Cand vine vorba de viata sexuala, intrebarea care apare cel mai staruitor este “cum sa pastram pasiunea intr-un cuplu de durata?”. Cei mai multi cred ca dragostea si sexul merg mana in mana. Si n-ar concepe una fara cealalta. Foarte frumos! Dar ce te faci cand iubirea persista, in timp ce pasiunea erotica s-a cam dus?... Vorba cantecului lui Nelly Furtado “Flames to dust, lovers to friends,/ Why do all good things come to an and?”…
Iubirea dureaza doi ani, zic unii. Eu nu cred. Iubirea e pentru totdeauna. Daca iubesti acum, iar peste cinci ani nu mai iubesti, se poate spune c-ai iubit cu adevarat? Insa pasiunea… da. Dureaza doi ani. Timp in care reusesti sa cunosti corpul celuilalt si pe fata si pe dos, mai bine decat propriul corp. Si, prin urmare, e foarte, foarte posibil sa te plictisesti. N-o sa fugi de-acasa in bratele unui alt barbat. Desi nici asta nu e exclus. Dar sexul o sa se transforme intr-o rutina agreabila, prea putin arzatoare, prea putin incitanta... Se poate evita asta? Sa vedem ce spun niste specialisti...
„Nu pot sa suport senzatia ca sexul a devenit plictisitor si pasiunea a murit” se plangea Ben, un barbat cu o multime de relatii la activ, niciuna mai lunga de sase luni. Terapeuta lui, Esther Perel, autoarea bestsellerului „Inteligenta erotica”, i-a spus: „Hai sa facem un exercitiu. Inspira! OK. Si acum tine-ti respiratia!” Evident ca dupa cateva minute Ben a fost nevoit sa expire. „De ce ai expirat? De ce n-ai ramas intr-o continua inspiratie?” l-a intrebat ea. Tot asa, relatia dintre barbat si femeie are nevoie de doua miscari diferite si antagonice: intimitatea si pasiunea. Prima tendinta este cea de apropiere, de marire a intimitatii pentru a beneficia de un sentiment de siguranta si familiaritate cu celalalt. A doua, in directie exact opusa, presupune „indepartarea” de celalalt, necesara pentru a se genera pasiunea.
Imagineaza-ti ca tu si cu iubitul tau ati fi legati cu un elastic. Daca stati mereu aproape, firul elasticului e flasc si lipsit de tensiune. Daca e mereu intins, pasiunea e mare, insa lipseste sentimentul de siguranta si intimitate. Julia s-a despartit de prietenul ei, satula de nesiguranta in care acesta o tinea mereu. Vine sau nu vine? De ce nu vrea sa ne mutam impreuna? Cand are de gand sa ma ceara de nevasta? Pasiunea era, intr-adevar, mare. Partidele lor de sex scoteau scantei. Insa pe urma ea ramanea dezolata, tanjind dupa siguranta, atasament, intimitate cu el. E povestea diametral opusa. Ben tanjeste dupa mai multa pasiune. Julia dupa mai multa intimitate. Ben ar vrea doar sa inspire. Julia, doar sa expire. Paradoxul iubirii este ca nu poti alege intre „inspir” si „expir”. Sunt la fel de necesare amandoua. Si maiestia de a „dansa” facand „miscari” de apropiere si indepartare face din noi niste iubiti priceputi.
Evident, armonizarea cu celalalt e importanta. Daca el vrea spatiu si pasiune, chiar daca isi sacrifica pentru asta sentimentele de atasament si intimitate, iar tu esti gata sa renunti la pasiunea sexuala de dragul stabilitatii si a angajamentelor... impasul e gata. Iubirea are nevoie sa... respire! Singura modalitate in care poti avea si capra si varza, este sa permiti ambele „miscari” cu aceeasi „mobilitate”. Pasiunea are nevoie de aventura, de un anumit sentiment de nesiguranta, mister si necunoscut. Intimitatea are neoie de apropiere, prezenta, familiar. In general, oamenii aleg sa ramana impreuna, de dragul stabilitatii, al copiilor, al comoditatii si se resemneaza cu ideea ca pasiunea dispare. Sexul nu e atat de important, cred ei. Poate ca nu. Se poate trai foarte bine si fara el. Dar de ce sa alegi intre intimitate si pasiune cand poti sa le ai pe amandoua?
Iubirea dureaza doi ani, zic unii. Eu nu cred. Iubirea e pentru totdeauna. Daca iubesti acum, iar peste cinci ani nu mai iubesti, se poate spune c-ai iubit cu adevarat? Insa pasiunea… da. Dureaza doi ani. Timp in care reusesti sa cunosti corpul celuilalt si pe fata si pe dos, mai bine decat propriul corp. Si, prin urmare, e foarte, foarte posibil sa te plictisesti. N-o sa fugi de-acasa in bratele unui alt barbat. Desi nici asta nu e exclus. Dar sexul o sa se transforme intr-o rutina agreabila, prea putin arzatoare, prea putin incitanta... Se poate evita asta? Sa vedem ce spun niste specialisti...
„Nu pot sa suport senzatia ca sexul a devenit plictisitor si pasiunea a murit” se plangea Ben, un barbat cu o multime de relatii la activ, niciuna mai lunga de sase luni. Terapeuta lui, Esther Perel, autoarea bestsellerului „Inteligenta erotica”, i-a spus: „Hai sa facem un exercitiu. Inspira! OK. Si acum tine-ti respiratia!” Evident ca dupa cateva minute Ben a fost nevoit sa expire. „De ce ai expirat? De ce n-ai ramas intr-o continua inspiratie?” l-a intrebat ea. Tot asa, relatia dintre barbat si femeie are nevoie de doua miscari diferite si antagonice: intimitatea si pasiunea. Prima tendinta este cea de apropiere, de marire a intimitatii pentru a beneficia de un sentiment de siguranta si familiaritate cu celalalt. A doua, in directie exact opusa, presupune „indepartarea” de celalalt, necesara pentru a se genera pasiunea.
Imagineaza-ti ca tu si cu iubitul tau ati fi legati cu un elastic. Daca stati mereu aproape, firul elasticului e flasc si lipsit de tensiune. Daca e mereu intins, pasiunea e mare, insa lipseste sentimentul de siguranta si intimitate. Julia s-a despartit de prietenul ei, satula de nesiguranta in care acesta o tinea mereu. Vine sau nu vine? De ce nu vrea sa ne mutam impreuna? Cand are de gand sa ma ceara de nevasta? Pasiunea era, intr-adevar, mare. Partidele lor de sex scoteau scantei. Insa pe urma ea ramanea dezolata, tanjind dupa siguranta, atasament, intimitate cu el. E povestea diametral opusa. Ben tanjeste dupa mai multa pasiune. Julia dupa mai multa intimitate. Ben ar vrea doar sa inspire. Julia, doar sa expire. Paradoxul iubirii este ca nu poti alege intre „inspir” si „expir”. Sunt la fel de necesare amandoua. Si maiestia de a „dansa” facand „miscari” de apropiere si indepartare face din noi niste iubiti priceputi.
Evident, armonizarea cu celalalt e importanta. Daca el vrea spatiu si pasiune, chiar daca isi sacrifica pentru asta sentimentele de atasament si intimitate, iar tu esti gata sa renunti la pasiunea sexuala de dragul stabilitatii si a angajamentelor... impasul e gata. Iubirea are nevoie sa... respire! Singura modalitate in care poti avea si capra si varza, este sa permiti ambele „miscari” cu aceeasi „mobilitate”. Pasiunea are nevoie de aventura, de un anumit sentiment de nesiguranta, mister si necunoscut. Intimitatea are neoie de apropiere, prezenta, familiar. In general, oamenii aleg sa ramana impreuna, de dragul stabilitatii, al copiilor, al comoditatii si se resemneaza cu ideea ca pasiunea dispare. Sexul nu e atat de important, cred ei. Poate ca nu. Se poate trai foarte bine si fara el. Dar de ce sa alegi intre intimitate si pasiune cand poti sa le ai pe amandoua?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu