, de sindrom al colonului iritabil, de diaree cronica, deoarece pot agrava simptomele acestor afectiuni.

Remedii pentru frumusete



* Tenul gras, seboreic - se iau capsuni cat sa intre intr-un pahar obisnuit (de 200 ml), se spala bine si apoi se zdrobesc pana se transforma intr-o pasta, in care se adauga o lingura de miere lichida. Se amesteca bine pentru a se omogeniza. Aceasta pasta se aplica uniform pe pielea obrajilor, tinandu-se 15-20 de minute, dupa care se indeparteaza cu apa calduta. Este un tratament cu efecte degresante si tonifiante asupra tenului, care ajuta la inchiderea porilor si previne inflamatiile. Inainte de a face acest tratament ne vom asigura ca nu avem alergie la capsuni, aplicand un fruct zdrobit pe o portiune foarte mica de piele si asteptand minimum 20 de minute, pentru a vedea daca nu apar inflamatie sau mancarimi, caz in care renuntam la tratament.
* Tenul pletoric - se aplica acelasi tratament cu masca de capsuni ca la tenul gras. In plus, se face si o cura interna cu capsuni. Un kilogram de capsuni consumat zilnic, vreme de trei saptamani, decongestioneaza tesuturile, ajuta la prevenirea stazelor sangelui, combate pletora, in general.

Remedii cu frunze si radacini de capsuni

Denumirea sa stiintifica este Fragaria vesca sau Fragaria moschata, iar frunzele si radacinile de capsuni au efecte terapeutice intense:
Frunzele capsunilor se culeg dupa fructificatie, se usuca la umbra si se depoziteaza apoi in saci de hartie. Sunt foarte puternic astringente, ajuta la eliminarea unor bacterii din intestin. Au si efecte diuretice si antiinflamatoare.
Radacina capsunilor se culege toamna, in lunile octombrie - noiembrie, se spala in jet de apa, apoi se usuca in spatii calduroase si uscate. Este un tonic digestiv si un febrifug foarte bun.
Iata, in continuare, si cateva elemente de preparare a acestei plante medicinale:

Pulberea

Radacina sau funzele uscate se macina fin cu rasnita electrica de cafea, pana devin o pulbere fina. Se pastreaza intr-un borcan inchis ermetic, pe cat posibil la intuneric, pentru a nu se degrada principiile active. Din aceasta pulbere se administreaza cate 2-4 lingurite rase pe zi, pe stomacul gol, cu putina apa.

Infuzia combinata

Se pun 4 lingurite de frunze uscate de capsuni la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Lichidul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se bea pe parcursul unei zile.

Cateva recomandari terapeutice

* Diaree, infectie intestinala - se administreaza infuzia combinata de frunze de capsuni, din care se beau cate 2-4 cani pe zi, pana la disparitia simptomelor. Tratamentul va fi inceput la minimum 6 ore de la declansarea diareei, asa incat sa dea ragazul sa poata fi evacuate din intestin toate materiile nocive.

Infuzia combinata de frunze de capsuni contine un procent ridicat de taninuri, care precipita cu microorganismele parazite din intestin, distrugandu-le. Cresc consistenta materiilor fecale din colon si stopeaza prompt diareea.
* Cistita cu sangerari - se administreaza, de asemenea, infuzia combinata de frunze de capsuni, cate 0,5 - 1 litru pe zi. Este un adjuvant excelent la terapia medicamentoasa, care accelereaza cicatrizarea epiteliilor lezate de infectie, are efect antiinflamator urinar si un efect antibiotic destul de puternic, mai ales contra E.Coli.
* Febra, raceala - se ia pulbere de radacina de capsuni, cate un sfert - o jumatate de lingurita, la doua ore. Are efect febrifug bland, reduce inflamatia si catarul cailor respiratorii. In cazul racelilor, suplimentar se face si gargara cu infuzia combinata de frunze de capsuni, pentru combaterea tusei si pentru a ajuta la expectoratie.
* Reumatism - in paralel cu tratamentul cu capsuni proaspete se administreaza si infuzia combinata de frunze de capsuni, care are, si ea, un efect puternic antiinflamator si protejeaza articulatiile de procesele degenerative. In plus, infuzia combinata de frunze de capsuni compenseaza efectul puternic laxativ al fructelor (care poate produce deranjamente intestinale) si intensifica efectul diuretic si depurativ al acestora.