Pe numele adevarat Edith Giovanna Gassion, Edith Piaf a venit pe lume "in bratele unui politist", la 19 decembrie 1915, la Paris. Mama ei,Aneta Maillard, a nascut-o sub un felinar din strada Villette. De altfel,strada va juca un rol important in viata lui Edith, ca "rampa de lansare" si scoala ce-i va oferi lectii de neuitat.Cantareata hoinara, Aneta o lasa in grija bunicii, Aicha Kabyle. Dar batrana nu o ingrijeste. Din 1917, este preluata de tata, care este acrobat de circ. Alphonse Gassion o incredinteaza mamei lui -Madame Louise - proprietara unui bordel. La varsta de patru ani, cand incepe sa se puna pe picioare, orbeste. Dupa doi ani, timp in carese roaga neincetat la Sfanta Fecioara, isi recapata ca prin minune vederea. Sfatuita de preotul local, bunica Louise il influenteaza pe Gassion sa-si ia fetita.La varsta de 12 ani, Edith il urmeaza din oras in oras, unde isi face"numarul" pe strazi. Intr-o zi, cand tatal se imbolnaveste, descopera darul cel mai de pret, primit ca mostenire de la mama: vocea. Incepe sa cante "Marseilleza" si culege fructele generozitatii trecatorilor. Banii castigati ii trezesc increderea in propriile forte.In anul 1930, gaseste o slujba de servitoare. Dar nu-i este pe plac prefera sa cante pe strada. Impreuna cu sora ei vitrega, Simone Berteaut, cutreiera zilnic orasul, asteptand cateva monede de la ferestre. Reprezentatiile din cazarmile militare le aduc un succes cevamai mare.In iuresul unei vieti la intamplare, Edith il cunoaste pe Louis Dupont. O iubeste cu adevarat, dar mama-sa nu vrea sa auda de legatura lor. Deznadajduit, tanarul isi instaleaza amanta intr-un hotel, unde -la 11 februarie 1933 - se naste micuta Marcelle. Dar interpreta nu are vocatie materna. Nu stie decat un singur lucru: sa cante! Isi abandoneaza iubitul si copila, ce va fi rapusa de meningita, doi ani mai tarziu.In toamna lui 1935, in timp ce canta pe strazile din cartierele luxoaseale Parisului, Edith este remarcata de Louis Leplee, care de abia deschisese un cabaret ("Gerny's"). Fascinat de micuta faptura cu glas neobisnuit, o angajeaza, sub numele "la mPiaf" ("Vrabiuta"). Pentru debutul pe scena isi tricoteaza singura o rochie neagra, dar nu apuca sa-i termine o maneca. Inceputul este, totusi, triumfal. Urmeaza inregistrari la casa de discuri Polydor, si debutul in cinema.La 6 aprilie 1936, Leplee este asasinat. Edith este suspectata de crima. Presa de scandal ii popularizeaza atat de mult numele, incat,dupa ce se dovedeste ca este nevinovata, publicul o indrageste si maimult. O asteapta o cariera fulgeratoare. La inceput, este ajutata de textierul Raymond Asso, impreuna cu care are o legatura agitata.Dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, il cunoaste pe actorulPaul Meurisse - o noua pasiune furtunoasa. Se instaleaza impreuna intr-un apartament - prima casa pentru interpreta, care pana atunci traise numai la hotel. Dar relatia nu dureaza mai mult de doi ani. Urmeaza o aventura cu textierul Henri Contet, curmata grabnic, pentru ca refuzasa-si paraseasca nevasta. Edith se consoleaza in bratele pianistului Norbert Glanzberg.Lou Barrier devine primul sau impresar, care nu o va parasi niciodata. Unloc important in viata ei il ocupa si Yves Montand, pentru care joaca,pentru prima oara, rolul lui Pygmalion. Il rasfata, dar cand simte ca este pe punctul de a o parasi, ii intoarce spatele. In toamna anului1946, il cunoaste pe boxerul Marcel Cerdan. Efectueaza apoi un turneu in America, unde inregistreaza primul esec. Ambitioasa, invata engleza si isi perfectioneaza stilul, pentru a satisface gusturile unui public recalcitrant. De asta data, sansele sunt de partea sa. Dupa triumful de peste Ocean, dobandeste gloria mondiala.Intre campionul mondial la categoria mijlocie si faimoasa cantareatase aprinde o dragoste inflacarata. Sotia lui ramane in Africa de Nord,pentru a-si creste copiii. Au toata libertatea sa se desfete in bratele pasiunii. Dar destinul nu le lasa prea multa vreme de betie. Edith se afla pentru a doua oara in America si se plictiseste. Ii vine ideea sa-si cheme amantul, cu mentiunea fatala: "cat mai repede!". Boxerul se urca in primul avion, care nu va ajunge niciodata la destinatie - se prabusestein Azore. "Eu l-am omorat", isi va reprosa toata viata. Plange, urla de disperare si se refugiaza in droguri si alcool.Isi revine abia in anul 1952, cand incepe o idila cu cantautorul Jacques Pills, aflat pe punctul de a divorta de nevasta. Se casatoresc in luna iunie a aceluiasi an. Imbracata intr-o rochie de mireasa bleu, Edith este fericita ca intra, in sfarsit, "in randul lumii". Martorii ceremoniei de casatorie sunt Marlene Dietrich si Lou Barrier.Desi face tot felul de sacrificii si accepta chiar si o cura de dezintoxicare, pentru a face pe plac sotului, paradisul casniciei se transforma repede in infern. Intelege pana la urma ca nu se mai poate face nimic si cere divortul. Deceptionata, cu moralul la pamant, pleaca la Londra, unde evolueaza intr-o comedie muzicala. Accidente de masina,operatie de pancreatita, ulcer de stomac, toate relele o incoltesc. Insa energia disperarii si cantecul "Non, je ne regrette rien" o ridica din nou pe bolta succesului.Din cauza reumatismului, la varsta de 45 de ani arata ca o femeie foarte batrana. In iarna 1961-1962, il cunoaste pe Theopanis Lamboukas, un grec cu multi ani mai tanar decat ea. Il place, fiindca are o mare slabiciune pentru baietii cu sensibilitate feminina. La venirea primaverii, se imbolnaveste de bronhopneumonie. Tho o ingrijeste cu devotament. Il invata sa cante si-i gaseste un nume de scena - Sarapo, adica "te iubesc"in limba greaca. Relatia lor o ajuta sa-si adune ultimele puteri.Isi reia activitatea artistica si se casatoreste cu salvatorul sau,la 9 octombrie 1962. Insa steaua Piaf incepe sa apuna, eclipsata de un nou val de cantareti. La 18 martie 1963, urca pentru ultima oara pe scena. Se stinge din viata sapte luni mai tirziu - la 11 octombrie -in aceeasi zi cu un bun prieten, scriitorul Jean Cocteau.Este inmormantata in cimitirul Pre La Chaise, in prezenta a 40.000 de persoane cu sufletele cernite. Toata viata ei a cantat dragostea sia iubit. "A iubi si a canta este acelasi lucru", spunea cea pe care publicul francez a desemnat-o "cantareata secolului". Printre amicii si iubitii sai s-au mai numarat: Charles Aznavour, Eddie Constantine,Andr Pousse, Felix Marteu, Georges Moustaki, Chales Dumont - care i-acompus 14 melodii, inclusiv "Non, je ne regrette rien". Prin cantecele nemuritoare - La vie en rose", "Milord", si atatea altele - Edith Piaf traieste si astazi, renascand din generatie in generatie in inimile celor ce iubesc muzica adevarata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu