Originea tatuajului din Polinezia se pierde in negura timpurilor. E posibil ca aceasta sa se regaseasca in cultura migrantilor inainte ca acestia sa fi ocupat insulele. Un lucru e cert: valoarea estetica a tatuajelor i-a sedus dintotdeauna pe polinezieni. Tatuajul era o marca a frumusetii - una din exigentele sociale - in special in cazul barbatilor. Persoanele care executau tatuaje se bucurau de un inalt prestigiu in societate. Pentru a obtine pigmentii necesari, acestia ardeau fructe insirate pe tepuse ca niste frigarui. Prafurile arse, de diverse culori, erau diluate cu apa. In solutia obtinuta erau inmuiate varfuri sau instrumente in forma de pieptan cu dintii foarte ascutiti, confectionate din os sau carcasa de broasca testoasa, fixate pe un maner de lemn. Uneori se foloseau de mici ciocane din lemn pentru ca instrumentele de tatuaj sa patrunda mai bine in piele.
Cei care beneficiau din plin de mirajul tatuajelor erau, mai cu seama, locuitorii din Insulele Marchize. Cele mai complexe si rafinate motive erau destinate celor care aveau un rang inalt in societate. Intregul lor corp, inclusiv fata sau... limba, erau tatuate. Fata era, in general, tatuata in tente de culoare uniforma. Motivele erau grupate pe familii decorative, care sugerau cerul instelat, animale, elemente din natura sau erau combinatii de figuri lineare si geometrice. Dantura unui rechin, de pilda, era reprezentata de mici triunghiuri. Cele mai raspandite desene sugerau insa formele umane, inspirate din arta traditionala tiki.
Maestrii tatuajelor nu se hazardau sa efectueze desenele din imaginatie. Aveau la dispozitie numeroase modele pictate pe pietre netede, pe scanduri de lemn sau tulpini de bambus. Clientii isi alegeau din aceste esantioane modelele si, impreuna cu maestrii, se hotarau asupra compozitiilor. Femeile beneficiau doar de reprezentari simple, in special lineare, executate pe brate sau picioare. Razboinicii care se distingeau in lupte urmau sa poarte semne distinctive, in forma de triunghi sau in forma de tabla de sah. In unele desene realizate de calatori apar personaje cu fese integral tatuate. Probabil, prizonieri facuti in alte insule care ii slujeau pe invingatori. Tatuajele sunt practicate si azi, in special de tinerii polinezieni care vor sa-si afirme identitatea culturala sau sunt animati de motivatii personale. Cu ocazia unor sarbatori, in fiecare an se organizeaza festivaluri in care polinezienii isi afiseaza bogatia tatuajelor.
Cei care beneficiau din plin de mirajul tatuajelor erau, mai cu seama, locuitorii din Insulele Marchize. Cele mai complexe si rafinate motive erau destinate celor care aveau un rang inalt in societate. Intregul lor corp, inclusiv fata sau... limba, erau tatuate. Fata era, in general, tatuata in tente de culoare uniforma. Motivele erau grupate pe familii decorative, care sugerau cerul instelat, animale, elemente din natura sau erau combinatii de figuri lineare si geometrice. Dantura unui rechin, de pilda, era reprezentata de mici triunghiuri. Cele mai raspandite desene sugerau insa formele umane, inspirate din arta traditionala tiki.
Maestrii tatuajelor nu se hazardau sa efectueze desenele din imaginatie. Aveau la dispozitie numeroase modele pictate pe pietre netede, pe scanduri de lemn sau tulpini de bambus. Clientii isi alegeau din aceste esantioane modelele si, impreuna cu maestrii, se hotarau asupra compozitiilor. Femeile beneficiau doar de reprezentari simple, in special lineare, executate pe brate sau picioare. Razboinicii care se distingeau in lupte urmau sa poarte semne distinctive, in forma de triunghi sau in forma de tabla de sah. In unele desene realizate de calatori apar personaje cu fese integral tatuate. Probabil, prizonieri facuti in alte insule care ii slujeau pe invingatori. Tatuajele sunt practicate si azi, in special de tinerii polinezieni care vor sa-si afirme identitatea culturala sau sunt animati de motivatii personale. Cu ocazia unor sarbatori, in fiecare an se organizeaza festivaluri in care polinezienii isi afiseaza bogatia tatuajelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu